lmaginea de pe coperta:

Vechi baptisteriu din Cartagina (actualul Tunis)

Titlul inoriginal:
n. ftWQyLO<; Mt'taM1)v6c;
Utm.\uy"' Pv tlTt'tUJf.U EPMHNEIA KAI E<IlAPMOfH
IllY' i' KANONOE THE B' OIKOYMENII<HE
I l Nt l.\1 lY AIIO TOTE KOMYBA6EE KAI TON
KON/NO OIKONOMO
1!11'1'1'""'1 mv {a'tOQLKOKaVOVLKrJ OtWQ!lOTJ _
110 fll.'l'''ifltl'tOc; !TEQ'ltOU KUQOUc; 'tOU bU'tlKOU
lin '"''1''"'"-l"1\Kboo"rJ B' E!Tl)Ul;TJf utvYJ. 'EKMatLc;
"nINOE .1\Srjva 1996

PARINTELE GHEORGHE METALLINOS



Marturisesc un Botez

lnterpretareaiaplicarea canonuluialaptelea
alSinoduluialii-lea Ecumenic
de ditredilugiiriiColivazi de ditre Constantin lconomu
{0 contributie Ia o viziune istorico-canonidiasupra
chestiunii validitatii botezuluiconfesiunilor apusene)



Spre fericitapomenire a Parinfilor
Colivazi i a tuturor Parinjilor $i
frafilor no tri cei lntru acela$i
duh mai lnainte adormiJi


Traducere de Caliopie Papacioc









Editura Evanghelismos
Bucure ti, 2011


Protoiereul Gheorghe Metallinos





















OtS(rierea CfP a Bibliotecii Naponale a Romaruei
METALLINOS, GHEORGHIOS .
Mlrturisesc un botezparintee Gheorghios..
Mlt,,llinos; trad.:Caliopte Papanoc. - Bucure ti .
l'volllghelismos, 2011
ISBN 978 973 7812-89-6
1
I'Apacioc, Caliopie (trad.)
Nascut in insula Kerkyra (Corfu) din Marea
Ionica in 1940, parintele Gheorghe Metallinos
cre te carturarete studiind teologia i filologia
la UniversitatiJe din Atena, BonnKoln i du-
hovnice te in sinul Bisericii Ortodoxe ca ucenic a
renumip parinti ai vremurilor noastre. Inca din
timpul studiilor post universitare este numit
asistenttiintific la catedra de Patrologie a Facul-
tatii de Teologie ateniene (1969), iar dupa acor-
darea titlurilor de doctor in teologie (la Atena)
in filozofie-istorie (1a Koln) preda, din 1984,
Istoria viefii duhovnice ti In perioada postbizantinii,
Istoria i teologia cultuluiIstorie bizantinii. Din
anul 2004pina la retragerea din activitatea
didactica, in 2007, a fost Decan a1 Facultiipi de
Teologie. In paralel desfiioarii o rodnica slujire
pastorala in biserica universitara inchinata Sfin-
tului Antipa.
Este autorul a peste 40 de carp centrate in
principal pe teme istorice i teologice. rntre aces-
tea amintim: Protopresbiterul Joannis Romanidis,
2003; Eseuri de miirturie ortodoxii, 2003; Izvoare de
istorie bisericeascii,2001; Biserica #Statui In tradifia
ortodoxii,2000; Ortodoxie i Elenism,1999;Teologie
6
PARINTELE GHEORGHE METALLINOS


politica,2000. Unele dintre articolele sale teolo-
gico-istorice au fast traduse i 1n limb_a- omana_:
Elenism -cretinism i taina !ndumnezezm omuluz,
in Teologie i ViaJa, X (2000), nr. 1-6, ian. - iun.,
p. 166-170; Credinfii i tiinfa !n gnoseologia orto
doxii, 1n Glasul Bisericii, LVI (2000), nr. S-8, ma1
- aug., p. 60-72; Ortodoxia ca terapie, 1n Omagiu
profesorului Nicolae V Dura Ia 60 de ani, Editura
Arhiepiscopiei Tomisului, Constanta, 2006, p.
171-173; Gllnduri preliminare despre prezenfa orto-

docilor tn Uniunea Europeana,1n Identitate eretina
i dialog trz noul context european. Simpozion inter-
national Alba Iulia,5-7 mai 2006, Alba Iulia, 2006,
p.'164-173. La acestea se adauga scrierea Parohia
-Hristos!n mijlocul nostru, tradusapublicata la
Editu.ra Deisis1n 2004.

A vizitat m mai multe randuri Romania
unde a conferenp.at i a dialogat cu stu.dentii
credincio ii ortodoi la Constanta, Bucureti,
Sibiu, Alba lulia, Timi oara, Oradea, Arad, Tur-
nu Severin. De asemenea, a vizitat ca pelerin nor-
dul Moldoveai lte vetre monahale romane ti.
Editura Evanghelismos ti multume te parin
telui Gheorghe pentru bunavointa lncredintaril
spre traducere a acestei scrieri precumspriji
nului dat pentru definitivarea textului traducerit




Canonulal aptelea
alSinoduluialii-lea Ecumenic
de Ia Constantinopole (381)


Despre cum se cuvine a-i primi pe eretici:
"Pe aceia dintre eretici care se intorc la Ortodo-
xiela partea celor ce se mmtuiesc, ii primim
dupa rlnduiala mai jos aratatadupa obicei. Pe
aricnipe macedonieni i pe sabatinieni i pe
nnvatieni, cei Ce-i zic lor catari i stlngaci, apoi
pl' patrusprezeceni (quartodecimani), adica pe
tnl1rcurai (tetraditi), i pe apolinariti ii primim
tl11dl dau zapis (marturisire de credinta) i daca
dtna anatemei toata erezia care nu cugeta (mva-
tl) nam cugeta (invata) Sfinta, Soborniceasca i
ApoHtulcasca Biserica a lui Dumnezeu i ii pe-
llulm, adica li ungem mai tntii cu Sfintul Mir
,. fruntc i pe ochi i pe nari i pe gura i pe
U,.hipccetluindu-i pe ei zicem: Pecetea Da-
ftfiUI Ouhului Sfint. Iar pe eunomieni, pe cei ce
h4tlt! u.1 cu o singura afundarep, e monta-
Nttl ll.lil'l\ pe cei ce se numesc aici frigieni,
""'lhn1, care invata ca Fiul este totu.na cu
tAl (lhrtifkorea Fiului cu Tatal) i care fac
I 11 """''lucrurigreude1ndurat(urite),ipe
I t I I dtl'rczii (dici multe se cuprind aici,
8 PAA!NTRE GHEORGHE METALUHOS

mai cu seama cele care pomesc din tara Gala-
tenilor), pe top. dintre aceti.ce or sc sa se
adaoge (sa vina la) Ortodx1Ae1, u.pnmca pe
elini (cape pagini):i (adica) m pnma I fa e
pe ei cretini (le cercetiim dorintde a:reti ),
iar a doua zilifacem ca tehumeru.Ap01, m a tre1a
zi le facem lepadarile de Satana (ii exorcizam)
stillmd asupra lor de trei ori in fata i in urechi
i incepem a-i catehiza, i ll punem sa pet eadi
timp indelungat in biserica i sa asculte Scnptu-
rile i abia atunci ii botezlim.
1
"






















IVezi Emilios Alivizatos, Sjintele Canoane ; Legiuiri biseri-
ce ti,Alena 1949, p. 38.





Prolog Ia editia a doua ateniana


Am scris studiul acesta cu un scop precis,
legat de raporturile intercretine i ecumenis-
te din zilele noastre aflate in cvidenta opozipe
cu Tradipa bisericeasca autentica a Proorocilor,
a Apostolilor i a Parintilor i Maicilor Bisericii
Ortodoxe din toate veacurile. Trei studenp. ger-
mani pe care i-am cunoscut in 1978 la Koln, ca-
tehizap. fiind in Tradip.a Ortodoxa, mi-au cerut
sa iau asupra-mi intregirea catehizarii lor i sa-i
,botez" ortodoci. Asta insernna ca ei sa fie pri-
miti in Biserica noastra prin unul i autenticul
Botez, eel savirit in numele Sfintei Treimi prin
intreita afundare in apa i ridicare din ea.
Cunoscut fiind ca Latinii-catolici au fost ca-
racterizap. ca fiind eretici la al VIII-lea Sinod
Ecumenic al Bisericii Ortodoxe (din anul 879
de Ia Constantinopole) din pricina ereziei ,FI-
LIOQUE" i ca dupa sinodul de la Trident (sec.
al XVI-lea i urm.) Botezul canonic s-a pierdut
cu totul in Apus, fiind inlocuit cu stropire ori
cu tumare, am cerut de la Arhiepiscopia Ate-
nei permisiunea ca ei sa fie primip. de Biserica
Gredei ,dupa acrivie". Permisiunea a fost data
fara ezitare (dat fiind ca aceasta practica n-a fost

10 PARJNT[UGHEORGHE METAWNOS

niciodata desfiintata 'in Biserica Greciei), iar Bo-
tezullor a fost sav1r it, potrivit practicii Bisericii
primare, 'in noaptea S'rmbetei celei Mari a anului
1979, in biserica ,Sfintului Antipa"din incinta
Universitapi.
C'md faptul a devenit cunoscut, am fost nevoit
sa suport atacuri vehemente din partea catolici-
lor (din Greciadin Germania), dardin par-
tea uniaplora filouniaplor de cugetare latina
din spapul elen. Aceasta a constituit pretextul
declan arii unei batalii epistolare 1n rnijloacele
de informare (presa, radio, televiziune) pe du-
rata careia am hotarit sa scriu un studiu teologic
legat de aceasta chestiune, nu cu scopul de a-mi
mdreptati fapta, care avea dealtfel consimtamm-
tul Bisericii melecare, in mod deosebit, era 1n
acord cu Tradipa Ortodoxa, ci pentru a lnfap a
mvatatura ortodoxa despre Botez aa cum se re-
flecta ea 1n msai practica Bisericii noastre.
Astfel, am acceptat invitapa Institutului Pa-
triarhal de Studii Patristice de la Tesalonic de a
participa Ia Congresul organizat 1n august 1981
avmd ca tema Sinodul al 11-lea Ecumenic, consi-
dermd diaveam astfel ocazia sa prezint interpre
tarea facuta canonului al 7-lea al acestui Sinod
-canon de o deosebita importanta ilnpreuna cu
canonul 95 al Sinodului Quinisext, care-i esh
echivalent- de catre mari personalitap ale Bisc
ricii Ortodoxe, care nu doar cuno teau ca pu\ini
a1tii, dartraiau Traditia Bisericii noastre.
MARTURJSE5( UN Bom 11

Am credinta ca studiul acesta care, dupa Con-
gresul de la Tesalonic, a fost ilnbogapt cu date
despre aplicarea canonului de-a lungul istoriei
1n hotarele Imperiului Roman, da chestiunii un
raspuns intarit pe tradipacredinta patristi-
ca. Yn vremea noastra este cu deosebire necesar
sa cunoa tem bine aceasta tradipe, mai ales 1n
urma valului de mtuneric pe care 1-a a ternut
graba unor personalitap biserice ti angajate in
problema Ecumenismuluiin principal a rela-
iilor cu Confesiunea Catolica-care se identifidl
cu "Statui Vaticanului" - prin amestecarea (is-
toria se repeta) in a a-numitul ,dialog ecume-
nic" a unor criterii pur lume ti. Urmind aceasta
cale s-a ajuns la decizia nefasta a celei de-a VII-a
Adunari a Plenului Comisiei Mixte Intemapona-
lc de Dialog teologic intre Catolici i OrtodoCi
(din 17-24 iunie 1993, de Ia Balamand, Liban).
Nici mai mult nici mai pupn, trimi ii a noua
ltllk'rici Ortodoxe care au fost reprezentate Ia
n1tst.lmtilnire (au fost absente Bisericile Ieru-
hlimului, Georgiei, Greciei, Serbiei, Bulgariei
tl < l'lloslovaciei), propun Bisericilor lor recu-
IMIIItltrca reciproca a Tainelor, desconsidermd
lhHMdt.'le Ecumenice, dogmeleistoriace-
""'' prin aceasta unirea de facto cu papismul.
Nu "'''I npare, aadar, ca o curiozitate faptul di
Itt lui hologic de la Balamand, in paragraful al
'' I I Hioluga urmatoarele: ,Este !impede ca, in
I ldnt, se exclude orice rebotezare"... De-
12 PARINTRE GHEORGHE MET.@NOS

sigur ca raspunsul corect din punct de vedere
teologic este acela di Biserica Ortodoxa, in baza
co tiintei propriei identitap, nu-i reboteaza pe
cei de alta credinta care vin la ea, ci-i boteaza ca-
nonic, ca pe unii care nu au primit Botezul eel
unulcanonic al Bisericii. Aceasta este, dealtfel,
marturia autorilor pe care-i invocam in stu-
diu] de fata. :In ciuda acestui fapt, eventuala re-
cunoa tere directa din partea noastra a tainelor
catolicilor(i indeosebi a preopei lor) conduce la
respingerea intregii noastre eclesiologii, a Sinoa-
delor Ecumeniceteologiei patristice laolalta,
teologie in baza careia la catolici nu exisUi taine,
mai ales pentru ca ei spun ca ,harul este creat"
- , gratia creata". De aceea dorim ca, a ezate pe
aceasta pozipe, Bisericile Ortodoxe locale, ajuta-
tede pilda celor ase Biserici care nu au luat
parte la Adunarea menponatanu i-au semnat
deciziile, sa nu treaca la acceptarea propunerii
celor care le-au reprezentat la Balamand, fiinddi
in caz contrar se intrevad evolupi cu totul nefa-
vorabile care vor aduce o atingere gravli unitlipi
ortodoxe.

Plirintele Gheorghe Metallinos,
Sfintele Pati,1996




ParintiiColivazide Ia SfintulMunte
2



Prin aparipa Plirinplor Colivazi la Sfintul Munte
in Grecia in general in veacul a1 XVIII-lea se pe-
trece o intoarcere la radacinile Tradipei ortodoxe,
la trliirea ,filocalicli"aflatli in ini.ma viepi duhovni-
ce ti a Bisericii Ortodoxe.Aceastli , care",dupa
cum a fost numitli, a fost regenerantlitradipo-
nalistli, progresistli, dar totodata patristica. Cu alte
cuvinte, pur ortodoxli. Folosind metodele decoa-
la ale vremii (alclituirea de scrieri), ei au descoperit
intii de toate continuitatea isihasmului la Sfintul
Munte Athosau rlimas in aceli timp credin-
doi nu doar formullirii teoretice a teologiei isi-
hilst-palamite, cai plicarii ei practice, adicli intre-
uluispectru de experientli ascetica.Prin raspindi-
na scrierilor lorprin lupta lor pentru apararea
tr.1dipei ei au constituit un contrabalans indreptat
unpotriva ,lluminismului" european, devenind,
t"ntru locul in care au trait, lurninlitorii propriului
"''lm al Ortodoxieiin ansamblu. Pentru aceasta
ftll fnst iubip de tradipon ti, insa uripatacap
(11d&a blrfip) de cei impregnap de scolasticismul

I I l,ttcle oferite despre Piirintii Colivazi au fost culese in
1(11 IJMIdin edipa In limba engleza a acestei carti I Confess

1"' "''l'ltsm, First English edition, 1994, edipe ingrijitl de
Uihllfl'' Athonitli Sfintul Pavel.
14 PARINTUE GHEORGHE METALLINOS

francic ori de lluminismul anglo-francezrupti1n
felul acesta de radacinile filocalice.
Rap.onalismul (metafizic) hipertrofiat al occi-
dentalitilor, o amenin are permanenta Ia adresa
cfui patristice a teologiei, s-a dovedit aadar strain
de calea experienp.aladuhovnicesc-sfinptoare
a teologiei pe care ParinColivazi au mtrupat-o
au propovaduit-o. Dacii 1n zilele noastre am
reu it sa refacem legatura cu tradipa teologica
curaUi a Parinplor, lucrul acesta se datoreaza os-
tenelilor premergatoare ale Colivazilor.
..
In a doua jumatate a veacului al XVIII-lea o
grupare de monahi atonip, care traiau in tradi-
pa ,rug<kiunii minpi" sau a ,rugaciunii inimii",
stimiti fiind de 0 mtlrnplare aparent fara insem-
natate, dar care are totui adinci radad.ni teolo-
giceo largime de proporpi, va lumina mersul
Bisericiiva scoate in prim plan continuitatea
1n timp a plenitudinii Ortodoxiei, dardiscon-
tinuitaple aparute.
Monahii Schitului Sfinta Ana de la Sfmtul
Munte s-au pornit sa construiasca o biserica mai
mcapatoare i, voind sa poata Iuera1n simbete
pentru a o desiiviri, au hotiirit sa mute slujbele
de pomenire a mortiJor de simbata dupa dum-
nezeiasca Liturghie de duminidi.
Hotarirea aceasta, care intra 1n conflict cu
practicateologia Bisericii (fiind ziua fnvierii,
Durninica este o zi de bucurie),1-a revoltat pe di
MAIIruRJs&UNBoTEZ
15


aconul Neofit Peloponezianul de la Schitul Cav-
socalivia din vecinatate, acesta fiind eel dintii
care a pornit lupta teologidi impotriva hotaririi
monahilor de Ia Sfinta Ana.

Un eveniment ulterior a aiutat la rindullui la
inteprea focului deja aprins. rn 1777 a fast publi-
cata de ditre monahi din cercul isihatilor atonip o
carte care pleda pentru ,deasa imparta ire".
onahii cu pricina erau irnplicap in disputa pri-
lltoare la "pomenirea morplor", ei fiind numip
m grup de ditre oponenpi lor ,Colivazi" (de la
,coliva" folosita la slujbele de pomenire).
Cartea a fast condamnata de catre Patriarhia
Ecumenidi in 1785, fiind banuita ca da na tere
Ia srnintealadisensiuni. Pe lmga faptul ca evi-
dcnpa atitudinea antitradiponala a monahilor
dt. Ia Sfmta Ana, aceasta acpune a dezvaluit
fclul incare criteriile ortodoxe au fast impinse in
umbra chiar in lumea greaca, ceea ce vrednicul
dr pomenire parinte G. Florovsky numea ,pse-
udumorfoza teologiei rasaritene", 0 schirnbare a
ltllului teologhisirii 1n Riisiirit. Hotiirirea ulteri-
ltttra Patridrhiei de a ridica condarrmarea ciirtii
ft A flkut dedt sa arate instabilitatea pozipei teo-
lnJCh ,.in chestiunea disputata.
Al't ai persoana care apara siivirirea canoni-
I!IIIJ lor de pomenire simbata, pleda totoda-
11 flt'lllru dcasa impartiiire (desigur atunci cind
h1IA onditiile ortodoxe corecte, acelea ale unei
I tl d11hovniceti permanente), opunmd astfel
llo llistricii primare acpunii lipsite de temei
16
PARINTELE GHEORGHE METALUNOS

a opozanp.lor sru. Ace tia d. ur a, .aratin -s
complet 1nstrainap de tradip.a Sfintilor Parm ,
ii acuzau pe Colivazi ca fund inovatori exact m
acelai fel tn care scolasticii veacului al XIV-lea
(Nichifor Gregoras, loan Kyparissiotis .a) iiacu-
zasera pe isiha tii Sfintului Munte ca erau ,mo-
demi ti".
Are loc astfel, in cazul Colivazilor, o repetare
a situatiei isiha tilor veacului al XIV-lea, pentru
di ambele grupari s-au ridicat, fiecare1n felul ei,
impotriva spiritului Apusului1nstrainatimpo-
triva occidentalizarii Rasaritului.
Colivazii au pus accentul pe slujbele biseri-
ce ti, ei diagnosticind faptul ca problema 1nstr -
inarii devenise perceptibila toanai1n aceasta ar1
duhovniceasca care a piistrat unitatea poporulw
ortodox subjugat. Ei au l.ncurajat participarea Ia
Tainele Bisericii, participare l.nsopta de o lupta
duhovniceasdi pe potriva. Ei au depus stradanii
tnspre o dreapta respectare a tipiculBise ,
care poate menpne echilibrul duhovrucescm, -
spre studiul operelor pa ti e, stu ie oate
forma un fel patristic de gmdtre, adtca btsencesc.
Colivazilor lise cuvine cinstea toanai pentru
di au pastrat continuitatea apostolico-patristica
inBiserica: rugaciunea minp.pi ractica isihasta,
ascetismultrairea, aceste elemente durabile i
nealterabile ale identitatu ortodoxe.
Gruparea isihatilor Colivazi atoniti a avut
printre conducatoriiv lor tre.i t:ologicse
ocupa studiul de fata. Acetia smt urmatoru.
MARTURISE5CUN BoTFJ 17

1. Neofit CavsocalivituP (1713-1784). A fost,
din 1749, rector al $colii Athoniada a Sfintului
Munte. El a fost inipatorul mi carii. !nsa dupa
izgonirea lui de Ia Sfintul Munte i-a l.ntrerupt
din pricini ramase necunoscute participarea ac-
tiva Ia ,micarea" Colivazilor. El s-a ocupat in
principal de educape, slujind ca rector in insula
Hios, pe la 1760; la Adrianopole,1n 1763; la Bu-
cure ti, tn Romania de astazi,in1767;la Bravsko,
tn 1770, iar din1773pl.na la moartea sa din nou
la Bucureti.A lasat tn urma sa unimportant nu-
mar de scrieri, l.ntre care unele pe teme de drept
canonic.

2. Sfintul Macarie (1731-1805). Descendent
al renumitei familii bizantine Notaras, s-a nas-
cut in Corinta devenit mai tirziu rnitropolit
al eparhiei Corintului (1765-1769). Else vrea a fi
animatorul mi cariipersoana care nu numai
ca 1-a incurajat pe Sfmtul Nicodim sa scrie, dar
i-a i fumizat materialul necesar operei sale. A
murit Ia 16 aprilie 18051n insula Hios, unde traia
in acea vreme, poporul cinstindu-1 de l.ndata ca
sfint.

3. Sfintul Nicodim Aghioritul (1749-1809).
Oeclarat oficial ca sfint 1n 1955, el a fast ,teo-
logul" gruparii Colivazilor. A fost un mare ne-
voitor isihastun scriitor de calibru patristic

3
Neofit Cavsocalivitul, Compendiu/ Sjintelor Canoane
(nepublicat).

18
PARINlllEGHEORGHE MElALLINOS

deosebit de implinit. A Hisat in urma o mulpme
de scrieri in care prelucreaza intreaga tradipe
patristidi. Cel care studiaza operele S.fmtului
Nicodim poate afirma fara rezerve di a parcurs
teologia patristidi in intregul ei. Ma.nualul sfatu-
rilor celor bune este pentru vremurile modeme
opera reprezentativa a duhovniciei ort doxe .
Publicarea in colaborare cu Sfmtul Macane a Fl-
localiei Piirintilor neptici a contribuit la rena terea
duhovniceasca din tarile ortodoxe. Lucrarea sa
Pidalionuls constituie compilapa Sfintelor Ca-
noane care se bucura de cea mai mare autorita-
te in Biserica Ortodoxa, canoanele fiind insopte
de explicarea lor pusa in legatura cu duhovnicia
ortodoxa.

4. Atanasie Parios
6
(1722-1813). A fost intre
Colivazi eel mai militanteel mai mucenicesc.
Intre anii 1776-1813 a fost oprit de la slujire fiind
considerat "eretic" din cauza impotrivirii sale vi-
guroase fata de denaturarea Tradipei..A_ c mba-
tut aprig lluminismul european, volt arusmul
ateismul, fiind acuzat ca obscurantist de c,?n-
temporanii lui occidentalizap. El nu a luptat rm-

4 Traduspublicat Ia Editura Anastasia, in 1999, sub ti-
tlul Paza celor cinci simturi.
5 Pidalion... de Agapie ieromonahulNicodim monnhul, Ate-
na,edipa 1976. . . .
6 Atanasie Parios, Cif aceia ce se fntorc de Ia Latznr trebure
ca .forif tifgadif, neapifrat i cu silin{if fi bo!eza_ti i Com endiu...
al dumnezeietilor dogme ale credmfer... Le1pz1g, Saxo.rua, 806
(fragmentc, de monahul atonit Theodorit in Monahrsm I ere-
zie,Atena 1977, p. 263i.urm.).
MARTURI5EScUN BorEZ 19

potriva educatiei, pe care insui a slujit-on, ici a
ti.intelor exacteinsine, d rnai degraba trnpotriva
"literelor care-L exclud pe Durnnezeu"a trufiei
intelepciunii lumii acesteia.Afost un scriitor pro-
lific, lasind in urma lui numeroase scrieri pline de
intelepciuneduhovnicie patristidi.

Parinpi Colivazi au exercitat o nemaipomeni-
ta influena asupra epocii lor. Aceasta influen a
a fost mai mare in afara Sfintului Munte decit in
interiorul lui. Desigur ca Sfintul Munte con-
tientizeaza astazi contributia acestora la rena -
terea vietii duhovnice ti ortodoxele urmeaza
tradipa. inciuda faptului di "anti-colivazii" i-au
depa it numeric pe Colivaz1s-au dedat la per-
secutarea lor sistematica, nu numai ca n-au re-
u it a le zadamici stradaniile, dar au contribuit
in fapt la raspindirea duhului lor in Greciain
alte tari ortodoxe (regiunile de Ia nord de Du-
nare, Rusia etc.). Colivazilor li se datoreaza re-
na terea isihasmului in veacul al XIX-lea. Pentru
ortodoi, parinpi Colivazi continuaastazi sa
fie indrumatori duhovnice tiprincipala punte
de refacere a legaturii cu Tradipa Patristidi. Re-
descoperirea isihasmului veacului al XIV-lea,
indeosebi a aparatorului sau principal - Sfintul
Grigorie Palama (t1357)- a fost implinita dato-
rita semintelor semanate de Colivazi in veacul al
XVIII-lea.
MARTUR/5&UN BoTU 21





Teologii principali ai studiului de fata


Constantin lconomu eel dintre lconomi
7

(1780-1857)

Socotit lntre cei mai de seama clerictieologi
ai veacului al XIX-lea, C. Iconomu a fast un slu-
jitor al coliial educap.ei. A predat mai intli
la Smima (1809-1819), in acelai timp predicind
luptlnd impotriva propagandei misionarilor
ne-ortodoc i.A fost numit Mare Iconom al Patri-
arhiei EcumenicePrim Predicator al Bisericii
celei Mari a lui Hristos de catre Sfintul Mucenic
Patriarh Ecumenic Grigorie al V-lea (t1821).
Dupa izbucnirea Revolup.ei Grece ti de la 1821
a fugit la Odessa, in Rusia, uncle exista o impor-

7 Papaderos, Alexandros. Metalcenosis: Griechenlands kul-
turelle Herausforderung durch die Aufkliirung in der Siehl des
Korais u11d des Oikonomos.Meisenheim am Glan:1970 (unde
gasimo bibliografie mai veche).
Patsavos, Lewis J. ,Konstantinos Oikonomos of the Oi-
konomoi." in Post-Byzantine Ecclesiastical Personalities,editatll
de Michael Vaporis, 69-85. Brookline, MA:1978.
ProtopresbiterGeorgcD.Metallinos.'EAAabucovAirroKccpaAov
napaAt:m6peva (Aspecte trecute cu vederea ale Autocefaliei grec ll),
Athens, 198,(p.123iunn.).
Scrieri bisericeiti pdstrate ale presbiterului ii iconomului Con-
stantin eel dintre lconomi, vol. A, Alena 1862, p. 398-515.
tanta comunitate greaca. Tarull-a onorat in mai
rnulte rmduri cu decorap..riecompense bane ti,
acordindu-i in cele din urma o pensie viagera
de 700 de ruble pe an. Academia din Berlin 1-a
declarat membru corespondent al ei, facindu-se
cunoscut in Europa prin numeroaseleimpor-
tantele lui scrieri.
In octombrie 1834 s-a intors in nou constitui-
tul Stat Grec stabilindu-se,in 1837, Ia Atena unde
a activat pina la moartea sa ca invatator, scriitor,
profesor particularorator bisericesc. Casa lui
a devenit centru de intrunire pentru cei mai in-
vatati oameni ai vremii. A fost invatator pentru
multi fii duhovnice ti care au ocupat pozipi im-
portante in societatea greacain Biseridi. S-a
straduit sa contracareze acp.unile misionarilor
occidentali indreptate lmpotriva Bisericii,tot-
odata acpunile anti-biserice ti ale Statului Grec.
C. Iconomu a fost pricipalul oponent al,,lovi-
turii de stat'' constituita de acordarea autocefaliei
Bisericii Greciei in urma uneltirilorpresiunilor
dinastiei bavareze aflate la putere (1833), autoce-
falie care a rupt cu forta Biserica Greciei de Patri-
arhia Ecumenica, de centrul conduditor al tarilor
ortodoxe din Balcani. Incontextu.l dat, Iconomu a
fast nevoit sa se pronunte in favoarea proclama-
rii canonice a autocefaliei grece ti (iar nu exclusiv
politice) - lucru dobmdit in anul 1850 prin impli-
carea sa - astfel incit legaturile duhovnice ti ale
popoarelor ortodoxe ale Imperiului Otoman cu
22 PARINTRE GHEORGHE METAlliNOS
MARTURJSESCUN BoTEZ 23


Centrullor duhovnicescconduditor sa poata fi
pastrate.
A intrepnut legaturicorespondenta cu cele
mai importante figuri ale timpului sau din Gre-
ciadin afara eia fast prieten al multor sa-
vanp din afara Ortodoxiei, precum germanul C.
Tischendorf.
A murit Ia 8 martie 1857 lasind in urma sa o
opera bogata, atit teologica, citfilologica, la
care se adauga o voluminoasa corespondenta.
C. Iconomu a fast un cercetatorun specialist
de prima marime al tradip.ei patristice pe care a
aparat-o cu stra nicie in scrierilefaptele sale,
raspunzind provocarilor epocii lui prin concen-
trarea punctul de interes pe ordinea canonidi pe
care propaganda politicabisericeasdi occiden-
tala urmarea s-o distruga.


Chiril al V-lea,Patriarhul Constantinopolei
(septembrie 1748- iunie 1751;
septembrie 1752- ianuarie 1757)

Patriarhul Chiril al V-lea, care a trait in vre-
muri deosebit de zbuciumate, ocupa un Joe pro-
eminent in istoria Patriarhiei Ecumenice. S-a
nascut in ora elul Dimitsana din Peloponez spre
sfir itul veacului al XVII-leaa vietuit pentru
o vreme Ia Sfmtul Muntein insula Patmos
unde a studiatunde a fost tuns in monahism.
in anu11737 a fast ales mitropolit de Melenikon,

in Macedonia, iar in 1745 a fast mutat 1n eparhia
Nicomidiei din Asia Midi.
In1748 a fast ales Patriarh Ecumenic, fund insa
cobont de pe tron in 1751 pe fondul unor tulbu-
rari. Deja din prima sa perioada de patriarhat a
venit in conflict cu propaganda apuseanacea
catolidi.Ambasadorul francez i-a fast principalu1
oponent, dat fiind di Franta a fast protectoarea
catolicilor in Imperiul Otoman.
Incele doua perioade de patriarhat, Chiril s-a
confruntat cu doua chestiuni fundamentale in
legatura cu care i-a dobindit mulp prieteni, dar
multi du mani.
Pentru a inUitura factiunile pe care le for-
mau episcopii rezidenp la Constantinopole
s.chimbarile continue de Patriarhi, de care pro-
fita propaganda straina,eli-a indepartat in 1751
pe episcopii rezidenp obligindu-i sa se mtoarca
in eparhiile lor (masura a fast repetaHi in 1755).
Astfel el i-a atras urapotrivnicia permanenta
a multor ierarhi. Acest lucru unna sa se vada pe
fata in disputa asupra (re)botezarii catolicilor.
A acordat de asemenea atentie situapei finan-
ciare a Bisericii Constantinopolei, facind colecte
de fonduririnduind, in 1755, o Epitropie mix-
til alcatuita din oficialitap laicedin episcopi. A
cautat sa organizezeinvatamintul, intemeind
in acest scop coala Athoniada, in 1749.
Chestiunea (re)botezarii apusenilor care se
convertesc este legata de stradaniile lui Chiril
I
mcepmd cu anul 1749, de a pazi Ortodoxia de
24 PARJNTlli GHEOfiGHE METALUNOS

MARTURJS&UN Bolfl 25

legaturile din ce in ce mai strinse cu Confesiu-
nea Catolicade a respinge acpun.ile prozeli-
tiste ale Papei, precum i incalcarea de ditre
acesta a jurisdictiei in Tara Sf'mta i in Patriarhia
Alexandriei.
El i-a inceput campania antipapala avind in-
crederea i conlucrarea unei mari parp a mona-
hilor i a poporului. Din partea clerului superior
i educat a intimpinat indiferenta, iar din partea
episcopilor sinodali lmpotrivire din cauza moti-
velor pomenite mai inainte.
La 28 aprilie 1755 episcopii sinodali au con-
vocat un sinod Ia care au interzis cartea Con-
damnarea stropirii,i au condamnat (re)botezarea
apusenilor. Contraatacul acesta a fost condus
de principalul adversar al lui Chiril, Calinic al
IV-lea, care i-a i succedat. La rindul sau Chiril,
indrurnat de gindirea sa patristidin scopul de
a pune sub control propaganda apuseana care
devenise prea obraznica, n-a pregetat sa se im-
potriveasca corpului ierarhilorsale condarnne
acpunea anticanonidi. Astfel, in iunie 1755, el a
publicat un dispuns,cunoscut sub titlul de ,Ana-
tema celor care primesc tainele papale", care a
fost citit in biserici in auzul tuturor, fiind primit
cu entuziasm de poporul ortodox credincios.
Chiril a dat pe fata presiunile Ia care a fost
supus in scopul de a semna hotarirea pro-apu-
seana a ierarhilor, punindu-i in felul acesta in
primejdie nu doar tronul, darpropria viata.
Chiril a mers inca mai departe. El a dizolvat si-

nodul care i se lmpotrivea i i-a trimis pe epi-
scopi in eparhiile lor. A semnat apoi, impreuna
cu Patriarhul Matei al Alexandriei i cu Partenie
al Ierusalimului, faimosul,Oros al Bisericii celei
Mari a lui Hristos" care haHira primirea celor ce
vin Ia Ortodoxie prin ,Sfmtul Botez eel de-Dum-
nezeu-dat" nesocotind, pe de alta parte, ,bote-
zurile savirite de eretici".
Orosul acesta este, fn problema aceasta, practica
investita cu tarie a Marii Biserici a Constantinopolei
valabila oficial pfna astiizi.
Patriarhul tradiponalist 1-a avut ca insoptor
inflacarat in luptele sale, intre alpi, pe renumi-
tul teolog al vremii Evstratie Argentis. fu ciuda
impotrivirii organizate, care a mers pina Ia satira
i calomnie, dumanii sai n-au reuit sa rastoar-
ne Orosul. Cu toate ca reacpile poporului riimas
credincios Partriarhului isihast li erau favorabi-
le, atacurile impotriva lui Chiril au dus in cele
din urma Ia detronarea sa. hnpotriva sa au fost
pronuntate doua hotariri sinodale de caterisire
(ianuarie 1757i 1763), fapt care arata ura pe care
i-o purtau potrivnicti lui.A murit la Sfintul Mun-
te, la 27 iulie 1775, unde se retrasese in linitire.


lzvoare bibliografice generale lntroducere


Anuarul Societapi de Studii Bizantine, Atena, 1924-
Neofit Cavsocalivitul,Compendiul Sjintelor Canoane (nepublicat).
Enciclopedia Religioasif $i Mora/a, Atena,1965.
Pidalion... de Agapie ieromonahul $i Nocodim monahul, Atena,
1976.
Atanasie Parios, Cd aceia ce se rntorc de Ia Latini trebuie ca fiird
tdgadif, neap/frat i cu silinfa a ji botezati $i Compendiu...
a/ dum11ezeie$lilor dogme ale credinfei... Leipzig, Saxonia,
1806 (fragmente, de monahul atonit Theodorit in Mo-
nahism $i erezie,Atena,1977).
Scrierile biserice$ti pllstrate ale presbiterului $i iconomului Con-
stantin eel dir1tre Iconomi, vol. A, Atena 1862.
Discutia despre validitatea botezului celor
de alta credinta care vin la Ortodoxie, problema
foarte veche a Bisericii
8
, s-a acutizat pe la mijlo-
cul veacului al XVIII-lea in abnosfera din jurul
Patriarhiei Ecumenice, pe timpul patriarhatului
lui Chiril al V-lea
9
(de la 1750 tncolo). Stirnirca

s Vczi istoria problemei Ia: Ioannis Karmiris, ,Cum se cuvine
a-i primi pe eterodoqii care vin Ia Ortodoxie... ,In Mo11umentele Dog-
malice $i Simbolice ale Bisericii Ortodoxe Sobornief$ti, vol. D, Atena
1953, pp. 972-1050 (972-1025); Tim. Ware, Eustratios Argenti, A
study on the greek church under the TUrkish rule,Oxford 1964, p. 65
urm.; Eveque Piere !'Huller, ,Les diuers modes de reception des
Catholiques-Romains dans /'Orthodoxie'',In I.e Messager Orthodoxe,
1(1%2),pp. 15-23; lerom.L Kotsonis, articol: ,Botezul ereticilor",
In Encidopedin Religioasiii Moralii1{1%2),col.1092-1095;A.Hris-
tofilopoulos, "Venirea Ia Ortodoxie a ce/or de alta religie $i a celor de
alta credinfiY',in rev.Theologin 27(Atena 1956), pp.53-60.In aceste
luoiri se g tebibliografia suplimentara.Vezi de asemenea:
Gerhard Podskalsky, Griechishe Theologie in der Zeit der Tiirkenher-
rschaft 1453-1821, p. 35 (bibliografia Ia art.%); vezi relativ:Vas -
os Gianopoulos,Primirea ereticilor dupd Sinodul a/ Vll-lea Ecumemc,
Atena, 1988 (din rev. Theologin 59 [19881pp. 530-579); Dorothea
Wendenburg, ,Taufe und Oilamomia. Zur Frage der Wiedertaufe in
der Orthodoxen Kirche'',Kirchengemeinschaft-Anspruch und Wiekli-
chkeit. Festschrift for G. Kretschmar (Stuttgardt, 1986), pp. 93-116;
Lothar Heiser, ,Die Taufe in der Orthodoxen Kirche'' (Geschichte,
Spendung und Symbolik nach der Lehre der Viiter,Trier,1987).
9 Patriarhatul sau s-a desfii urat in doua rinduri, lntrc
1745-1751
11752-1757. Vezi:E.Skouvaras, ,Texte polenrice ale
,
.
28 PARINTEU GHEoo:;HE METALliNOS

din nou a acestei dispute de ditre acest patri-
arh, care a impus (re)botezarea pentru apuseni,
a provocat discutii intense care au ramas inscri-
se intr-o deosebit de bogata producpe literara
1
0,
astfel incit acest subiect, aHituri de ,cearta pen-
tru colive" care a izbucnitin aceeai epoca,ii va
pune pecetea teologica peste veacul al XVIll-lea,
veac relativ sarac in dezbateri teologice.
Deoarece chestiunea modului primirii eretici-
lor din vechime a fost rezolvata in mod sinodal
de Biserica veche - intre alteleprin canonul
al aptelea al Sinodului al II-lea Ecumenic
11
- pe

veacu/ui a/ XVI/1-/ea (lmpotriva celor ce reboteazif)", Byzantinis-
ch-Neugriechische Jarhbiicher, vol. 20 (1970), pp. 50-227(i in
extras), pp.58-60 unde se aflabibliografia. Valoros este
articolul lui T. A. Gritsopoulos din Enciclopedia Religioasif
Mora/if, vol. 7 (1965), col. 1193-1197. Vezial accluiai ,Pa-
lriarhul Chiril a/ Co11stantinopolei", Societatea Elenii de Studli
Bizantine, vol. 28 (1959), p. 367-389.
10
Literatura adunatii in Jucrarea de mai sus a lui E.Skou-
varas. Pentru materialul referitor Ia sinoadeeel teologic vezi
J.D. Mansi, Sacrorum Conciliorum nova et amplissima co/-
lectio,vol. 38, Graz 1961 (Paris1907), col. 367-389.
11
Canonul 95 al Sinodului Quinisext nu este decit re-
petarea acestuia.Textullui este urmatorul:La inceput este
repetat canonul al 7-lea al Sinodului al II-lea Ecumenic
iar in continuare se adauga:,Darpe manihei, i pe va
lentinieni, i pe marcioniti, i pe cei veniti de Ia erezii ase-
milnatoare acestora, primindu-i ca pe elini (pllgini), ii re-
botezim. Jar pe nestorieni, pe eutihieni,pe severieni i
pe cei din erczii asemlinatoare trebuie sa-i punem sil scrie
zapis (libele de lepildare a ereziei)sil-i dea anatemei
ereziile lor, i pe Nestorie, i pe Eutihie, i pe Dioscor, i
pe Severp, e loti incepatorii acestor erezii i pe cei ce cu-
geta cele ale acestorat,oate ereziile mai inainte ariltate
aa sa se fadl pilrtai sfintei Cuminecaturi".
MARI1JRISES( UN Bolfl 29

drept cuvint s-a trecut, ca solutii puse inainte in
vederea reglementarii chestiunii, Ia interpreta-
rea acestui canon, aplicat acum in cazul noilor
eretici, adidi a apusenilor in generaal latinilor
catolici in special.
In aceasta perspectiva au privit canonul aces-
ta - cu totul de temelie pentru problema in dis-
cupe, ca pe o necesitate de nelnlaturatc-iUu-
garii Colivazi de Ia Sfintul Munte
12
, teologi cu o
formare deosebita care, luind parte de aproape
Ia disputa asupra botezarii celor de alta credinta
din vremea lor
13
au luat pozipe fata de aceas-
ta chestiune in scrierile lori-au dat raspuns
potrivit principiilor lor teologice. Neofit Cavso-
calivitul14, care se afla in fruntea mi carii Coli-

12
Vezi Hr. S. Tzogas, Disputa despre pomenirea morfilor dirt
Sfintul Munte din veacul a/ XV/11-Iea,Tesalonic,1969 (cu o bibli-
ografie bogata); Const. Papoulidis, Mi$Carea Colivazilor, Atena
1971; Idem,.,Nicodeme l'Hagiorite (1749-1809)",in rev.TIJeolo-
gia, nr. 37 (1966), pp. 293-313, 390-415, 576-590nr. 38 (1967),
pp.95-118, 301-311; Idem,..Un caz de influen\ii duhovniceascil
a Sfintului Munte in spapul balcanic in veacul al XVUI-lea",in
rev.Makedoni/ca,nr.9 (1%9), p.278urm.;H. G.Sotiropoulos,
Colivazi-Contracolivazi,Atena,1981.
13
Talmacind canonul 46 apostolic, dupa ce face o expune-
re cuprinzi!itoare despre (in)validitatea botezului ereticilor, Sf.
Nicodim face semnificativa insemnare: ..Toatil aceastil teorie,
pe care am desfa urat-o pma Ia acest punct aici, nu este de
prisos, ci este chiar foarte de nevoie pentru toate vremurile
in general, dar indeosebi pentru cele de astilzi, din pricina
certei puternice i a multei impotriviri carese face pentru bo-
tezul Latinilor nu numai intre noiLatini, dar i intre noi i
cei de cugetare catolicil din mijlocul nostru", Pidalionul,p.55.
14
A trait intre 1713 (aproximativ)1784.Vezi H.Tzogas,
op. CJI., pp. 16-28, K. Papoulidis, op.cit., pp. 30-32; Monahul
30 PAAnmuGHfMm.wNOS MARTURISEJ(uN Boru 31

vazilor, Sf. Nicodim Aghloritul
15
Sf. Atanasie
Parios
16
au fast cu totii pe deplin mtr-un glas1n
favoarea hotarlrii Patriarhului Chirial teologi-
le canonice biserice ti stabilite de Sfintii Ciprian
de CartaginaVasile eel Mare. Pe de alta parte,
cred ca nu trebuie sa treaca neobservat faptul di
ei lui Evstratie Argentis (1687-1757)
17
, eel care a
stabilit hotarltorprogramatic cadrele teologice
canonice ale problemei. Punctul de vedere
solupa pe care E. Argentis a dat-o problemei smt
afirmate cu tarie
18
formulate din nou 1n chip
identic de fiecare din parintii Colivazi de mai
sus
19
, ca o continuare a vechii practici baptisma-

Teodorit ( loarmis Mavros), lerodiac. Ncofit Cavsocalivitul,
Despre continua (deasa) cuminecare, lntroducere - text inedit-
comentarii, Alena, 1993
2

15A trllit intrc 1749-1809.Vezi H.Tzogas, op. cit., pp. 46-51,
K. Papoulidis, op. cit., pp.35-37restul operclor de Ia nota 4.
Deosebitil estemonografia pilrintelui monah Teoclit Dionisi-
atul, Sfintul Nicodim Aghioritul,Alena, 1959. Vezi de asemenea
Gemge S.Bebis,.,St. Nikodemos the Hagiorite",in Post-byzan-
tine Ecclesiastical Personalities, pp.1-17; Pods.kalsky, op. cit, pp.
377-382 (cu o cxtinsii bibliografie); C. Carnavor, St. Nikodemos
the Hagiorite: An Account in his Life, Character and Message, to-
gether with a ComprehensiVt List of Iris Writings and Selections of
Them. (Belmont,MA,1974;ed.a doua 1979).
16 A trllit intre 1722-1813. Vezi H. Tzogas, op.cit., p.29-34,
K. Papoulidis, op. cit., pp. 37-39. Podskalsky, op. cit, pp.
358-365 (cu bibliografie).
17
Timothy Ware, Oxford, 1964. Asupra chestiunii vezi
pp.37-39.
1
8 Teologii au in vcdere lucrarea lui Argcntis, Manual des-
pre botez...,prima edi\ie Ia Constantinopole, 1756a, doua Ia
Leipzig, 1757,la carefac trimitere: Nicodim, Pidalionul, pp.
35-36, 55; A. Parios, Compendiu, p. 266 i lconomu, Scrieri, p.
511. La rindul sllu Neofit invoca hotllrirea lui Chiril aJ V-lea.
Compendiu,p.147urm.
19 Am avut tn vedere urmiltoarele scricri ale acestora in
care se afla expusa invll\<'ltura lor despre aceasta:
a. Ncofit Cavsocalivitul. Compendiu al Sfinte/or Omoane,ope-
ra caracterizata de Tzogas ca ..vestitll foarte" (p. 26)alclltuWI
din 1227 de coli de marimi inegale. A rllmas tncll nepublicatll tn
manuscrisul nr. 222 (295) a! Academiei Romane, fol. 2a -1227.
Vezi C. Utzica, Cotalogul Manuscriptelor Gre ti.Bu ti. 1909,
p.150.VezTi eodorit Monahul, Nomocanonullui Neojit Cavsoca-
livitul,tn rev. Koinonia nr.18 (1975), pp.197-206. Monahul Teodo-
rit ne-a oferit cu deosebitll amabilitate o parte din edip.a criticll pe
care a pregatit-ocare cuprinde capitolele:a. -..Despre cei care
vin Ia Ortodoxie", pp.126-147 (17)b. ,Despre Canonul al p-
telea a! Sinodului a! IT-lea Ecumenic95 a! celui de-al Vll-lea" (col.
147/2 147/25), fapt pentru care ii ad.resllm mul\Uffiiri recuno
tin\<'1. Panntele Teodorit acceptll faptul ca aceastll opera a fost
scrisii tn timpul petrecut de autor Ia Sftntul Munte, adicl ptnll tn
1759 (vezi legat de aceasta: Despre amtinua cumirrta re, p. 33),a
complctat-o cu adaugiri mai noi ptnll Ia moartea sa (1784). Din
scrierea lui Neofit se vede limpede eli acesta cuno tea bine
argumentele opozanliJor lui Chiril al V-lea. Noi \ll"IMm nu-
merotapa manuscrisuluci um apare Ia ieromonahul Teodoril
b. Nicodim Monahul (Aghioritul), Pidalion, Edi\ia prin-
ceps, Leipzig, 1800. Noi folosim edi!ia a opta, Alena, 1976.
Dupa cercetatorul profund al operelor Sftntului, pllrintele
Teoclit Dionisiatul, Pidalionul ,.ii apar\ine1nintregime Sf'mtu-
lui" (op. cit.,p. 214-5).Sfintul Nicodim se referll tn multe lo-
curi din Pidalion Ia canonul 7 al Sinodului alII-lea, indcoscbi
in talmacirea ad hoc pe care i-o face, precumIa canonul 95
aJ Sinodului Quinisext.
c. Atanasie Parios, Compendiu al dumnezeie tilor dogme ale
credinfei, Leipzig, Saxonia, 1806. 0 midi sec\iune a operei o
gilsim in cartea pilrintelui Teodorit Monahul, Monahism i
erezie, pp. 265-268. Atanasie Parios a scrisun scurt studiu
special cu titlul:.,Cif aceia ce se intore de Ia Latini trebuie ca fora
tilgadif, rreapifrat i cu silinfi! a ji boti!Zilfi",care se pastreazil in
codicele nr. 88 a!MWstirii Xenofont, pp.394-7care a fost
publica!de monahul Teodorit, op. cit.,pp. 263-265.
,
32 PARINTUE GHEORGHE MEIAUINOS

unul din cei mai activi colaboratori ai Patriarhu-
lui Chiril al V-lea la Constantinopolepartizan
MARTURIS&UN Bom 33

dupa cum iiera obiceiul, o analiza cuprinzatoare
a problemei, inscriindu-se pe linia lui Chiril al
al "rebotezarii", ieromonahul Iona
20
provenea V-lea, a lui Argentis i, prin urmare, i a Coli-
de la Cavsocalivia, ceea ce inseamna ca ducea
viata calugareasca alaturi de Neofit. Se poate ca
mediul atoniti,n cazul de fata Neofit, sa fi avut
un amestec mai insemnat in aceasta chestiune
decit ne este cunoscut pina astazi. P"ma In mo-
mentul de fata faptul acesta nu constituie decit o
simplii presupunere care merita o cercetare mai
aprofundata.
Pe Ia miezul veacului al 19-lea a fost chemat
sa infrunte de pe pozitii teologice aceeai pro-
blema Constantin Iconomu eel dintre Iconomi
2
1,
- motivul principal consti.tuindu-1 cazul Palmer
- care in trei disertatii epistolare22 a intreprins,

2o Vezi E.Skouvaras, Texte polemice..., pp.68-71.
21
Jconomu a fost chemat de catre AI.Sturza, care traia In
Rusia, sa ia pozitie In problema stimita de cazul diaconului
vazilor23, interpretind prin propriile-i premise,
insii in acelai duh cu aceia, canonul 7 al Sino-
dului al ll-lea, avind in vedere a-1 aplica apuse-
nilor care se lntorceau la Ortodoxie. Cu alte cu-
vinte, precum in cazul Colivazilor, tot astfel i
Ia Iconomu, interprelarea canonului nu se face
fiira temei, ci este strinsimpletita cu aplicarea lui
la ereticii mai noi. In felul acesta, efortul depus
de aceti teologi este indreptat inspre pastrarea
continuitapi tradipei bisericeti i a exprimarii
con tiintei ortodoxein epoca lor. Mi cmdu-seln-
tr-aceeai atmosfera duhovniceasca idispunind
de o solida armurii teologicii i, in principal, ca-
nonologicii, ei ne lasa contribupa lor importan-
ta la abordarea acestei probleme care continua
sa preocupe pina astazi Ortodoxia. Contribupa
scopan de trista faima William Palmer, care a dat atita bata-
ie de cap Bisericii Ruse, ciPt atriarhiei Ecumenice. Acesta a
constituit motivul pentru care Iconomu a scris cele trei studii
amintite mal jos. Vezi Iconomu, Scrieri,I, pp. 498-494. Despre
Palmer vezi T.Ware,op. cit., pp. 103-104 (bibliografieG) eor-
ge Florovsky (in trad. lui P. K. Pallis), Subiecte de Istorie Biseri-
ceasca,Tesalonic,1979, pp.263-276 (bibliografie).Vezip.354.
22
Acestea sint: a. Unele insemnari In tratatul anonim
,despre chipul savir iru Tainei Sftntului Botez" (1.3.1850).
b. Fragment dintr-o epistola catre AI.Sturza, asupra acele-
iai teme (2.3.1847)c. Epistola ditrc un oarecare episcop
(30.12.1852). Editate in C. Jconomu eel dintre Iconomi, Scri-
erile biserice ti pitstrate, editate de Sofocle K. Iconomu, vol. I,
Alena 1862, pp.398-485, 486-492respectiv 493-515. C. Ico-
nomu tratcaza dcspre subicctul botezului ercticilorin stu-
diul sau: Despre cde trei lrt:pte preotqti ale Bisericu. Dlsertafie
epistolara a presbiterului lconomu Constantin eel dintre Iconomi,
fn care se vorbe te i despre autenticitatea Canoanelor Apostoli-
ce, Nafplio, 1835, pp. 131-139144-152 (despre Canoanele
Apostolice 46, 4750). Cele spuse aici se cuprind insain
studiile lui conscmnatc mai sus.
23
C. lconomu avea cuno tinta de existenta Compendiului
Juj Neofit iii lauda opera In vol.IV ai lucrarii Despre cei70 de
tillmitcitori ai dumnezei tii Scripturi celei Vechi, p. 821. Vezii
H.Tzogas, op. cit., p.71. tn aceeai oped tllauda i ee Atana-
sie Parios i pe Sfintul Nicodim Aghloritul (p.822).In textele
lui de mai sus folosete Pidalionul (ed.1841
2
) citindu-i numc-
le. De ex. Ia pp. 400, 417, 511: "Nicoclim Aghioritul eel prea
ostenitor (in Pidalion, p. 31)". Nu ezita tnsa sa-lcritice. De
ex. Ia p. 460 (nota) tnscmneaza:"Vf'zi i cele ncsigure i care
tnclina spre ambele parp din Pida/ion,p.16" (ed.1841).

34 PARINTElf GHEOIIGHE METAtliN05

lor nu consta ant ln originalitatea interpretarii-
ei relumd in esenta teologia lui Argentis -, ci 1n
rostirea din nou a tradipei biserice tirasplndi-
rea ei prin tiparele propriei lor personalitap. Este
imposibil ca raspunsul dat de ei-dei acesta ia o
forma impusa de nevoia de a face fata in chip cu-
prinzator argumentapei celor ce gindeau altfeJ
2
4
- sa nu fie luat In seama cu serozitate 1n orice
reglementare sinodala a chestiunii, fapt care se
impune In baza autoritapi pe care au dobmdit-o
1n Biserica noastra - dincolo de orice contesta-
re25- a tit parinpi Colivazi, citConstantin Ico-
nomu. in ciuda meticulozitatii lui, este firesc ca
modul tratarjj problemei de catre ace ti scriitori
sa se distanteze pe zi ce trece de gindirea teo-
logicii. elena contemporana care trece printr-un

24
Yn ceea ce-i prive te pe Colivazi, am constatat ca ei au
in vedere argumentapa care este dezvoltata in textcle unor
mitropoliti(i 1n altele) care au fost scrisc impotriva hotanrii
Patriarhului Ecumenic Chiril al Y-lea. Vezi Mansi, vol. 38,
vezi mai sus, nota 12.
25
Judecatile asupra Colivazilor sint uneori contradictorii.
Lucrul acesta poate fi constatat studiind pe de o parte lucra-
rea de mai sus a lui H.Tzogas i, pede alta,studiile monahu-
lui Teoclit Dionisiatulale lui K. Papoulidis. Darprof. P.
Hristou il prezinta pe Sf. Nicodim ,dlzind uneori intre con-
servatorismul cxtremmodemismul cxtTem", accentulnd cu
emfaza: ,.Trecerea intre sfin\i a Colivazilor nu a impus
recunoa terea parerilor acestora in chestiunile disputate".
Vezi P. Hristou, Sfintul Munte in trecut $i in prezent,1n Statui
monaha/ Athonit, Tesalonic, 1963, pp. 64, 65. Consideriim ca
mai presude opiniile ti!nfilice existl\ co tiin!a pleromei
biserice ti care a rccunoscut meritele Colivazilor i, dimpo-
triva, i-a condamnat, eel pu\in Ia uitare, pe adversarii lor.

MARTURISES( UN BoTfl 35

proces de lepadare de scolastica. Dacii., msa, mo-
dul acesta este a ezat 1n cadrele epocii lor, el va
fj mai lesne mtelesn, e va ajuta ln acelai timp
ln confruntarea cu probleme asemanatoare din
vremea noastra. Este de prisos sa mai adaugam
ca studiul de fata are 1n principal un caracter is-
torico-filologic
ccanonologic, i,1n paralel, unul
deontologic.
,
MARTURJSES( UN Bo1fl 37





A. lnterpretarea canonului


1.Temeiurile eclesiologice

Pentru a intelege chipul in care autorti no tri
vad canonul despre care vorbim trebuie sa sta-
ruim asupra temeiurilor lor care sint rodul ni-
velului duhovnicesc al vrernii lor, pe de o parte,
dara! teologiei lor, pede alta.A adar, g1ndirea
teologica a acestora se rni ca in cadrul urmatoa-
relor temeiuri eclesiologicecanonice:
a. Centrul absolut in jurul caruia ia forma
con tiinta lor teologica este locul de Ia Efeseni
4, 5: ,Un Domn, o credinta, un botez" i, prin
urmare, o Biseridiin caredoar in care Tainele
au tariesint rascumparatoare. Biserica aceasta
este cea Ortodoxa, Biserica lor2
6
. Cu alte cuvinte,
ei urmeaza deslu it eclesiologia Sf. Ciprian de
Cartagina
27
pe care dealtfel a urmat-o, de regula,
intregul Rasarit Ortodox
28
in opozitie cu Apu-
sul, care 1-a urmati In acest caz pe Sf. Augustin.

26 Pidalionul, pp. 51, 57. Neofit, Compendiu, pp. 139, 142,
147 13-14 (un Bola in Biserica cea una}.lconomu, Scrieri, pp.
499, 485, 511.
T1 Epistola 73,2169,1.2, 10;11. Vezi Tertulian, De baptis-
mo, 15.
28 Vezi Tim.Ware, op.cit., p.82.
b. Canoanele Apostolice (46, 47,5068) care
rinduiesc definitiv Taina Botezului au tarie cov1r-
itoarei de neclintit. Aceti teologi accepta nu
doar caracterul bisericesc, darautenticitatea
canoanelor Apostolice2
9
din care decurgei int-
iietatea lor sporita in Biseridi. De aceea ele smt
a ate inaintea oricarui alt grup de canoane, dat
fiind ca ant canoanele Sinoadelor Ecumenice
ale celor locale, citi cele ale Sf. Parinti se afla in
acord cu aceste canoane
30
care au o insemnatate
fundamentala pentru viata Bisericii. Legat de Bo-
tez, spun ace tia, hotarl:rea sinodului intrunit de
Ciprian (258) s-a sprijinit pe canoanele Apostolice
mai sus pomenite. Sinodul acesta a dobindit au-
toritate ecumenidi prin ,pecetluirea" lui prin ca-
nonul2 al Sinodului Quinisext3
1
. Nu poate, deci,
exista vreo hotanre bisericeasca care sa stea im-

29
Potrivit lui Neofit (Compendiu, p.132} prin ele .,ne gd-
ie te adunarea Apostolilor"; vezi pp. 131,132, 133, .,sinodul
Apostolilor, eel decit toate sinoadele mai inalt", Compendiu,
p. 143/4. Vezi Pidalionul, p. XXIY, 53, 55. lconomu, op. cit.,
pp. 399, 452(53}, 480. in vremea lui lconomu, E. Diogenides,
protosinghelul episcopiei de Argus, a atacat autoritatea Ca-
noanelor Apostolice. Vezi G. Metallinos, Chestiunea traducerii
Sfintei Scripturi in Neogreaca in veacul al XIX -lea, Alena, 1977,
p. 394. lconomu i s-a impotrivit printr-un studiu special: Di-
serta fie epistolarii despre cele trei trepte preofe ti ale Bisericii, in
care i despre autenticitatea canoanelor apostolice,dt presbiterul i
iconomul Constantin eel dintre lcotlomi,Nafplio,1835.
3V Pidalionul, p.55. lconomu, Scrieri...,p.453(4).
31 Compendiu, p.128,142. Pidalionul, pp.51, 370(1). Icono-
mu, op. cit., p. 453. Neofit declari: .,dci mai degraba m-
desparp de sufletuJ meu decit de hol3ruea de nebiruit pe
care Sinodul de la Carhidon a ezat-o" (p.142}.
,

38 PARINTlli GHEOR(;HE METAWNOS

potriva canoanelor Apostolice, a canonului Sf.Ci-
prian, darcelor ale Sf. Vasile eel Mare (147),
care au dobmdit de asemenea autoritate ecume-
nidi prin acelai canon al Sinodului Quinisext-'2.
c.Privitor Ia Taina Botezului,1n special, potri-
vit cuvintelor de Ia Efeseni 4,5Sfmtului Crez,
nu exista decit un singur Botez, Botezul unicei
Biserici, adidi a celei Ortodoxe
33
Jar Botezul
propriu-zis este acela care se savire te prin trei
cufundariridiciiri din apa, intrudt termenul
de ,botez" doar acest lucru poate 1nsernna34.
Botezul prin trei cufundari este , de Dumnezeu
invatat",de Dumnezeu predat"
35
dupa cum
este adeverit de canoanele Apostolice, de cele Si-

32 Compendiu, p. 142, 147a/147b. Pidalionu/, p. 52. Icono-
mu, Scrieri,pp. 426,451. Parios,Compendiu, p.263.
33
Pidalionul, p.51. Potrivit lui Neofit: ,Oadi Botezul nos-
tru este deci unulacelai cu eel a!ereticilor, atunci icre-
dinta noastrll. cste una cu a aeelora, Ia feul nul Domn. Dar
dadi credinta noastra nu este una cu a aeelora, atunci nici Bo-
tezul nu este una, precum nici Domnul nu este cu ei", Com-
pendiu, p.142.Vezi Iconomu, Scrim, pp.441, 454urm., 485.
(Iconomu vorbe te despre un ,botez ortodox"). Potrivit lui,
tainele eretice sint ,nelucratoare" (p.459).
34
Baptizo, de Ia vb. j3tm'tw -OU'tc;,. Iconomu, Scrieri, p.
402.co omu opune argumentelor celor ce cugetau lmpotri-
va o mvatatura cuprinzatoare (p. 398urm.) Pidalionul,p.63
urrn. $i potrivit lui A. Parios (op.cit., p. 266) botez inseam-
nil ,a-1 cufunda in apli pe eel ee se boteaza".
33
Iconomu, Scrieri, pp. 399, 426. Vezpi .413: ,preasfint
adevarat". Potrivit Sinoadclor Ecumcniee ,intreita afunda-
reridicare constituie conformarea cu porunca Domnului
exprirna natura treimicii a lui Dumnezeu". Ioan Rinne (mi-
tropolitul Hclsinkului), Unitate i uniformitate in Bisericil po-
trivit duhului Sinoadelor Ecumenice,Tesalonic,1971, pp.37/38.
MARTUMEsc uN BorEl 39

nodalede cele ale Parinti}or3
6
,,n acest Botez
credem - face observap.a Iconomu -pe acesta
singur il marturisim, niciodati:i repetindu-1"37.
d. Ereticii de orice fel, dupa cum iidefine te Sf.
Vasile eel Mare (canonull), Stint pe care teologii
no tri 11 urmeaza 1n aceasta privinta
38
se gasesc
1n afara Bisericiiastfel ,botezul" lor este cu to-
tul lipsit de fundament, adica ,pseudo-botez"
,neadevarat''
39
, ca unul care este sat 1n afara
Bisericii
40
. Prin urmare1n cazulin care acesta
este savir it prin trei afundari, adica dupa tipul
corect al Botezului Bisericii, el nu poate fi cu ni-
ciun chip in eles ca ,luminare", el fiind 1n esent]i
,inlinare"
41
Ereticii nu pot avea botez fiinddi ere-

36
Pidalionul,p.63.lconomu, Scrieri,p.399.
37
Iconomu, Scrieri,p.426. Potrivit lui Neofit:, Biserica lui
Hristos marturise te un Botez.Fiindca nu numai ca nu-l bo-
leazll pe cineva de doua ori, ci ii botcazl'i pe top cu unul
aeelai Botez,nu pe unii cu un fel de botez, iar pe altii cu
alt fel", Compendiu, p.142.
38
Vezi Compendiu, p. 126; Pidalionul, p. 587; Iconomu,
Scrieri, pp.89, 420.
39
Compendiu, p. 134; Pidalionul, pp. 51, 55, 370. Iconomu,
Scrieri, p.413.
40
VeziIeronim Kotsonis, Despre validitatea preotiei an-
glicanilor din perspectiva Dreptului Canonic al Bisericii Ortodoxe,
Atena, 1957, p. 18. Potrivit lui Neofit (Compendiu, p.127): ,pe
de o parte, botezul ereticilor este cu desa ire nelegiuit;eel al
eelor rupp de Bisericll, pe de alta",este primit ,doar prin rein-
noirea eea prin ungerea cu Mir", pe temeiul canoanelor 47
68 Afostolice, intiiul a!Sf. Gprian47 al Sf. Vasile eel Mare.
4
Compendiu, pp. 133, 147urm. Neofit 'ii invoca aici pe
Sf. Parinp Ciprian, Atanasie eel Marc, Vasile eel Mare, cano-
nul8 de Ia Laodiceeacanoanele Apostolice.
40 PARtllllli GHEONH METALUNOS

dinta lor este bolnava
42
astfel ,botezul dat de ei este
fara de folos, prin aceea di le lipse te dreapta
credinta"
43
. Dupa Neofit, credinta ereticilor ,este
data anatemei,iar a noastra se binecuvinteaza. Deci
nici Botezul nostru nu este una cu allor"
44
adar,
dupa cum observa Sf. Nicodirn, chiar daca chema-
rea Sfintei Treimisavir irea botezului se face in
mod corect de catre eretici ,nelucratoarefara de
faptuire ramrn Numele cele mai presus de Dum-
nezeire, rostite fiind Ele din gurile ereticilor"
45
.
Mai mult, ereticii nu pot avea Botez fiindca nu
au Preope. PreopaBotezul sint legate una de
alta
46
,trebuie ale prirni pe toate: ori pe arnindo-
ua,ori pe niciuna"
47
Botezul ereticilor ,nu e dena-

42 Compendiu, pp.142;135(6).
Pidalionul,pp.52-53.
44
Pidalionul,p.137.
45
Pidalionul, p. SQ. Si potrivit lui Neofit ,nici nu este de
ajuns pentru drcapta savi ire a tainci doar tntreita afundarc
chemarea (Sfintului Duh)". Compmdiu 147(14).Si aceasta
fiinddl ,nu trebuie gindit eli Botezul eel dupa adevar al (la
care se rcfera) canonului 47 Apostolic inseamna doar tntrcita
afundaie in numele Tataluial Fiuluial Duhului Sfmt, ci
i marturisirea sanatoasa a Treimii...", Compendiu, p.139.
46
,Caci cuvintul acesta privcte a tit Botezul, cit i Hiro-
tonia", Compendiu, p.147(22). Vezi i lconomu, Scrieri, p.459,
492;Compendiu, p.l33urm.:,Ereticii nici ortodOCi nu sint,
nici preop", Compmdiu, p. 137. Vezi i canonul 68 Apostolic
i Constitutiile Apostolice V1, 5.
47
Compmdiu,p.147(22) ... Potrivit canonului 68 Apostolic
ereticii sint lipsili de preopc, prin urmare ,i cele savtqite
de ei sint de niinic i nu au p<'!Itaie cu harul i cu sfin\iiea",
Pidalionul, pp. 50, 52. ,Caci preop mincinoi fiind ei potrivit
canoanelor Apostolice, mincinos estcbotezul accstora nc-
grCit", Compendiu, p.147(13).
MARTURJS&UN Borrz 41

tura sa dii.ruiasca iertarea pacatelor"
48
de aceea
top ereticii, cind se intorc in Biserica, trebuie nea-
parat sa fie botezap
49
.Estelimpede ca aceste pareri
se intemeiaza pe canonul Sf. Oprianpe canonul
47 al Sf. Vasile eel MareS!', cei care au trasat calea
acriviei
51
potrivit careia nu se poate deloc vorbi
despre validitatea tainelor ereticilor prin eleinsele.
e. Denaturarea chipului ,de Dumnezeu pre-
dat" in care se face Botezul eel unul al Bisericii -
,sa indu-se (denaturat) fara existenta vreunei
nevoi grabnice"
52
- constituie o indilcare ,de ne-
iertat a tradipei apostolice"
53
un ,act ingrozitor
uricios"
54
Botezul este, dupa Neofit, ,intocrnai
(egal) cu dogmele"
55
, iar ,intreita afundare" este
ea ,dogma"
56
. Botezul nu este o sirnpUi,legiuire

48
Compmdiu, p. 147(14). Iar Ncofit complcteaza dupa
dreptate: ,Cad daca daruiete, atunci este lipsit de rapune
ca ei sa vinil catre Bisericll, lucru pe care-t vor auziereticii
care nu vin (catre Biscrica)".
49 Pidalionul,p. 370.
so Vezi Compendiu,p.132.
5!Acest lucru a fost ,validat" de canonul al 2-lea al Sino-
dului Quinisext. Iconomu, Scrieri, p.491.
52 Iconomu, Scrieri,p.132.
53
Ibidem.
54
lconomu, Scrieri, p.485.
55
Compendiu, p. 147(14). Si, potrivit lui Iconomu, ,inova-
pa" privitoare Ia forma Botczului ,nu este crezie, adicl erczie
dogmaticl in sensu( eel mai propriu al cuvintului... 1nsll este
un act ingrozitoruricioscare nicidecum nu curate te de
erezic pe oricare asupra cliruia s-ar savir i;este act al unor oa-
meni eretici...nAscoci.re necuvioasa i falsificare a tipului celui
predat..."Iconomu, Scrieri,p. 485.Adidi este roada a ereziei!
56
Compendiu, p. 147(17). Vezci anonul 1 al Sf.Vasile eel
Mare i Despre Sfintul Duh,cap. 27. P.G.32, 185C i unn.

.
42 PARINTUE GHEOIIGHE METAWNOS

bisericeascii" care poate fi ,judecata ca venind din
obicei ori din tradipe,ci aparpne credinteiinse i"
57
.
A adar, este de neingaduit deosebirea marturisirii
(credintei) de forma Botezului. La intrebarea ,care
din amindoua este mai importantmai esenpal,
tipul exterior sau credinta", Iconomu raspunde:
,amindoua"
58
. $i-l invoca pe Sf. Vasile eel Mare,
dupa care ,credintaBotezul smt doua chipuri
unite unul cu altul prin naturade nedesparpt:
ciici credinta se desavir te prin Botez, iar Bote-
zul se intemeiaza prin credinta''
59
. Marturisirea
dreapta a credintei trebuie insopta de Botezul ,de-
sa it", fiindca numai acest Botez "desa te
credinta in mod reciproc", potrivit lui Iconomu
60

f. Necesitatea intreitei afundari pentru fiintarea
Tainei corespunde naturii ei dogmatice. Prin in-
treita afundare ,marturisim dogma Treimii celei
atotstapinitoare, pe care o rostim cu mare glas in
epicleze", dar"dogma iconomiei Dumnezeului
Mintuitorului nostru Hristos, a Carui moarte
dimpreuna cu ingropareacu invierea cea de a
treia zi o inchipuiesc simbolic" cele trei afundari
ridiciiri din apa
61
Potrivit Sf. Nicodim nu este
vorba despre un sirnplu simbolism, ci despre rea-
litate, deoarece omul care prime te Botezul "face

57 Compendiu, p. 147(14).
58 Iconomu, Scrieri,p. 425.
59 Despre Sfintul Duh,cap.12. P.G. 32, 117Burm. Vezi
Compendiu,pp.117(14),147(17).
w Iconomu,Smeri, p. 426.
61
Iconomu, Scrieri, p. 398(99). Paries, Compendiu, p. 266.
T. Ware, ap.cit., p. 91iunn.
M ARTVRJSESCUN Boru 43

sa lucreze in sinele sau moartea Dornnului.tn felul
acesta, eel botezat moarese ingroapa cu Hristos
in apa Botezului" (veziRomani 6, 9). Fara afun-
dari este "imposibil sa ia n tere in noi asemanarea
morpi lui Hristosa ingroparu celei de trei zile". Insa
Botezul ortodox este deopotrivachip (tip) al
"coboririi la iad a sufletului" Dornnului. De aceea,
"pede o parte, prin chipul ingroparu lui Hristos"
trupul celui botezat este modelat de Dumnezeu,
,,iar prin chipul coboririi la iad, pe de alta parte",
lieste indurnnezeit sufletul. In acest fel intelege Sf.
Nicodim invatatura patristica privitoare la Botez
62

Aceste premise ne ajuta sa apreciem corect po-
zipa teologica a Colivazilor i a lui C. Iconomu,
eel intr-un cuget cu ei, fata de canonul al 7-lea
al Sinodului al IT-leafata de modul primirii
ereticilor mai vechi sau mai noi C:ue se tntorc la
Ortodoxie, in general.


2. Autenticitatea canonului
tn veacul al XVII-lea canonologul englez
G. Beveridge (Beveregius) a ridicat problema
autenticitapi canonului al 7-lea al Sinodului
al Il-lea63 explicind ca acesta nu face parte din

62 Pidalionul, p.63urm.
63 ,I:uv LK6v SNE PANDECfAE CANONUM SS. APOS-
TOLORUM ET CONOUORUM AB ECCLESIA GRAECA RE-
CEPTORUM, NEC NON CANONlCARUM SS.PATRUM EPI5-
TOLARUM;UNA CUM SCHOUIS ANTIQUORUM, SINGUUS
EORUM ANNEXIS, ET SCRfPTIS ALliS HUC SPECTANTIBUS;

44 PARINTEL GHEORGHE METALUNOS

opera acestui Sinod, fiind un text din veacul al
V-lea
64
. Desigur ca pentru Biserica Ortodoxa do-
vada neautenticitapi canonului65 nu-i mi orea-
za deloc autoritatea, canonul nefiind niciodata
pus la indoiala in spapul ortodox, intrucit con-
pnutul canonului a fost repetat litera cu litera
in canonul 95 al Sinodului Quinisext dobindind
astfel autoritate ecumenicave nica66.
Dintre teologii de fata, doar unul
67
se ocupa
de autenticitatea canonului, pe care o respinge,
lucru indraznet pentru lumea ortodoxa a veacu-
lui al XVIII-Iea. Este vorba despre Neofit Cav-

QUORUM PLURIMA E BIDLIOTHECAE BODLEIANAE ALI-
ARUMQUE MSS. CODICIDUS NUNC PRJMUM EDITA; RE-
UQUA CUM llSDEM MSS. SUMMA FIDE ET DILIGENTIA
COLLATA. TOTUM OPUS IN DUOS TOMOS DNISUM, GUJ-
LIELMUS BEVEREGIUS ECCLESIAE ANGLICANAE PRES-
BYTER, RECENSUIT, PROLEGOMENIS MUNIVIT, ET ANNO-
TATIONIBUS AUXIT OXONII, E THEATRO SHELOONIANO,
SUMPTIBUS GUILIELMI WELLSET ROBERTI SCOTT BIDLIOP.
LOND.MDCLXXII." Vezi vol. II, p. 98unn.VeziMANSI,
vol. III, col. 563/4, nota 2. KARL JOSEPH, Concilitngeschichte,
ED. II. FREIBURG i. Br. 1856, p. 12urrn., 27.
64
5-a suspnut autenticitatea doar a primelor 4 canoane
ale Sinodului. Vezi Anast. P.Hristofilopoulos, Drept Bisericesc
Elen, Atena, 1965
2
, p. 40. VeziI. N. Karrniris, Monumentele
Dogmatice, vol. L Alena, 196()2, p. 129, nota 2. Dim. Gheor-
ghiadou, Botezul ereticilor,in Noul Sion,vol. 19 (1924), p.104.
T.Ware,op. cit.,p.72.
65
Exista desiguropinia contrari.Astfel, autenticitatea
canonului a fost apllratll intre alpi de cltre Hrisostom Papa-
dopoulos in studiul sau Despre botezul eterodoc ilor din Farul
bisericesc, vol.14 (1915), p. 474.
66
Vezi I.Karmiris, op.cit.,T. Ware, op.cit., p. 72, nota 1.
67
Problema aceasta nu este atinsa deloc de Sf. Nicodim.
Vezi de ex. Pidalionul, pp.154, 423, 590 .a.
MARruRJSES( UN BoTfZ 45

socalivitu1
68
. Argumentapa lui, care ocupa mul-
te pagini ale lucrarii sale manuscrise, se sprijina
pe izvoare apusene ale epocii lui
69
cuprinde
nu numai canonul 7 al Sinodului al II-lea, ci
pe ,eel de acelai glasde aceeai putere cu
eel de-al 7-lea al Sinodului al II-lea", canonul
95 al Sinodului Quinisext7. Neofit le considera
pe amindoua ca provenind ,nu de la Sinod",
ci ,din epistola" catre Martine al Antiohiei
71
,
ele fiind prin urmare ,introduse din afara"
(inoculatef
2
, venind in contradicpe vadita cu
Canoanele Apostolicecu cele ale Sf. Vasile eel
Mare validate de Sinodul Quinisext7
3
. Neofit nu
stabile te exact cind au fost introduse aceste ca-
noane1n opera celor doua Sinoade Ecumenice
7
4
i, potrivit lui, nu este sigur di acest lucru 1-a fii-

68 El consacra acestei probleme un capitol special al Compen-
diului, intitulat ,Despre canonul al 7-lea al Sinodului al II-lea
Ecumenical95-lea al celui de-al VI-lea" (p.147(20)-147(25)).
69
Face in mod repetat trimitere explicita Ia Jus graeroroma-
num, cartea a 4-a, p. 290/91Ia Sinodironul sau Pandectele lui
Beveridge.Compendiu,p.147(20),147(21),147(22) (cu trimitere Ia
vol. II, pp.100, 501, 717, 748).Argurnentele lui Neofit s'int: cano-
nul nu se reg tein vechilc traduceri (m latin3,in arab3) niciin
Compendiile lui loan ScholasticulSimeon Magistrul, luauri pe
care le extrage in mod evident din opera lui Beveridge.
70 Competzdiu,p.147(20).
n Neofit citeazii intreaga Epistola (Compendiu, p. 147-20,
24), fllcind trimitere Ia Jus Graecoromanum, cartea a 4-a, p.
291-291Ia Pandecte,vol. II, p.100.(Compendiu,p.147(20-21)).
72 Compendiu,p.147(21),147(22).
73 Compendiu,p. 147(20).
74
Compendiu, p. 147(21). ,Nu tiu de cind au fost
introduse".


46 PAAINTllE GHEORGHE METAlliNOS

cut Sinodul Quinisext1
5
. Oricum, aceasta trebuie
sii se fi lntimplat mai lnainte de Sf. Fotiede
monahul Arsenie care numiirii amindouii canoa-
nele de mai sus impreunii cu celelalte canoane
ale acestor Sinoade
7
6. Prin aceasta, lnsii, nu este
deloc lntiirita autenticitatea lor, deoarece exista
miirturii potrivnice ale unor scriitori mai vechi
care se bucura de o credibilitate mai mare din
cauza vechimii lor
77
A adar, canonul al 7-lea a!
Sinodului alII-lea (impreuna cu al95-lea al Sino-
dului Quinisext) este pus de Neofit sub semnul
lndoielii pentru a evita totodataacuzapjle "lu-
terano-calvinilor" indreptate impotriva Bisericii
Ortodoxe
78


7
5 ,$i careste dovada de netagaduit a reglementarii
lui ( a ,obiceiului" Constantinopolei) de dltre Sinodul al
VI-lea?" Compendiu, p.147(23). Canonul,,urmind accei for-
mulare", nu este nici a!Sinodului a!II-lea, nici al celui de-al
VI-lea.(Compendiu,p.147-24).
7
6 Folie, Nomocanonul, litlul 4, cap. 14. Arsenie Mona-
hul, Sinopsa canonid,cap. 35134. Compendiu, p. 147(20)
147(25).
77
Jnsa pe llnga aceasta,(canoanele acestea) nu pot fia -
zate ca autentice in chip de netagaduit doar pe baza unor mici
semne, nefiind ele cunoscute de loandeSimeon, cci dinain-
te de Arsenicde Folie...Chiar daca mai de crezare ar fi
eel al lui Alexie, mai vechi este loan decit ArsenicFolie...
accsta (loan) mai dcgraba dccit aceia este mai apropiat de
Sinodul al II-lea".Compendiu, p.147(20).
78 ,A adar pe eel de-al7-lea (al Sinodului alII-lea)peal
95-lca al Sinodului al VI-lea, pede alta parte... gindesc dl este
mult mai bine sa le indepartam ca fiind introduse din afara
mai degrabll decit sa le prirnim lntre cele autentice,con tiinta
insei nesuferind starea aceasta a lucrurilor -neputlnd uni Ia
un Joe cele de nepotrivit -mai ales luterano-calvinii care
MARTURJSE5CUN BoTU 47

Potrivit lui Neofit, acceptarea neautenticitiitii
acestor doua canoane zguduie pe drept cuvlnt
autoritatea lor, fapt care-1 conduce pe monahul
atonit spre o adevarata rasplntie, ca unul care ac-
ceptii caracterul absolutde neclintit al princi-
piului ciprianeic potrivit caruia botezul ereticilor
este lipsit de temei, neputind fi acceptat niciodata
in nici un chip de Biserica Ortodoxa. Trebuia
oferita a adar o explicatie credibila atit privitoa-
re Ia atestarea izvorului canonului de fata, cit
privitoare Ia motivulincadrarii lui lntre canoane-
le Sinodului al IT-lea Ecumenic. Legat de aceasta
Neofit dezvolta urmatoarea argumentatie:
Epistola "fara stapln"
79
a Bisericii Constanti-
nopolei catre Martirie de Antiohia, care repro-
duce cu fidelitate canonul al 7-lea al Sinodului
al II-lea, "cu un oarecare adaos"
80
, nu se refera
Ia practica generalii care era pnuta In Biserica, ci
"scoate In evidentii obiceiul urmat Ia Constan-
tinopole", avind de aceea un caracter local, iar
nu unul ecumenic-sobornicesc. Oealtfel - dupii
cum logic observa el - daca aceasta rinduiala a
primirii ereticilor care se lntorc ar fi fost impusii
prin canonul al 7-lea al Sinodului alII-lea,era
aplicatii in felul acesta de ciitre intreaga Bisericii,
faptul acesta ar fi fost cunoscut celui care pune

ataca Biserica soborniceasca pentru di se contrazice, zice-se,
pe sine." Compendiu,p.147(20).
79
Numiti! astfel deoarece nu-i este menponat autorul.
Compendiu, p.147(20),147(23) .a.
80 Compendiu, p.147(20).
48 PARINTEU GHEORGHE METALUNOS

intrebarea, astfel indt acesta sa nu mai trebuias-
ca sa ceara parerea Patriarhului Constantinopo-
lei81.A adar este vorba despre un ,obicei" al Bi-
sericii din Constantinopole, descris in epistola,
care nu poate dobindi o autoritate universala
un caracter obligatoriu
82
fiindca , rangul cetapi"
nu poate impune un simplu obicei local intregii
Biserici. Desigur, el accepta faptul di obiceiul
acesta se instapinise intr-adevar Ia Constantin-
opole din vremea disputelor ariene (veacul al
IV-lea) din pricina problemei celor ce se lntor-
ceau dintre ,cei trecuti Ia arieni"
83
pe care Bi-
serica pe drept nu-i reboteza, ci-i ,ungea doar
cu Mir". Cu vremea insa,tergindu-se distincpa
care se facea lntre ,arienicei trecup Ia arieni"
practica care era urmata In cazul celor dintli a
fost aplicataasupra celor din urma, fapt anti-
canonic, potrivit lui Neofit8
4

Aa se explica de ce acest obicei este ,In parte
potrivnic canoanelor" i, totodata, ;,se contrazice
pe sine"
85
. Prirnul fapt decurge din opozipa aces-

81
Op. cit.
8
2
Compendiu, p.147(21-22). Si adauga apoi cu oarece as-
MARruPJS(J( UN BoTfl 49

tui canon fata de eel de-al2-lea al Sinodului Qui-
nisext, Sinod care ,se pare ca nu a desfiintat ni-
rnic din cele de pareri nestatornice peste care i-a
pus pecetea"
86
. AI doilea fapt se arata din aceea
ca acest canon prime te, pede o parte, ,botezul
arieniloral macedonienilor (care se lntorc la Bi-
serica), lnsa nuhirotonia lor"a, ceasta pentru
case opune canonului 47 Apostolic lntarit de ase-
menea de Sinodul Quinisext8
7
.Ca urmare, nu este
deloc lndreptapta afirmapa ca ,obiceiul privitor
Ia eretici lnstapinit Ia Constantinopole, nefiind
rinduit canonic plna atunci, a venit sa-l reglemen-
teze Sinodul a1 VI-lea", deoarece In cazul acesta
Sinodul s-ar contrazice pesiness.
Mai departe, Neofit, din cauza neputintei de
a armoniza acest canon cu cele Apostolice, pune
Ia lndoiala autoritatea acestei epistole pentru a
zdruncina In felul acesta Inca mai mult credibili-
tatea eelor doua canoane de mai sus provenite din
ea.Astfel el considera ca aceasta epistola nu a fost
scrisa de Patriarhul Ghenadie (458 - 471), dupa
cum este acceptat, ci de catre Acachie, ,eel venit
din eresul acefalilor"
89
. Sprijinindu-se pe fraza
din epistola: ,al carei (adica a1 Bisericii Soborni-
prime:,Se pare dl epistola staruie ca acelea pe care Constan-
tinopolea le savtr te, sll fie urmate cu orice chip de cci de
pretutindeni"! Compendiu, p. 147(23). Constantinopolitanii
,dau hotllririlor canoanelor sinodale locul al doUea, in urma
oricllrui obicei al lor". Si incheie: ,Cllci puternic lucru este
obiceiucl u anevoie de biruit"!
83 Compendiu,p.147(24).
84
Compendiu, p.147(24-25).
85 Compendiu,p.147(22).
86 Com pendiu,p. 140(41).
87
Compendiu, p. 140(22):,Hirotonia ereticuluio accepta,
nu o accepta, ceea ce este o contradicpe".
88
Compendiu, p. 147 (22)-147 (23).
89
Compendiu, p. 140 (21): Jn orice caz, epistola nurnitll
flirll stllpin ar putea fi socotita ca aparjinind lui Acachie, eel
care vine dupa Anatolie, pentru dl nu-i pomene te pe seve-
rienii acefali impreunll cu aceia pe care cere sll fie"!
so PARIHTEJ..E GHEORGHE METAWNOS

ce ti) intiistatatorcapetenie eti, Prea Fericite",
el face observapa: Epistola ,nu este nicidecum
patriarhala, mtruat ilnume te cap a! Bisericii so-
borniceti a lui Hristos pe (Patriarhul) Antiohiei",
lucru care este,nelalocullui i necuvios", deoare-
ce unul este capul Bisericii, Hristos90!
Concluzia lui Neofit in urma celor de mai sus
e lesne de inteles. Cele doua canoane In discu-
tie nu pot fi considerate sinodaJe9
1
, ci ,false i
mincinoase"
92
exclarna el, plin de bucurie
pentru ca a putut lnlatura contradictia scanda-
loasa a Sinodului Quinisext: ,i slava lui Dum-
nezeu celui sflnt i in Treime inchinat ca, pe cele
ce le-a ascuns mtelepplor i invatatorilor, le-a
descoperit ucenicilor"
93
. Astfel ca modul prirni-
rii ereticilor trebuie rinduit pe baza canoanelor
special alcatuite pentru aceasta,adica: canoanele
Apostolice 47 i 68, 8 i 19 ale Sinodului I, 7 i 8
ale celui de Ia Laodiceea,1a! celui de Ia Cartagi-
na i 1i 47 ale Sf. Vasile eel Mare, canoane care
dispun de autoritatea ecumenica ceruta fiindca
au fost ,lnHirite cu pecetea" canonului 1a!Sino-
dului a!IV-lea, 2 al Sinodului Quinisext i 1i 11
a!Sinodului a!VII-lea94.

90
Compendiu, p. 140 (21): .,Caci nu vine de Ia Patriarhul
ConstantinopoJei, de vrcme ee-l nume te pe eel al Antiohiei
cap al Bisericii sobomice ti a lui Hristos".Op. cit.
91
Compendiu, p.147 (24).
92
Compendiu, p.147 (22).
9
Compendiu, p.147 (23).
94
Op. cit.

51

Neofit li incheie critica privitoare la auten-
ticitatea canonului 7 a! Sinodului a! IT-lea prin-
tr-o dedara\ie, adaugata in mod vadit Incele din
urma, care-i demonstreaza,lntre altele,sincerita-
tea i obiectivitatea. Astfel el scrie ca, ,petrecind
un timp suficient in care a cercetat In cornpendi-
ile canonice cele privitoare la cele doua canoane
sus arnintite",a observatm al4-lea proces-verbal
al Sinodului a! VII-lea Ecumenic ca Parintii par-
ticipanp au citit canonul 82 (mai degraba cano-
nul102) a! Sinodului Quinisext din Actele origi-
nale ale Sinodului. Iar in al6-lea proces-verbal se
declara categoric ca Sinodul al VI-lea Ecumenic
,a dat canoane... pma Ia o suta doua",In acord,
dealtfel, i cu marturia lui Fotie. Neofit este ast-
fel nevoit sa marturiseascii: ,Prin urmare, cele
privitoare Ia canonul 7 a! Sinodului alIT-lea, cer-
cetate de noi mai mainte probabil din (izvoarele)
cele vechi,apar acum a fi respinse invederat prin
canonul95a!Sinodului Qunisext"!Constata msa
iariii ca nu este lnlaturata contradicpa pe care el
o vede Ia Sinodul Quinisext. Deoarece, intrucit
Sinodul a! VII-lea Ecumenic aproba canonul 95
a!Sinodului Quinisext, ,ramine ca cineva sa cer-
ceteze i sa formuleze 0 solupe privitoare la apa-
rentul dezacord partial a!acestui canon ant cu
canoanele Apostolice, cit i cu canonu!intii a!Sf.
Vasile eel Mare care au fost validate deSinoadele
a!VI-lea i a! VII-lea"95.

95
Compendiu, p. 147 (25).
.
.
52 PARINTlli GHEORGHE METALUNOS

Pe de aWi parte, contradicpa de mai sus con-
tinua sa ramina in vigoare, deoarece arienii, pe
baza canoanelor Apostolicea celui al Sf. Va-
sile eel Mare, sint socotip ca avind trebuinta de
botezare,insa pe baza canonului 95 al Sinodului
Quinisext doar de mirungere, dei potrivit Sino-
dului al VII-lea (al 6-lea proces-verbal, vol. 2) ei
nu sint simpli eretici, ci ,se spune ca sint la un
Joe cu elin.U (cu paginii)".
Neofit nu mai continua. Nu mai poate con-
tinua. Semnullui de intrebare riimine fiira ras-
puns. Faptul acesta ii are desigur explicatia in
aceea ca Neofit nu ingaduia aplicarea iconomiei
asupra ereticilor. Dupa cum vom vedea mai jos,
principiul iconomiei inlatura contradicpa vazuta
de esl coate la lumina unitatea sfintelor canoa-
ne ale Bisericii Ortodoxe.
Credincios tradipei Bisericii saleconfrunt-
indu-se cu cei ce se sprijineau pe aceste doua
canoane pentru stabilirea modului primirii ere-
ticilor mai noi, Neofit folose te canonul 7 al Si-
nodului al ll-lea96 - lasind la o parte problema
autenticitapi lui - corelindu-1 in mare masura
cu canonul 95 al Sinodului Quinisexta, ceasta
indeosebi in formula: ,Sinodul al VI-lea impre-
una cu a!II-lea"
97
, sau ,Sinodul a!II-leaeel
de-al VI-lea"9
8
, fapt care arata ca de canonul 95

96 Vezi de pilda Compendiu, pp.127, 131, 132, 139 i urm.
"'De pilda Compendiu,p.132.
98 De pilda Compendiu, p.139.

MARTURJS&UN BoTU 53

al Sinodului Quinisext depindeautoritatea ca-
nonului 7 al Sinodului al ll-lea. Acest din urma
canon avea oricum in con tiinta lui o valoare
mic orata din pricina lipsei autenticita1ii, dar
a problemei pe care a creat-o, cum se va vedea in
continuare.


3.1nterpretarea canonului

Potrivit scriitorilor no tri, canonul 7 al Sino-
dului al ll-lea da un raspuns imediat la intreba-
rea ,cum trebuie a-i primi pe ereticii care vin la
Ortodoxie"99. Cadrul canonic in care acesta poa-
te fi corect interpretat este trasat de canoanele
Apostolice 46, 47, 5068, 1 al sinodului de Ia
Carhidon, 78 ale celui de Ia Laodiceea, 8
19 ale Sinodului I Ecumenic, 1, 5, 2047 ale Sf.
Vasile eel Mare, 95 a!Sinodului Quinisext57
80 ale celui de Ia Cartagina
100
Canonul supus
discupei trebuie examinat impreuna cu canonul
95 al Sinodului Quinisext, care ,nu este altceva
decit o repetare a lui"
101

tn interpretarea lui,insa, canonul creeaza des-
tule greutap, deoarece in litera lui el se opune
vadit practicii biserice ti
102
a temute in forma

99 Iconomu,Scrieri, p. 419; vezi i Pidalionul, p. 92.
100 Pidalionul, p. 165 .a.Compendiu,in diverse locuri.Ico-
nomu, Scrieri, p. 419(20), 453(4). .
101 Compendiu,p.147 (20);Pidalionul,p.165;Iconomu, Scn-
eri, p.419/20.
loz Vezi Ant. Hristofilopoulos, Drept bisericesc elen, Alena,
,

54 PARIIITEU GHEORGHE METALLINOS

canonidi de Sf. Ciprian i de alp. Parinti - pre-
cum Sf. Vasile eel Mare, de pilda -, practica pe
care, dupa cum vom vedea, teologii acetia o
accepta ca fiind cea a Bisericii vechi i in acord
cu canoanele Apostolice i, din aceasta cauza, ca
fiind singura canonica i de nemcalcat. Astfel,
Sf. Nicodim punea pe drept cuv!nt mtrebarea:
De ce Sinodul al 11-lea Ecumenic ,nu a lepadat
botezul tuturor ereticilor, pentru a fi m acord cu
canoanele Apostolice i cu Sinodul lntrunit de
Sf. Cipriancu top. ceilalp. mari i de-Dumne-
zeu-purtatori Parinp...., ci a primit botezul unor
eretici, iar pe a! altora nu?"
103
. Deosebirea ere-
ticilor intre cei care trebuie botezap.cei care
nu, constituie centrul problemei create de acest
canon. In principiu, aceasta distincp.e este con-
siderata de scriitorii notri, pe baza canoanelor
Sf. Ciprian i ale Sf. Vasile eel Mare, ,cu totul de
lepiidat". S-a spus deja mai sus ca, potrivit lor,
ereticii de orice natura, ca unii care se afla m afa-
ra Bisericiicare nu au botez citui de pup.n,
trebuie botezap fara nici o exceppe
104
. Problema
devine mea mai acutii. avmd m vedere cii. Sino-
dul s-a arii.tat favorabil i maleabil fata de ,cei
mai rau-cinstitori" dintre ereticii de atunci, adi-
ca fata de arienmi acedonieni, ,care tii.giiduiau
Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos" i

1965
2
p.119.Compendiu,p.129urm., 135urm.P, idali-
onulof.370.
1 Pidalionul,p. 53.
104 Pidalionul, p. 55.
MARTURJmcUN Bolfl 55

care ,aduceau blasfernie Duhului celui Sf'mt"
105
.
Astfel, apare la prima vedere o dizarmonie mtre
canoanele Sfintelor Sinoade i cele ale P.ii.rinti-
lor, deoarece doua Sinoade Ecumenice (al 11-lea,
prin canonul 7, i eel Quinisext, prin canonul 95)
se aeaza1n opozip.e nu nurnai cu Parinp.i de mai
sus, darcu canoanele Apostolice (46, de pildii.)
peste care Sinodul Quinisext -i prin el Biserica
Soborniceasca - i-a pus peceteacare - potri-
vit Sf. Nicodirn-,propun contrariul"
106
. Infelul
acesta ni se-nfapeazii. problema creata de aceste
canoane.
Inmcercarea de a se lnlii.tura aceasta dizarmo-
nie s-a suspnut parerea ca Sinoadele Ecumenice
pot sa revizuiasca ori sa anuleze hotanrile cano-
nice ale ParintiJor, fiindca niciodata ,nus-a auzit
ca parerile unuia oarecare sa fie aezate maintea
celor ecumenice ori ale celor locale"
107
. Valida-
rea canoanelor Sfinplor Parinp. de cii.tre Sinoa-
dele Ecumenice nu mseamna i afirmarea posi-
bilei opozitii care s-ar ivi, deoarece, foarte sim-
plu, Sinoadele prevaleazii. potrivit cunoscutului
principiu ,eel mai rnic de cii.tre eel mai mare se
binecuvmteaza" (Evrei 7, 7). In felul acesta Si-
noadele prevaleazii. facind oarecum nelucratoa-
re canoanele formulate 1n perioada dinaintea
lor. Dealtfel, Zonaras insui, confruntlndu-se cu

105
Iconomu, Scrieri, p. 420.
106
Pidalionul,p. 55.
107
Compendiu, p.144.

.
.

56 PARIHTEU GHEORGHE METAWNOS

,opozipa" dintre canonul 7 al Sinodului alII-lea
intiiul de Ia Carhidon-adidi, in esenta, cu ca-
nonul Sf. Ciprian-scrie:,A adar, fata de cele in-
fap ate de cele doua Sinoade in acest capitol, au
intiietate cele ale Sinodului al 11-lea, atit fiindca
este mai din urma, citfiindca este Ecumenic,
caci Ia ele (Ia cele Ecumenice) negre it s-au strins
impreuna de Ia toate tronurile patriarhale fie pa-
triarhiii i i, fie loctutorii lor"
108

Ynsa teologii no tri, triiind tradipa Bisericii
cunosdnd din experienta nemijlocita pozipa pe
care Sfintii Piirinti o ocupa in viata ei, nu riimin
satisfacuti cu acest raspuns.Ei nu accepta nici eel
mai mic dezacord intre PiirintSi inoade
109
Au-
toritatea Sfinplor Piirinti este acceptata cu toata
deschiderea de catre top ace ti scriitori. De un
interes mai mare insa, legat de acest punct, ni se
infap eaza a fi analiza cuprinzatoare a lui Neofit
Cavsocalivitul
110

Potrivit lui Neofit, Sinoadele -in cazul
nostru al II-lea Ecumeniceel Quinisext - nu-i
anuleaza pe Sfinpi Parinp, a carer autoritate in
Biserica se vede in mod cu totul deosebit in chiar

108
P.G.137, 1103.
109 Compendiu, p.144.,$i cu toate acestca Vasile eel Mare
Atanasiecei din jurul lor nu sint zaji inaintea lui
Ciprian, ci mai degraba au fost adtaji a fi a ezaji In acela i
rind, fiecare din acc tia, prin unitatea de parerc a Sinoadc
lor al VI-leaa1 VII-lea". VezIiconomu, Scrieri, p.488.Sf.
Nicodim faceel insemnarea dl: ,Nu se vede intre ei nici o
contradiqic sau potrivnicic" (Pidalionul, p. 54).
no Compendiu,p. 144urm.
MARroRISEJ( UN BoTfl 57

aceste Sinoade Ecumenice a ciiror ,teologie
hotiiriri nu pot fi intelese fara contribupa teolo-
gica a PiirinplorDasciililor"
111
. Yn canonul 16
al Sinodului Quinisext Sf. loan Gura de Aur ,a
fost a ezat mai sus" dedt Sinodul de !a Neoce-
zareea, Ia fel Sf. Grigorie Teologul in canonul 64
al aceluiai Sinod. ,Asemenea, pe Sf. Vasile eel
Mare, Sinodul al VII-lea, in canoanele 1618
20, rinduie te a-1 primi ca pe unul care este mar-
turisitora, stfel (Sinodul) intr-un glas1-a a ezat
pe acesta mai presus de el..."
112
Yn mod deosebit,
autoritatea Sf. Vasile eel Mare este recunoscuta
la toate ,Sinoadele Ecumenice de dupa el"
113
.
Astfel Neofit concluzioneaza: ,Spunem ca Si-
noadele Ecumenice au rinduit a-i a eza pe ace ti
mvatatori a toata lumea mai presus,sau mai de-
graba 1n acelai rind cu ele, nu spre a le da la o
parte. Nicidecum. Ci au voit sa arate cit respect
dobindesc ele insele... CaciSinoadele Ecume-
nice pe Sfinpimteleppi Piirinti se sprijina"
114
.
Concluzia lui Neofit este aceea ca Sinodul al
IT-lea Ecumenic nu i-a ignoratnu i-a mdepar-
tat deloc pe Sfinpi Parinp de dinaintea lui (Ci-
prian, Atanasie eel Mare, Vasile eel Mare, Grigo-
rie Teologul etc.) ,numind spurcaciune botezul

111
S. G. Papadopoulos, Patrologia,vol. I, Atena,1977, p. 68.
112
Compendiu, p.144.
113
Op. cit.Sinodul a1 VII-lea Ecumenic il num te pe Sf.
Vasile eel Mare ,parinte" aI lui. Vezci anonul20 al Sinodu-
lui Quinisext.
114
Compendiu, p.145.
58 PARINTHE GHEO!\QiE METALLINOS

ereticilor"respingind ca fiind ,de lepadat"
in special botezul arienilor
115
. Faptul acesta este
valabil cu ant mai mult cind avem in vedere Si-
nodul Quinisext, care nu este posibil ca, in con-
tradicpe cu sine insu i, ,sa-i puna pecetea" pe
de o partei,n acelai timp sa anuleze canonul
de la Carhidon. Fiindca, in timp ce ,Sinodul al
II-lea, in canonul 7, II scapa din vedere (canonul
acesta), marginindu-1 Ia locul in care este pout
(aplicat), peste el i-a pus pecetea Sinodul al
VI-lea prin canonul 2, facindu-1 a fi recunoscut

MARJVRISEJ( UN BoTEZ 59

(adidi pe arienipe macedonieni)... Nu inteleg
din ce motiv slujbele acestora, care dupa cano-
nul 46 Apostolic smt facute in zadarsint cu
totul de neprirnidt e lepadat, Sinodul al VI-lea
(i prin urmareal IT-lea) le-a acceptat''
119
$i
continua:,Asupra acestora ramin nedumerit,
gindesc ca Ia fel oricare dintre canoni ti. Iar acela
care poate, sa dezlege in Dornnul nedumerirea
sa arate Sinoadele Ecumenice in acord cu canoa-
nele Apostolicecu cele ale Sf. Vasile eel Mare
120

ca ecumenic"
116
. Daca, a adar, canonul 7 al Si-

peste care i-au pus pecetea..." . Trebuie deci
nodului alII-lea95 al Sinodului Quinisext par
a acorda un caracter local canonului Sinodului
intrunit de Sf.Ciprian, canonul 2 al acestuia din
urma (Quinisext) i-a dat acestuia o autoritate
universala (ecumenica), fiindca ,i canoanele lo-
caleparticulare, odata ce au fost pecetluite de
Sinodul universal, au devenit universale"
11
7. fu-
tre sfintele canoane ale Bisericii nu este permisa
nici o deosebire axiologica
11
s.
Deci, intrucit este cu neputinta ca un Sinod
Ecumenic sa se anuleze pe sine, Neofit ramine pe
drept cuvint cu nedumerirea: ,Nu voi inceta sa
cercetez -spune el -din ce motiv la un moment
dat (Sinodul) i-a prirnit pe cei caterisip sinodal
izgoniti din Biserica, ori pe cei dati anatemei

115
Op. cit.
116
Compendiu,p.147(1).
117
Compendiu, p.147(2).
118 Pidalionul, pp. 52, 119.
sa existe o alta explicape privitoare Ia felul de
a acpona al celor doua Sinoade Ecumenice, mai
ales cind Sinodul Quinisext ,ii pune pecetea"
fara ezitare peste canoane pe care se pare ca in
alt loc le ,anuleaza"12t.
Teologii no tri nu lasa intrebarea fara ras-
puns. $i cu toate ca raspunsurile lor pastreaza
caracterul personal al fiecaruia, variind de aceea
in anumite puncte de irnportanta secundara,ele
ajung la aceeai concluzie, ca o consecinta a cu-
getarii lor comune.
Potrivit Sf.Nicodim, pozipa Sinodului aJ IT-lea
fata de arienimacedonieni este explicabila
daca avem in vedere ca Biserica ,are doua dr-
muirdi oua indreptare",acrivia (scumpatatea)
iconomia. Pe cind ApostoliiSinoadele din

119 Compendiu, p.147(12).
120
Compendiu, p.147(14).
121
Pidalionul, p.54. Compendiu, pp.140, 147(11).
,
.
.
.

60 PARINTUEGHEORGHE METAUINOS

vechimeParintii aplicau scumpatatea
122
cele
doua Sinoade Ecumenice au ales iconomia
123

Astfel, alternarea, in anumite condi\ii, a scumpi1-
ti1Jii a iconomiei inlatura orice biinuiala de con-
tradicpe intre sfintele canoaneSinoade. Potri-
vit Sfintului, Sinodul al TI-lea Ecumenic ,a pnut
lao parte canonul de fata''
124
, acponind , potrivit
iconomieingaduintei"
125
Fiind rodul slujirii
M.ARTIJRJ5E5( UN BoTfl 61

lor eretice ,iconomia aceasta, in general..., era
pnuta in locul canonuluinainte de Sinodul al
II-lea, astfel incit cele savir ite de schismatici,
cu siguranta ide arieni, erau primite, dupa cum
lasa de biinuit Sinodul al ll-lea"
128
. Exista insa,
in viziunea lui, un motiv serios care a facut ca
iconornia sa fie nu doar posibila, cinecesara.
Atit Sinodul al VI-lea, cital TI-lea Ecumenic
vorbesc ,despre ereticii proveniti dintre noi"
129

pastoraletamaduitoare a Bisericii, iconomia a
fost aplicata dupa masura vremurilora desfa-
uriirilor istorice. Ereticii despre care este vorba
erau mulp la numarcu putere politica
126
Ast-
fel, Parinpi sinodali au aratat ingaduinta ,pen-
tru a-i atrage la Ortodoxiea-i indrepta mai
lesne", j ,pentru ca nu cumva sa-i infurie mai
mult impotriva Bisericiai cre tinilorraul sa
se faca mai rau"
127
. Deci aplicarea iconomiei nu
se fiicea samavolnic, ci motivat, avmd in vedere
mintuirea ereticilorpacea Bisericii.
Potrivit lui Neofit, fara a se putea departa de
principiul ciprianeic privitor la validitatea taine-

122 Pidalionul, p. 368, 587urm. Vezi canonul intii de Ia
Carhidon (,nu parere de curind facutli si nid arum inteme-
iatli grliim, d pe cea de demult, de inaintaii nostri hotaritli
cu toatli acrivia i grija")canonul intii a!Sf. Vasile eel Marc
(,dci nu sintem rlispunzlitori pentru d le darn lor har, ci ne
supunem scumpatatii canoanelor").
123 Pidalionul, p.53.
124
Pidalionul, p. 370.
125
Pidalionul, p. 53.
126
/dem.
127 Idem.
Adica aceia dintre ortodoci care ,au primit ari-
anismul", ,intorcindu-se inapoi", nu erau bote-
zap.no. Dimpotriva,,aceia care au primit arianis-
mul nefiind dintre ortodoiasupra carora nu
s-a savir it deloc Botezul ortodox, ci eel al ere-
ticilor" trebuiau sa fie neaparat botezap ca unii
care erau nebotezap
131
fiindca ,cei mai mulp
dintre ace tia (dintre arienmi acedonieni) erau
provenip dintre ortodoc i, fiind amestecap i,
potrivit lui Epifanie
132
, apropiindu-se de pre-
op in chip prefacut" astfel incit (dupa Sf. Vasi-
le eel Mare)
1
33 ,din pricina confuziei sa nu mai
existe nici o deosebire intre ortodoieretici",
Sinodul a fost nevoit sa aplice iconomia
134
care,

128 Compendiu, p.147(11).
129 Compendiu, p.131.
130 Compendiu, p. 147(24). De asemenea Compmdiu, p.
147(4).
131 Compendiu,p.147(5).
132fmpotriva eraiilor C, 1, P.G.42, 448A.
133 Despre Sfintul Duh,cap. 3, P.G.32, 76.
134 Compendiu, p.127.Compendiu, p.141. Jconomu, Scrieri,
p. 475.
.
3 .
62 PARINTRE GHEORGHE METAUINOI

potrivit Sf. Vasile, poate fi aplicata doar asupra
schismaticilor
135
.
0 pozipe paraleli'i acesteia sustmeSf. Ni-
codim care, interpretind canonul Sf. Ciprian,
observa: ,Dar in cazul in care va cerceta cineva
bine, va descoperi di ace ti eretici, pe care dupa
iconomie i-a primit Sinodul al IT-lea Ecumenic,
proveneau, cei mai mulp din ei, dintre clericii
botezap cazup in erezie,de aceea s-a intre-
buintat aceasta iconomie"
136
Elementul comun
al acestor doua pareri este convingerea ca ace-
ia care au fost prirnip ,prin iconomie" pastrau
"Botezul Bisericii", adidi eel in trei afundiirrii-
dicari din apii. Potrivit lui Neofit, deoarece acest
,obicei" a precumpiinit Ia Constantinopole din
pricina chestiunii primirii arienilor, el a fost cu-
prins 1n epistola ,Catre Martirie", pede o parte,
iar pede alta a primit forma canonicii la Sinodul
Quinisext, prin canonul 95, obiceiul fiind primit
favorabil de Sinoadele intrunite la Constantine-
pole, adidi al II-lea Ecumeniceel Quinisext.
Iconomu acceptael faptul aplicarii libere de ditre
Sinoadele vechi cind a scumpatapi, cind a
iconomiei, fara existenta nici celui mai mic con-
flict intre sfintele canoane. Potrivit lui, canoanele
MARroRJSEscUN BoTIZ 63

Sinodul al IT-lea Ecumeniceel Quinisext au
aplicat iconomia din motive istorice (,dici a a
cereau vremurile de atunci")
1 7

bsa, potrivit scriitorilor no tri, deosebirea fa-
cuta de Sinodul al !I-lea Ecumenic intre eretici
care trebuie botezaperetici care trebuie mi-
runi s-a intemeiat pe o premisa eclesiologicii
canonidi concretii. Ereticii pentru care botezul
era considerat obligatoriu aveau, potrivit lui
Iconomu, o ,caracteristicii comuna":,nu numai
blasfemia cea in tot felul indreptatii lmpotriva
dumnezeie tilor dogme, dar mai ales nelegiu-
irea cea lipsitii de cucemicie care prive te felul
botezului pe care ei11savir eau". Nelegiuirea era
,'indoitii": un aspect ,privea invocarea Persoa-
nelor Prea Sfintei Treimi"
138
, un altul ,privea
intreita afundare a celui ce se bofeza"
1
3
9
. Astfel,
botezul ereticilor care se intorceau a fost regle-
mentat de canonul 7 al Sinodului alIT-lea nu nu-
mai ,in ceea ce prive te reaua 'inviitiiturii despre
dumnezeiasca dogma", fiindcii pe aceasta o res-
pingeau prin intoarcerea lorprin zapisul pe care
erau nevoip sa-l dea, ,ci in primul rind
indeosebi in ceea ce prive te dumnezeie tile epi-
cleze (invocari) i, totodata, cele trei cufundiiri
Apostolice ,au fost pentru scumpatate" pe cmd
1
3
7
Iconomu, Scrieri, p. 488, 491. Vezi H. Androutsos, Dog-
1
35 Compendiu, p. 131. ,$i, pe scurt, botc:zul crct:icilor sa
fie socot:it cu totul lipsit de tllrie, iar bote:zul celor rupp (de
Biserica) sa fie primit,innoindu-i pe ei doar prin ungerea cu
Mir",Compendiu, p.127.
136 Pidalionul,p.370.
matica Bisericii Ortodoxe R6si!ritene,Alena,1956
2
,p.301urm.
138
Iconomu, Scrieri, p. 491. ,Exista, de pilda, bote:zul in
trei fllrii de fnceput (Tata.J), sau a celor ce se bote:zau in trei FH
ori in trei Mlngiietori (Duhuri Sfintc).
139 Jconomu, Scrieri,p. 421.
.
.
.

64
PARINTlli GHI:ORGHE METAWNOS

ale slujbei celei cu totul pacatoase,deci pm-
garitefara de folos, a botezului lor"
140
Pentru
aceasta, completeaza Sf. Nicodim, cei din aceas-
ta grupa - eunomienii, montani tii, sabelienii -
,i toate celelalte eresuri" erau primip ,ca elini
(pagini)", fara posibilitatea vreunei excepp.i, adi-
di precum cei ,cu totul nebotezap." deoarece ,fie
nu au fost deloc botezap., fie au fost botezap,insa
nu dupa dreapta rmduialaaa cum smt bote-
zap ortodocii. De aceea nici nu smt socotip bo-
tezap cumva"
141
. Deci ace ti scriitori, dupa cum
vechii Parinp ai Bisericii,inteleg prin botez nu
intrarea 1n Biserica 1n chip simplu, ci integrarea
1n ea printr-un mod apostolic concret (prin trei
afundari).
Aplicarea iconomiei in cazul arienilora!
macedonienilor nu 1nseamna deloc faptul ca Si-
nodul a trecut cu vederea ,credinta", ci faptul
ca gradul abaterii lor de Ia credinta ortodoxa nu
avea pentru Sinod o msemnatate de prim plan
142

Iconornia devenea msa posibila deoarece ace ti
eretici ,pazeau in botezullor tradipa apostolica,
botezmd potrivit poruncii Domnului 1n numele
Tataluial Fiuluial Sflntului Duhin trei
afundarriidicari din apa"
143
Sav1r irea corecta

140 lconomu, Scrieri, p.423.
141 Pidalionul,pp. 16455;p. 587urm.Parios, Compen-
diu, p.263. lconomu, Scrieri, p. 490 (,nu aveau deloc botez,
de aceea Biserica a Iegiuit a-i boteza pe ace tia").
142 Vezi Jer.Kotsonis, Desprt validitatea...,op. cit., p.26.
143 Jconomu, Scrieri, p.422.
MARruRISEJ( UN Boru 65

a Tainei a constituit criteriul acceptarii botezului
lor. Astfel ,reaua credinta a cugetului lor se ta-
maduia prin zapisul pe care-!dadeau",prin
dumnezeiasca rnirungere" daruita ,spre adeve-
rirea marturisiriia credintei lor", ,pentru a
se face partai 1mparapei lui Hristosdarului
Duhului, de care erau lipsip.". Negre it, unii din-
tre ace tia poate ca nici nu fuseseracu Mir,
precum novapenii de pilda, in cazul carora a
aplicat iconomia Sinodul de Ia Laodiceea
144
.Insa
1n cazul eunomienilor nu era nicidecum posibil
ca Sinodul sa aplice iconomia, deoarece ace tia
primisera ,botezul printr-o singura afundare",
adica un alt botez decit eel al Bisericii. Desfiin-
tarea unitap.i Tainei, adica a corespondentei ele-
mentului exterior cu cellauntric, prin denatura-
rea formei ei, a avut pentru Sinod o msemnatate
hotantoare, fiindcaiconomia - potrivit lui Ico-
nomu, care trimite Ia Sfinp.i Parinp - are limite:
,Caci, spunea in apoftegma Sf. loan Gura de
Aur, iconomia se lucreaza acolo uncle nu se in-
caldi legea"
145
. Canonul 7 al Sinodului al TI-lea,
spune Iconomu, a ornis ,blasfemia eunomienilor
privitoare Ia epicleza" (chemarea numelui Per-
soanelor Sfintei Treimi) ,pentru a nu lungi" dis-
cupa, fiindu-i destul savlrirea ciuntita a formei
Tainei, adica printr-o singura afundare1
4
6.

144
Iconomu, Scrieri, pp.422-3,424, 488-9.
1
45 Iconomu, Scrieri,pp.433, 434(i nota 1).Vezi Evloghie
de Alexandria, P.G.103, 953.
!46 Iconomu, Scrieri, p. 421.
66 PAAINTUE GHEORGHE METAWNOS

Se dovedete in acest fel, potrivit lui Icono-
mu, d1 ,nici o contradicpe nu exista intre sfinte-
le canoane privitoare la Botez"
147
. Interpretarea
sfintelor canoane pe baza schemei scumpata-
te-iconomie inHitura orice aparenta dizarmonie
intre ele. Este insa demn de atenpe faptul cii te-
ologii de fata inteleg iconomia, pe de o parte,
ca ingaduinta - pogoramint fata de scumpata-
tea (acrivia) bisericeasca, iar scumpatatea, pede
alta parte, ca masura teologicii. Ei cer staruitor
credintarespectarea cu scumpatate a cuvintu-
lui lui Durnnezeu, fapt care constituie practica
rinduita canonic a Bisericii
148
, care in cazul in
discupe nu este stabilita de Sinoade Ecumenice,
ci de canoane ,Apostolice" i ,ale Parinplor"1
4
9,
canoane care, dupa invrednicirea lor de statut
ecumenic, nu sint deloc inferioare canoanelor
sinodale ca autoritate, i mai ales celor ale Si-
noadelor Ecumenice. in cazul de fata, Sinoadele
Ecumenice, precum alII-leaeel Quinisext, fara

U
7
Iconomu, Scrieri, p. 488.
148
Potrivit lui Hr.Androutsos,Simbolica din punct de vede-
re ortodox, Tesalonic, 1963
3
, p. 303/4, iconornia este ,abaterea
de Ia ceea ce este in principiu corecat devarat".Vezi A. Ali-
vizatos, Iconomia potrivit Dreptului Canonical Bisericii Ortodo-
xe, Atena,1949, p. 21. Ier. Kotsonis, Probleme de ,.Iconomie bi-
sericeasci1", Atena, 1957, p. 207urm. Pan. Boumis, lco1romia
bisericeasca potrivit Dreptului Canonic,Atena,1971, p.7.
H
9
Practica despre care se da marturie in canonul intii de
Ia Carhidon a fost aplicata inintreg veacul al patrulea, dupa
cum se vede din canonul 19 al Sinodului I, 8 al celui de Ia
Laodiceea,147 ale Sf.Vasile eel Mare4668Apostolice.
MARTURilfS( UN Bolfl
67


sa incalce scumpatatea, ofera o rezolvare ,dupa
iconomie"
150
. Potrivit scriitorilor notri, intre
sfintele canoane ale Bisericii noastre exista nu
numai unitate duhovniceasca, ci i egalitate de
putere i de recunoatere, intrucit toate sfintele
canoane ale Bisericii sint ,ecumenice". Drept
urmare, canoanele Sinoadelor Ecumenice, i in
cazul de fata cele ale Sinoadelor al II-lea i Qui-
nisext, nu fac neintrebuintabile, nici nu anulea-
za canoanele dinaintea lor
151
. Pentru teologii de
fata o astfel de pozipe este juridicista la limita
dar anti-bisericeasca,intrudt scumpatatea (acri-
via)iconomia coexistau farii a se impiedica
reciproc in rinduiala canonica a Bisericii. Posi-
bilitatea aplicarii ant a scumpatapj, dta ico-
nomiei 'ii asigura Bisericii libertateaexclude
prinderea ei in capcana oricaror scheme juridice.
Insa nici principiul ca ,scumpatatea" inseamna
ceva legiuit de Sinoadele Ecumenice, iar ,icono-
mia" orice abatere de la aceasta
152
, nu ar obpne
acordul scriitorilor notri. Dupa ei, scumpatatea

150
Astfel, o rezolvare ,.dupa iconomie" aplicacanonul
12 al Sinodului Quinisext. Vezi Pan. Bournis, Ci1si1toria episco-
p!lor, Atena,1981, p.10.
151
Vezi parerea lui Ier.Kotsonis:,.Unde incanoane prece-
dente se stabile te ceva contrar acestui sfint canon (adica 95
al Sinodului Quinisext), au tme ccle stabilite de acesta din
urmli". Articol in Enciclopedia Religioasi1$i Mora/4,voI. 2, nota
571. VezAi . Hristofilopoulos,Venirea Ia Ortodoxie..., rev. Te-
ologia XXVII (1956), p.59.
152
Vezi Ier. Kotsonis, Problmte..., op.cit., pp.91-93.A ace-
luia i, Despre autoritatea... op. cit., p. 27.
.
68 PARIIITELI GHEORGHE METALUNOS

este practica a Bisericii care decurge din conti-
inta ei de sine potrivit careia in afara ei nu exista
nici Taine, nici mintuire.
In felul acesta i iconomia aplicata de Sinodul
al IT-lea pe temeiul unor condipi concrete, dupa
cum am vazut, nu inlatura sub nici un motiv
scumpatatea Bisericii. Potrivit Sf. Nicodim ,ico-
nomia,intrebuintata vremelnic in anumite cazuri
de catre Piiri.np, nu poate fi numita nici lege, nici
pilda"153_ Capitolul in care este cuprinsa aceasta
observape a lui Nicodim arata faptul ca Sfintul ii
avea in minte aici pe Parmpi Sinodului al IT-lea
Ecumenic. Oealtfel, aceeai pozipe o formuleaza
mai jos Iconomu, scriind: Sinoadele Ecumenice
"nu au anulat (canoanele) legiuite potrivit scum-
patapi (acriviei), canoane pe care daca ar vrea sa
le urmeze unii (va fi) spre desavirita linitire a
con tiintei lor i potrivit obiceiului vechi tffiut de
ele". Acelai lucru il sustffie i Neofit
154
care for-
muleaza pe deasupra, dupa cum obinuiete, i
urmatorul raponament practic: ,Numai Sinodul

153 Pidalionul, p. 371. De aceeaIn subinsemnarea lui Ia
canonul 20 a! Sf. Vasile eel Mare (Pidalionul, p. 605) sublinia-
z:,Vezidl pe eretici Biserica nu-i prime te far3 a-i boteza,
potrivit acestui canon, chiar dadl Sinodul al O-lea, prin cano-
nul 7, i-a primit prin iconomie pe unii eretici far3 a-i boteza".
154 Iconomu, Scrieri,p. 488. VezCi ompendiu, p.147 (11):
,A adar, dac3 acrivia canoanelor li prime te prin botezare pe
unii pe care obiceiulln unge, atunci urmiltorul dincei care se
supun obiceiului, mai degraba prin acrivie (trebuie primit).
Nu c3 acest Jucru ar fi gre it, ca unul care se face nu impotri
va obiceiului,ci pe deasupra obiceiului".

MARWRJSE5(UN Boru 69

al VI-lea impreuna cu al IT-lea voteaza ca ereticii
sa fie primitiin parte prin ungere". Sf. Parinti
(Ciprian, Vasile eel Mare, Atanasie eel Mare etc.),
iar dintre Sinoadele locale eel de Ia Laodieeea,
dar i Canoanele Apostolice rinduiesc ca ei sa fie
"sirnplu botezap", precum, de asemenea, Sinoa-
dele Ecumenice al VI-lea i al VII-lea, ,eele care
valideaza eele hotarite de acelea". Jar in acord cu
canonul 6 al Sinodului I Ecumenic i 19 al celui
de Ia Antiohia ,se tffie votul majoritapi". Astfel el
concluzioneaza: ,Aadar, votul majoritapi spune
ca ereticii trebuie botezap,iar votul citorva foarte
pupni, ca trebuie i". Se constata insa cain
rindul sfintelor canoane "cele care hotarasc bote-
zarea sint mult mai multe decit cele care hotarasc
ungerea"
155
Poate ca n-ar trebui sa ne grabim sa
respingem in mod simplu aeest "argument" allui
Neofit, ci sa incercam mai degraba sa distingem
tffita mai indepartata a scriitorului, care vrea sa
dovedeasca prin aceasta ceea ce s-a spus deja mai
sus, adica folosirea de catre Sinodul alIT-lea i eel
Quinisext a iconomiei doar pentru motive concre-
te i realeca o exceppe.
Aadar, scriitorii notri tind intr-un glas spre
hotarirea ca, potrivit practicii canonice a Biseri-
cii, asupra ereticilor care se intorc la Ortodoxie
trebuie sa se aplice din punct de vedere cano-
nic scumpatatea (acrivia), adica sa fie botezap,
intrucit, dealtfel, tainele ereticilor nu pot fi con-

155
Compendiu, p.132.
1 7

70 PARINTElf GHEORGHE METAWHOS

siderate valide in eleinsele nici potrivit scumpa-
tapi, nici potrivit iconomiei
1
56.


in felul acesta este tilcuit canonul7 al Sinodului
al II-lea de citre Colivazide catre C. Iconomu.
Scriitorii ace tia se afla in conglasuire cu canono-
logii dinaintea lor privitor la intelegerea canonului
despre care vorbim. Concluziv, invatatura acestora
o putem rezuma la urmatoarele afirmapi:
a) Prin principiul iconomiei se inlatura orice
contradicpe intre canonul de fatacanoanele
dinaintea lui considerate ca fiind in dezacord cu
el. Nu exista nici un dezacord intre sfintele ca-
noane ale Bisericii
157
,canoane care in aparenta
me te ugita lor antinomieli pastreaza unitatea
pazesc intreaga libertatea cea in Hristos.
b) Sinodul al ll-lea Ecumenic, aplicind ,nomi-
nal" iconornia asupra unor anumip eretici, nu a
lasat deschisa poarta cuprinderii in aceasta ca-
tegorie a oricaror altor eretici, in afara oricarui
control, deoarece iconomia a fost aplicata pen-
tru pricini istoricepastorale serioase, fara a fi

156
Ier.Kotsonis, Problemele..., op.cit., p.20u1rm. Sf. Ni-
codim face observapa semnificativa (Pidalionul, p. 52): ,.A a-
dar, daca Sf. Vasile eel Mare leapada botezul schismaticilor
pe motiv ca lc lipsea harul savir irii (tainelor), e de prisos
atunci sa mai intrebe cineva daca trebuie sa-i botezam pe
eretici".
5 Vezi Vlasios Feidas, Premisele istorico-canoniceeclesio-
logice ale interpretllrii sfintelor canoane,Atena,1972, p.44.
MARruRISES( UN Boru 71

anulata scurnpatatea aplicata asupra altor eretici
validata in prima parte a canonului, aplicare fa-
cuta, Ia rindul ei, nu in mod arbitrar.
c) Aplicarea iconomiei a fost posibila deoare-
ce existau condipile ,formale" absolut necesare,
adica savir irea corecta a Tainei de catre ace -
ti eretici prin intreita afundareridicare din
apa
158
. Respingerea botezului eel intr-o singura
afundare al eunornienilor, incadrap in rindul
celor cu totul nebotezap, arata condamnarea de
catre Sinodp, rin urmare de catre Biserica So-
borniceasca, a oricarei d naturari a formei Tainei
Botezului,denaturare care este deajuns ca sa faca
imposibila aplicarea iconomiei asupra acestor
eretici. Potrivit lui Iconomu, in acest caz: ,Pri-
mejdia ii pa te pe top: caci nu s-au nascut din
apadin Duh, nici nu s-au ingropat impreuna
cu Hristos in moarte prin Botez"
159
. Sint adica
nebotezap i, prin urmare, nepartai rena terii
celei in Hristos.

158
Vezi Ia ZonarasValsamon in G.A. Rallis - M. Po-
tlis, Syntagma sfintelori dumnezeie tilor canoane, vol. n,Atena,
1852, pp.189191. VezIi. Rinne, Unitate i uniformitate fn
Bisericii, p. 38(i nota 6).
159
lconomu, Scrieri, p. 490p.recizeaza limpede pe cine
intelege prin aceasta:Pe ,.aceia care nu s-au invrednicit de
dumnezeiescul Botez, sau pe cei care nu \-au primit corect, pe
aceia care nu 1-au primit dupa tipul Bisericii Ortodoxe".
MARTU/115ES( UN BoTEZ 73





B. Aplicarea canonului


S-a spus deja la inceputul studiului de fata ca
abordarea hermeneutica a canonului 7 al Sino-
dului al IT-lea Ecumenic in veacul al XVITI-lea
a fost facuta In contextul cautarii unei solutu la
problema modului primirii apusenilor care se
intorceau la Bisericai,ndeosebi a latinilor cato-
lici. Deja de o perioada lunga de timp ortodoc ii
aveau o pozipe oscilanta in aceasta problema
1
60,
iar solupa Patriarhului Chiril al V-lea (1755) nu a
fost acceptata de top ca singura indicatacorec-
ta161.Intrebarea pe care amindoua piirple o for-
mulau era aceea daca diferenperea ereticilor din
perspectiva ,iconomiei", care a fost aplicata la
Sinodul alIT-lea Ecumenic, ar putea fi folosita
in cazul latinilor-catolici. Dealtminteri, pe acest
canon ( i, desigurp, e canonul 95 al Sinodului
Quinisext) se sprijinisera top aceia care aplica-

1
60 Vezi I. Karmiris, Monumentele Dogmatice, II, pp. 972,
979urm. Mitrop. Ghermanos de Ainos, Despre validitatea
botezului ereticilor,in Ortodoxia XXVTI (1952),p.301urrn.
sera in trecut aceasta solupe. lnsa nepotrivirea
observata in chestiunea de fata s-a accentuat
din pricina dezacordului ortodoqilor cu privi-
re la incadrarea catolicilor: adica ori intre eretici,
ori intre schismatici
162
. Fiindca, fire te, doar cei
care li primesc pe catolici ca eretici se confrun-
ta cu problema aplicarii in cazullor a canonului
7 al Sinodului al IT-lea. lntre ace tia se gasesc
scriitorii notri, a caror invatatura privitoare Ia
aceasta o infap iim in continuare.


1. Latinii sint,eretici" i,nebotezati"

Avind o cunoa tere foarte profunda a istori-
ei biserice ti de dupa schismaa dezacordului
dintre ortodoci privitor la caracterizarea cato-
licilor ca eretici ori ca schismatici, scriitorii no -
tri, dind glas propriei con tiinte de sinefiind
in acord absolut intre ei, li primesc fara nici cea
mai mica indoiala pe catolici (i prin extensie pe ,
luterano-calvini") ca eretici. Sf. Nicodim suspne
cii latinii ,sint eretici" i, ,ca eretici, ne scirbim
de ei, adica in felul in care ne scirbim de arieni sau
de sabelieni sau de macedonienii care
se luptau lmpotriva Duhului Sfint''
163
. Referirea
directa a Sfmtului Ia marii eretici din vechime
1
6
1
E de ajuns sA citeascA cineva textele ,de inficrare", tm-
potriva celor care rebotezau" redactate din pricina acestei
chestiuni in veacul a! XVID.Vezi E.Skouvaras,op. cit., p. 94
i urm., 122unn. VeziMitrop. Ghermanos de Ainos, a p.
cit., p.314.
162
Vezi semnificativ capitolul foarte cup:riru:Ator:
,GREEKS AND LATINS, HOSTILITY AND FRIENDSHIP"
in Iuera rea amintitil a lui T.Ware, p.16i urm.
1
63 Pidalionul, pp.55,56.
,
74 PARINTELE GHEORGHE METALLINOS

are scopul de a face cunoscut faptul di latinii ca-
tolici sint, dupa cum dealtfelspune, ,eretici
foarte vechi"
164
, fiind adica de aceeai importan-
ta cu cei apliruti in Biserica veche nedesplirtita.
Yn sprijinul convingerii sale el invodi marturiile
Patriarhului Dositei, a lui llie Miniat, a Sfintului
Marcu a!Efesului .a.
Yn felul acesta grliie te in privinta catolicilor
Neofit. ,Yn cinci chipuri - spune el - difera
catolicii de Ortodoxie. Potrivit primelor patru
puncte deosebitoare ei sint schismatici,insa doar
pentru adaosul purcederii Duhuluide Ia Fiul
ei smt eretici, ant ei, citluterano-calvinii care
gindesc asemeni lor"
165
. Dogma eretica a catoli-
cilor despre ,Filioque"
166
este de ajuns pentru a
fi ei considerap eretici, avlnd desigur In vedere
ca nu fuseserii inca dogmatizate doctrinele pa-
pale despre primatinfailibilitate. La obiecpa
care se aduce de obicei cum di diferenta esenp-
ala prin care se deosebeau catolicii era doar una
singura Neofit raspunde di, in cazullor, este va-
MN!ruPJwUN BoTFZ 75

eretici, ci schismatici; insa pentru faptul ca, prin
necinstirea sfintelor icoane, nu cinstesc pe Hris-
tos Cel inchipuit in ele, sfut mai r1ii decit ereti-
cii ace tia"
167
. Acest singur punct deosebitor al
catolicilor referindu-se , de-a dreptulla credinta
in Dumnezeu" este hotaritorda credintei lor
o lovitura de moarte
168
. Altfel spus, avind un
caracter dinamic, erezia nu se judedi dupa nu-
marul abaterilor de Ia adeviir deoarece, potri-
vit cuvfutului evanghelic, ,eel ce gre e te intr-o
singur1i porunca, s-a facut vinovat fata de toate
poruncile"(
1
acov 2. lO). $i orice erezie presupune
denaturarea fundamentelor duhovnice ti ale Bi-
sericii, adica a experientei misticede nevointa
a Parinplor.Acest fapt constituie convingerea de
neclintit a scriitorilor de fatii.
Din pricina nascocirii IIpurcederii de Ia
Fiul", catolicii sint socotiti ereticide catre
Atanasie Parios
16
9 de catre Iconomu- Potrivit
lui Iconomu, catolicii, ,eretici fiind,nu doar
schismatici"
170
, ,reaua lor cugetare eretidi se
labil ceea ce este valabil in cazul iconomahilor, intindeasupra altoram, ai ales asupra miir-
care, ,pentru faptul ca nu se deosebesc de noi in
ceea ce prive te credinta in Dumnezeu, nu sint

164
Pidalionul,p. 55.
165 Compendiu, p.147 (9).
166 Importanta proporj:iile doctrinei catolice despre
.,Filioque"pot fivazutein studille prof.Joannis Romanidis,Ttologia
Dogmaticai Simbolicd a Biscicii Ortodo:u Sobcrnicqti,vol.1,Tesalo-
nic,. 1973, p. 289urrn., 342urrn., 379unn.The Filoque (Angli-
can -Orthodox joint doctrinal discussions),Athens,1978.
turisirii Simbolului celui dumnezeiesc"
171
. De
aceeavorbe te despre ,erezia papista"
172
fa-

167 Compendiu, p.147 (9).
l68 Campendiu,p.127. ,Fiind credincioi doar in pu pn... ei
nu sint credincioi deloc" Compendiu,p.147 (8).
169
At. Parios,Compendiu,pp.263, 265.
170 Iconomu, Scritri, p. 459.
171 Iconomu, Scrieri, p. 445.
172 Iconomu, Scrieri, p. 485.

76 PARnmu GHOOtE MmwHOS

cind aluzie in felul acesta Ia contribupa institu-
pei papale, aa cum a luat ea forma in istorie, Ia
diferenperea dogmatica a Apusului.
La intrebarea pusii insistent in epoca acestor
scriitori: cind au fost condamnap catolicii ca ere-
tid de catre Biserica Ortodoxa?, Neofit raspun-
de: ,cugetarea despre Dumnezeu a catolicilor,
adica dogma lor, fiind eretica,Sinoadele au
mustrat-o...". Astfel, pentru Neofit, condamna-
rea sinodalii a doctrinei ,Filioque" a fost toto-
data condamnarea catolicilor in i i, aa incit o
alta condamnare a lor oficiala sa nu mai fie so-
cotita necesara. Iar intre aceste Sinoade el enu-
mera Sinodul a1 VIII-lea Ecumenic intrunit de
Sf. Fotie (879), eel intrunit de Mihail Cerularie
(1054), eel intrunit sub patriarhatullui Grigorie
al II-lea a1 Constantinopolei (1283-1289), -care
,i-a retezat pe catolici de la trupul eel intreg al
Ortodo ilor, dezmo tenip facindu-i de Ia Bise-
rica lui Dumnezeu" -, eel intrunit de Serghie al
II-lea al Constantinopolei (999-1019), care a ters
numele lui Serghie al Romei din Diptieele Bise-
ricii Rasiiritene, eele intrunite sub Alexie, loan
Manuil Comnenii (veacurile XI-XII), eel a1 eelor
trei Patriarhii din Rasarit intrunit dupa eel de Ia
Florenta (1482), eele locale din Rusia, din Mol-
dova etc.
173
.

173
Compendiu,p.147 (6).VezIiconomu, Scrieri,p. 450 i
unn. Vlasie Feidas, Dialogul teologic al Bisericii Ortodoxe i ce-
lei Romano-catolice de la schisma plna la caderea Constantinopolei,
Atena,1975.
MARTURIS5( UN Boru 77

Pe baza prerniselor eclesiologiee de mai sus,
catolicii, ea eretici, ,nu pot saviri botez, deoa-
rece au pierdut harul slujirii", dupa cum obser-
va Sf. Nicodim
174
. Iar potrivit lui Neofit ei nu au
botez fiindea le lipse te ,miirturisirea siinatoasa
a Treimii"
175
. Astfel, pe temeiul invataturii Sfin-
tului Vasile eel Mare
176
, botezullor ,se indepar-
teaza de credinfii'' intrudt, ,introducind catolicii
in Treimea monarhicii poliarhia
177
pagineasca, ei
devin atei"prin urmare sint ,nebotezati"178.
De asemenea, potrivit Sf. Nicodim, ei sint pro-
priu-zis ,nebotezap" deoarece ,nu pazesc cele
trei afundari", i, pentru aceasta, nu au Botezul
Bisericii
179
. ,Ca unii care nu sint deloc afundap,
observa Neofitd, eci botezap", ei riimin nebo-
tezap180. Acelei lucruri le repetaAtanasie
Parios
181

Constantin Iconomu adauga la rindul sau ace-
ea ca, precum in cazul Tainei dumnezeie tii Eu-
haristiicea mai mica modificare este pedepsita

174
Pidalionul,p.56.Vezi de asemenea Pida!ionul,p.509,605.
175
Compendiu,p. 139.
176
Compendiu,p. 145.
177
Guvemarea comuna de catre mai mulp. Conducere
multipill.
178
Compendiu,p. 142.
m Pidalionul, p. 55. Aceasta este pozipa lui E. Argentis.
Vezi T. Ware, op. cit.,p.93.
180
Compendiu, p.127.
181
At. Parios, Compendiu, p. 263 i urm., 265 i urm.,.Ca-
tolicti sint cu totul nebotezap i mai rlli decit eunomienii.
Caci dadi aceia nu botezau prin trei afu.ndari...,eel pujin nu
botezau intr-una singura".

,
,
78 PAAJN!lli GHEORGHE METAWNOS

de Biseridi, fiindca anuleaza Taina insii i, tot a a
'in privinta Botezului, nu poate fi acceptatii nici
cea mai mica modificare
182
Jar 'in cazul catolici-
lor inovapa nu s-a marginit la respingerea afun-
darilorridiciirilor din apa, ci, urmind duhului
secular modernist predominant 'in Apus, ea s-a
inti.ns treptaat supra altor puncte ale Tainei, in-
cit aceasta avea sa se indepiirteze inca mai mult
de Botezul eel unul a!Bisericii
183
. Astfel aceasta
singura inovape fundamentala le-a adus cu ea pe
toate celelalte. Deci indepartarea de duhul patris-
tic-ortodox a provocatdiferenperea in dogme.
:In acest sens deosebirile dogmatice nu sint gindi-

MAR1liiiJSE5(W8oTfl 79

cilor amintip fiinddi el piistra forma (tipul) Bo-
tezului apostolic siivir it ne'intrerupt in Bisericii,
acela 'in trei afundiiri, care este eel ,adeviirat'',
adica afundare ({3oU'tT]Jltx=afundare) propriu-zi-
sii. Prin urmare, intrebarea este aceea daca, pe
temeiul acestor condipi, este posibilii acceptarea
,botezului" catolicilor ca ,Botez apostolic".
Apusenii suspneau cii botezul lor nu se de-
osebea deloc de Botezul apostolic. :Insa Icono-
mu raspunde cii nu este posibil ca ,tumarea"
sii fie consideratii vreodatii botezc, u atit mai
mult ,stropirea". Cea dintii este ,modernism
necuprins 'in canoane"
184
iar cea de-a doua este
te in mod scolastic,ci patristicduhovnicesc. ,lucru nescris"
185
lipsita de caracterul ,Botezu-
186

lui propriuadeviirat" , potrivit Sfinplor Pii-

2.Catolicii,trebuie supui botezului"

Se ive te, a adar, intrebarea: Cu toate di lati-
nii-catolici s'int eretici, este posibil sa fie aplicata
'in cazul lor deosebirea iconomica Hicuta de
Sinodul al II-lea Ecumenic 'in cazul arienilor
al macedonienilor,incit ei sa fie primip,potrivit
iconomiei", fara Botez, ci doar prin Mirungere?
Interpretind canonul7 al Sinodului alII-lea, scri-
itorii no tri au acceptat,dupa cum am vazut mai
sus, faptul di ace) Sinod a primit botezul ereti-

182 Iconomu, Scrieri, p.441(nota a).
1
83 Iconomu, Scrieri, p. 445urm. Vezi E. Simantirakis,
Modul sllvfr irii tainei botezului, a mirungerii i a dumnezeie$1ii
euharistii Ia Romano-catolici..., Atena,1979, p.141.
rinp187. Desigur, spunind acestea, Iconomu nu
se referii Ia cazurile botezului ,din necesitate",
cazuri pe care nu le exclude, cu condipa savir i-
rii lor 'in Bisericii, 'in opozipe cu cei care primesc
,botezul" oriciirei erezii, prin care primesc de

1
84 Iconomu,Scrieri,p.398.
185
Iconomu,Scrieri,p. 436.
186
Iconomu, Scrieri, p. 430.
187
Sf.Atanasie eel Mare este primul care, vorbind fie lite-
ral, fie metaforic, a condamnat ,stropirea"ereticilor.Cuvlntul
a/ doilea Contra arienilor,43, P.G. 26, 237 B: , ... incitpe eel
stropit de ei mai degrabil II minjesc in reaua credin tli decit11
r!scumplirli". Iconomu face insemnarea: ,Si acestea graind
dumnezeiescul Plirinte, nu vine el care, inainte-vliz11tor care-
cum, sa preintimpinesa condamne stropirea catolicilor ca
fiind fara tarie (validitate)?" Iconomu, Scrieri, p.424. Vezi
parerile altor Plirinp Ia konomu, Scrieri, p. 425urrn.Vezi
Pidalionul,p. 52urm.

80 PARJHTH GHfOK.HE METAWNOS

fapt rnoarte in loc de viata. El are in rninte bo-
tezul facut ,fara a exista o nevoie urgenta"
188

,cu de Ia sine putere", adica practica sarnavolnic
instituita in Apus
189
care-i are inceputul de Ia
Papa tefan I (253-257)
190
careia is-a dat forma
dogrnatica Ia sinodul de Ia Trident (1545-1563),
potrivit spiritului Apusului de a ,da forma cano-
nica"a legifera orice inovape.Cu nici-un chip
aceasta inovape nu-i poate gasi justificare
191
, ea
fiind un act ,urit de Dumnezeu"
192
ca unul care
distruge unitatea de-Dumnezeu-poruncita a Tai-
nei193_ De asernenea, potrivit Sf. Nicodirn, bote-
MARTURIS5( UN BoTU 81

care insista pe ideea ca botezurile ortodoc ilor
catolicilor sint identice, Iconornu le pune intre-
barea: ,Daca botezul catolicilor este echivalent
cu al nostru, de ce ii prirnim pe cei ce vin (de Ia
ei Ia Ortodoxie) ungindu-i cu Sfintul Mir, ca pe
unii care sint cu totullipsip de mirungere? Cad
catolicii au mirul ungerii. Daca acesta nu este
prirnit de noi (catoate celelalte taine savir ite
de ei), de ce nubotezul eel prin stropire?"
1
96.
Scriitorii no tri au fost nevoip in mod repetat
sa cornbata obiecpile aduse de catolici, darde
197

zul catolicilor este ,numit cu rnincinos nurne"
194
.

,aparatorii lor gratuip" - cei de cugetare cato-
De-a lungul multor pagini Iconornu analizeaza
filologic, patristicscripturistic sensul verbului
,a boteza" pentru a dovedi di nu este posibila
nici o utilizare metaforica a acestuia
195
. Iar celor

188 Iconomu, Scrieri, p. 398.Acesta este rodul , parerii de
sine papale". lconomu, Scrieri, p.449.
1g9 Iconomu, Scrieri,p.450(51).
190 Iconomu, Scrieri, p.448 i unn., 452.
191 Compmdiu, p.147 (20).Ea este contrara nu nurnai tra-
dipei bisericeti (Fapte 8, canonul 7 al Sinodului al IT-lea, 19
al Sinodului I etc.), dar inainte de loate ,indoitului Botez al
lui Hristos, eel din Jordan" i ,eel prin Cruce", precurn i
,punerii in morrnint, care este chip aJ Botezului celui prin
trei afundan".
192 Jconomu, Scrieri,pp.424, 485.Potrivit lui Neofit tuma
rea este ,spurcata", ia.r stropirea ,murdara", Compendiu, p.
147 (17).
193 Jconomu,Scrieri, p.454.
194 Pidalionul, pp. 55, 56.
195 Iconomu, Scrieri, p.401i urm., 406 i urm., unde pre-
zinta i argumentele celor ce gindesc contrariuL
lidi dintre ortodoc i- privitoare Ia canonicitatea
,botezului" lor. Ne vom margini Ia cele rnai im-
portante. Ele constituie o mostra de sofistica sco-

1
96 Jconomu, Scrieri, p. 456. Iconomu formuleaza intr-o
analiza cuprinzatoare deosebirile dintre ,eel botezat" i ,eel
stropit". Astfel: a) Cel dintii ,se ingroapa ca un mort in mor-
mint", ,i inviaza iarai", ,imitindu-L pe Domnul". Cel de-al
doilea ,stropit fiind, sta drept" i ,nici nu se pogoara, i ia
rai, nici nu se ridicL. din mormint". b) Primul ,inchipu-
iete prin trupul sau ingroparea cea de trei zileinvierea".
AI doilea ,nu inchipuie in nici un fel taina", neparticipmd Ia
faptul in sine. Prin stropire el sufera ,o inmormintare... stra-
niecontra firii". c) Cel dintii ,are mormintul... in care...
coboara". AI doilea ,poartll morrnintul ca i cum i-ar sta pe
cap,de acolo coborindu-i pina Ia picioare, ce ar putea fi
mai mincinos decit aceasta?" Desigur, Jconomu nu poate
evita acuzapa ell prin aceste diferenperi el devine scolastic.
El cauta insa sa faca limpede adevarul unnlltor:,Si, simplu
spus, tumarea nu are nicidecum asemanarea morpi lui Hris-
tos, i nici nu devine eel peste caie s-a tumat mJadita altoitll
pe Hristos". Iconomu, Scrieri, p. 482 i unn.
197
Pidalionul,p. 56.
.
.


201
82 PARINTEU GHEORGHE METAWNOS

lastica pura, insane introduc in climatul duhov-
nicesc a!epocini e ajutii totodata sa vedem, din
raspunsurile date lor de teologii no tri, armura
teologidi stralucitoare pe care ace tia o posedau.
A fost, astfel, formulata obiecpa cai cea mai
mica particica" a Sfintului Agnet "este trupul
intreg a!lui Hristos"; prin urmare"picatura"

MA/ITURJSEJ(UN Bo7f1
83


re a Sfintei Treimi nu sfint te inca.Icarea rinduielii
Tainei
201
Astfel, potrivit Sf. Nicodim, "deoarece...
catolicii nu se insamlnteaza impreuna cu grauntele
Hristos Cel in doua firi in apa Botezului, pentru
aceea nici trupul lor nu este modelat de Dumne-
zeu, nici sufletul lor. $i, simplu vorbind, nu pot
face sa incolteasca vlastarul mintuirii, ci se usucii
apei sfintite "are toata puterea botezului". Ne- se pierd"
202
Neofit face observapa ca Domnul
ofit raspunde in felul urmator: "P"tinea sfinpta
a Euharistieii,nainte de imparta ire,in im-
parta ire,dupa 1mparta ire, macar ca nimeni
nu se1mparta e te, nu este deloc mai pupn decit
trupul lui Hristos; insa apa botezului, nici ina-
inte de afundare, nici dupa afundare, ci doar in
afundarea insa i, deci in folosirea ei, estese
nume te botez. lnaintedupa, ea este doar apa
botezului, iar nu botez". Pede alta parte,in bo-
tez nu avem 1/bautura", ci upotop"
198
(uacoperire
totala", potrivit Sf. Dionisie Areopagitui)t99.
La argumentul ca stropirea catolicilor, "prin in-
vocarea Sfintei Treimi, cuprinde in ea sfintenie
har",Sf.Nicodim raspunde ca IIBotezul nu este de-
savir it doar prin invoci'irile Treimii, ci are trebuin-
ta neaparat de chipul (tipul) morpai l fugropi'irii
alinvierii Domnului". Credinta inSfinta Treime,
chiar atunci cind este dreapUi, trebuie intregita de
"credinta inmoartea lui Mesia"
200
Simpla invoca-

198 Comper diu, p.147 (16).
199
Despre Ierarhia bisericeascii,cap.2, VIII, P.G.3,3978.
zoo Pidalionul,p.65.
"a legiuit na terea din apiidin Duh.Deci nu cea
stropita n te, ci cea insiircinata. $i in felul acesta se
na te nu un prune stropit, ci pruncul purtat in
pintece"
203
Concluzia celor de mai sus ne-o ofera
Iconomu in felul urmator:"Deci stropirea catolica,
lipsita fiind de afundarea ide ridicarea din apa,
este lipsitade chipul (tipul) morpi celei de trei
ziletrei noptial ingropiiriial invierii Dom-
nului..e. ste lipsita de orice hard, e sfin enie
de iertarea piicatelor"204.
Se punea, desigur, pe buna dreptateintrebarea:
Dc"a manarea aceasta a morpi" nu se expri-
mpnn tumare sau prin stropire? Raspunsul
lui Iconomu se articuleaza pe urmatoarele patru
puncte: a) lnovafia catolicilor constituie o inci'ilca-
r"d.ina" a poruncii Domnuluia tradipei
btsence ti; b) Ea contravine tradipei apostolice
celei unacanonice;c) Rastoarna sensu!nopunii

. Iconomu, Scrieri,p. 438. De asemenea, Iconomu, Scri-

ert,fo 424.
02
Pidalionul, p. 65.
203
Compmdiu,p.147 (16).
204
lconomu, Scrieri, p.482 i unn.


84 PARINlill GHEOK.IiE METAWNOS

de a boteza (a afunda)d) se opune ,asemanarii
de origine apostolicl a mortiingropariinvi-
erii lui Hristos, intrucit pe aceasta asemanare au
talmacit-o top. dumnezeie tii Pannp."
205

Zadarnic iau in considerare scriitorii no tri
argumentul ca mirungerea vindeca ,nedesavir-
irea" din rinduiala botezului catolicilor. Unge-
rea daruitii, spune Neofit, nu aduce cu sine fap-
tul di botezul catolicilor este ,primit ca valabil",
intrucit Mirungerea se distinge de Botez, con-
stituie o Taina separata care-1 face piirtape eel
deja botezat imparapei lui Hristos (vezi canonul
48 de la Laodiceea). Deci eel botezatrenascut
necanonic nu poate deveni ,partalui Hristos
doar prin mirungere ",intrucit na terea din nou
a omului nu se savir te prin ungere, ci prin bo-
tez, care-1 ,face pe el impreuna-altoit intru ase-
6
.

manareamoartea lui Hristos"(Romani
5
>
206

De asemenea, foarte adesea era formulat argu-
mentul scos din practica botezului eelor numip
bolnavi , la pat''
207
. Pe acest argument a fost inte-
meiata, de altfelc, unoscuta hotarire a sinodului
Bisericii Greciei din 1932, din vremea Arhiepi-
seopului Hrisostom Papadopoulos
208
Potrivit lui

205 Iconomu,Scrieri, p.482 (nota).
206 Compe tdiu, p.147 (13).
207 Cea mai veche menpune se gase te Ia Ciprian, Epistola
76, Ad Magnum,12-13, P.L. 3. 1195/6.
:zos Vezi Teoclit Stranga, lstoria Bisericii Eladei dill irvoare
nemincinoase,vol. IV. Alena, 1972, p.1844-1847.Pentru critica
hotaririi vezi ler.Kotsonis, Probleme..."1' cit., p.191/192.
MARTVRISEJ( UNBom 85

Anastasie Hristofilopoulos, botezul celor aflap. Ia
pat se sa ea prin turnare. Cu toate acestea, Bi-
serica ii privea intotdeauna cu neincredere pe cei
care primeau acest botez
209
, de aceea cind ace tia
se insanato eau erau lipsip de dreptul de a primi
preopa, fiindea botezullor era socotit nedesavir-
it21o. Totodata, in argumentapile de mai sus se
poate u or observa ca oriee botez savir it asupra
celor bolnavi Ia pat avea Joe nu affindu-se ei in
erezie, ci in Biseridi. Cu toate aeestea, Neofit ras-
punde acestui argument spunind ea acest fel de
botez se impotrive te cuvmtului Domnului, Care
,nu ne-a predat noua a botezaprin tumare"2ll.
De aceea, eompleteaza el, oricum ar fi fost bote-
zap ace tia, adica prin tumare ori prirt stropire, ei
,nu erau socotip. ca avind nevoie mai pupn (decit
cei veniti dintre eretici) a fi botezap.''
212

C. Iconomu ofera o interpretare pupn diferita
i, din aceasta cauza, foarte interesanta:,Botezin-
du-i pe eei cazup Ia pat cu botezul eel de nevoie...
nu iistropeau doar (dupa cum fae catolicii), nici
nu tumau apa doar pe eapul lor, ci tumau pes-
te ei din be ug, adidi peste tot trupul (latine te:
prefundebant)"
213
. Un astfel de botez nu se repe-

209
Drept bisericesc elen,p.114nota 2.
210 Vezi canonul12 de Ia Neocezareea47 de Ia Laodice-
ea. lconomu, Scrieri, p. 415urm.
211
Comprndiu, p.147 (16).
212
Compendiu, pp.147 (16), 147 (19).
213[conomu, Scrieri, p.414urm.De asemenea, Sf. Cipri-
an, Epistola 76, Ad Magnum,"1' cit.
1
2

86 PAAINTIL GHE()fi(,HE METAWNOS

ta, ,era insa socotit ca pecete nedesavi'r Wi"
214
.
A adar, potrivit lui, nu este ingaduit ca bote-
zul celor bolnavi la pat sa fie promovat ca argu-
ment in favoarea stropirii practicate de catolici.
Fiindca acela a fost permis ,din necesitatein
cazurile particulare"p, rin urmare ,nu devine
lege in Bisericii"
215
Pe de alta parte, stropirea ro-
mano-catolica se face ,dinadinsfara a exista
necesitate"
21
6. Pe deasupra - lucru esenpal -
botezul catolic nu este precum acela al celor bol-
navi Ia pat, adid!, tumare din bel ug'', cistropire,
savir it fUnd de catre clerici stropip Ia rindul lor,
lipsip de preope,nebotezap
217
Daca stropirea
acestora este acceptata, atunci trebuie acceptate
toate celelalte taine ale lor, fapt care este cu nepu-
tinta potrivit canonului 46 Apostolic2
1
8.
Din acestea, scriitorii no tri ajung Ia concluzia
ca botezul catolicilor ,se abate 9i de Ia rlnduia-
la,de Ia credinta''
219
, fiind astfel inexistent in
sine, ca unul care se savir e te in erezie, adica
in afara Bisericii (canonul 47 Apostolic). La in-

14
Iconomu, Scrieri, p.414.
2 5 Jconomu, Scrieri, p.416.
216 Iconomu, Scrieri, p. 417.
217
Ibidem.
218
Compendiu, p. 147 (9). De asemenea, Pidalionul,p.89
urm., Iconomu, Scrieri,p. 492: ,Jar dadl li se aplicA acestora
cele ale iconontiei, va fi primitll, gindesch, irotonia lor...",
deoarece, potrivit lui Neofit, ,prin acceptarea botezului ereti-
cului, fllrllmdoiala dl este introdus impreuna (m Biseridl)
eel botezat care are hirotonie".Compe11diu,p.147 (22).
219
Compe11diu,p.145.
MI.RTURJSES(UN Boru 87

toarcerea in Bisericii a catolicilor acest b6tez nu
poate fi acceptat prin iconomie22, fiind el nede-
savir it, lepadat ca necuviincios de canonul 7
al Sinodului al ll-lea, - care-1 caracterizeaza ca
nascocire de neindreptaptin afara rinduielii
canonice -,respins de acest Sinod laolalta cu
botezul,printr-o singura afundare" al eunornie-
nilor, adicii este ,de nesavir itlipsit de lucrare
(efect)"
221
. Pe de alta parte, incalcind prin aceas-
ta inovape a lor tradipa Bisericii, catolicii trebuie
supui ,anatematizarii"
222
, potrivit Sinodului a!
VII-lea Ecumenic (acteleedintei a 8-a).
fu felul acesta, urmiitoarele intrebari ale lui
Iconomu dobindesc intr-adevar o greutate deo-
sebita: a) Daca se cere ca stropirea eatolicilor sa
fie acceptata potrivit iconomiei, de ce nu aplica
ei ,iconomia", ,reluind iarai rinduiala apos-
tolidlstramo easdi pe care au avut-o de Ia in-
ceputl,epadind cu bucurie cele nascocite?"
223

$i continua:b) ,Daca acela care se intoarce Ia Bi-

220
Pidalionul, p. 55.,Botezul catolicilor este botez nuntit
cu mincinos nume i de aceea nu este primit nici pe moti-
vul scumpatatii (acrivia), nici pe motivul iconomiei". Faptul
acesta II acceptil i Iconomu: ,Cum sil ii primim noi pe cei
nicidccum botezap?" Iconomu, Scrieri,p. 489. De asemenca,
Atanasie Parios, Compendiu, p.263. Aceasta estepozipa lui
E. rentis. Vezi T.":'are, op. cit.,p. 90. .
Iconomu, Scrrerr, pp. 424, 449, 499. Vezt Neofit, Com-
pmdiu, p.147 (14), 147 (17).
222
Compendiu, p. 147 (17).
223
Jconomu, Scrieri, p.457. Yn acelai sens scrieSf. Nice-
dim, Pidalionu/, p.304 i urm.



88 PARINTElE GHEORGHE METALUNOS

seridi dore te din tot sufletul i neprefacut toa-
te dogmele i Tainele Ortodoxiei, dind totodata
anatemei toate relele invataturi ale parinplor siii,
cum mai respecta el apoi ca dreapta rinduiala pe
cea riiu savirita a botezului (care este temelia
credintei)?"
224
. c) ,Daca Biserica primete zapi-
sul celui care vine Ia ea, prin care el da anatemei
toate relele1nvataturi de mai inainte in care cre-
dea, cum de primete ea inovapa acestuia privi-
toare Ia Botez, ea fiind una din relele invataturi
date anatemei?"225.
Dupa 100 de ani de la formularea lor, aceste
intrebiiri ale lui Iconomu au primit urmatorul
raspuns din partea Conciliului Vatican II: ,Taina
botezului 0 poate sav'iri cineva prin afundare
ori prin turnare. Botezul prin afundare este for-
ma cea mai indicata, ca una care arata moartea
i invierea lui Hristos. Conform obiceiului care
predomina Ia noi, in general, taina botezului se
va saviri prin turnare"!...
226

Inurma celor spuse mai sus este lesne de in-
teles de ce teologii acetia sustin ca romano-ca-
tolicii nu pot fi aezap in categoria arienilor i
macedonienilor astfel melt sa poata fi aplicata

224
Icenemu, Scrieri, p. 491. Vezi At. Paries, Compendiu, p.
264.,.Cu ce ce tiinta 11 prime te ertodexul ca betezat pe eel
despre care s-a hetarit prin auteritatea Duhului ca este cu to-
tul nebetezat?"
225
Icenemu, Scrieri, p. 455. Vezi At. Paries, Compendiu,
p. 264.
226 Vezi E. Semantirakis, Modul savir irii tainei..., op. cit.,
p.134.
MARruRJS&liN BoTfl 89

i in cazullor iconomia Sinodului al II-lea Ecu-
menic. Aceasta deoarece, potrivit lui Neofit, ei
,deloc nu se afunda, i 1uci nu se boteaza, ci se
stropesc". Daca stropirea lor dobindete tiirie de
botez, atunci ,cu necesitate fie se r'induiesc doua
botezuri, fie unul din cele doua, lepadindu-se eel
in trei afundiiri"
227
Asupra acestui punct i Ico-
nomu observa ca ,romano-catolicii... chioapa-
ta...de amindoua picioarele in privinta sav'iririi
corecte a Botezului, ca dealtfel i in privinta ce-
lor trei afundiiri i ridicari din apa, pe care slugi-
le lui Arie i ale lui Macedonie le sav'ireau totui
in chipul legiuit, dupa tradipa apostolica"
228
.
Mai mult, potrivit lui Atanasie Parios catolicii
se afla intr-o pozip.e mai rea decit cea a eunomi-
enilor 'inii, care pastreaza eel putin o singura
afundare22
9
. Din aceasta cauza,.formuleaza epi-
gramatic Parios,,cei dintre catolici care se intore
trebuie sa fie botezap neaparat, fara discupe i
farii induplecare"230.
Desigur, botezarea catolicilor nu 'inseamnii in-
calcarea dogmei ,mii.rturisesc un Botez". ,Nici-
decum, negreit nu", raspunde Ia aceasta Icono-
mu231. ,Trec'ind Ia noi, spune Neofit, ereticii nu

W Compendiu, p.147 (7), de asemenea p.131.
22! lconemu, Scrieri,p. 445.
229 A. Paries, Compendiu,p.265.
230 A. Paries, Compendiu, p. 263. De asemenea, Neefit.
Compendiu, pp.127, 143. Pidalionul, pp.589, 605.
231
Iconemu, Scrieri,p.425. De asemenea p.486.Aceli lu-
cru ildeclaraEvstratie Argentis, vezi T.Ware, op. cit., p.97.
9
90 PAAINTEU GHEORGHE Mm.LUNOS

sint rebotezap, ci botezap"
232
, deoarece, dupa
cum spune Sf. Nicodim, ,botezul lore numit cu
nume mincinos"
233
. Pentru aceasta ,pe cei care
au luat (botezul) in alt chip, iar nu dupa legiui-
ta rinduiala, canoanele ti boteaza, distrugind in
felul acesta nu singurul i adevaratul Botez, ci
orice nascocitura de alta natura i cu mincinos
nume a oamenilor"
234
. Prin urmare, (re)boteza-
rea catolicilor nu are sensu!simplu de a-i face
pe ei madulare ale Bisericii, ci intii de toate de a
realiza in ei naterea din nou, pe care stropirea
nu le-o poate darui.


3.1nterpretarea rinduielii
primirii catolicilor Ia Ortodoxie

Confruntindu-se in epoca lor cu argumenta-
tia catolicilor i a celor de o cugetare cu ei dintre
ortodoei, teologii notri au fost nevoiti sa inter-
preteze totodata rinduiala primirii apusenilor in
Biserica Ortodoxa din vremurile dinainte, rin-
duiala care, dupa cum este cunoscut, ,nu a fost

232 Cornpendiu,pp.128,143.
233 Pidalionul,p.58.
234 Iconomu, Scrieri, p.426. , A reboteza" este folosit ade-
sea abuziv-observ11 Iconomu-,ca urm'ind, adidi, botezului
pe care-!aveau asupra lorace ti eretid, dei acesta este fals
9i mincinosnicidecum botez propriu-zis". Deci mai corect
este a spune ,a boteza", ,ca unul care este singurul Botez
adevMat, in care crcdempe care niciodata nu-l repetam".
Iconomu, Scrieri, p.420, nota 1.

M!.RTUIUSEJ( UN BoTfl 91

unitara i uniforma, ci oscila intre scumpatate
(acrivie) i iconomie", intrucit ,fie una, fie cea-
lalta tactica i practica a Bisericii era determinata
de obicei de motive mai generale i de stradanii-
le dobindirii unui folos mai mare pentru Biserica
sau de inlaturarea oricarei pagube sau primejdii
indreptate impotriva ei"
235
. Potrivit opiniei do-
minante, dupa Schismii Biserica Ortodoxa a re-
cunoscut,validitatea tainelor catolice"236,i deci
i a botezului, iar Ia intoarcerea lor Ia Ortodoxie
aplica fatii de ei canonul 7 al Sinodului a!II-lea
ori canonul95 alSinodului Qinisext, oriiiprimea
uneori prin simpla proscriere a invataturilor lor
greite
237
. Chiar i dupii cruciade i dupa sino-
dul de Ia Ferrara-Florenta (1438/9), cind in urma
tensiunii survenite in relatiile dintre ortodoqi i
catolici pozipa Riisiiritului ortodox fatii de ei a
devenit mai severii
238
, ea considera drept masu-
ra de aparare satisfiiciitoare aplicarea canonului
7 al Sinodului a1 II-lea, adica primirea lor prin
zapis de lepadare i prin mirungere. Aceasta
practica a validat-o oficial Sinodullocal intrunit
Ia Constantinopole in 1484, Ia care au luat parte
top Patriarhii Riisaritului, fiind alcatuitii pentru
eao rinduialii de slujba
23
9. Astfel, potrivit lui I.

235
Vezi I. Karmiris, Monumentele Dogmatice, II, p. 972/3.
De asemenea T.Ware, op. cit.,p. 66urm.
236I.Karmiris,op.cit.,p.979.
237
Ibidem.
238
Ibidem, p. 980.
23 Ibidem, p. 981/2987-989.


92 PAAINTElf GHEORGHE METAUINOS

Karmiris, darargumentapei celor de cugetare
catolicaa filoapusenilor din timpul dominap-
ei turce ti, cazurile de ,rebotezare" constituiau
exceppi, ele datonndu-se: ,inipativei individu-
ale",nu unei hotarlri lntarite prin autoritatea
Bisericii"
240

Acest obicei a fost lnsa ,rastumat" sub patriar-
hatullui Ch.iril al V-lea al Constantinopolei, prin
impunerea (re)botezarii catolicilor i,ln general, a
tuturor apusenilor2
41
, prin aplicarea din nou tot a
canonului 7 al Sinodului alII-lea Ecumenicace-
lorlalte canoane ale Bisericii privitoare la aceasta.
Fiind, plna astiizi, cea dinurma hotarire,oficiala"
a Bisericii Ortodoxe2
42
, aceasta era respinsa de cei
ce g'indeau contrariul, pe considerentul di ea ras-
tuma hotiirlrea Sinodului de Ia 1484pe motivul
caracterului ei incidentaF
43
,ca una care nus-a bu-
curat de o acceptareaplicare universala, fiind
de multe ori lncalcatii. In plus, practica Bisericii
Ruse,lnceplnd cu anull667, se deosebea de cea a
celorlalte Patriarhii Ortodoxel,ndeosebi de cea
a Bisericii Constantinopolei
244
. aceste precizari

240
Ibidem, p.979.
m Ibidem, p.984.
2
42 H. Androutsos, Simbolica..., op. cit., p. 321. H. Papado-
poulos, op.cit.,in Faru/ Ortodox, op. cit., p.447.A.Hristofilopo-
ulos, op. cit., p.203/4. De asemenea p. 120/1. T. Ath. Gritsopo-
ulos,in Enciclopedia Religioasit i Mora/a,vol. 7 (1965), col. 1196.
243
Vezi E.Skouvaras, op. cit., p. 52urm. De asemenea
Ghennanos de Ainos,op. cit.,p.309urm.
244
Potrivit lui Icr. Kotsonis (Probleme de .,lamomie biseri-
ceasca", p. 189-190) .,cit prive te Patriarhla de Constantino-
MJRTURJS&UN Boru 93

slnt comun acceptate plna astazi privitor la terna
In discupe.
Dintre scriitorii no tri, NeofitC. Iconomu
se ocupa mai pe larg decit ceilalp de istoria pro-
blemei. Ei invoca In primul rind miirturia acelora
care resping ,botezul" catolicilor2
45
.In continua-
re ei atrag atenpa asupra acelor cazuri In care ca-
tolicii au fost primip prin botezare, rnotivlnd In
paralel cazurile scoase In evidentii de opozanpi
lor, cazuri In care ,botezul" catolicilor fie a fost
trecut cu vederea ca un lucru fiirii lnsemnatate,fie
a fost aplicatii asupra catolicilor ,iconomia"Sino-
dului alIT-lea Ecumenic2
46
.Invatiitura lor poate fi
rezumata tu precizie dupii cum urmeazii:

pole... aceasta, plna la 1756, rccuno tea <<potrivit srumplitlilti
(acrivici) valabilitatea botezului cclor din confesiunea apu-
seana care veneau la Ortodoxie, in limp cc prin Orosul d
la 1756, o rcspingea". Yn Biscrica Rusli, dimpotriva, ..pinll in
1441avea tarie scumplltatea, potrivit clireia cei venip din cre-
dinta apuseanli trebuiau sa fie botezap de Ia inceput. Iar din
1666-7 pina astazi Biserica Rusrecunoa te potrivit scum-
patatH valabilitatea botezului acestora".
245
Printre ace tia lconomu ti socot te, alaturi de a!pi, pe
Sf. Fotie eel Mare (p.421unn., 450urm.-el condamnind
botezul "printr-o singura afundarc") -, pc Mihail Cerularie
(p. 460), pe Teodor Valsamon (p.463), pe Ghennan a!Il-lea ai
Constantinopolei (p.465), pe cuviosul Meletie Marturisitorul
(p. 466), pe Matei Vlastaris (p.467), pe Sf. Marcu Evghcnicul
(p.468), pe Filotei Vrienie (p.469), pe loan Nomofilax, fratele
Sf. Marcu (p. 470), pc Manuil Retorul (p. 474), pe Patriarhul
Ieremia al IT-lea (p. 475), pe Dositei al Ierusalimului (p. 476)
pe Patriarhul leremia ai ill-lea (p.476).
246
Yn acest sens, opozan!ll lui Chiril il aduc ca martor pe
Serghie Makraios, care declara in Istoria sa:,...De la schlsma
plna Ia anul mintuirii 1750,inainte de caderea Constantin-
94 PARINTElf GHEORGHE METALLINOS
M ARTURISES( UN BoTFZ 95


a) Pinii Ia sinodul de Ia Florenfa:

1) Patriarhul Ecumenic Mihail Cerularie, in
epistola sa ditre Petru al Antiohiei, enumera in-
tre celelalte inovap.i ale catolicilorbotezul ,in-
tr-o singura afundare"
247
. Potrivit lui Iconomu,
dadi ,:impotriva Bisericii Apusene nu a fost ros-
tita condamnarea pentru aceasta josnica vina"
nu au fost luate masuri cuvenite, aceasta se
datoreaza faptului di acest fel de a boteza nu se
instapinise peste tot in Apus, ci se savir ea ,de
obicei Botezul apostolic"
248
. In acest punct, este
semnificativ faptul di legatul papal Humbert li
acuza pe riisiiriteni ca li botezau pe catolici
249
.
2) Tot astfel i sinodul de Ia Lateran din 1215
,ii acuza pe greci... cii ii rebotezau pe catolicii
care veneau la Biserica lor".Insa, potrivit lui Ico-
nomu, fiindca ,in unele p.nuturi botezul printr-o
singura afundare ori eel prin turnare ori eel prin
stropire era siivirit de apuseni in particular i

opolei i dupa cadere, potrivit hotarlrii luate sub Patriarhul
Simeon, cei care veneau (Ia Ortodoxie) erau uni cu Mir.
nici n-a tras Ia judecata Biserica Rasllriteanli pe cea Apuseana
pentru acuzal:ia di a indilcat Botezul apostolic a! Domnului,
nici Ia sinodul aceta de Ia Florenta, nid mai tirziu". Comenta-
rii pe teme de istorie bisericeasci1, Ia Sathas, Biblioteca Medievala,
vol. III, Venel:ia, 1872, p. 403. Vom reveni insa mai jos, deoa-

sporadic", , doar pe cei botezap. in acest felli bo-
tezau grecii". Acest fapt se subintelege din miir-
turia pe care-o dii acest sinodzso.
3),prea-vestitul tiilmiicitor al sfintelor ca- noane,
Teodor Valsamon", avind inminte practi- ca din
vremealui,miirturisetecii,top cei botezap intr-o
singura afundare sa se boteze iariii"251.Se nate,
insa, 0 problema din raspunsul al 15-lea, in
care, referindu-se limpede Ia catolici, el spune:
,nu se cade ca neamul catolicilor sa se sfinteascii
prin dumnezeie tile i preacuratele Taine luate
din minii preoteasca
252
, daca nu declara mai intli
ca se leapadii de dogmele i de obiceiurile cato-
lice,i nu este catehizat dupii rinduialaaezat
deopotriva cu ortodocii". Potrivit lui Iconomu,
problema constc'i in aceea ca autorul nu adau-
ga ,in mod limpede:i se boteaza". Potrivit lui,
problema li ami raspunsul in faptul di latinii ca-
tolici nu aveau inca in mod generalizat ,botezul
printr-o singura afundare". De aceea, pentru a
nu fi confundap unii cu alpi, el,a folosit expre-
sia mai generalii <potrivit canoanelor, vorbind
despre aezarea deopotrivii cu ortodOCii a ce-
lor care veneau". ,i vorbind despre canon" el
subintelege canoanele 95 al Sinodului Quinisext
rece textul lui S. Makraios este duntit prezentat!(vezi mai
jos, nota 320).
47

250
Iconomu, Scrieri, p. 462-3. Pidalionul, p. 56. Neofit:,
2 1. Karmiris, Monumentele Dogmalice, I, p.342.
248
Iconomu, Scrieri, pp.460-461.
249
Iconomu, Scricri,p. 498. De asemenea, Neofit, Compen-
diu,p.147 (9).
Compendiu, p. 147 (6).
251
Iconomu, Scrieri,pp.463,498-9.
252
,Adicil din mina de preot ortodox", talmac:elltc Icono-
mu,p.464.

t 257 oodA

96

7 al Sinodului al II-lea
253
. Iar dadi partizanii
unirii (cu catolicii) contemporani cu Valsamon,
Nichita Mitilineul, arhiepiscopul Tesalonicului,
Ioanis KitrousDimitrie Homatinos, arhiepi-
scopul Bulgariei, ,nu spun nimic despre Botez",
aceasta se intimplii deoarece Francii, sHipinind
deja Constantinopolea, ,se pornisera cu furie
lmpotriva ortodoqilor". Ei aveau insa in vedere
cele trei afundiiri pe care catolicii inca le pas-
trau in mod oficial254.
4) Intimpul domniei impiiratului filounionist
loan Duca (1260), potrivit unei pareri ,nedove-
dite", ,s-a hotiirlt in sinod ca aceia care vin la
Biseridi sa fie doar uni cu Mir". Potrivit lui Ico-
nomu, faptul acesta nu este unul ciudat, fiindca
hotiirlrea aceasta ,a unui sinod local a fost data
pnindu-se seama de imprejurarile de atunci",
dat fiind faptul cain Apus se pastra inca ,Bote-
zul eel adeviirat"
255
. Nesiguranta care predorni-
na in Riisiirit cu privire Ia forma botezului apu-
sean u fa.cea pe ortodoi sa ezite in luarea unei
hoHirlri definitive. Aceasta nesiguranta se vede,
printre altele, in unnatoarele cuvinte ale lui Ma-
tei Vlastaris (din1335):,Iar daca ei boteaza intr-o
singura afundare, precum spun unii...". A adar,
departarea geografica, darintreruperea co-
MARTVRtSEJ( UN Boru
97


sa cunoasca nernijlocist a stabileasca 0 pozipe
b
ine definita fata de apuseni
256

5) Un oarecare, ramas anorum , scrnn un-
potriva catolicilor in vremea lui Manuil Paleolo-
gul (1391-1396), sprijinindu-se Pcanon
7
al
Sinodului alll-lea, face observapa: ,Pe eel asu-
pra ciirora s-a savir it durnnezeiescul Botez eel
in trei afundiiri, eel deopotriva cu al nostru,( a-
nonul) este de parere ea nu trebuie sa-i botezam
din nou". Asupra acestor cuvinte Iconomu fac:
insemnarea:, ...Invremea aeeea r!nduiala pn t
A
un
Biserica Ortodoxa u socotea inca pe
..
catoho,

negre it dupa regula canoniea, cape unu asupra
carora se savir ea Botezul eel mintuitor, eel deo-
potriva cu al nostru". Dealtfel,se el,_lucr ea
a fost scrisa 'in perioada de pregatire a discutillor
de unireZSS, ocolind din aceasta eauza oriee as-
prime'in formulari.
6) !nsa eel mai puternie argument al celor ce
cugetau eontrariul era acela ca la sinodul de la
Florenta (1439) nus-a discutat deloc de prbo-
tezul catolie.Daea inovapa catolica constituia un
punct deosebitor ant de important, _de ce nu a
fost cuprinsa in tematica dialogulw? Icon?m.
raspunde ca sinodul s-a ma:gini.ta cele ,one:
deosebiri dogmatice de baza, ad1ca ,la abatenle
muniunii biserice ti, nu le permitea ortodo ilor
2.56 Iconomu, Scrieri, p.467. . .
253
lconomu, Scrieri,pp. 563-4.
254
Iconomu,Scrieri,p.464.
255
Iconomu, Scrieri,p.466.
'1S1 Este vorba despre Macarie de Anora. Vezt Iconomu,
Scrieri,p. 468, nota 1(msemnarea editorului 5. Iconomu).
2.58 Iconomu, Scrieri, pp.467-8, 502urm.
MARTUPJSIJ( UN BoTEZ 99
98 PARINTill GHEORGHE METAWNOS

!

catolice de la credintii deja legiferate"259, mai ales
di inovatia privitoare la botez nu se generalizase
nici in acea vreme in Apus, nici nu fusese vall-
data oficialsinodal, riimlnind un obicei par-
ticularlocal
260
Neofit completeaza, spunind
ca sintalte deosebiri care, din alte pricini, dar
,pentru a grabi reintoarcerea"
26
1, nu au fost
discutate la Florenta,precum, de pilda, postul in
ziua de simbata,ingenuncherea in ziua de dumi-
nidi, divortul dericilor, imparta irea (mincarea)
de singede sugrumate etc.. Potrivit lui Neofit,
ln.sii,chiar dadi sinodul acesta lua o hotarire pri-
vitoare la aceasta problema, hotarirea lui nu ar
fi avut vreo importanta deosebitii deoarece ,sii-
vir irea dreapta a Tainelor, precumortodoxia,
nu vin din cele spusefaptuite la Florenta, d ii
au inceputulalcatuireadovedirea de la Evangheli
tidin canoanele ApostoliceSino- dale".Privitor la
Botez, importanta are in primul rind practica
Bisericii primare, iar nu tradipa mai recentacu
ant mai mult cea a partidpan- tilor la sinodul de
la Florenta. ,Sa nu ne miriim a adar - se
intreaba el - cit de departe sint cei de la
sinodul de la Florenta de dovedirile cele din
vechime, incit iivedem ca triidiitori ai unora

259
Jconomu, Scrieri, pp.469, 499.
260
, Raul exista in partelocal, Biserica Apuseana nein-
su indu-inedind forma de lege in mod declarat (acestei
practici de botez)". lconomu, Scrieri, p. 469.
261
Compendiu, p.147 (8).
din cei de ierip, reget a spune chiar tradiitori ai
credintei?"
2
6
2
.
Un nume cu greutate dintre cele care au luat
parte la acest sinod este, cu siguranta, eel al Sf.
Marcu Evghenicul. Persoana lui este prezentata
de obicei drept un argument de neclintit in fa-
voarea primirii catolicilor prin iconomie, deoa-
rece acesta, dei era de o ortodoxie cu totul cu-
rata in ceea ce prive te credinta, referindu-se Ia
,practica universala a Bisericii Ortodoxe" mar-
turise te cii ,pe cei dintre catolici care se intorc
ii mirungem... ca fiind eretici"263, adidi afirmii
calea iconomiei. Asupra acestor cuvinte scriitorii
no tri dau urmatorul riispuns:
Sfmtul Marcucei din cercullui au dat in-
tiietate, potrivit lui Neofit, ,chestiunilor de cre-
dintii"n, u s-au ocupat de problema botezului,
deoarece ,cele privitoare la botez au fost puse pe
planul al doilea". Importanta are, insa, faptul ca.
Sf'mtul Marcu ii nume te fiira ocoli uri pecatolici
,eretici", pe de o parte, iar pe de alta condamna
,da pe fata fara sfiala" practica stropirii care
se raspindea, scriind cii ,botezurile greco-cato-
licilor uniti sint facute in doua feluri"
264
_ Sfintul

262
Compendiu, p. 147 (7).
263J
o s
. K
armU
.
1
.
s,.
M
onumentele Dogmatice, II, p. 981.
264
Neofit, Compendtu, pp. 146, 147 (8). Iconomu, Scrieri,
pp. 468, 499unn. VeziJoannis Karmiris, Monumentele
Dogm tice, p. 422: :,caci botezurillor sint tn doua feluri, pe
unul 11 sav1r sc pnn tre1 afundan, pe cela.Jalt prin turnarea
de apll de sus peste cre tet...".

.
100 PARJHTIU GHEORGHE METAUINOS

Marcu ii a eaza in mod hotarit pe catolici, drept
eretici,in ceata vechilor eretici menponap de ca-
nonul 7 al Sinodului al II-lea. Iar daca pare ca el
incuviinteaza primirea lor prin mirungere,adicii
dupii felul primirii arieniloral macedonieni-
lor, aceasta se datoreaza, potrivit lui Iconomu,
faptului cii pinii Ia sinodul de Ia Trident (sec. al
XVI-Iea) -chiar pina in sec. al XVIII-Iea - se
pastra in Apus ,tipul apostolic" de a boteza. b
felul acesta, Sfintul Marcu a fost de partea pri-
mirii catolicilor prin iconomie pentru a fi evitata
repetarea botezului celui unul din cauza unui
zel nesocotit, sau din ne tiintii,ca o concesie
de dragul inlesnirii unirii. Sfintul aplica astfel in
chip particular canonul 7 al Sinodului al II-Iea,
prirnindu-i pe ace tia ,ca pe unii care pastrau ti-
pul Botezului apostolic"
265



b) Dupti sinodul de Ia Florenta

1) Privitor la Sinodul din anul1450 de Ia Con-
stantinopole, numi,teel din urma din biserica
Sfinta Sofia"
266
,se scotea in evidenta argumentul
ca ,nici acesta nu pomene te despre botezare"
267

cu toate cii s-a ocupat cu inovatiile catolice care

265 Iconornu, Scrim,pp.503, 504.
266 Referitor Ia Procesele-vcrbale ale acestui sinod asupra
dlruia au fost exprimate indoieli vezi Tomul dragostei asupra
latinilor,de Dositei, la i, 1692, p. 457urm. Vezii Vasile K.
Stefanidou, Istoria bisericeascil,Alena, 19592, p.395-6.
267 Neofit, Compendiu,p.147 (8).

MARWRIS5( UN BoTfl 101

au dus Ia schismii. Este vorba intr-adevar des-
pre un argument foarte putemic care-!silete
chiarpe Iconomu sa marturiseasca ca acesta
este un lucru ,foarte ciudat". bsa cercetarea
criticii a textului pe care o intreprinde el, duce
la concluzia ca exista ,o omisiune de cuvinte"
la copierea Proceselor-verbale ale sinodului
268

La rindul sau, Neofit,in stilul care-! deosebe te,
riispunde problemei prin urmiitorul contraargu-
ment: ,A adar se pare cii sinodul mai sus men-
ponat, intrucit n-a pomenit nici de Mirn, ici de
mirungere, n-a pomenit nici a-i unge pe catolici.
Caci nu mai pupn se incearcii sa se incuviinteze
in felul acestai hirotonia pe bani, Ia fel cum
aceasta (primirea prin mirungere)!" El ii conti-
nua observapa spunind ca mai inainte de acest
sinod, Sf'mtul Marcu i-a exprimat parerea pri-
vitoare la inovapa catolica de la botez, condarn-
nind-o, fapt care constituie,piirerea despre
botezul catolicilor" a piirinplor acelora
269
.
2) Cu toate acestea, cele mai mari dificultiip
in acceptarea fara discupe a pozipei fatJi. de bo-
tezul catolicilor a teologilor de care ne ocupiim
le creeaza sinodul din anul1484 de Ia Constan-
tinopole care a hotiirit ,a-i unge doar cu Mir pe

268 Yn Procesele-verbale exista propozifia: ,Nici nu se
unge peste cap de-a dreptul eel ce se botcazli,in contra dum-
nezeie tii tradip..i", flira ca in prealabil sa se spuna ceva des-
pre botez. ,Cad cum s-ar trece sub tacere o astfel de inovape
in botez, atit de mare fiind ea?",se intreaba Iconomu, p.471.
269 Neofit. Compendiu, p.147 (8).
4

102 PARIHTELE GHEOR<iHE METAiliNOS

catolicii care vin la Ortodoxie", ,dind ei zapisul
de credinta'', adicii i-a incadrat pe ace tia in rin-
dul arienilormacedonienilor de care s-a ocu-
pat Sinodul al !I-lea Ecumenic (canonul 7)
27
0.
Faptul acesta ilcunosc bine, desigur, ant piirinpi
Colivazi, ciItconomu, care dau insii urmatorul
riispuns:
Potrivit lui Iconomu, ,deoarece nu exista la
ortodoci nici-o hotiirire privitoare la primirea
prin pogoriimint a catolicilor (intrudt majorita-
tea respectau ca principiu... scumpiitatea [acri-
via] Sinoadelor Ecumenice), a socotit Sinodul
acesta sii-i urmeze Sfintului Marcu in cele pri-
vitoare la ei"
271
. $i astfel a luat hotiirirea de mai
sus, desigur fiindcii nici turnareanici stropi-
rea nu fusesera inca reglementate sinodal in
Apus
2
n. Insa, daca aceasta era o hotiirire oficia-

MARTIJRJSES( UN BoTEZ 103

alocuri"
273
.Astfel, in ciuda solupei date in sinod
a alciituirii unei slujbe speciale, ,rasiiritenii,cu
privirea a tita la scumpatatea Sfintelor Sinoa-
de Ecumenice", aplicau prirnirea prin botezare
a Apusenilor, deoarece nu vedeau nici un folos
in pogoriimlntul aplicat din iconomie, ci mai de-
grabii ,viitamare" ,pentru ortodoc ii mai simpli
aflap sub asuprire"
274
. Se observase, dealtfel,
cii sporiseviclenia catolicilor care, exploatlnd
in lucrarea lor prozelitista aplecarea spre pogo-
riimint a ortodoqilor, interpretau aceasta hota-
rire ca o dovada di nu exista nici o diferena intre
Botezul ortodoxeel catolic. De atunci - conti-
nua Iconomu -in ciuda hotiiririi sinodale, acest
obicei s-a irtstiiplnitin Marea Biseridi a Con-
stantinopoleiin toate Patriarhiile Rasiiritului
plnii astiizi
275

lii a Bisericii Ortodoxe, cum putem explica fap-
tul cii ea nu a fost primitii peste tot in Rasarit?
Deoarece se pare cii nici dupa acest Sinod ,nu
era primit botezul catolicilor...,nici nu-i so-
coteau (ortodoqii) pe catolici ca avind piirta ie
de preo e, avind ei in vedere inovapa privitoa-
re la felul sav)r irii care se raspindise iarai pe

270
loannis Karmiris, op. cit., n, p. 981urm. lconomu,
Scri i, p. 473unn. Hotanrea acestui sinod a fost in vigoa-
re, desigur cu excep\ii, pina in 1755.Tim. Ware, op. cit.,p. 67.
271
Iconomu, Scrieri, p. 505.
2n lconomu face observapa nimerita (p. 473-4, nota 2), ca
in Rlnduiala de Slujbi1editata de sinod nici nu se cuprinde Bo-
tezul intre punctcle deosebitoare, fiindca inovafia nu fusese
inca impusa oficial.
.
Neofit,dimpreunii cu restul scriitorilor de care
ne ocupiim, dau acestei chestiuni o interpretare
mai realista. Potrivit lor, cauza lipsei de indraz-
nealii alar no tri de dupii cucerirea Constantin-
opolei de a-i numi pe catolici ereticide a le
condamna ,botezul" era teama adusii de noua
situape instauratii in Riisarit. Ei evitau lucrul

213
Iconomu, Scrieri, p. 474. C. Iconomu se sprijina pe o
lucrare contra catolidlor a lui Manuil, Retorul Biseridi celei
Marl a Constantinopolei (1550).
21 Iconomu, Scrieri,p. 505-6.
215
Iconomu, Scrieri, p. 506. $i adauga: ,$i acest fel de a
cugeta (despre Botez) 1-au pastrat
tt oate vechile mlinastiri
de Ia noi, adidi cele ale Sfmtului Munte etc.".

104 PAAINTEU GHEORGHE METAUIHOS

acesta, spune Neofit, ,numai din cauza la itiitii".
$i invoca urmatoarea marturie a lui Ghenadie
Scholarul: ,Caci nu ne este noua cu putinta ca
intr-o astfel de saracieslabiciune a lucrurilor
a adauga noi aceste numiri (referitoare la cato-
lici), afllndu-se Biserica sub o aa stapinire...".
Pe linga acest prim motiv, Neofit nu exclude
,nadejdea indreptii.rii" catolicilor, adica a intoar-
cerii lor27
6
.
In acelai fel rii.spundeSfmtul Nicodim:
Prin primirea catolicilor prin ungerea cu Mir
- potrivit hotii.rlrii de la 1484 - Biserica declara
limpede ca iiconsidera eretici
277
.Deci nu au fost
incalcate vechile canoane, ci ,Biserica a vrut sa
intrebuinteze fata de catolici o mare iconomie,in
acest scop avind ea drept pildii. acel mareSfmt
Sinod Ecumenic, eel de-al ll-lea"
2
78. Cu alte cu-
vinte, Sfintul intrezarea un paralelism de situapi
de hotii.riri intre veacurile al IV-leaal.XV-lea.
Astfel, continua el, in timp ce in vremurile mai
vechi rasaritenii iibotezau pe catolici, ,mai apoi
au intrebuintat forma cea prin ungere cu Mir",
sau calea iconomiei, ,fiindca nu era in folosul
neamului nostru aflat in slabiciunea cea mai

276
Neofit, Compendiu, p. 146. Vezci ele spuse de Silves-
tro Siropoulos: , ... Noi sintem oameni in robia catolicilor
cuvintul nostru nu-i a13 ascultare". Vera Historia, cap. 6
MARruRJSES( UN BoTEZ 1OS

de jos sa aprindii. mai mult furia catolicismului
papal". Pe deasupra, catolicii se aflau in , mare
fierbere" din cauza respingerii panortodoxe a si-
nodului de la Florenta
279
Invreme ce Riisaritul
ortodox gemea sub jugul robiei ,i catolicismul
papal lnfloreaavea in miinile lui toate pute-
rile regilor Europei", imparapa noastra se afla
in agonie. A adar, daca aceasHi iconomie nu se
facea, era firesc ca ,Papa sa ridice neamurile ca-
tolice impotriva rasaritenilor"
280
. $i inainte de
caderea Cetii.pi Constantinopolei, dardupa
aceea, situapa politica a irnpus evitarea prin ori-
ce mijloc a stirnirii Apusului dumii.nos fata de
Ortodoqi. In acest fel criteriile care erau puse
inainte erau politice, iar nu biserice ti. De aceea,
el trage concluzia: ,Vremea iconomiei trecind,
trebuie ca apostolice tile canoane sa-i reia locul
pe care-I au"
281
Ceea ce inseamna cain epoca lui
(veacul al18-lea) Apusul nu mai putea arneninta
politic nearnul ortodox aflat sub stapinirea turca,
nemaiexistind aadar nici un motiv de teama in
fata apusenilor.
Un raspuns asemii.nlitor daAtanasie Pari-
os: ,Aceia care scot in fata numita hotanre de
la 1484, cea care-i prime te prin ungere cu Mir
pe catolicii care se intorc, nu inteleg ca aceia de
atunci au fost nevoip sa hotarasca astfel din cau-
(11), Ia V. Laurent, Les Memoires de Sylvestre Syropoulos sur
le Condie de Florence,Paris,1971, p. 534-6.
277
Pidalionul,p.56.
278
Idem.
m Pidalionul,p.57.
280 Pidalionul,p.56.
2Bt Pida/iollul,p. 57.
.
.
106 PARINm GHEORGHE METAUINOS

za turbarii catolicismului papala tiraniei (asu-
pritorului otoman)". ,Acum- observa la rindul
sau-vremea iconorniei a trecut...furia catoli-
ca nu mai are putere impotriva noastra"
2
s
2

3) ,Raspindirea din ce in ce mai mult a ino-
vapei din botezul catolic" a provocat reacpi din
partea ortodoc ilor. Faptul acesta il arataho-
tiinrea unui sinod a 24 de arhierei, pnut la Con-
stantinopole in jurul anului 1600, care a stabilit
primirea catolicilor prin ungere cu Mir. Potri-
vit lui Iconomu, aceasta reglementare sinodala
ne permite sa tragem concluzia ca rasaritenii ii
botezau pe catolici. Pe de alta parte, hoUirirea
acestui sinod se explica ,printr-una din doua:
fie, adica, ea pnea seama de vechea hotarire data
in 1484, fara a se mai ocupa de alte amanunte"
avind in vedere ca, pastrindu-se inca in Apusin-
treita afundare, exista teama ,siivlr irii pentru a
doua oara" a botezului corect; fie pentru ,a in-
muia, prin aplicarea iconomiei, ... pornirile sal-

282 A. Parios, Comptndiu,pp. 267-8. Au fost formulate, de-
sigur, i pareri contrare. De pilda, Tim. Ware scrie rcferitor
Ia aceasta: ,Niciunul dintre aceste sinoade (adica acelea din
1484 de Ia Constantinopolc i din 1667 de Ia Moscova) nu a
fost expus unei presiuni venite dinafara i nici nu a aqionat
de frica represaliilor papale; caci de ce au ajuns ele Ia con-
cluzii ant de diferite de cele ale lui Argentis?" op. cit., p. 95.
Este oare sigur faptul acesta? Iar in cazul in care nu existau
MAJ!TURJ5ES( UN BoTfl 107

batice ale apuseniloruneltirile lor"pentru
atragerea lor Ia Ortodoxie
283

4) Sinodul de Ia Moscova din 1620/21a hotarlt
botezarea apusenilor care se intorc284. fusa ,ma-
rele" sinod de la Moscova din 1666/7, la care a
luat parte i Patriarhul Alexandriei i eel al An-
tiohiei, a aprobat hotarirea sinodului de la Con-
stantinopole din 1484, respingind (re)botezarea
apusenilor. Aceasta hotarue a sinodului este ex-
plicata de catre Iconomu in felul urmator:a) Si-
nodul de Ia Moscova a vrut sa ramina credincios
sinodului de Ia Constantinopole. b) Tarul Alexie
,a fost fo tat de unele imprejurari locale" sa se
situeze in favoarea unei astfel de hotariri din ca-
uza naviilirilor , vecinilor poloni i Iituanieni de
orientare catolica,indeosebi .a acelora dintre
ace tia care trecusera Ia uniape". c) Sinodul aces-
ta nu a venit deloc in contradicpe cu eel din anul
1621, deoarece acela ,a hotiirlt potrivit scumpa-
tapi (acriviei)", iar acesta ,potrivit pogoramin-
tului". ,Pogoriirnintul" a fost insa posibil din ur-
matoarea pricinii: Yntre cei care luptau impotriva
Rusiei existau uniap care primisera ,Botezul eel
adevarat al Bisericii". Astfel, sinodul ,a pus pe
drept laolalta scumpatatea cu pogoriimintul",
astfel incit nici sa se savir easca a doua oara bo-
tezul asupra uniaplor care se intorc, dar i ca-
tolicii sa fie atrai mai lesne, urmind pilda Sfin-
pericole imectiate, oare situa\ia care se menpnea,eel pupn in
Balcani, nu avea nici o influent3? Vezi mai jos interpretarea
datil de lconomu i In acest caz.
283
Iconomu, Scrieri, p. 474-5.
284 lconomu, Scrieri, pp. 476,507.

108 PARIHTElf GHE<*:;HE METAWNOS

tului Marcu Evghenicul. d) Pogoramintul a fost
marginit in cadrul hotarelor Rusiei, el nu a fost
aplicat in celelalte Patriarhii, ca unul care nu a
dobindit un caracter universal, cum dealtfel nici
hotarirea de Ia 1484
285
.
5) Patriarhul Dositei al Ierusalimului, cu toate
ca accepta ,discemfunintul inclinat spre pogora-
mint" al Sfintului Marcu Evghenicul, se situeaza
,potrivit scumpataP,i" in favoarea botezarii ca-
toliciJor.286.
6) Raspunsul din 1718 al Patriarhului Ecume-
nic Ieremia a! III-lea catre tarul Petru eel Mare
in care se vorbe te despre 'primirea ,doar p
ungere cu Mir" a catolicilor, avea in vedere doar
situatia din Rusia,pacea intemii... a acelui
stat ortodox alcatuit din multe neamuri"287.
7) Yn cele din urma iin ciuda hotari'rii din
1484, sinodul de la Constantinopole din vremea
patriarhatului lui Chiril al V-lea (1755) a hotant
a impus botezarea catolicilor-288. Orosul sino-

285
lconomu, Scrieri,pp.507-509.
2M lconomu, Scrieri, p. 509. .,cad cei nebotezafi in trei
afundllriridicllri din api!. (fara vreo pricini!. de necesitate)
smt in pericol sa rllmina nebotezap. Astfel ellcatolicii, fa-
cind botezul prin stropire, paclltuiesc de moarte". Istoria Pa-
triarhilor lerusalimului,p.525. Vezi !a Iconomu, Scrieri, p.509.
2E1 Jconomu, Scrieri,pp. 509-10.
288
Iconomu, Scrieri, p. 477urm., 510urm. Privitor
!a datarea .,Orosului" (hotllrlrii) acestui sinod (tinut in iulie
1755) s-a impus anul 1756, pentru ell atunci a fest publicat in
forma tiplirita pentru prima oara in lucrarea .,Condamnarea
stropirii" (pp. 173-176). (Rcpublicata de Mansi, op. cit., vol.
38, col. 617-22. Vezi i in Addenda studiului de fat:!.).Se con-
MARilJRISlS( UN BoTEI 109

dului, sem.natde catre Patriarhii Alexandriei
Ierusalirnului, continua sa fie ultima hotarire
oficiala a Bisericii Ortodoxe privitoare la ches-
tiunea aceasta
289
Iar privitor Ia aplicarea aces-
teia in veacul al 18-lea Neofit consemneaza: , Pe
linga acestea, fac insemnarea pentru generap.a
care vine" ca, in ceea ce-i prive te pe catolici, in
timp ce ,episcopul Efesului" ,se temea sa bote-
ze",eel al Smimei boteza pe fatii'' Chiril al
V-lea a rinduit ,sa fie botezap. top". Iar dupa
Chiril al V-lea, Patriarhul Ecumenic Sofronie a!
II-lea (1774-1780) ,impreuna cu catoliciiiibotea-
za cu indraznealape cei ce vin la Biserica cea
Mare (Ortodoxa) dintre armeni - care mai sint
numiparieninestorieni. $,i facind aceasta,
i-a deprins pe cei de pretutindeni sa savir easca
urmind pilda sa"
290
De asemenea, este cunos-
cut ca, pe Ia 1786, Patriarhul Ecumenic Procopie
(1785-1789) aplica hotarirea (orosul)asupra
eelor care se intorceau dintre uniap
291
.

sidera mai demult dl lucrarea .,Condamnarea stropirii" fu-
sese scrisa de E.Argentis (vezi de pilda lconomu, Scrieri,pp.
477,511), ea fUnd rnai degrabll opera lui Hristofor Etolianul.
Vezi Tim.Ware, op.cit.,p. 99.
2!9 St. Runciman, The Great Church in Captivity, trad. in
greacl de Nicolae Papparodos, Atena, 1979, p. 619. Runci-
man caracteri.zeazli aceastll hotllrire ca fiind .,rczultatul unei
convingeri sincere".
290 Neofit, Compendiu,p.147 (25).
291
Ioannis Karmiris, Monumentele DogtnJllice, vol. II, p.
984, nota 4.

M ARTURJS&UN Boru 111





C. 0 privire critica




1.Pozilia PatriarhieiEcumenice

Din incursiunea istoridi de mai sus, pe baza
marturiei acestor scriitori, dobindim o imagine
destul de diferita de cea pe care o cuno team
pina astazi. Astfel, potrivit lui Ioannis Karmiris,
,putinele (sic) cazuri de rebotezare a catolicilor
se explicii prin ascurrea du miiniei dintre Rasii-
ritApus in perioada cruciadelorprin mdo-
ielile unor (sic) ortodoi privitoare la canonici-
tateavaliditatea botezului prin stropire al ca-
tolicilor, care se generalizase atunci in Apus"
292

Ynsa, potrivit scriitorilor notri, (re)botezarea
apusenilor a constituit, in esenta, regula. Pe de
o parte, amenintarea politica venita din Apus a
avut drept consecinta aplicarea,in Rasiirit,a ico-
nomiei in locul scumpatatii (acriviei). Pede alta
parte, folosirea uneori de ciitre ortodoci a icono-
rniei a fost facuta cu necesitate pe temeiul dog-
matico-canonic al existentei in practica liturgica
din Apus, pina In veacul al 18-lea, a botezului

292
Ioannis Karmiris, op.cit.,p. 981, nota.
canonic, fapt pentru care exista teama de a nu fi
savlrit II pentru a doua oara". Desigur cii in cele
doua puncte de vedere de mai sus intrevedem
o anume , tendintii" Astfel, prin eel dintii se ur-
marete indreptarrea ciiii iconomiei, iar prin eel
de-al doilea a celei a scumpiitatii. Negre it, de
ajutor pentru aflarea adevarului ne va fi aduce-
rea impreuna a celor doua.
Ynsa,in acest context se ive te inevitabil intre-
barea in ce miisurii interpretarea teologilor no-
tri este probata din punct de vedere istoric. Yn
acest sens, pozitia lor fundamentalii este aceea
ca (re)botezarea catolicilor nu a fost impusii de
la inceput deoarece pina la sinodul de la Trident
predomina in Apus, pe lingii forma inovata, i
forma canonicii a botezului, e'fistind astfel peri-
colul ,sav1ririi lui a doua oara". Cu siguranta
ca problema era acutii, intrucit ii privea pe orto-
docii catolicizati (uniati}, i aceasta indeosebi In
cazul intoarcerii lor la Ortodoxie.
lata insa cum explicii pozitia Ortodoxiei cu-
noscutul istoric al perioadei stiiplnirii otomane,
Steven Runciman. ,Problema, spune el, apiirea
adesea din cauza grecilor care se niiscusera In ti-
nuturile staplnite de venetieni,cum erau insule-
le din Marea Ionica,i care,fie fiindcii au venit sa
se stabileascii in Imperiul Otoman, fie fiindcii se
ciisatorisera cu femei ortodoxe, voiau sa revina
la Biserica striimoilor lor"
293
De aceea sinodul

293 Runciman,op. cit.,p.614.
.

112 PAAINTR GHEORGHE METAWNOS

din 1484 a fost prirnul care s-a angajat sa regle-
menteze chestiunea prin aplicarea iconomiei, in
ciuda condamnarii inovatiei catolice de la botez.
MA/ITIIII15EJ(UN BoTfl 113

ciale de conducere) -a fost mai ingaduitoare, in
general, dedt aceea a teologilor din vremea sta-
pinirii turce ti, a cleruluia poporului,i chiar
fu felul acesta se evita cu orice chip pericolul a monahilor2
95
St. Runciman ne ofera destule
,savir irii a doua oara" a botezului canonic. Cu
toate acestea, aceasta hotarlre nu a fost primita
in mod universal, evident deoarece inovatia ca-
tolicilor privitoare la botez se intindea pe zi ce
trece. De aceea, continua Runciman, ,cu trece-
rea vremii s-ati nascut indoieli ca aceasta (ico-
nomia) era indeajuns... Aceste indoieli nu erau
provocate de sirnpla antipatie fata de apuseni,
dei acest motiv cu siguranta ca nu era absent, ci
dintr-o banuiala sincera, aceea ca tipicul catolic
al botezului nu era corect canonic"
294
:In acest fel
se explica trecerea treptata sub tacere in rindul
ortodoqilor a hotaririi din 1484,indeosebi in
cercurile Patriarhiei Ecumenice, daractiunea
"indrazneaW' a lui Chiril al V-leaa discipoli-
lor lui de a trece in faptaoficialla desfiintarea
acelei hoUirlri prin hotarirea din 1755, avind pe
deasupraconsimtiimintul Patriarhilor Rasiiri-
tului. Insai hotarirea (Orosul) din 1755 arata ca
nu erau "putini" aceia cared, upa anul1484,ii
,rebotezau" pe catolici.
Dealtminteri este adeverit istorice te ca, de
obicei, pozitia fata de aceasta problema a unor
patriarhiarhierei -adica a unor persoane cu
raspundere in Biserica (in fapt a unor organe ofi-

294
Ibidem.
date pentru a ne forma o imagine clara asupra
acestui punct. Astfel, referindu-se la raspunsul
Patriarhului Ieremia al ill-lea catre Petru eel
Mare (din 1718), in care ii recomanda acestuia
din urma neaplicarea (re)botezarii apusenilor,
face observatia: "Insa, spunlnd aceasta, Ieremia
nu vorbea pe socoteala intregii Biserici pe care
o pastorea. Iiavea de partea lui pe aristocratii
intelectualii fanarioti, care se fiileau cu educatia
apuseana pe care-o aveaucu ceea ce ei numeau
eliberarea de bigotism,cea mai mare parte a
ierarhiei superioare, oameni d tre care multi
li datorau pozitJ.ile pe care le ocupau influentei
fanariotilor, multi dintre ei provenind din insu-
lele Marii Ionice in care ortodoc ii aveau relatii
bune cu catoliciin care convertirile erau dese.
Unii ca ace tia nu vedeau necesitatea schimbii-
rii sistemului existent''
296
Deci ace tia nu pose-
dau premisele launtrice in baza carora sa poata
aprecia lucrurile in chip ortodox. Pe de alta par-
te se cunoa te unde duce amestecul ortodoc i-
lor cu apusenii, le ce masura a tocirii criteriilor

295
Ibidem, p. 615-6.Acelai lucru a fost observatin ca
zul lui Chiril al V-lea. Cei mai buni teologi ai epocii (de ex.
E. Argentis, Evghenie Voulgaris), poporulmonahii au fost fllrll
rezervll in favoarea botezilrii.
296
Op. cit., p.615.

114

patristic-ortodoxe2
97
, lucrul acesta petrecindu-se
uneori cu ingaduintaIa indernnul arhiereilor
in regiunile aflate sub stapinire catolicii. A adar
n-ar trebui trecut cu vederea nici aid principiul
axiomatic potrivit ciiruia doar acpunile ortodoc-
ilor autentici, adica a sfintiJor celor de-Dumne-
zeu-vaziitori, constituie expresia con tiintei de
sine ortodoxe.


2.Actiunea PatriarhuluiChirilalV-lea

Mult mai sernnificativ este lnsii in chestiunea
de fata cazul lui Chiril al V-lea (1750). Simplul
fapt ca acest Patriarh, dupa cum s-a spus, a in-
driiznit sa lncalce hotiirirea sinodala de Ia 1484
aratii cit de putin a fost ea primita de con tiinta
ortodoxa. De obicei se scoate In evidentii argu-
mentul cii atitudinea ortodo ilor fatii de cato-
lici se inasprea in perioadele In care starea de
incordare cauzata de primejdiile politice venite
din Apus se ascutea. Cu toate acestea este sem-
nificativ faptul cii Chiril s-a hotant sa faca acest
lucru intr-a perioadii in care incordarea nu era

297
Este de ajuns de studiat Iuerarea lui P. Grigoriou, Re-
lafii intre catolici gi ortod i, Atena, 1958. Astfel, de pilda,
Mitropolitul de Sevastiafntiistatator al Paronaxiei, Iosif, a
incredinfat prin inscris personal (m 1671) slujirca de parintc
duhovnic (!)de predicator (!) unor monahi capucini! (pp.
11-12).Vezi mai mult asupra acestei teme Ia G.D.Metallinos,
Vtkentios Damodos,Teologia Dogmatic4 pt scurt sau Constitupe
Dogmaticif,Alena, 1980, p. 36urm.
MAJ!roiiJSEJ( UNBoru 115

deosebit de mare i, mai ales, cu ocazia venirii In
grup la Ortodoxie a unor catolici din Galata298.
Consideriim nimerit sa staruim pupn mai mult
asupra acestui caz.
Runciman Je face lui Chiril,colaboratorilor lui
potrivnicilor lui ni te caracteriziiri foarte inte-
resante. Astfel, eli!caracterizeazii pe Patriarh ca
avind "o bunii pregatire" "urcind in ierarhie da-
torita valorii lui". Priceperea ii era recunoscutii
de ceilalp mitropolip, care lnsa nu-l simpati-
zauplasmuiau 'impotrivii-i multe calomnii
299
.

298
Vezi lconomu, Scrieri, p. 477. Ghermanos de Ainos,op.
cit., p. 310. E.Skouvaras, op. cit.,.p. 52. Vezi prczentarea cu-
prinzatoare a chestiunii in lucrarea lui Filaret Vafeidou, /s-
toria bisericeascil...,vol. IIJ2, Alexandria,1928, p. 146urm.
299
Op. cit., pp. 616-7. Foarte importanta este caracteriza-
rea facuta Patriarhului de catre Serghie Makraios. Potrivit
lui, Chiril "era... direct in parere, simplu in purtare, de i
unora le parea schimbllcios, lmpotrivindu-se in felurite chi-
purl vicleniilor celor multe ale potrivnicilor, iubitor de vir-
tute, iubitor de bunatate, ingaduitor, iubitor de invllflltura,
stllruind in citirea dlrtilor sfinte, alcgind viafa cea mai desa-
vir ita, Iucru pentru care sllvira lungi privegherifoarte
dese postirii,ubea slujbele biseri ti indelungate, curajos
in toate celc ce hotllra, ager in cele ce savir ai,ndirjit in
irnplinirea celor hotllr'ite, neschimbant einfricat fall! de cele
cllrora lise impotrivea. Pentru acestea era cunoscut ca avind
o rivnll inflllcarata pentru dogmele ortodoxe, iar faima lui se
rllspindise in tot poporulera iubit cu deosebire,incintind
atragind toate sufletele cu strlllucirea virtuplor lui, dei za-
vislnicii se mete ugeau in feluritc chipuri sll ascundll rivna
cea adevllratll a barbatului acestuia, numindu-l pe el viclean
i, ca nite eretici pe eel eretic, defllimindu-1 pe eel cu totul
ortodox..." Vezi lstoria bisericeascii de K. Sathas, in Biblioteca
medievalil, Venejia, 1872, pp.206-7. Patriarhul avea adicll toa-
,
,
116 PARINTEl GHEORGHE METAWNOS

Potrivit istoricului englez, reaqia contra lui avea


MJRruRJS&uN

Borrz 117
cauze materialepersonale, deoarece punea
impozite mai grele pe mitropoliipe episco-
piile mai bogate, in timp ce u ura parohiile mai
sarace, infuriindu-i in acest fel pe mitropolip
300
.

Acelai istoric scrie despre Patriarhul Antio-
hiei,care n-a semnat hotiirirea de Ia 1755:"'" Ar
fi facut acelai lucru dadi nu s-ar fi aflat in Rusia
pentru o colectadaca tronul nu i-ar fi fost ocu-
pat, in absenta lui, de un uzurpator"
304


Ca urmare, in vreme ce poporul (dupa unii te-
. Iar In
ceea ee-l prive te pe Argentis, Runciman accepta

ologi ,gloata")
301
monahiiteologii de statu-
faptul ca era "un teolog pasionat", care sprijinea

ra lui ArgentisE. Voulgaris erau de acord cu
(re)botezarea apusenilor, susti.nindu-1 pe Chiril,
mitropolipi declan asera o opozipe putemica.
Dupa cum observa Runciman, "au ajuns cumva
Ia strimtoare pentru ca s-au trezit in situapa de
aliap ai trimi ilor puterilor catolice
302
care s-au
plins imediat Ia Inalta Poartii impotriva acestei
insulte aduse credintei catolice"
303


te irile dericului ,tradiponal", al celui care urma tradi-
pa isihasti'l a Colivazilor.
300 Ibidem.
JOt , ... i sub apiisarea gloatei" consemneaza I. Karmiris
in Monumenttle Dogmatia, vol. II, p. 984. T.A. Gritsopoulos
scrie Ia rindul u: ,La lupta antipapalil a luat parte poporul
credincios, nu gloata fanatizatll". Vezi art.,Chiril al V-lea"
Encidopedia Religioasif #Mora/a,7 (1965), col.1195.Adversaru
lui Chiril i ai (re)botczllrii s-au repezit primii sa caracteri-
zeze poporul ca gloati'l (,gloatll i mul\irne vulgaril"..., scrie
versificatorul poemului ,Planosparaktes"). Vezi E. Skouva-
ras, op.cit., p.95.
302 Wa.re (p.77) ilnumete pe Chiril "victima a unei alian-
te intre catolici i ortodoei". Jar S. Makraios (op.cit., p. 221)
face rcferitor Ia aceasta observapa:,Arhiereii i intiistatatorii
neamului indinau aadar ctintr-o parte intr-alta, bintuip fiind
cu putere de duhurile cele dinafaril"! .
303 Runciman, op. cit., p. 618. E. Skouvaras accepta ' el
faptul dl reacpa arhiereilor s-a petrecut deoarece ,chestiunea
rebotezarea din motive teologice, dar care "n-a
gasit simpatie in cercurile intelectualilor"
305
.
Vedem deci ca piirerile despre Chlridl espre
hotar1rea sa asupra "rebotezarii" sint foarte con-
tradictorii306,insa nu ne vom ocupa aici de aceas-
ta problema. Vorbind despre motivele acestuia,
citdespre cele ale adversarilor lui, vom cita
miirturia surselor principale, adica textele sino-
dalealte documente contemporane lui Chiril,
care, dupii cit cunoa tem, nu au fost luate serios

a fost stimita de Chiri1 intr-un chip supllrator i nesocotit,
tara a prevedea efectele ei defavorabile asupra relapilor or-
todOCilor cu lumea cretinil a Apusului,de Ia care acetia tot
n3dajduiau ajutor spre ada un suJiu nou cauzei naponale".
Op.cit., p.54.
301
IbidemW. are acceptll (op. cit., p. 76) faptul ell Patri-
arhul Antiohiei a refuzatsemneze ,nu pen!TU ell nu era
de acord cu hotiirirea in sine, ci pentru ell Chiril era lipsit de
sprt'ul rnitropoliplor slli".
Runciman,op. cit., p.616.
306 Este de ajuns sa vedem pozipa asupra acestei chesti-
uni a doar doi scriitori, ne-teologi: unul este E. Skouvaras
-vezi opera menponatl!- care a fost influentat de adversarii
lui Chiril, iar celalalt T. At. Gritsopoulos- vezi art. Chiri/ a/
V-Iea, in ETM 7 (1965), col. 1193-1197, i Patriarhul Chiril a/
V-lea Caracal/os,in Anuarul Societi!fii de Studii Bizantine, vol. 29
(1959), pp. 367-389.

118 PARJNTEU GHEORGHE METAUINOS

in vedere pina acum de catre cei care-! :portreti-
zeaza pe Chiril intr-o lumina negativa. In para-
lei, va trebui accentuat aici faptul ca incercarea
de a alcatui o imagine istoridi a Patriarhului
a operei sale pe baza textelor care-1,Jnfiereaza",
texte in mare masurii indoielniceiresponsabile
istorice te, nu poate fi socotita ca fiind corecta i
!fldicata eel putin din punct de vedere tiintific.
In consecinta, textele oficiale ale epocii ne ofera
urmatoarea imagine:
Avind in vedere stabilirea oficiala sinodala a
botezarii prin stropire in Apus, prin Conciliul
de Ia Trident, Patriarhul Chiril, urmlnd duhului
vechilor Piirinp ai Bisericii, precum am aratat in
prima parte a acestui studiu
307
, declarii botezul
catolicilor ca fiind ,mtinat". Ant el, cit i cei ca-
re-1urmau au fost caracterizap de cei ce gindeau
contrariul ca fiind ,calvini", ,de cugetare calvi-
na" i , luterano-calvini"
308
. Era, de altminteri,
obiceiul ca oricine era impotriva Papei fie sa ca-
ute sprijinul protestanplor, fie sa fie socotit filo-

""' Vezi mai sus, p. 17. De asemenea Mansi, vol. 38, col.
607 C. lnSUi faptul CaS-a pus chestiunea (re)botezlirii. ,cato-
licilor din Galata" dovedete faptul ca problema denaturlirti
!ainei In Apus era una existenta. Lucrul acesta il afirma i
tsto cul Serghie Makraios:, ... plna atunci li se plirea preoti-
lor din Galata lucru vrednic de mirare i de cercetat daca sa-i
unga cu Mir pe catolicii care vin catre Biserica lui Hristos cea
flira pata, ori sa-i boteze pe ei, ca pe unii care au lndilcat cu
totul Botezul Domnului i au ales nascocirile preotilor lor".
Op.c1t., p.203. Vezi i pp. 220, 408 i urm.
308
E.Skouvaras, ap. cit.,p. 161,194-5,197 etc.
MAIIroRJSEScUN BoTfl 119

protestant sau simplu protestant, chiar dacii nu
cauta acest sprijin.
lnsa din textele adversarilor lui Chiril se vede
cii ceea ce-i interesa pe ei in prirnul rind era lini-
tea i mentrnerea pacii existente. In acest sens,
sinodul Mitropoliplor Tronului Ecumenic scrie,
intre altele, irnpotriva lui Chiril: , ...$i apoi, care
este in clipa de fata nevoia i cerinta i folosul
pentru nearnul ortodox a invataturii celei despre
rebotezare? $i care neamuri au venit ciitre noi in-
cit am fost nevoip sa punern in discupe acest lu-
cru? De ce atlta zgornot i tulburare i sminteala
zadarnicii, fara sa fie nevoie?"
309
Tearna lor era,
dupa cum se afirma in continuare, ca vor urma
rele ,stricatoare i aducatoare de pieire", dar i
,defairniiri i ocari i batjocuri irnpotriva orto-
docilor, inca iura i dumiinie i prigoane...".
Jar daca lucrurile nu se indreptau, vor aduce ,in
cele din urma primejdie mare i un sfir it adu-
cator de pieire"
310
. Vorbesc despre tulburarea
,care a cuprins Biserica" intr-o perioada in care
Biserica cea Mare era in primejdie , vrednica
de plins din pricina greutapi prea apasatoare a
datoriilor facute care s-au strins peste miisura",
i astfel ea nu avea nevoie de altceva mai mult
decit de pace
311
De aceea ei pledeaza pentru

309
Mansi, vol. 38, col. 601.
310
Mansi, vol. 38, col. 602.
311
Decretum Sinodalae...din 28 aprilie 1755,la Mansi, vol.
38, col. 611 A i urm.$i E.Skouvaras, judecind atacurile im-
potriva lui Chiril, accepta faptul di ,latino-catolicii i uni!ii

120 PARIHTEU GHEORGHE METAWHOS

pastrarea practicii p.nute, cea a primirii lor prin
zapismirungere
312
Starumta lor de a fi pastra-
ta cu orice chip lini tea existenta se vede din cele
ce scriu impotriva carpi unui oarecare Hristofor
Etolianul-(E vorba despre ,Condamnarea bote-
zului prin stropire".)
,Cartulia-spun ei-a tulburat nu in mica rna-
sura Biserica lui Hristospe noi top, vrind sa
creeze partide...sa provoace dupa pup.n ras-
coala poporuluidespiirpre in turma ortodoc-
ilor... Din care pricina, noi, frapi arhierei aflap
aici, in aceasta imparateasa a cetaplor, stind la
sfat impreuna cu ale ii boieri dregatori ai aces-
tei bine-credincioase Cetap...socotind ca de
la acest arpe veninos vor aparea multe impre-
jurari aducatoare de nenorocire pentru Biseridi
pentru neam, trebuie sa va facem cunoscut in-
tr-un singur glas..., cape aceasta carticica... care
pricinuie te tulburarevatamare nea teptata
in care se vede ca sint dojenip aspru latinii i,

au vazut lucrul acesta ca pe o cctulburare a relatiilor sociale
lini tite i ca pe ceo insulta adusa credintei lor. Arnbasado-
rii regatelor Apusului s-au tulburat. <<Ei au sesizat pe drept
faptul d, rasplndindu-se i lntarindu-se lucrul acesta, le sint
vatllmate in multe chipuri interesele In cadrul frontierelor
imperiului otoman. Atunci au incercat sai se opuna i pe fatll
i in culise. L-au combatut pe Chiril stimindu-i in cele din
urma inadins pe otomani impotriva lui,iar pe de alta parte,
ccau amenintat ca vor recurge Ia represalii economice i vor
lua contramasuri de ordin religios impotriva numeroilor
greci din diaspora", op.dt., p. 53.
31
2
Mansi, vol. 38, col. 611A-613A.

MARTUIIJ5& UN BoTEZ 121

din ne tiinta, sint talmacite gre it vorbele Sfin-
tei Scripturiale Sfinplor Piirinpcare aluneca
pe nesimpte in blasfemiile de top cunoscute ale
luterano-calvinilor... s-o socotip de-a dreptul
aducatoare de pieirevrednica de aruncatde
uritnelegiuitanecanonicablasfemiatoare
osinditaIepadata de Biserica lui Hristos
oprita de a fi citita de credincio ii ortodoc i"313.
Te"tele oficiale nu lasa sa se vada vreo incor-
dare deosebita in relapile cu latinii, fapt pentru
care aceasta acpune a Patriarhului a fost privita
ca,un trasnet cazut dinsenin".Ca urmare,argu-
mentele adversarilor lui sint in aceeai proporpe
in primul rind adecvate vremurilorcircum-
stanpale,mai pup.n teologice. Predomina in
ele tearna de a nu provoca tulburari din cauza
ofensarii apusenilor. Mitropolipi nu vedeau nici
un motiv pentru care sa-i inaspreasca pozipa
fata de apuseni. Dimpotriva, ei socoteau absolut
necesara pastrarea paciia lini tii in ceea ce-i
prive te. Exprimindu-i astfel in unanimitate,
impreuna cu dregatoriicu notabilitaple, opo-
zipa fata de aqiunea ,nejustificata" a lui Chiril,
ei se simt acoperip indeajuns de hotarirea sino-
dului din 1484 susprund a adar ca ,niciodata la-
tinii (catolicii) nu au fost socotip de vreun sinod
sau de Sfinpi Parinp de Ia noi ca nebotezatica

313
Mansi, vol. 38, col. 615AB.Se pare eli aceasta carte a lui
Hristofor Etolianul a circulat In manuscris lnainte de tipari-
rea ei,in anul1756.
,
3
122 PARINTELE GHEORGHE METAUINOS

avind nevoie sa fie rebotezap"
314
lucru, desigur,
inexact, dupa cum am vazut mai sus. Aa ca se
na te intrebarea: ce 1-a imboldit pe Chiril spre
aceasta acpune?
Realitatea este di el nu a fost motivat de vreo
tensiune precedenta deosebiti'i in relapile cu
apusenii. Pursimplu Patriarhul exprima o alta
tradipe, adica aceea a Colivazilora lui Icono-
mu descrisa mai sus, i, avind ca singura motiva-
pe cererea spontana a catolicilor din Galata de a
se intoarce In grup Ia Ortodoxie, el a procedat in
primul rind din motive teologice la luarea hota-
ririi cunoscute. Dealtfel,cei care i-au pus lui Chi-
ril intrebarea: ,daca sa-i unga cu Mir pe latinii
catolici care se alatura Bisericii celei neprihamte
a lui Hristos,sau sa-i boteze pe ei ca pe unii care
au lepadat cu totul Botezul Domnului..."
315
au
fost preopi din Galata. Aceasta adevere te faptul
ca indoiala fata de validitatea ,botezului" catolic
era larg raspindita, in ciuda spuselor de mai sus
ale mitropolitilor. Chiril nu a facut decit sale per-
mita preoplor ,sa-i boteze pe catolicii venip (Ia
Ortodoxie)... cape unii care erau nebotezap"
316
.

MARTURJSESCUN BoTfl 123

Evstratie Argentis in acest caz este cea mai mare
dovada ca acpunea lui Chiril nu poate fi intelea-
sa in afara premiselor teologico-dogmatice, dat
fiind di in ii mitropolipi care se opuneau erau
"vehemenp anticatolici"
317
, ei preferlnd insa sa
sprijine atitudinea moderata de dragul pacii.
Cu siguranta ca niciodata n-au lipsit motivele
care faceau ca pericolul catolic sa se fadi simpt,
iar incordarea in relapile dintre catoliciorto-
doci sa apara mereu. Inepoca Patriarhului Chi-
ril al V-lea Roma era cunoscuta pentru incerca-
rile ei de distrugere a Ortodoxiei prin moduri
mijloace ocolite. Foarte simplu, ea raspindea
ideea unanimitapi in ceea ce prive te dogmele
a catolicismului cu Biserica Ortod xa, atragin-
du-i astfel mai lesne pe ortodoqi. Jar aceasta
este inca 0 dovada ca premisele teologice ale lui
Chiril sint ortodoxepatristice, in contrast cu
arhiereii care i se opuneaucare nu sesizau de-
Joe nevoia apararii turmei ortodoxe prin arata-
rea deosebirilor esenpale, dintre care una era cea
observata in Sf'mtul Botez
318
.
17
E.Skouvaras, op. cit.,p.53.

Faptul acesta este in primul rind o dovada limpe-
de ca hotarlrea de Ia 1484 nu a fost niciodata uni-
versal acceptata, dupa cum sustffieauscriitorii
de care ne-am ocupat mai sus. Jar implicarea lui

314 Mansi, vol. 38,col. 613CD.
315 E.Skouvaras, op. cit., p. 52.
316
Ibidem.
318
Vezi F. Vafeidou, op. cit., p. 59. Faptul dl Chiril, prin
aratarea deosebirii de Ia Botez, avea drept pntil apararea tur-
mei ortodoxe de prozelitism ilconsemneazil in mod repetat
i istoricul epocii lui Chiril, Serghie Makraios, op.cit., p. 214
i urm.Mai precis, el scrie cil Chiril .,vorbea depe Iron irnpo-
triva inova\iei lorperrnitea celor ce vor sa condamne noile
nascociri potrivnice dreptei credinte ale catolidlor i pareri-
le lor ciudate sa vorbeasdisa scrie filra fridl, socotind pe
drept prietenia prefilcuta mai vatamiltoare decit durnilni.a
ta:

124 PARJNTll GHEORGHE METAWNOS

Credem ca din studiilepe care le-arn alesana-
lizat mai sus se dovede te suficient realismul gin-
dirii acestor teologi. Ei nu neaga faptul ca a existat
lntotdeauna lntre ortodi o opozij:ie de vederi
privitoare Ia atitudinea fata de apuseni.Insa ei ac-
cepta totodata existenta unei parp semnificative
a ortod ilor - fapt care se doved te a fi adeva-
rat -care-i considera pe catolici eretici, tainele lor
inexistente(re)botezarea lor cu totul fireasca3t9.
Folosirea ide ditre reprezentanj:i ai acestei parj:i a
iconomiei se datora faptului ca botezarea prin stro-
pire nu se lnstaplnise In lntreg Apusu1320. Dar oda-

pe fata.Caci cit rliu n-au facut ei, fie mic sau mare, prin plas-
muita prieteniepreflicutullor cr tinism?"
.
319
Ceva asem3nator acceptilRunciman, op. cit., p. 615
IUTm.
320
in acest punct trebuie sa ne intoarcem Ia expunerea lui
Serghie Makraios (vezi mai sus, nota 240) in care el continua
spunind: ..... fiindcll ei pllzeau Botezul eel vechide Dum-
nezeu predat;chiar daca prin unele locuri se savia una
ca_ aceasta, adica tumare ori stropire, care mai tirziu a predo-
rrunat, nu era ccva comunnici cunoscut peste tot. De fapt,
s:-a spus dl acolo unde se saeeva era o ala par-
ticularil, nu o vinil a Bisericii in intregul ei. Dar pentru ell prin
secolul a1 lS-Iea a1 istoriei biseristropirea cca in chip rau
mtrodusa s-a rllspindita cot in Apus, iar Botezul eel de
Dumnezeu predat a fost mai mult neglijat, sau a fost schimbat
ini stropi.ri, pe eei astfel stropiti Biserica (prin OUril,
n.n)1-a declarat nebotezati ca unii care nu au primit Botezul eel
d ezeu predat, indemnind a-i boteza pe cei ee se intorc
dintre et. insa ea nu alclltuise inca privitor Ia aoeasta o hotilrire
de n :at, nad jduind in intoarcereaindreptarea celor din
pusm prea lor de aceastll rinduiala (de botezare) gre-
t_tllpo!'"vttll... de accca este necesar a-i boteza pc cci care
vtn Ia Btsenca Ortodoxa, pe unii ca fund nebotezaP, iar pe allii
MAR11JRISE5( UN Bolfl
125


ta cu impunerea In lumea romano-catolica a stro-
pirii, prin conciliul de la Trident, a disparutcea mai
mica ezitare.Acestei parj:i iiaparj:ineaPatri- arhul
Chiri.l al V-lea, ca dealtfelscriitorii no tri. Este acea
parte, care fiinteazaastazic, are vede deosebirile
Catolicismului fata de Ortodoxie In adevarata
lor d.imensiune,adica nu ca simple dife-
renj:ieri ritualice ori administrative, ci ca te sem-
ne de demarcaj:ie care arata alterarea profunda pe
care adevarul cre tin a suferit-o In Apusul papal.


3.Pozitia Rusiei

Constantin Iconomu s-a vazut nevoit sa expli-
ce,In acelai timpd, iferenta de atitudine fata de
botezul apusenilor care exista In vremea lui intre
Biserica RusiePi atriarhia Ecumenica. Raspunsul

ca fi.ind pui sub semnul indoielii din pricina confuziei privi-
_ la rindui_ala botezului.Aeeasta este a adar epoca din care
nca Rllsariteanll a inceput a-i ridica glasul impotriva Bise-
nOJ Ape.<secoiul a!18-lea), acuzind-o ell a leplldat Botezul
Domnulw... pe eei stropiji ori asupra clirora s-a turnat apa
(potri'?t noulw ntu_al) i-a declarat nebotezap, pennipnd preofi-
lor s:a-1boteze pe careIa Bisericli..."(op.cit.,pp.408-409).
Deci S.Makrruos, mterpretind cauzamotivele care au stat Ia
baza hotllririi Patriarhului OUril, acceptll faptul eliin vremea lui a
fost luata ,pentru prima oaril" o hotilrire oficialii privitoare Ia
(re!botezarea apusenilor. Este un fapt adevarat. YnSa important
ruo cste areea ell el descrie lucrurile exact aa cum o fac teo-
logu de re ne ?CUPllm,mai ales C. Iconomu, care cun tea
textullw Makrruos.Makraios nu condamnll deloc hotllrirea lui
Chi.ril,ci este interesat sa arate, ca istoric,. de oe Rilsliritul a fast
nevoit sa ia oasernenea hotilrirei cind a avut Joe lucrul acesta.



126 PARIHTlli GHEORGH METAU.INOS

lui este acela ca Biserica Rusiei nu trece cu vede-
rea acrivia Sfintelor Canoane,in ciuda hota.ririi din
anul1667.Cu toate ca cei din Rusia aplica icono-
mia, ei ,nu declara razboi neinduplecat Botezului
celui desa it a! Bisericii,nu-i leapada pe cei
care-!cer"321. Dealtminteri catihepi rui ai apuse-
nilor intoi la Ortodoxie ,iiinvata mai intii pe cei
ce vin indeosebi aceasta acrivie a Botezului apos-
tolicp, e urma primirea cea prin pogoriirnint''
322

Astfel, aceasta deosebire intre Biserici nu anuleaza
unitatea Ortodoxiei, intrucit celelalte Patriarhii ii
primesc ,ca fii legiti.mi pe cei adui Ia credinta de-
savlr ita prin pogoriirnintin Rusia"
323
.
Desigur ca, in corespondenta personala pe care
Iconomu o intretffiea cu persoane care traiesc in
Rusia-el avind cu Biserica din Rusia nu doar lega-
turi morale,dlume ti
324
-el nu putea condamna
fara ocolipractica prevalenta acolo, cu toate ca
nu inceteaza sa se a ze de partea hota.ririi Patri-
arhului OUril a! V-lea (1755). lnsa nu neglijeaza
s-o critice indirect, scriind de-a dreptul: ,Cinstesc
respect Biserica Rusiei ca pe o mireasa nepriha-
nita a lui Hristosnedespaqita de Mirele ei i, in
plus, ca pe o binefacatoare a mea personala, prin
MARruRJS&UN Boru 127

nu rna indoiesc ca in duhul discemammtului a
ales regula cea veche, potrivit careia prime te bo-
tezul altor Biserici (sic), ungindu-i doa.r cu Mir pe
cei care vincare renunta prin zapis Ia credinte-
le lor stramo timarturisesc cele ale credintei
ortodoxe"
325
In continuare, vorbind despre ,felul
in care cugeta Bisericile Ortodoxe din afara Rusiei"
sustinind nevoia apliciirii acriviei in cazul cato-
licilor, el pune intrebarea: ,Ce trebuie sa facem cu
privire la stropire?... cum iivom primi pe cei nebo-
tezap deloc?"
326
. Iar in alt Joe, adresmdu-se lui Al.
Sturza, destinatarul scrisorii, el recomanda pe fata
,slujitorilorpreotiJor Bisericii" din parpie Rusiei
sa savir asca contrariul,adica sa aplice acrivia!3
27


325
Iconomu, Scrieri, p.486-7.
326 Iconomu, Scrieri, p.489.
327
Jconomu, Scrieri, p. 480urm. Iconomu sustine ca,
dad!un ,Sinod Ecumenic" socote te necesarll aplicarea
iconorniei, ,negr it Biserica lui Hristos va face ceea ce so-
cote te drept"c.ontinua:,Jar slujitoripi reotfi Bisericii
in parte... graind cele potrivite cu invatatura cea sllnatoa-
sa... nu vor osindi traditille cele mai sfinte ale Parinplor
de dragul impaciirii celor desparpte, torcind la un Joe inul
cu linaacceptind cele zadarnic puse inainte de cei de
alta credintii spre apararea i indrepta\irea nelegiuitelor
care mu!temarml inunate lucruri a facuvt a
inova\ii ce-au indriiznit a aduce... Iar pe cei dintre eretici
care vor sa vina Ia Ortodoxie, de vor cere din vreo pri-

face Domnul, ca una care urmeaza fara lare
cu incredintare regula dreptei credinte. De aceea

321 Iconomu, Scrieri,p.513.Vezpi .486urm.
322 Jbidem.
323 Iconomu, Scrieri,p.514.
324 Primea din Rusia o pensie viagera.
cina pogoriimint i iconornie privitor Ia Botez, Iucratorul
lui Dum.nezeu eel incercatcare nu se ru ineazll !i vain- vata
dreptcurat cuvintul adevarului, atunci cind ii ca-
tehizeazll, instruindu-i cu blindeteamintindu-le ell nu
infumurarea este cea care legiuje te cele durnnezeieti
incuviinteazii a dezlega (pe cineva sa vinll) spre indrepta-
rea (cea prin botez)".
MARTUflfSES( UN BortZ 129





EPILOG


Privind in ansamblu cele spuse mai 1nain-
te, este nevoie sa subliniem di scriitorii ace tia,
pornind de la prernisele eclesiolo ce anoni-
ce particulare pe care le-arn exammat la mceput
pastrindu-se credincioi principiului a ezat
de Sfintul Cipriande Sfintul Vasile eel Mare,
se pronuna pentru aplicarea acriviei in cazul
prirnirii diver ilor eretici, adica _Pentru r ).bote-
zarea lor. Desigur ca ei nu respmg postbilitatea
folosirii iconorniei
328
Insa, in duhul Sinodului al
II-lea Ecumenic (i al celui Quinisext), iconornia
se aplica, potrivit lui Iconomu, ,in cazul in care
aceasta nu vata
"
ma
" B
t
'
sen

ca
A
m ce
1
e es
ent
.
i'ale"
329
,
adica atunci cind este 1mplinita condipa irevo-
cabila pusa de aceste doua Sinoade Ecumenice,

328 Vezi Pidalionul pp. 53;56-57. Iconomu, Scrieri,:.511.
De asemenea, Neofit (Compendiu, p. 147-11), spnJmm
du-se pe canonul 102 a! Sinodului Quinisext, face,inse -
narea: Clici trebuie ca noi sli le cunoa tem pe arrundoua,
pe c:;le ale acrivicip, e cele a!obicciului ( ad.ip i),
sli urmlim fatli de cei care nu pnmesc cele me vuf,
adidi acrivia, tipul eel .pred sitcareste ob1C 1Ul. Iar
obiceiulacrivia trebwe folos1te m ch1p proporponal n
numai pentru cei ce se podiiesc, ci, aa cum s-a aratat,
pentru cei ce se intore de Ia erezie".
329 Iconomu, Scrieri, p.515.
aceea a savir irii Tainei Botezului in forma ei
apostolica. Folosirea iconomiei, ca una care are
un caracter vremelniclocal, nu desfiinteaza
acrivia care constituie ordinea canonica a Bise-
ricii. De aceea, ,avfud in vedere mintuirea oa-
menilor, Biserica cea Una, Sfinta, Soborniceasdi
Apostoleasca a Ortodoc ilor fine ant acrivia
dumnezeie tilor canoane, darrecurge din mo-
tive misionare la iconornie in anurnite vremuri
locuri pentru a-i aduce la sine pe cei bolnavi
in credintaa-i tiimadui pe cei ciizuti in nevoi
greutap, pentru a scapa de navalirile celor ce
razboiest Ortodoxia, pina ce va restabili din nou
acrivia"
330
.
Urmind celor de parere contrara, care-i inca-
drau pe eterodoc ii mai noi (pe catolici) in rindul
acelor eretici, care potrivit canonului 7 al Sino-
dului al II-lea erau primifi fara a fi (re)botezap,
scriitorii no tri aplicaei acelai canon asupra
acelorai eretici pentru a ajunge insa la concluzia
contrara, adica la respingerea aplidirii iconomi-
ei in cazullor.Aceasta pentru ca ,stropirea" lor
nu poate fi deloc considerata botez.chiopatind
in felul acesta privitor Ia modul savir irii Tainei,
ei se incadreaza la regula din canon care restric-
poneazii iconomia: , intr-o singura afundare".

330 lconomu, Scrieri, p. 511. La fel spuneiSf. Nicod.im:
..a incit, vremea iconomiei trecind, acriviacanoanele
apostolice trebuie sa-i reia locul", Pidalionul,p. 57.
.

130
PAA!tlllli GHEORGHE METAUINOS

Aceasta parere o intaresc ei cu argumente cane-
nice, istoricedogmatice.
Dupa socotintele noastre, pozip.a aceasta a lor
fata de apuseni nu poate fi considerata un pro-
dus al vreunei prejudecap ori lipse de ingaduin-
ta33t, ci rezultatul cugetarii lor ortodoxe curate
a devotamentului lor fata de credintatradipa
Bisericii lor.Cunoscind inclinapa catre inovape a
Apusu]ui332alterarea tradipei biserice ti reali-
zata odata cu trecerea timpului in parple acelea,
ei se tern ca orice concesie poate conduce Ia 'in e-
lari mai mari nu doar Apusul, darRasaritulin-
su i333. Aplicarea acriviei, indreptapta canonic,
ocrote te Ortodoxia de orice fel de alunecare
334


331 S tul Nicodim face observapa semnificativa: ,Cre-
dintele rau-credincioase i obiceiurile nelegiuite ale catolici-
lorale altor eretici trebuie sa le urim i sa ne intoarcem
fata de Ia ele; iar dadi se gasete Ia ei ceva dreptad verit
de Canoanelc Sfintelor Sinoade, pe acellucru nu trebutc sa-l
urim". Eortodromio, Venepa, 1836, p. 584, nota. Vezi i mo-
nahul Teoclit Dionisiatul, Sfintul Nicodim Aghioritul, Atena,
1959, pp.190-202 i 287.
332 Iconomu, Scrieri, pp.481, 484-5.
333 ,Jar daca primirea prin pogoramint a celor de alta cre-
dinta va fi hotarita Ia modul general, atunci Botczul autentic
este in pericol de a fi abandonat de ortodoe!lii ii (nemai-
rliminind nimeni, din nefericire, care sa-l apere)"!Iconomu,
Scritri, p.514. Exista chiar marturii eli in SUA stropirea cato-
lica este folosita Ia ortodoi in locul Botezului canonic! Vezi
Chrysostomos Stratman, Botezul ortodox i iconomia, Atena,
1954, p.60,ed. Chicago, p. 29.
334 , lconornia ii are i ea lirnitele ei i mlisura lucrurilor,
i timpurile ei, pastrind fara incetare Biserica netulburata _i
nebintuita de rllzvratiri i intreaga.Pentru ca nu cumva, pnn
prea multa folosire a iconomiei, sli calce legea i sa infaMeze
MARrvRISISlUN BoTEZ 131

Scriitorii no tri par a fi absolut convi cain fe-
lul acesta chestiunea se rezolva in mod decisiv.
Exista insadiferenta de practica bisericeas-
ca pe care n-o pot trece cu vederea. Intenpa lor
este aceea de a conduce Biserica la aplicarea
fata de apuseni a acriviei. Aceasta inseamna ca
ei doreau adoptarea unui mod unitar de acpu-
ne prin realizarea unei intelegeri intre Bisericile
Ortodoxe locale'inlaturarea neorinduielii care
se observa. Atit ace ti teologi, citadversarii
lor erau in favoarea unei intelegeri panortodo-
xe asupra acestei probleme. Este cunoscut ca
dupa moartea acestor teologi s-a socotit a fi
imperativa necesitatea unei hotarir:i sinodale pa-
nortodoxe asupra acestei chestiuni335. Patriarhia
Ecumenica i-a exprimat inca din 1875 dorinta
"de a se putea intruni Ia un loc Bisericile Ortodo-
xe locale pentru a se face dorita intelegere oficia-
lli privitoare Ia chestiunea aceasta"336. De atunci

pogoramintele i ingliduirilc vrcmelnice ca regula i ca fiind
deopotriva cu acrivia legilor dumnezeie ti de Ia care a flicut
pogoramint".lconomu, Scrieri,p. 433.
335
Deja din 9 august 1755 Efrem Atenianul, viitor Patriarh
al Ierusalimului,scria referitor la cele intimplate sub Chiril aJ
V-lca:"$i pentru ca. lucrurile acestea au dus Biserica Ia mare
smll, estc nevo?ieeun sinod a toata Ortodoxia spre a ho-
tilri asupra acestora m adevar, cu rugaciuni i chemarea lui
Dumnezeu" (Mansi 38:631C; cf.633B).
336
Vezi Ios Karmiris, Monumentele Dogmatice, II,
p. 978. Este..grll.itor fapl ca din aceastii epoca studenp-
lor Facultapt de Teolog:te de Ia Halki Jj se cerea aldltuirea
de "teze" tiintifice (i "disertatii") pe tema "botezului"
ne-ortod<>Cilor. Avern astfel:(m grece te) Iucrarea lui Ni-


132 PARIKiill GHEORGH METAWNOS

incoace o serie de alp disi scriitori teologi au
suspnut necesitatea unei reglementari sinodale
a problemei
337

Dintre teologii pe care-i analizam aici, pre-
ocupap de ideea rezolvarii chestiunii pentru
intreaga Ortodoxie smt Neofit i lconomu. Cel
dintii atinge In treacat chestiunea prin raspun-
sulla obiecpa ridicata atunci cum ca: ,nu trebu-
ie sa respingem stropirea acestora (a catolicilor)
inainte de intrunirea unui sinod". Raspunsul pe
care-) da 11 alcatuiete din cuvintele Sf. Atanasie
eel Mare despre arieni, anume di:,mai vrednica
de crezare decit top (i decit toate Sinoadele) este
Sfinta Scriptura, i ea cere ca top cei care cred

kiforos Zervos din 1876, ,Despre aceea dl Botezul valid
iortodox este eel savir it in trei afundanin tot atitea
ridic!ri din apa"; in 1878, Anastasios Hatzipanayiotou,
,Care este Botezul valid?";in 1887, Amvrosios Galanakis,
,Despre aceea ca stropirea este o inovape"; in 1913, De-
memos Karayiannidis, ,Validitatea botezului ereticilor";
in 1917, George Garophalidis,,Validitatea botezului ere-
tic" (publicata);in 1922, Gherasirnos Kalokairinos, ,Ce da
validitate Botezului?"; in 1937, Ioakeirn Loukas, ,Validi-
tatea botezului ereticilor"; in 1947, Demetrios Demetria-
dis, ,Locul botezului catolicilorprotestanplor care vin
Ia Ortodoxie". (Vezi V. Th. Stavridis, 'H1e(><i E>wAoyLKTJ
ExoAi} 'Cf]XMKT)c; (Facultatea de Teologie de Ia Halki),
vol. I (1844-1923), Atena, 1970v, ol. II (1923 pina astazi),
Atena, 1968). Un studiu comparativ al acestor lucrari ar
dezvalui evolupa pozitiei Patriarhiei Ecurnenicea teolo-
giei ei fata de ne-ortodoc i.
337 Vezi Hr.Androutsos, Dogmatica, op. cit., p. 308. A ace-
luia i, Simbolica,op. cit.,p. 306.Joannis Karmiris, Monumen-
tele Dogma tice,II,p.975.

MAIITIJRISE5( UN Bolfl 133

ln Hristos sa fie afundap, iar nu stropitid. aca
este nevoie de un Sinod pentru aceasta, zice el
(Sf. Atanasie), avem scrierile Parinplor". ,i m-
tr-adevar,ei n-au neglijat aceasta chestiune, ci au
scris despre aceasta atit de bine, lncit cei care ci-
tesc in adevar hotaririle acelora ii pot reaminti
prin ele adeviirul vestit in dumnezeietile Scrip-
turi. Prin urmare, cind lucrurile smt clare nu este
nevoie sa se intruneasca sinod pentru chestiuni-
le aparute"
338
Aadar, potrivit lor, nu este nevo-
ie de nici un sinod, sinod care nici nu ar putea
sa rastoame hotanrea deja cunoscuta a Bisericii.
Discup.a despre rezolvarea prin sinod a pro-
blemei s-a facut auzita in mod repetat in cursu!
disputelor secolului al XVIII-lea, in timpul Pa-
triarhului Chiril al V-lea. in epoca lui Iconomu
nevoia aceasta era socotita de maxima urgenta,
ea fiind suspnuta m principal de adepp.i aplicarii
iconomiei, fiindca pentru cei ce gindeau contra-
nul-intre care i teologii notri -chestiunea era
deja rezolvata din punct de vedere bisericesc.
In acest duh scrie Iconomu urrnatoarele:
,Chiar i atunci cind,la chemarea dumnezeiasca
i in numele lui Hristos se va intruni spre uni-
rea Bisericilor un astfel de Sinod Ecumenic, el
trebuie sa legiuiasca i sa orinduiasca. in Duhul
Sfint toate cele ce due Ia legatura dumnezeie tii
dragoste i a pacii (ca un fum disparind ingim-

338
Neofit, Compendiu, p.145.Sf.Atanasie eel Marc, Episto-
lit despre Sinoadele cares-au filcut...6, 1. PG 26:689AB.
.

134
PARINIILE GHEOR6HE METALLINOS

fata nascocire)339, iar privitor la canoanele cele
despre dogmele dumnezeie tidespre Taine
intreaga rinduiala bisericeasca legiuite de Apos-
tolide Sfintii no tri P3rinp luminap de unul
acelai Duh in Sinoadele cele dDumn zeu
insuflate ... deloc sa nu porunceasca acest Smod
Ecumenic ceva vrajma esc (Doamne fere te!)
1mpotrivitor"340. Fiindca nu este cu pua c el
(Sinodul) sa ,legiuiasca aceea ca strop e.
tumarile pot implini acelai lucru ca unul .sm:
gurul Botez adevarat"
341
Aceasta npe m ts
tragem concluzia ca Iconomu (caalp. parmp.
Colivazi) nu exclude folosirea iconorniei In cazul
in care romano-catolicismul revine la modul ca-
nonic dE: savir ire a botezului (lnteleglnd aceasta
cum grano salis3
42
). Lucrul acesta insa trebuie ho-
tarlt de toata Ortodoxia.
Acest inteles 11 aucuvintele foarte semni-
ficative ale lui Iconomu, care urmeaza: ,Daca
sinodul - scrie el - socote te ca este nevoie ca
In anurnite locuri - precum intr-o tara mare In
care trruesc neamuri eretice numeroasefelu-
rite - Biserica, de dragul iconomiei evanghelice,
sa consimta pentru scurta vreme la lucruri care

339 Este o aluzie!impede impotriva botezaru prin stropire
a catolicilor.
340 Iconomu, Scrieri, p. 480.
341 Ibidem. .
342 A intelege afirmapa cu un grad de rezerva, cu scepti-
cism. Expresie latina intilnita Ia Plinius eel Batrln (Naturales
Historiae).
MA TVRJSEl( UN Boru 135

nu trebuie facute (dupa cum spunea odinioara
Evloghie), ea poate folosi la vremea potrivita
un oarecare pogoramint fata de cei care vin la
ea dintre eretici,atunci cind unii dintre ei doresc
cu sinceritate sa intre in viata, lnsaii pierd riv-
na spre aceasta din pricina acriviei canonului. in
orice caz, Biserica lui Hristos va face ceea ce so-
cote te mai bine, caci Mirele ei ramlne cu ea In
chip nedespaJ1it pina Ia sfir itul lumii. El fiind
Cel care pastreaza in ea fara prihananestricata
acrivia dumnezeietilor dogmeTainec, are
o lurnineazao lndruma pe ea spre folosirea
iconorniei Ia vremealocul potrivit fata de cei
ce vin Ia ea dinafara"
343
. Desigur ca aceasta ac-
ceptare prin iconomie a botezului catolic nu ar
insemna deloc validitatea lui "Insine", ci doar in
virtutea intoarcerii romano-catolicului Ia Orto-
doxie. E de prisos sa mai spunem ca, dupa cum
s-a aratat mai sus,incapapnarea cu care catolicii
staruie sa raminaIn inovapile lor face problema-
tica orice folosire a iconomiei.
Credem ca urmatoarea marturisire a lui Ico-
nomu exprima in chip absolut duhul plirinplor
Colivazi, lnsumind In acelai timpinvatatura
acestora: "Noi... rugindu-ne zinoapte pentru
unirea Bisericilor, acceptamcinstim orice folo- sire
a iconomiei, dnd aceasta nu vatama in cele
esentiale Biserica, maica noastra cea una. Avem
totodata In vedere mintuirea fiilor ei ortodoqi,

343
Iconomu, Scrieri, p. 480.
.

136
PAAIHTEU GHE HE METAUJNOS

merg1nd pe urmele fericitiJ.or no tri Parinp
Dascali ai Bisericii"
344

1n ultima analiza, disputa teologica descrisa
mai sus, pe care omul de astazi o poate lesne ca-
racteriza ca fiind zadarnica, sau chiar excesiv de
scolastidi, nu constituie nimic altceva decit lupta
pentru pastrarea continuitapi Tradipeipen
respingerea spiritului modernist apusean pnn
mijloacele particulare ale unei epoci anume. w
Faptul cii tradipa pe care o reprezentau .Pa-
rinpi ColivaziConstantin lconomu constitu-
ia practica dominanta in Biserica Greciei reie e
dintr-un studiu publicat in anul 1869, vreme m
care spiritul apusean incepuse sa patrunda mai
intens in Ortodoxia rasihiteanasa se intreva-
da zorile ecumenismului. Studiul, editat Ia Er-
moupolis, poarta titlul: ,Disertape epistolara
despre Botcz sau dovedirea faptului cii Biserica
Ortodoxa Rasariteana, botezindu-i pe cei care
vin Ia ea din alte biserici, de fapt nu-i reboteaza,
ci-i boteaza, nebotezap fiind ei" i-1 are ca autor
pe profesorudl octorul inTeologie D. Ma os.
Insula Syroscapitala acesteia, Ermoupohs,era
un centru al prozelitismului protestant, avind i
o comunitate catolica puternica. !mpotriva inva-
taturilor acestora se indreapta vrednicul de po-
menire profesor.
Dei e dovedit ca relapile ecurneniste slabesc
credincioia fatii de tradipa patristica, Biserica

l44 Iconomu, Scrieri, p.515.
MbroRJSE5( UN BoTfZ 137

Greciei nu s-a indepartat de Ia yractica consfin-
ptii, eel pupn la nivelul de jos. In 1932 insa, sub
pastoria arhiepiscopului Hrisostom I Papadopo-
ulos, pentru a inlesni politica ecurnenista, Biseri-
ca Greciei n-a mai pnut seama de Hotiirirea de la
1755a introdus in Molitfelnic "Slujba pentru
eel ce se intoarce Ia Ortodoxie de Ia Biserica Ca-
tolica" readucind in uz practica de Ia 1484, aceea
a primirii prin zapis de lepadare i prin mirun-
gere a catolicilor care se intore. Dar i1n acest caz
Biserica Greciei -in acord cu eclesiologia ei -nu
a considerat botezul ereticilor ca valid "m sine",
intrucit Taine sfinptoaremintuitoare nu existii
in afara Trupului lui Hristos-Biserica cea una i
adeviirata.
Aadar, ceea ce s-ar putea spune ca i conclu-
zie finala este faptul cii, pe temelia mviitaturii Si-
noadelor Ecumenice i a SfintiJ.or Piirinp pe care
scriitorii notri o expun deosebit de !impede
de deplin, iconomia poate fi aplicatii incazul in-
toarcerii la (=intrarii in) Ortodoxie a catolicilor
a cretinilor apuseni in general doar in situapa
in care o anume Confesiune cretina savirete
botezul prin intreitii afundare i ridicare din apa,
potrivit formei lui apostolicepatristice. C'md,
insii, acest lucru nu se petrece, ci, dimpotriva,
in ciuda cunoaterii adevarului, este urmata cu
rea-credintii inovapa stropirii ori cea a tumiirii
(vezi decizia respectiva a Conciliului Vatican
II), aplicarea acriviei se impune ca obligatorie.
138 PARINTELE GHEORGHE METAWNOS

Yndeosebi in epoca noastra in care toate se re-
Iativizeaza - lumea bisericeasca nefikind deloc
exceppe -, staruirea in TraditJ.a PiirintiJor consti-
tuie cea mai substanpala impotrivire la declinul
general,chiar daca o astfel de atitudine este con-
siderata batjocoritor ca , fanatica", lipsita de
dragoste".




ADDENDA



I.Sfinte Canoane privitoare Ia Botez




1.Canoane ale Sfintilor Apostoli(dupa cum
au fost pcistrate in scrierile lui Clement)


Canonul46
Poruncim sii se cateriseascii episcopul sau
presbiterul care a primit botezul ori jertfa (eu-
haristia) ereticilor. Caci ce fel de imparta ire are
Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul
cu necredincosul? (ll Corinteni 6,15).

Canonul47
Episcopul sau presbiterul care va boteza din
nou pe eel ce are botezul cu adeviirat sau dacii.
nu va boteza pe eel spurcat de catre eretici, sa se
cateriseasca, ca unul care ia in ris cruceamaar-
tea Domnului i nu deosebete preo\ii adeviirap
de preopi rnincinoi.

Canonu/50
Dacii vreun episcop sau presbiter nu ar siiviri
cele trei afundari ale unei singure Taine (a Bote-
zului), ci nurnai o afundare, aceea care se da in-

142
PARUITIL GHEORGHE METALUHOS

tru moartea Domnului, sa se cateriseasca. Pentru
di n-a zis Domnul: intru moartea mea botezap,
ci: "Mergind, invatati toate neamurile, botezin-
du-le in numele Tataluai l Fiuluai l Sfintului
Duh".

Canonu/68
Daca vreun episcop sau preot sau diacon va
primi a doua hirotonie de la cineva, sa se cate-
riseascaeleel ce 1-a hirotonit, afara numai
daca va dovedi ca are hirotonia (intiia) de la
eretici. Caci cei care de unii ca ace tia sint bote-
za\] sau hirotonip nu pot fi nici credincio i, nici
clerici.


2.Canoane ale Sinoadelor Ecumenice
Sinodu/1 (anu/325)
Canonu/8
Inprivinta celor ce s-au numit pe sine cind-
va Catari (curap), iar acum vin (se intorc) la So-
borniceascaApostoleasca Biserica, i s-a parut
sfintuluimarelui Sinod, ca punindu-i miinile
asupra lor,sa ramina astfel in cler. Dar inainte de
toate se cuvine ca ei sa marturiseasca in scris eli
vor primi (se vor invoi)vor urma dogmelor Bi-
sericii SobornicetiApostole ti, anume ca vor
avea cornuniune (imparta ire)cu cei insotiti
prin a doua nunta, i cu cei care au cazut in vre-
MI.RTURIS&UN BoTEZ 143

mea prigoanei (persecupei),cu privire la care s-a
rinduit timpul (de pocainta) is-a hotarit sorocul
(termenul de iertare),- aa incit ace tia (catarii)
sa urmeze intru toate dogmele Bisericii Sobor-
niceti. Prin urmare, ace tia top, fie (eli sint) in
sate, fie (ca sint) in ora e, numai singuri cei care
s-ar gasi hirotonip, (adica) cei ce se gasesc in cler,
sa ramina in acelai chip (in acelai cin, in ace-
eai stare).
Iar daca acolo unde este (exista) episcop sau
presbiter al Bisericii Sobornice ti, se reintorc
(revin) oarecari (dintre clericii catari), este inve-
derat ca episcopul Bisericii va avea vrednicia de
episcop; iar acela ce se numete episcop la aa
ziii Catari, va avea vrednicia de.presbiter; afa-
ra numai dacii nu cumva i s-ar parea episcopu-
lui (potrivit) a-1 impartai pe acesta de cinstea
numelui. Iar daca lui nu i-ar placea acest lucru
(atunci), sa i se gaseasca un loc, fie de horepi-
scop, fie de presbiter, pentru eel ce se socotete
negreit a fi in cler. Ca sa nu fie doi episcopi in-
tr-a cetate.

Canonu/19
Inprivinta ereticilor pavlichieni care au aler-
gat (s-au intors) mai pe urma la Soborniceasca
Biserica, se a aza rinduiala ca ei sa fie neaparat
botezap din nou. Iar daca unii in timpul trecut
s-au numarat in cler (au facut parte din cler)
daca se arata neintinap i neprihlinip, dupa ce
144 PARINTELE GHEORGHE METALLINOS

vor fibotezap din nou sa se hirotoneasca de ditre
episcopul Bisericii Sobomice ti. Daca insa cerce-
tarea i-ar gasi pe ei nepotrivip (nevrednici), se
cuvine a-i caterisi pe ei. A ijdereain privinta
diaconitelorindeob te pentru top cei numarap
(socotip) in cler, sa se pazeasca aceeai rinduiala
(procedura). Am pomenit insape diaconitele
numarate (socotite) in cin (in cler), fiindca nici 0
hirotesie oarecare nu au, negre it intre mireni sa
se numere ele.

Sinodul alii-lea,anu/381.
Canonull
Pe acda dintre eretici care se adauga (revin)
Ia Ortodoxiela partea celor ce se mintuiesc, li
primim dupa rinduiala mai jos aratatadupa
obicei. Pe arienipe macedonienipe sabati-
nienipe novapeni cei ce-i zic lor catarsi tin-
gaci, apoi pe patrusprezeceni (quartodecimani),
adica pe miercurai (tetradip)pe apolinari ti
ii primim daca dau zapis (scrisori de marturisi-
re de credinta)daca dau anatemei toata ere-
zia care nu cugeta (invatii) cum cugeta (invata)
Sfinta lui Dumnezeu Biserica Soborniceascii
Apostoleasca i pecetluindu-i, adica ungindu-i
mai inni cu Sfmtul Mir, pe frunte, i pe ochi,
pe nari,pe gura, i pe urechi i, pecetluindu-i
pe ei, zicem: Pecetea Darului Duhului Sfmt. Iar
pe eunomieni, pe cei ce se boteaza cu o singura
MARTURilli( UN BoTFZ 145

afundarep, e montani ti,adica pe cei ce se nu-
mesc aici frigieni, i pe sabelieni, care invata ca
Fiul este tot una cu Tatiil (identitatea Fiului cu
Tatal)care fac i alte oarecare lucruri de ne-
indurat (urite),pe toate celelalte eresuri (caci
multe sint aici, mai cu seama cele care pornesc
din tara galatenilor) pe top dintre ace tia care
vor voi sa se adauge la Ortodoxie, ii prirnim ca
pe elini (pagini): i (adica) in ziua cea dintli ii fa-
cern cre tini. Iar intru a doua catehumeni, iar in-
tru a treia ii juram (le facem lepadarile de Satana
-ii exorcizam) cu insuflare de trei ori in fatii,
in urechia, a iicatehizii.mi,i facem sii. zabo-
veascii in biserica indestuls,ii. asculte Scriptu-
rilea. tunci iibotezii.m.


Sinodul Cinci-$ase Ecumenic (Quinisext),
691-692

Canonu/95
Pe cei dintre eretici care se adauga Ortodoxi-
eiparpi celor ce se mintuiesc ii primim dupii. a
ezata rinduialaobicei. Adicii. pe arieni i pe
rnacedonenipe novapenii care-i zic lorui
catarisnngaci,pe quartodecimani (patru-
sprezeceni), adicii pe tetradip (rniercurai), i
pe apolinari ti ii primirn, dind zapise (scrisori)
i dind anaternei toata erezia care nu cugetii. (in-
vata) cum cugeta Sfmta Sobomiceasca i Apos-
toleasca a lui Dumnezeu Biserica, pecetluindu-i,

146 PARIHTEU GHEOPHE METAI.liNOS

adidi ungindu-le mai intii cu Sfintul Mir fruntea
ochii,narilegura,urechile,pecetlu-
indu-i pe ei zicem: ,Pecetea Darului Duhului
Sfint".
lar despre pavlichieni, care revin Ia Biserica
Soborniceascii,s-a a ezat orinduirea ca neapiirat
ace tia sa fie botezap din nou. Iar pe eunomieni,
cei botezap intr-o singurii cufundarep, e mon-
tani ti, cei nurnip aici frigip, e sabelieni, care
invata di Fiul este tot una (deopotriva) cu Tatiil
care facalte oarecare rele (lucruri de nein-
durat)p, e toate celelalte erezii, pentTu cii mulp
sint aici, mai ales cei care vin din tara galatenilor,
pe top care voiesc dintre ace tia sa se adauge Or-
todoxiei ii prirnim cape paglni (elini)i.n ziua
dintii ti facem pe ei cre tini (ti primim spre cre -
tinare), iar tn a doua catehumeni, apoi in a treia
zi le facem lepiidarile de satana (li exorcizam),
cu suflarea de trei ori in fatain ochi,astfel
ti catehiziim pe ei,ii facem sa zaboveasca ln
Bisericasa asculte Scripturileatunci ii bote-
ziim pe ei. Darpe manihepi e valentinieni,
pe marcioni ti,pe cei venip. din erezii aseme-
nea (acestora), primindu-i cape piiglni (elini), ti
botezam din nou. Iar nestorieniieutihienii
severienii,cei din erezii asemenea (acestora)
trebuie sa faca zapis (scrisori)sa dea anatemei
erezia lorp, e Nestoriepe Eutihiep, e Dios-
cor,i pe Severpe ceilalp.incepiitori (capetenii)
ai unor astfel de ereziip, e cei ce cugeta cele ale
MARWRIS5( UN Boru 147

lorjtoate ereziile aratate mai inainte i aa sa se
imparta easca cu Sfinta Cuminecatura.


3.Canoane ale sinoadelor locale
Sinodu/ de Ia Carhidon- Cartagina,anu/258.
Canonu/1 (a/ Sfintului Ciprian)
lubitiJor frap, fiind noi in ob tesc sfat am citit
scrisorile de Ia voi trimise, pentTu cei piirup a fi
botezap de ciitre eretici, ori schismatici, care vin
catre Soborniceasca Bisericii, care este una, intru
care ne botezamne na tem din nou. Despre
care i sintem incredintati, cavoi in ivii ace-
leai facindu-le, pastrap. taria canonului Bisericii
Sobomice ti. lnsii de vreme ce sintep. impreu-
na parta i CU noi, pentru Obteasca dragoste
ap. voit a cerceta despre aceasta, nu vii aducem
inainte o socotinta noua, nici acum lucrata, ci pe
cea din vechime cercatii cu toata scumpatatea
sirguinta de ciitre inainta ii no tri i pastrata de
noi o impiirta im voua i adaugam, hotarind i
acum tot ceea ce cu tiiriestatornicie totdeau-
na p.nem, ca nimeni nu se poate boteza afara
din Soborniceasca Biserica, unul fiind Botezul,
afllndu-se numai in Soborniceasca Biserica.
Cii scris este: Pe mine m-au pariisit, izvorul de
apa vie, i-au sapat lorui groape sfarimate,
care nu pot a p.ne apii.(Ieremia
2
'
13
>i. arai Sfin-
ta Scripturii, mai inainte vestind zice: <<De apa
148 PAAIHlllE GHEOR6HE METALUNOS

strama departap-vii,din f'rntina striiinii sa nu
bep,,<Pilde s:
15

16
>s. e cuvine a se curiipa se
sfinp apa mai intii de preot, pentru ca sa poatii
terge cu insui Botezul piicatele omului celui ce
se boteazap. rin Proorocul Iezechiil zice Dam-
nul: <<i vii voi stropi pe voi cu apa curata,vii voi
curap pe voiv. ii voi da vouii inima noua, Duh
nou voi da voua>>UezechiU 36:25). Cum dar
poate curiipsfinp apii eel ce insui este necu-
rat,la care Duh Sfint nu este, zicind Domnul
la Numeri: ide toate, de care se va atinge eel
necurat, necurate vor fi>>?(Numeri !9: 22> Deci eel ce
nu poate lepiida pacatele sale proprii, fiind afarii
din Bisericii, cum poate, botezind, sa dea altuia


MiRroRISEJ( UN Bom 149

la eretici. Ciici ne este liimurit cii la aceia cu nici
un chip nu se poate sfinp untdelemn spre lucra-
rea harului. Fiindcii sintem datori a ti a nu
trece cu vederea cas-a scris: <<Untul de lemn al
paciitosului sa nu unga capul meu<Psalm 140: 6),
ceea ce chiar de demult a vestit Duhul eel Sfintin
Psalrni. Ca nu cumva, abiitindu-se vreunulrii-
tiicindu-se de la calea cea dreaptii, sa se ungii de
eretici, vriijma ii lui Hristos.Ciici cum se va ruga
pentru eel se s-a botezat eel ce nu este preot, ci
sacrilegpiiciitos,cind Scriptura zice ca: <<Dum-
nezeu pe cei piiciitoi nu-i ascu!Hi, ci de este ci-
neva cinstitor de Dumnezeuv, oia Lui o face,
= >. Prin Sfinta Biseri-

iertarea pacatelor? Caciinsiii intrebarea care
se pune la Botez, este martor al adevarului. Cii
zicind celui ce se cerceteazii: "Crezi ca prime ti
viatii ve nidi
ii ertare de piicate?" nu zice altce-
va, decit di aceasta se poate da in Soborniceasca
Bisericii. Iar Ia eretici, unde nu este Biserica, este
cu neputintii a primi iertarea piicatelorp. en-
tru aceasta aparatorii ereticilor sint datori sau
sa schimbe intrebarea, sau sa apere adevarul, de
pe acesta 11 ascultii>>?(Ioan
9 31

cii intelegem cii se da liisarea piicatelor; dar cine
poate sa dea ceea ce el insui nu are? Sau cum
poate Iuera cele duhovnice ti eel ce leapiida pe
Duhul Sfint? Pentru aceasta eel ce vine ciitre Bi-
serica este datora se reinnoi,ca sa se sfinteascii
inlauntru prin sfinp. Caci scris este: <<Fip sfinp,
precum sfint sint Eu, zice Domnuh>(Levitic n: 44; 19:
2 20

; '7) pentru caeel prins de ratacire sa se dez-
nu cumva le dauBiserica acelora, despre care
sustin cii au botez. Este nevoie insii ca eel ce se
boteazii sa seungii cu Sfintul Mir, pentru ca,
primind Hrisma (ungerea) sa se facii partaallui
Hristos. Deci ereticul, care nu are nici Jertfelnic,
nici Bisericii, nu poate sfinp untdelemnul; prin
urmare nicidecum nu poate fi Hrisma (ungere)
braceel insui de aceasta prin Botezul adevii-
ratbisericesc, fiindcii oricare om venind ditre
Dumnezeuc, iiutind preot,aflindu-se in riitaci-
re, a ciizutin ierosilie (fur de cele sfinte). Ciici a fi
cineva de acord cu cei botezap de dm ii inseam-
na a aproba botezul ereticilorschismaticilor.
Ciici nu poate avea tiirie (validitate) fu parte. De
a putut boteza, a putut daDuh Sfi:nt. De nu a

150 PARINTill GHEORGHE METALUNOS

putut, din cauza di. este in afara Bisericii, nu are
pe Duhul Sfintnu poate boteza pe eel ce vine,
deoarece Botezul este unul,unul este Sf'mtul
Duh,una Biserica intemeiatii de Hristos Dam-
nul nostru pe unire, dupii cum a zis din inceput
asupra lui Petru Apostolul. $i pentru aceasta
cele ce se fac de ii mincinoasede arte fi-
ind, toate sint neprimite. Cii nimic nu poate fi
primitales Ia Dumnezeu din cele ce se fac de
aceia, pe care Domnul i:i nume te in Evanghelii
vriijmaipotrivnici ai Siii: Cel ce nu este cu
Mine, lm.potriva Mea este,eel ce nu adunii cu
Mine, risipe te(Matei
12
'
30
>. $i fericitul Apostol
loan poruncile Domnului piizind, mai inainte a
scris in Epistolii: Ati auzit cii antihrist vine,
acum inca multi antihri ti s-au fiicut. Drept ace-
ea tim ca vremea de pe urmii este. Dintre noi au
ie it, dar n-au fost dintru noi(lloan
2
'
18
>. Drept
aceeanoi sintem datori a pricepea intelege
ca vriijma ii Domnului,cei ce se numesc an-
tihri ti, nu au putinta de a da Harul Domnului.
$i pentru aceasta noi cei ce sintem i:mpreunii cu
Domnulu, nirea Domnului o pnem, care dupii
vrednicia Lui ni s-a dat, Preopa Lui in Bisericii
slujindu-o, toate cite le fac potrivnicii lui, adicii
vrii ma iiantihri tii, sintem datori a nu le pri-
mai le i:nliituraa, le lepiida,ale socoti ca
spurcate.$i celor ce vin de Ia riitiicire ide Ia riiz-
vratire Ia cuno tinta Credintei adeviiratebise-
MARTUJ/JSEJ(UN BoTEZ 151

rice ti sii le dam desavi:r it Taina Dumnezeie tii
Puteria, uniriia, Credinteia, adevarului.

Sinodul de Ia Laodiceea (pe Ia anul360)
Canonul7
Cei ce se lntorc din eresuri, adicii dintre no-
vapeni sau fotinieni, sau quartodecimani ori
catehumeni, ori credincioi de-ai lor, sa nu se
primeascii inainte de a anatematiza tot eresul,
mai ales pe eel de care se pneaua; poi pe cei ce
se ziceau Ia din ii credincio i, invatfudu-i sim-
boalele credinteiungindu-i cu Sfinta Ungere,
aa sa se lmparta easca cu Sfintele Taine.

Canonu/8
Cei ce se intore de Ia eresul celor ce se zic frigi,
de ar fiin clerul eel de Ia din ii socotitd, e
s-ar nurni cei mai mari>, unii ca ace tia sa se
catehizeze cu toata slrguintasa se boteze de
episcopipi resbiterii Bisericii.

Sinodul de Ia Cartagina (pe Ia anii 418,419)
Canonu/57
Sa nu fie ingiiduit a se face botezuri de-al
doilea, ori hirotonisiri de-al doilea, ori stramu-
tari ale episcopilor... (Pidalionul, p. 498, Editura
<<Credinta striimo easca, 2007).
152 PARINTIU GHEORGHE METALLINOS

Canonul72
A ijderea s-a hotarlt ln. privinta pruncilor ca
de cite ori nu se vor gasi martori siguri, care
sa afirme fara tndoiala ca aceia smt botezap,
nici ei din cauza virstei nu vor putea raspunde
ln. chip potrivit despre Taina cea data lor, ace -
tia sa se boteze fara nici o piedica, ca nu cumva
aceasta mdoiala sa-i lipseasca pe ei vreodata de
curatenia acestei Tainef,rapi no tri, delegati ai
maurilor, ne-au recomandat aceasta, deoarece ei
cumpadi de Ia barbari multi copii de ace tia des-
pre care nu se tie dadi au fost botezap.


Scrisoarea canonicii a Sfintului Vasile eel Mare
(t378)

fu privinta mtrebarli despre catari,care
mtrebare s-a pus mai maintede care bine ip
aduci aminte, ca se cuvine a urrna obiceiului
din fiecare loc, deoarece atunci, ctnd s-a tratat ln.
privinta acestora, au fost diferite pareri despre
botezullor. Oar, eel al pepuzienilor (rnontani ti)
mi se pare di este fara de nici o ratiunem; -am
mirat cum de Dionisie eel Mare, canonist fiind,
1-a trecut cu vederea. Caci cei vechi au hotarit sa
se primeasca acel botez care nu se abate mtru ni-
rnic de Ia credinta; drept aceea, pe unele le-au
numit eresuri,pe altele schisme, iar pe altele
adunari nelegiuite. Deci eresuri au numit pe cei
ce cu totul s-au lepadats-au mstrainat de la
MARIVRIS5(UN BoTEZ 153

credinta insa i. Iar schisme au numit pe cei ce
s-au sfadit mtre ei cu privire Ia unele chestiuni
pricini biserice ti mdreptabile;adunan nele-
giuite au numit adunarue ce se fac de presbiteri
sau episcopi neascultatoride poporul nemva-
tat; precuin daca cineva fiind gasit ln. gre eala a
fost tnlaturat din slujbiin, us-a supus canoane-
lor, ci singur i-a atribuit siei mtlietateslujba,
lmpreuna cu dlnsul au plecata!pi, piiriisind
soborniceasca (adevarata) Bisericii (ortodoxii),
aceasta este adunare nelegiuitii;schisma este
cind cineva ln. privinta pocaintei se deosebe te
de cei din Bisericii, iar eresuri smt precum de pil-
dii eel al maniheilor, al valentinienilormarcio-
niplor,al msui pepuzienilor acestora, cad Ia
ace tia deosebirea este chiar cu privire la msa i
credinta 1n Dumnezeu. Deci cei vechi au hotiirit
ca eel a!ereticilor (botez) sa fie respins cu desii-
vir ire. Iar eel al schisrnaticilor, ca a! unora care
smt mea 1n Biserica, sa se primeascii, iar cei ce
smt ln. aduniiri nelegiuite, mdreptindu-se prin
pocaintii cuvenitiimtoarcere, sa se impreune
iariii cu Biserica, precum adeseoricei ce se
gasesc 1n vreo treaptii bisericeasca, mergind im-
preunii cu cei neascultatori, dupii ce se vor cai,sa
se primeascii 1n aceeai stare. Deci este cu totul
mvederat ca pepuzienii smt eretici, ciici au hu-
lit asupra Duhului Sfint, atribuind lui Montan
Priscilei 1n chip nelegiuitneru inat numirea
de "Mlnglietor".Caci smt vrednici de osmda fie

154
PARINTHGHEORGHE METALLINOS

ca unii care i-au facut pe oameni dumnezei, fie
ca unii care pe Duhul Sfint 1-au ba ocorit prin
asemanarea cu oamenii,astfel sint vinovap
os1ndei celei ve nice, pentru d1 hula cea impo-
triva Duhului Sfint este neiertata. Deci care este
rapunea pentru care sa se considere valid bote-
zul acelora care boteaza in Tatalin Fiuli,n
Montanin Priscila? Caci nu sint botezati cei
ce nu s-au botezat intru cele predanisite noua.
Drept aceea, dei lui Dionisie eel Mare i-a seapat
aceasta din vedere, noi insa trebuie sa ne ferim
de a irnita gre eala; caci necuviinta este vadita
de la sine insailamurita tuturor celor ce tiu
a judcca cit de pupn. Iar catarii sintei dintre
cei rupti (de Biserica); dar s-a parut celor din
vechime -vorbesc de cei impreuna cu Cipri-
ancu Firrnilian al vostru - a-i supune pe toti
ace tia unei hotariri, pe cataripe encratip.,
pe hidroparastapp, e apotactip. Caci inceputul
dezbinarii s-a facut prin schisma; iar cei ce s-au
dezbinat de Biserica n-au mai avut harul Duhu-
lui Sfint peste ei,caci a lipsit imparta irea (haru-
lui) prin intreruperea succesiunii. Caci cei dinni
care s-au departat aveau hirotoniile de la Parinp,
prin punerea miinilor peste ei aveau harisma
duhovniceasca; dar cei ce s-au rupt, devenind
laid, n-au avut nici putere de a boteza, nici de a
hirotoni; nici nu puteau da altora harul Duhului
Sfint, de la care ei au cazut;pentru aceasta Parin-
tii au hotarit ca cei botezap de din ii ca de ni te
MARTUPJSlSCUN BoTFZ 155

mireni, venind Ia biseridi, sa se curateasca din
nou cu adevaratul Botez al Bisericii. Dar, fiinddi
unii din Asia au fost intr-un glas de parere ca,
pentru chivernisirea celor mulp., sa se primeasca
botezul acestora, fie primit. Noi insa trebuie sa
intelegem fapta vicleanii a encratiplor, ca adica
au incercat sa-i prinda pe ai lor cu botezul lor,
spre a-i face sa nu fie primip. de Biserica; pentru
aceea i-au stricatobiceiullor. Deci socotesc ca
se cuvine ca noi sa consideriim fara tarie botezul
lor, deoarece in privinta lor nimic nu s-a hota-
rlt liimuritd; adi cineva ar fi fost botezat de ei,
acela, venind Ia Biserica, sa se boteze. Dar, daca
aceasta ar fio piedicii pentru ordinea (bisericeas-
ca) de ob te, sa se intrebuinteze iarai obiceiul
sa se urmeze Piirinplor, care au orinduit cele de
cuviinta pentru noi. Ciici rna tern ca nu cumva,
vrind a-i face pe ei sa ziiboveasca in privinta bo-
tezului, sa-i impiediciim prin asprimea hotiiririi
pe cei ce vor sa se mintuiasca. Iar dacii aceia pas-
treaza Botezul nostru, aceasta sa nu ne induple-
ce; caci nu sintern datori sale dam lor harul, ci sa
slujim preciziunii canoanelor. Dar negre it sa se
respecte rinduiala, adica cei ce vin (Ia Biserica)
de Ia botezul acelora sa se unga inaintea credin-
cio ilora, a sa se apropie de Taine. Caci tiu ca
pe frapi care urmeaza lui ZaiuSatornin, de i
erau ei din acea grupare, i-am primit tn scaunul
episcopilor. Drept aceea, pe cei ce au fast impre-
una cu tagma acelora nu-i mai putem desparp

156
PAAINT[U GHEORGHE METAWNOS

de Biseridi, deoarece prin primirea episcopilor
lor am a ezat caun canon cele in privinta ,co-
muniunii" cu din ii.

Canonu/5
Trebuie a-i primi pe aceia dintre eretici care
Ia ie irea din viata se pocaiesc? Sa se primeasca,
1nsa fire te nu fara chibzuinta, ci cercetindu-i,
daca arata adevarata podiintadaca au roade
(fapte) care marturisesc rivna lor spre mintuire.

Canonu/20
Nu socotesc ca trebuie a se osindi acele femei
care, in eres fund, au fagaduit fecioria, iar apoi
au ales nunta. Ciici toate cite le spune legea, pen-
tru cei traiesc sub lege le graie te (Rom. 3, 19);
iar cele nesupuse inca jugului lui Hristos, nici
nu cunosc legile Domnului;drept aceea,sint pri-
mite in Biserica cu toate gre elile lorprimesc
iertarea din credinta cea in Hristos.$i indeob te
pentru cele ce se fac in viata de catehumen nu se
cere socoteala (raspundere). Fire te ca pe ace -
tia Biserica nu-i prime te fiira Botez; drept ace-
ea, acestora le sint necesare privilegiile acestei
na terii din nou [iertarea tuturor pacatelor din
trecut diiruWi prin Botez, de pilda].

Canonu/47
Encratitii,Sacoforii,Apotactitii sint su-
pui aceleiai reguli canovatienii; dici pentru
MARTURJSEScuN BoTU 157

aceia s-a formulat canon,dei cu unele deosebiri,
1nsa in privinta acestora nu se spune nirnic. Noi
1nsa, intr-un cuvint, u rebotezam pe ace tia; iar
dacii Ia voi s-a oprit aceasta rebotezare, precum
Ia romani, pentru o iconomie oarecare, totu i
regula noastra sa aibii tarie,fiindca eresullor este
odrasla a marcionitiJor, celor ce se ingreto eaza
de nuntase feresc de vin, i despre creatura
lui Dumnezeu zic di este spurcata. Nu-i primim
pe ei in Biserica, de nu se vor boteza cu Botezul
nostru. A adar sa nu zica ei: ,sintem botezati in
numele Tataluial Fiuluial Sfintului Dtili",
ei, care socotesc pe Dumnezeu a fi faciitorul rele-
lor, deopotrivii cu Marcioncu celelalte eresuri.
Deci daca se prime te parerea aceasta, trebuie sa
se adune mai multi episcopi [in sinod], i aa sa
se formuleze canonul, pentru ca atit eel ce sav!r-
e te [rebotezarea] sa fie fara primejdie, citeel
ce raspunde sa fie vrednic de crezare in raspun-
sul sau Ia intrebarile despre ereticii acetia.
:'altul
,
MARTURooc UNBom 159





11
Hotariri mai noi ale Bisericiitexte

privitoare Ia practica (re)botezarii


1.Orosul Sfintei Biserici a lui Hristos, care
intare te Sfintul Botez dat de Ia Dumnezeu,.
dar leapada botezurile ereticilor care se fac m
alt chip (1755-6)
345


Dintre multele mijloace prin carne in edni-
. de mintuirecare se cuprind1se leaga un
ca oscara (fiinddi toate privesc ciitre acela 1
tel) eel dintii este Botezul, eel pre a;de Dumn u
sfinptilor Apostoli, de vreme ce fara el celelalte smt
nelucditoare. . .
De nu se va na le cineva din apa1 din D, n
va putea sa intre in imparapa lui Dumnezeu.:
S). caci trcbuia neaparat ca, de vreme ce cca.dmtu
tere 11 aduce pe om in viata aceasta muntoare,
afie gasita
0
alta n tereun chip de n e e]
mai tainic care sa nu-i aiba inceputul m.strtcaau:
ne, nici sa se s ascii in stricaciunepnn y:re
ne fie cu putinta a urma lui Iisus Hnstos cep -
torul mintuirii noastre. Ca apa botezuliD cea din
345 Orosul acesta a fost publica!pentru prima oara In
175

1n Jucrarea ,Condamnarea stropirii", PP173-1_76De atune
a fost re ublicat de multe ori. Tradua:readruo.este f3cuta
dupa I. karmiris, Monumentele dogmahce slmbollce ale sobor-
nice tii Biserici ortodoxe,Atena,1952, PP989
991

colirnvitra are rolul de pintece, tere prim - te
eel nascut, cum zice Gura de Aui346; iar Duhul Care
se pogoara in apa are rolullui Dumnezeu, Care
plasmuie te fatui;dupa cum Acela, dupa punerea in
mormint, a treia zi s-a intors din nou la viata, tot
a, cei ce cred, fiind cufundati in apa, in Joe de
pammt, prin cele trei cufundan inchipuiesc
in sine harul invierii eel de a treia zi
347
apa fiind
sfinp.ta prin pogorirea Preasfintului Duh, aa incit
trupul sa fie luminat prin apa vazuta,iar sufletul sa
ia sfinjire prin Duhul eel nevazut. Caci dupa cum
apa dintr-o oala se impiirta te de ciildura focu-
lui348, aaapa din colirnvitra, prin lucrarea Du-
hului,se preface in putere durrmezeiasca,curatffid
invrednicind de infiere pe cei astfel botezap, dar
pe cei inip.ap. [botezap.]in alt chip aratindu-i necu-
rapi.ntunecap. in Joe de curapi.nfia\i.
adar, pentru ca deja mai inainte cu trei ani
s-a ridicat problema dacii sint primite botezurile
ereticilor care vin Ia noi [la ortodoxie1savir ite in
afara predaniei sfinp.lor Apostoldi urnnezei ti-
lor Parmpi.n afara obiceiuluriinduielii Bisericii
sobornice tiapostol ti, noi, prin dumnezeiasca
mila fiind crescuti in Biserica Ortodoxaurmind
canoanelor sfintip.lor Apostolidurrmezeie tilor
Parinp.c, unoscind ca Biserica noastra sfinta, so-
bomiceascaapostoleasca este singuraunica
[Bisericii][,la fel] Tainele Ei, prin urmaredum-
nezeiescul Botez, primirn tainele ereticilor, cite smt

346 Comentariu Ia loan,Omilia 26, PG 59,153.
34
7
VeziIa Sfintul Grigorie de Nyssa, PG 46,585.
348
VezIia Sfmtul Chiril al Alcxandriei, PG 73, 245.
car: pe_
160 PARJNTilE GHEORGHE METAlliNOS

savir ite nu precum Duhul Sfint a duit sfinp o:
Apostoliprecum Biserica lui Hristos face p_ma astazi,
ci fiind gaselnite [invenp.i] ale oan:enil_or stricap,
[le primim deci] ca lntrutotul neob1 ':.ut
le tim straine de lntreaga predanie apost lic?, 1
de aceea le lepadam prin hotarue ob teasc-.
cei dintre ei care vinla noiiiprimim ca nesfinpp 1
nebotezap, urmlnd Dornnulno tru IisuHristos,
Care a poruncit ucenicilor LUI ,sa boteze m urn
!e Tataluial Fiuluai l Sfintului D "(Mt2B
19
>, 1
sfinpplordurnneze e tilr Aposto,ce du:
iesc'49 a-i boteza pe cet ce vm [la credinta] prm tret
afundiiriridiciiri din apiiI,a_ fiecar: dar
a chema un nume din Sfinta Trerme, sfinptul
lntoanai cu Apostolii Dionisie, z1ce:
ori se afundii In colimvitra, care conpne apa sfinp.-
taulei sfinpt, eel care vin[l:aAcre tafiind el
gol de orice ve mlntc,hemmd mtreJtulipostas al
durnnezeie tii fericiril,ndata eel botezat e pece-
tluit cu preadumnezeiescul Mirse face pde
preasfinpta Euharistie350. . .
[Urmam]Sfintelor Sinoade eruce .
1


M.4RTURJSEscIJN BoiFl
161


te botezuriJe ereticilor, ca unele ce slnt In afara
striiine de apostolica dumnezeiasca nnduialaca
ape fara folos, dupa cum zic sfinptul Ambrozie
marele Atanasien, edlnd nici o sfinpre celor ce
le primescn, efolosind cu nirnic Ia curiip.rea pii-
catelor. Jar pe cei dintre ei, botezap nu prin afun-
dare, ii primim ca nebotezap clnd vin Ia credinta
ortodoxiif,ara nici o primejduire iibotezam,po-
trivit canoanelor ApostoliceSinodale prin care
se lntare te foarte mult Sfinta ApostoleascaSo-
bomiceascii Biserica a lui Hristos, maica de ob te
a noastra a tuturor.pe temeiul acestei judeciip
hotiiriri ob te ti pecetluim acest oros al nostru,
care esteIn acord cu rinduielile apostolicesino-
dale,lntarindu-1prin semnaturileoastre.

[Oat]In anul mlntuirii 1755.

Chiril, cu mila lui Dumnezeu,ar-
hiepiscop al Constantinopolei, noua
V-VJ352,care rinduiesc ca cei ce nu smt bote p. P':ll'
trei afundiirriidiciiri din apanu c:t'ela fie-
care afundare un nume din durnnezet tile tposta-
suri ci sintInalt oarecare chip botezap, cind vin la
ortddoxie, sa fie primip ca nebotezap. . .
adar, urmindni aces:or dw:nneze e
sfinpte rinduieli, socotim lepadatenepnm1-

349 Canonul 50 Apostolic.
350 Despre ierarhia bisericeasca II, 7. PC 3, 396.
351 Canonul 7.









353
Romap, atriarh ecumenic;

Matei, cu mila lui Du.mnezeu,
papapatriarh al marii cetiip a Ale-
xandrieijudeciitor allumii353;

Partenie, cu mila lui Dumnezeu,
patriarh al sfintei cetiip a lerusalimu-
luai llntregii Palestine.

E vorba de o titulatura administrativa istorica a Patri-
352 Canonul 95. arhului Alexandriei. Reamintim faptul di papista ii au furat
tennenul de ,catolic", pozind acumIn,biserica uruversala".

162
PARINTELE GHEORGHE METALLINOS

2.(Re)botezarea catolicilor in lnsulele tonicein
secolul al XIX-Iea
Fiind eel din urma text privitor la chestiunea
intoarcerii apusenilor Ia Ortodoxie, Orosul Pa-
triarhilor Rasariteni de Ia 1755 s-a bucurat de o
ap!icare extinsa in secolul a1 -!.ea. E i opii
ortodoc i-purtatorpi romoton a1 ra?-i eP -
triarhului Ecumenic Chiril a1 V-leaa1 Pa p.-
lor Co!ivazi- aplicau Orosul ca re la, ba. ar in
regiuni aflate sub stapmire stramasfidmd
consecintele. Indeosebi acolo unde,. dca z
legaturilor frecvente dintre ortodoc1ca olia,
pericolul relativizarii diferentelr do tice se
facea cu deosebire sirnpt, ierarhi curaJOl nu o-
vaiau sa-i boteze pe catolicii care se intorceau,
neluind deloc'in considerare pericolele pe care le
aducea cu sine indrazneala lor.Unul dintre aces-
te locuri erauInsulele Ionice,in particular
insula Kerkyra (Corfu},1n care, pa Ia al doilea
MARTURJSEscUN Bom 163

acela i-o acorda (in cazul de fata este vorba des-
pre Mitropolitul Macarie de Roga, 1824-1827)355.
Chestiunea a luat proporpi considerabile,fapt
desprinsdin corespondenta Ata atului Angli-
ei In Insulele lonice, Fred. Adam35
6
, cu superi-
orul siiu, lordul Bathurst, Ministrul Englez a1
Coloniilor, pe care am studiat-o personal in vara
anului 1982 Ia Public Record Office, C(olonial)
O(ffice) 136, de Ia Londra. Intr-unul din aceste
documente
357
ministrul englez il informeazii pe
ata atul Adam ca a primit plingeri de Ia ,Sfintul
Scaun" despre o serie de (re)boteziiri de catolici
facute in Kerkyra, fapt prin care se aduce atin-
gere privilegiilor acordate ,Bisericii Papale" de
catre ata atul precedent, John Maitland35s. De
aceea Ministrul ii atrage atenpa lui Adam: ,De
aceea, trebuie sa urmare ti cu atenpe incercarea
fiicutii de curind, de a se inocula in mintea oa-
menilor credinta nejustificatii ca botezul Hicut
de un romano-catolic nu este valid"
359
. In plus,
Razboi Mondial, elementul catolic a fost mereu
numeroslnfloritor, darfoarte puternic po-
litic. lntr-o cercetare recenta pe care am fiicut o
}a Arhivele Istorice din Kerkyra consernnam o
serie de cazuri, incepind cu anul1824, de intoar-
cere a romano-cato!icilor la Ortodoxie prin bote-
zare canonicanu doar prin ungerea cu Sfmtul
Mir.ln aceste cazuri romano-catolicul intors cere
Mitropolitului permisiunea
354
de a fi botezat, iar

354 Arhiva lstorid a Kerkyrei, Oosarul Mitropoli\ilor, nr.
57, fila 6-7.
355
Spiridon K. Papagheorghiou, lstoria Bisericii Kerkyrei,
Kerkyra 1920, pp.131-137.
356
Vezi despre el Ia llias Tsitselis, Ke<fla?.Arp1LaKa
EvppLK'la (Miscelanea Ktfaloniene), vol. U (Alena, 1960),
pp.570-573.
357 P.R.O., C.O. 136/313. fol. 29 39, nr. 104. Document
adresat de Bathurst lui F. Adam datal 14 oct.1826 (cf. C.O.
136/188, fol. 296-304).
358
,Patronajul" englez i-a luat asupra sa sarcina de a
garanta drepturile legitime ale Bisericilorale minoritllplor
religioase.
359
C.O.136/313, fol. 36b. Este semnificativ pentru clima
tul care predomina comentariul lui Bathurst: , As observe,
r

,

164
PARINllli GHEOMiHE METAWHOS

papa a acuzat faptul eli episcopii greci urmliresc
sa distrugli ,religia catolica"
360
i eli indeosebi

however, that it is at the same time admitted,.that this se-
cond baptism is not performed publicly, but w1th the doors
of the church closed, it is to be hoped that this has_not by any
means become a general practice, and that will, therefo-
re have the less difficulty in suppressmg 1t! (fol. 36b-37a .
Adid, faptul d botezul romao-catolicului se facea .,cu Ul-
le tnchise" da certitudinea d (re)botezar a.acestora nu
devenit o practica obiuitaca acest ob1ce1 .,nou aparu
va putea fi suprimat cu u urin\3. Este a?evarat ca botezun-
le savir ite asupra apusenilor tntr-o reg une aflata sub ocu-
pape apuseana (romano-catolicayrotest ta) ereau un
mare eroismde aceea erau rare on se savu au m scuns,
raminind astfel necunoscute. Un exemplu semruficativ este
cazullordului englez Frederick North-Gu_ilford.( 766-1827).
in ianuarie 1792 nobilul englez, fiu de Pnm-nurustrua de_-
venit ortodox prin Botez canonic. dupa cum ael -

aceasta deoarece, dupa cum scrie U: ..:vurturtsuea sen-
sa cu propria mina,ca anglican nu prun1sc botez l. crede
c3 Ortodoxia este ,.Biserica cea Una. SfmStoborruceasa I
A stoleascl"d nici o Taina nu exista m afara ace te1a.':
:.it numele de Dimitrie. Vezi despre aceasta stud1ul epl-
copului Kallistos Ware de Diokle a, The Fifth Earl of Guilford
(1766-1827) and his Secret Converswn to the Orthodox Ch rch,
The Orthodox Churches and the West,ed. D.Baker (Stud1es rn
urch History, vol. 13), Oxford, 1976, pp. 24 -256.Gu_llford
este cea mai semnificativa dovada a faptulUI ca, m ti pul
ocupa!iei venepene, tn Insulele lonice se fl eau botezun ale
apusenilor tntori Ia Ortodoxie, fiind insa tmute se ete
motive lesne de inteles. Guilford insui a pastrat aru de zil_e
MARTURJSES(UN BoTU 165

episcopul grec de Kerkyra se dovede te a fi.,eel
mai aprig du man" al papismului
361
Drept ur-
mare, romano-catolicii din Kerkyra se intrebau
dacli nu cumva crau ,turd" sau ,evrei" ca sa fie
(re)botezap!Curios in acest caz este faptul ca ro-
mano-catolicii, cunoscmd starea de normalitate
.,fortatli" a relap.ilor lor cu ortodoc ii care a pre-
dominat pina la sfiritul dominapei venepene
(1797)
362
atribuiau atitudinea episcopului Maca-
rie... educapei lui diferite (,educated in Turkish
Colleges...")
363
Urmarea a fost aceea ca Adam a

361
D11pa cum se consemneaza intr-un Raport al Roma-
no-catolicilor din Kerkyra trimis Ia Vatican i comunicat
Londrei:.,That schismatic bishop impudently boasts that
136 Catholics have gone over to the Greek religion since
he held his high office", (1824). Op. cit.,fol. 63b-64a.
362
Vezi P. Grigoriou, Relapi lntre Catolici $i Ortodoci,Ale-
na, 1958. Din partea ortodoxa vezi expunerea lui Spiridon K.
Papagheorghiou, Istoria... op.cit. p. 45 i urm.in particu-
lar studiul special al parintelui A. Ch. Tsitsas, 'H 'EJocA'Ioia
't t; KtpKvpac; JCata -rqv 1\.aHvoKpa'tiav 1267-1795 (Biserica
Kerkyrei In vremea sti1plnirii catolice 1267-1795), Kerkyra, 1969.
Situalia care predomina in Insulele Ionicein alte regiuni
aflate sub stapinire catolica este ana.lizatadescrisa in stu-
diu!lui Ier. Kotsonis (fost Arhiepiscop al Atcnei), H an6 xa-
VOVIJC c; an61/JEUJ<; af;/a 't'l<; flVOT1/p1aJC t; E1HlCOIVUJVlac; Ava-
'tO.\ucc.Jv Kat Llv-rtJCtilv cnl C!>payxoKpa-riac; Kat EvEToKpaTlac;
(Valoarea di11 punct de vedere canonic a comuniunii sacramentale a
un secret absolut asupra celor sa ie:Ve- D. Metalli- ri1si1ritenilor i apusenilor in vremea stifpinirii france i venefiene),
nos, S.ftntii Trei /erarhi, Patronii Academrerlomce, m v'tlliwpov
flvEVfla't!K6v (volum in onoarca lui G. l.onidar1s), Atcna,
1981, pp. 287-288;a acelui i, Acaderma lon;ci1- Prezentare cr:.-
tici1 a ci1rfii omonime a lui E. P. Henderson, m rev. ,.Pamasos ,
nr. xxrn (1981), p. 332urm. . .
360 ,.to destroy the Catholic religion",op. crt., fila 44.
Thesalonic, 1957.
363
Op.cit.,f.66a. Criteriilein baza c3rora romano-catolicii
vedeau chestiunea (re)botez3rilor sint expuse in intrebarea
pe care ei au adresat-o Vaticanului:.,Is not this an affront to
the Catholic and Roman Church? And what an insult to the
Catholics residing in Corfu?" (Ibid.) Aadar criteriile duhov-
166 PARINTUE GHEORGHE METAUINOS

menponat in raportul sau asupra chestiunii fap-
tul cii a asigurat "Sfintul Scaun" cii va interzice
pe viitor (re)botezarea catolicilor ("should be
prevented for the future"
364
!)
Inca mai griiitor este cazul (re)boteziirii de
catre preotul Gherasim Kalos, Ia 7 mai 1857 la
Lixuris, in insula Kefalonia, a profesorului cato-
lic Bernard Fradellon. Textele care urmeaza, pu-
blicate acum pentru prima data, le-arn gasit in
Arhiva fraplor Typaldos- Iakovatos
365


nice ti, tradjponaleteologice dcveniserll cu totul inerte in
vremea aceea!
364
P.R.O., C.O. 136/38, f. 13. Raport al lui F. Adam din
Kera clltre Bathurst, datal16 ian.1827.
Manusc.ris, dosarul 100, nr. 140, Diverse Cuulntilri i
Omilii.Manusc.risul cste c.onstituit din 4 coli de dimensiunea
22,6xl6,8cuprindc in prima parte alocu iunea preotului
G. Kalos unnat.\ de dialogul-m.\rturisire. Baza acestui dia-
log este ,Slujba" tiparita de Sinodul mare al Patria.rhiei Con-
stantinopolei in 1484, slujbli desprc care vezi Ia I. Karrniris,
Monumente/e Dogmatice,p. 987-989. tn c.eea ce privete respin-
gerea inova\illor catolice se urmeazli aceeai iruire: ,dog-
mele straine" In general, Filioque, Sinodul de Ia Florenta,

MARTUR/S5(UN 80Tfl
167


Manuscrisullakovatos 100/140

1ntoarcerea i miirturisirea unui oarecare catolic
pe nume Bernard Fradel/on, profesor in Kefalonia,
in ora ul Lixuris,care a fast botezat de preotul Ghe-
rasim Kalos3
66
dupii dogma Bisericii Ortodoxe Rii-
siiritene i is-a dat numele de Gherasim.
Anu/1857 in apte a lunii mai.

fntrebare: Oare intoarcerea ta Ia Biserica Or-
todoxa provine din vreo influentii Iumeascii,
ori din sila, ori din vreun af t scop in niidejdea
de a te bucura de avantaje materiale,iar nu din-
tr-o anume convingere launtricli curata, aceea
de a te intoarce Ia invatiitura cea fara prihana
nevinovata a Sfintei Evanghellai Apostoli-
lor? fu numele Sfintei Treimi, Celei ce neviizut
sta de fatll intre noi, marturise te con tient
public dacli nu cumva ceva din cele spuse mai
sus, ori altceva stii In calea scopului cu totul
sfinpt lin de rivna a! intoarcerii tale?
azirna. Textul din Kefalonia adaugll i ,foc.ul purgatoriului"
precumi celelalte diferente cunoscute:impilrtli irea doar cu
piine, stropirea Ia botez, dcsp.'lrtirea Mirungerii de Botez cu
consec.inta lipsirii pruncilor de dumnezeiasc.a Euharistie i,
in final, dogmele catolice a Primatului, a calitil!ii Papei de om
politic i a infailibilitlilii-c.u toate dl aceasta din urma a fost
,oficializata" in 1870 - precum i anurnite obiceiuri c.atolice
,neesen\iale". Petrecind viata monahala Ia Sfintul Munte
cunoscind astfel Traditia ortodoxli, icromonahul G. Kalos, fi-
indun teolog c.apabil, a socotit de c.uviinta sll foloseasca
un text mai c.uprinzlitor decit eel de Ia 1484, datorita noilor
inovapi ale Apusului de pina in epoca lui. Sigur c.'l pentru
moment rlimine deschisa chestiunea dacli textul Marturisirii
a fost alcAtuit de Ia inceput de dltre el, ori era deja folosit in
lnsulele Ionice i Ia Sfintul Muntc.
.
366
Ace ta s-a nilscut in Anogis din insula Kefalonia. A tra-
It mtre arm _1801-1880. ?entru mai mulji ani a petrecut viatll
dllugllr ca.la S tul untei a slujit ani de zile ca stare!al
Mlinllstirii Kipounon din Pallis, insula Kefalonia. A dobindit
o .buna pregatiet logicll i stpinea teologia scrierilor pa-
tristic. E semruficativ faptul c.'l msu1 Andrei Laskaratos (fi-
losof I poet kefalonian) aprecia virtutea,credinta i educ.aj:ia
acestuia, tntretinind c.u el corespondenta asupra c.hestiunilor
teologice (1874). Vezi lHe Tsitselis, Miscelanea Kefaloniene
vol. I, Alena, 1904, p. 192-194. '

168
Pwmu GHEO HE MmwNOs

Rifspuns: Mlirturisesc co tient eli nu mli
constringe nimic altceva, decit numai convin-
gerea cea simpllinevinovatli.
fntrebare: Scuipi afarlite lepezi de toate
dogmele strliine ale catolicilor, acelea cite Papii
le-au nascocit de-a lungul vremurilorcare sint
in fiinlor potrivnice textului Sfintei Evanghe-
liai utoritlitii Bisericii primarein intregul ei?
Rilspuns: Scuip afararna lepad de toate
acestea.
1ntrebare:Cuno ti di Sfinta Biserica a lui Hris-
tos, fiinddi este sobomiceasdi, rlim"me una, ne-
1mpupnataneschimbata, in toata perioada
primelor opt veacureili de atunci doar (in vea-
cul al optulea) a plitruns pentru prima data in
Apus,inSfintulSimbol de Credinta, adaosul i
de Ia Fiul", adaos care se abate invederat de Ia
invatatura lui Dumnezeu Cel flicut om-"Duhul
adevlirului, care din Tatlil purcede"(loan
15 26
>-
incaldl. autoritatea celor pte Sinoade Ecume-
nice, care au interzis cu hotlirire orice adliugire
ori scoatere din aceastli concisa Invlitatura de
Credintli? 0 respingi i o condarnni pe ea, pri-
mind de astlizi Sfintul Simbolin integritatea lui,
aa cum a fost alclituitdat mai departe ca o
mo tenire sfinta de Sfintele Sinoade?
Rifspuns: Scuip afara acest adaos,1mbrlip ez
cinstesc Sfmtul Crez fara de adaos.
1ntrebare: Te lepezi de sinodul mincinos de la
Florenta i-1 socote ti cape nimic, ca unul care
a fost flicut Ia sfatul duhului satanicesc al iubi-
rii de slavacare sta sub in.fluenta puterii ce-
MARroRISl5C UN Boru 169

lui mai tare (puterea politica)367? Condamni
scuipi afara toate cele strliine i farli de lege cite
a hotlirit (acest sinod),ca unele care sint potriv-
nice hotliririlor i duhului celor apte Sinoade
Ecumenice?
Riispuns: Mil. lepad i-1 scuip afara.
fntrebare: Respingi dimpreuna cu noi i te
lepezi de plirerea cea de prost gust a catolicilor
despre focul curaptor (purgatoriu), nascocire
flicatura a Papilor cu scopul de a precupep
mintuirea sufleteasca a credincioilor, cuvint
piirere cu totul necunoscuta in Biserica veche?
Riispuns: Da, o scuip afara.
fntrebare: Respingtie lepezi inca i de ino-
vapa Bisericii Apusene prin care ii lipse te pe
laici de durnnezeiescul Potir a! Euharistiei, ca
una care se impotrivete de-a dreptul dumne-
zeiescului cuvint "Daca nu vep minca Trupul
Fiului Omului i nu vep bea S"mgele Lui, nu
avep viatli intru voi"(loan
6

53
>se abate de Ia
Tradipa soborniceascii a Bisericii?
iispuns: Respingaceasta inovape.
Intrebare: Scuipi afara stropirea pe care-o
face Biserica Apuseana Ia Sfintul Botez, ca una
care se abate cu totul de la invatatura Sf.Apos-
tol Pavel i de Ia Tradipa veche a Piirin\ilor, i
primeti, pe de alta parte, cu plecaciune adin-
cacinstire intreita afundare in apa a Biseri-

367 Din cite cunoa tem, expresia ,stli sub iniluenta puterii
cehu mai tare" nu se reglise te in alte texte sim ilare ea dez-
vliluind experienta amara a Insulelor fonice care asuferit
de-a lungul a ase veacuri (1267-1864) oprimarea apusenilor.
170
PARINTEl GHEORGHE METALLINOS

cii Ortodoxe care veste te deslu it ingroparea
Domnuluinvierea Lui cea de a treia zi?
Raspuns: Scuip afara stropirea, primesc, res-
pecct instesc Botezul Bisericii Rasaritene.
fntrebare: Marturise ti ca Biserica latinilor
rau face di-1 lipse te pe eel botezat de Taina
Mirungerii, pe care Biserica cea de Ia noi o da
imediat dupa Botez pentru ca top sa vina Ia
l.mparta irea dumnezeie tii Euharistii uni cu
Sfintul Mir, dupa marturia tuturor Bisericilor?
Riispuns: Marturisesc eli rau face.
fntrebare: Inca marturise ti ca rliu face eli in-
trebuinteaza in dumnezeiasca Euharistie piine
nedospita (azima) in Jocul celei dospite pe care
au prirnit-o toate Bisericile din vechime,eli
folosirea acesteia este in acord cu Tradipa sta-
tornica a acestora?
Riispuns: Scuip afara in elarea catolicilor
irnbrap ez folosirea plinii dospite, pe care bine
face c-o intrebuinteaza Biserica Rasariteana.
fntrebare: Condamniura ti afirmapa ab-
surda a Bisericii Apusene privitoare Ia stapin-
irea spiritualalumeasca a Tronului Rome
asupra tuturor Bisericilor, infailibilitatea
impecabilitatea, pe care Biserica primelor opt
veacuri nu le-a cunoscutnu le-a intrebuin-
MARTURJSESCUN BoTEZ
171


Raspuns: Condamnurasc aceasta absurdi-
tatespun irnpreuna cu Biserica Rasanteana ca
toate Bisericile iJ recunoscdrept eel dintii cirmu-
itor duhovnicesccap doar pe Iisus Hristos
'invatatura Acestuia, a Apostolilora Sinoade-
lor,ca acestea (Bisericile) sint una fatli de alta su-
rori nedesplirpte legate prin leglitura dragostei
duhovnice ti spre zidirea credincio ilor.
fntrebare: Exista in Biserica Apuseanlialte
obiceiuri esenpale suciteabatute de Ia tra-
dipjle vechi, precum postulingenuncherea
in zilele de simblitlidurninica, obiceiul de a
se ruga intori spre apus, de a-i face semnul
Crucii doar cu doua degete,necinstind deofiin-
pmeaegalitatea de cinste a Treimii Celei mai
presus de toate. Pe acesteape toate cite au
mai nascocit le lepezi co tient i lmbrap ezi
rinduielile Rlisliritului, care pe toate acestea le
pastreaza nefalsificate, aa cum le-a preluat de
Ia SfinpjApostoli ide Ia Sfintele Sinoade?
Rifspuns: Da, mli leplidcondamn toate
aceste obiceiuri strliine.
fntrebare: Cite te in auzul tuturor!impede
deslu it Sfintul Simbol de Credinta fara adaos.
tatm, arturise ti lmpreuna cu noi eli Bis rica Rifspuns: Cred intr-unul Dumnezeu...
Sobomiceasca, strinsa laolalta dupa legeca-
nonic In Sinod, are puterea de a cercetade a
judeca orice chestiune bisericeasdip, e Papa
insu id, i nu a acordat niciodata nici un fel de
stapinire Tronului Romei,ci doar o intiietate de
ordinede cinste pentru faptul eli Roma era
atunci Capitala imperiala?
fntrebare: Pecetluie te prin isclilitura ta mar-
turisirea pe care-ai flicut-o mai sus.

(fn continuare eel care a copiat textul noteazif:)

Marturisirea de fata se gase te isdilita in Bi-
serica din Kefalonia.
172 PARINTEL GHEORGHE METALUNOS MA/IruRJSES( UN Boru

173

($i apoi urmeaza:)

Scurta cuvlntare rostitii de preotul mai sus po-
menit, dupii Botez, ciitre eel nou luminat Ia impiir-
tif irea cu dumnezeiasca Euharistie.

lubite fiu intru Domnul,
Duhul in elarii a atras, ,din judedip de
Domnul tiute", pe calea cea largape poar-
ta cea lata multe mii de credindoi care s-au
ablitut pe urmele lui Arieale celorlalp lnce-
patori de erezii !ntre acesteasora noastra
duhovniceasdi. de odinioara, Biserica Roma-
na, care opt veacuri intregi a mincat lmpreu-
na cu noi acea Piine duhovniceascaa bliut
Potirul eel cu totul neprihlinit a!dumnezeie -
tii El.lharistii de pe o singuraunica Masa de
Taina nelmpupnate, aa cum le-a primit pe ele
cum a fost invatata de Mintuitorul nostru
Dumnezeu-Omul Ia Cina cea de Tainii. ,Cad
un Domn, o Credinta, un Botez!"(Efeseni,.5l Dar
vai! Dupli acea vrednica de plins schisma a
Bisericii Romane turrna cea duhovniceasca a
lui lisus s-a aratat vrind-nevrind despiirpta in
doua tabere du mane in lupta, certindu-se de
acum una cu alta nu pentru mlirarchimen, ci
pentru chestiuni (subiecte) insemnateinalte
care au in vedere mintuirea intregii omeniri, in
general! !nsa aceasta lupta este foarte inegala
foarte diferitli: deoarece Biserica Romei, pe
de o parte, face prozelip prin foculsabia cea
materiala, pe cind cea Rasliriteanli, dimpotriva,
intrucit pastreaza inviitiitura Apostolilora
Proorocilor nefalsificatanealterata, li cearta
-i invatii pe cei ce se intorc Ia ea doar prin sa-
hia cea duhovniceasca, ,care este cuvintullui
Durnnezeu"(Efeseni 6,17).
Iar tu, o, iubitul meu fiu, ai in fata ochilor
tai pilda de curind flicuta despre chipul in care
maica noastra cea cu parinteasca dragoste, Bi-
serica Riisliriteana, ii prime te in bratele ei pe
cei ce se pocliiesc sincervin catre ea. Ai mar-
turisit in zapisul tau, pe care 1-ai depus (sic)
inaintea Bisericii locale de aici, ca nici o sila lu-
measca ori vreun lucru material te-a in.demnat
Ia aceasta, ci convingerea ta curatli izvonta din
inima de a reveni Ia calea cea duhovniceasca
dreaptii. Ai venit Ia mine cu plecaciune actin-
elicu inimii zdrobitii, dind glas intenpei tale
din cer insuflatad, upii ce ai trecut prin toate
stadille duhovnice ti pe care Biserica noastrii
le pune inainte, te-am condus Ia aceasta stin-
tcolimvitrii, unde am fost nevrednic slujitor
martor al acestei mai presus de fire Taine a
Botezului care te-a nascut din nou. Te-ai co-
bont cu pupn inainte in sfinta colimvitra cu
stramo easca ,murdlirie a pacatului"a, i in-
gropat acolo, in ape, pe ,omul eel vechi" ,lm-
preuna cu faptelecu poftele lui"(Coloseru 3, 9),
te-ai ridicat din ea ca un prune fragedcu
rat, lmbriicat cu noul Adam, adica cu Fiul (..1
Unul-nascut a! lui Dumnezeu, cu Domnulru
tru lisus Hristos, ,care a fost slrilpunN Jll'llllll
piicatele noastrez, drobil pmlru IArA1lchKih
noastre"(Isai53, Sl.
174 PARINTUE GHEORGHE METAWNOS

Fiule! Pa te de acum cu indrazneala ditre
duhovniceasca Masa a Tainelor celor fara stri-
dlciune ale lui Hristos; paze te-Je pe ele in ini-
ma neintinate ca pe o ,comoara" sfinta(ll Tim.
1

MARruRJS&UN Bolfl 175

29 iulie 1851, intr-o epistola adresata directorului
Facultapi de Teologie de la HalkiMitropolitul
Stavroupolei, Constantin Typaldos-Iakovatos370,
71

14) care nu peste mult urmeaza sate inalte Ia Ie-

ocazionata de cazul diaconului Palmer3 care ce-
rusalimul eel ceresc. Scurta este viata noastra.
Ca un fulger trece,:i apoi mormintul va fi mar-
torul faptelor noastre. Fiule, rivnescla alegerea
pe care ai facut-o i-ti fericesc izbinda, de vei
petrece in trezvie pazindu-te de cursele celui
strain, pe cit iti este cu putinta. inscrie aceasta
zi in adincul sufletului tau, iar puterea Celui
Preainalt sa indrepte pa ii tai spre tot lucrul
bun...Aa sa fie!


3.Eplstola ineditii a lui Alexandru Sturza
catre K.Typaldon

Alexandru Sturza
368
este eel care a provocat in-
tervenpa lui C. Iconomu in problema intoarcerii
apusenilor Ia Ortodoxie prezentata in aceasta car-
te. Printr-o epistola din 6 oct. 1846 el a supus jude-
capi lui Iconomu problema deosebirii dintre Patri-
arhia EcurnenicaPatriarhia Moscovei in privinta
atitudinii fata de botezul apusenilor, cerindu-i sa-i
rezolve nedumerirea
369
. In ciuda raspunsului dat
de lconomua alcatuirii unei disertapi speciale
pe aceasta tema, Sturza revine asupra chestiunii In

368 Vezi C. Iconomu, Alexandru Sturza, schifa biograficiJ,
Atcna,1855.Sturza trliia inRusia.
369 Vezi C. Iconomu,Scrieri,vol. L Atena,1862, p.486urm.
rea sa se intoarca Ia Ortodoxie. Publicimaceas-
ta scrisoare in primul rind pentru conjinutul ei
in aJ doilea, deoarece completeaza corespondenta
dintre SturzaIconomu in problema supusa cer-
cetclrii. Observam ca Sturza este dar influentat de
hotarirea Bisericii Rusiei din 1666-7. Important d-
mine insa faptul ca el arata interes pentru 0 proble-
ma atit deinsemnata ca incearca sa irnboldcasc
Biserica Ortodoxa sa inlature diferenta existent:!
prin ,legiferarea unei noi hotarlri unanimegt
neralea unui canon referitor Ia primirca c:clur
de alta credinti)". $i aceasta pentru ca Ortodo\i,r
sa OU apara divizata lnochii StriliniJor, diviZ.trl' I'I
re-i irnpiedici lucrarea misionara. Accast,, 111'\ ol
a unei reglementari sinodale panortodoxt' ,, d ''I'I
tiunii existaastazi, iar raspunsul pt r.m , lo
nomu-urmindpiirintiJorColivazi ),, d rl r,rli

prietenuluci olaboratorului u, All .uulru !lhu
za, marcheaza condipilecadrth in 1tm '' '""'I
de reglementare trebuie sa sc mi h.

370
A traitlntre anii 1795-1867 A lul diu(hlf 1- lltllolln
tre anii 1844-1864. Vezi biogra(ln lull,, ill111..111 ''I' oil 11
669-690. 0 biograiie mai comphIA VI'til lc M11irllhu11 l1l
tole ale unor studenfi renumifo 111 l'llollllolfH 1llrtlilf/1!/,Ill lfIAI
ciitre C. Typaldos-Iakovatos, A' 1''\"I!IU, lltl111nl
371 Vezi notele 21, 22 nit toludtulul ollAIIi

176
PAAINltlE GHEORGHE METAUINOS

ArhivaTypa/dos-/akovatos,K12 a.nr.J
72


Preasfinpte! .
De cind Preasfinpa Voastra a preluat din
dumnezeiasdi. iconomie directoratul Facultlltii
de Teologie din insula Halld am dobinditeu,
din departllri, un respect venit din inimll pentru
luptele Voastre de-Dumn zeu-iubitoa:e spre
binele Bisericii lui Hristos am putut sa va fac
cunoscute de-a lungul vremii simtamintele ce
le am pentru Preasfinpa Voastrll, mereu insll
prin mijlocirea prietenului nostru comun
373
niciodaUi pinll acurn prin vreo epistola de-a
mea.Am cugetat ca pupni sint astllzi cei ce ,fac
invata'', potrivit Fericirii evanghelice,_c
urmare pe unii ca ace tia nu se cade a-1 opn
in Joe de Ia lucrarea lor bineplllcutll lui Dum-
nezeumlntuitoare. De curind i-am lmpar-
ta it din nou Preasfinpei Voastre oarecare lu-
cruri irnportante prin acelai domn Alexandru
Hariton. Jar astllzi mll indrept nemijlocit catre
Dumneavoastra, pentru a destllinui dragostei
intelepciunii Voastre cugetelem le,
fiindca lucrul este gravare trebumtll de un-
preuna Iucrareapatrunderea Voastra.
Inca de acum opva ani am luat seama des-
pre neintelegerea care domne te ine Biserica
MamaBiserica Fiicll asupra une1 oarecare
chestiuni insemnate, adica botezul celor de
MARruRJSEsc UN Boru 177

alta credintii care seintore Ia Bisericllf.iindca
avem porunca apostoleasca de ,a cugeta ace-
eai in DomnuJ"(Filipeni 4.
2
l, m-am intristat in si-
nea mea preva.zind ca aceasta neintelegere va
aduce curind cu sine urmari nefaste.
AstfeJ am cercetat deja indeosebi parerile
despre aceasta chestiune ale Mitropolitului Fi-
laret al Moscoveai le lui Constantin Iconomu
ale unor alp venerabili episcopi ai Bisericii
Ruse. Alaturi de acestea am avut in vedere
hotaririle date in diferite timpuri de Patriarhii
no trmi ai cu deosebire raspunsul lui Jeremia
al ill-lea (datat Ia 31 august 1718) Ia intrebarea
adresata de Sfintul Sinod de Ia noi, raspuns in
care se araUi !impede ca acest Patriarh, sfatu-
indu-se in sinod, a aprobata validat modul
primirii celor de alta credinta legiferattn Rusia,
adidi ungerea acestora cu Sfintul Mir, dupa ce
lise cere sa miirturiseasca prin inscris Credinta
Ortodoxa. Tree sub tacere aici, Ierarhe preain-
telepte, destule alte hotariri istorice care expri-
ma dorita unire de piireri a Sfintelor Biserici,
cu toate di multe (din Bisericile) Rasiiritului
gindesc oarecum intr-alt chipcer cu staruinta
rebotezarea oricarui eterodox.
Pe de alta parte, vechile canoane nu legiu-
iesc ceva ce poate fi lesne aplicat ereziilor
schismelor zilelor noastre
374
Jar in prezent
Sfinta Biserica Soborniceasca, cu care impre-
una lucreazaBiserica Rusiei, dupa cum se
m Oocurnentul este format din 4 coli de dimensiunea
273x222 milimetri. Ultimul paragrafp'inl Ia sfir it a fost
scris de mina expeditorului. Coala a patra e.ste albli...
373 Se referAla Alexandru Hariton, menponat mru )OS.
374
Se pare ca aceasta parere era larg raspinditainainte
de aceasta epoca, evident de catre accia care respingeau ca-
racterul eretic a! catoliciloralluterano-calvinilor.


178
PARINTHI GHEO!WOH METAUINOS

cuvine, nu a stabilit plna acum nimic pozitiv
satisfacator privitor Ia chestiunea aceasta
echivodi. $i lntr-o parteIn alta s-a lnstaplnit,
dupa cum nu trebuia, o tacereo iconomica
trecere cu vederea prin care rana nelntelegerii
se acopera provizoriu, dar prin care nu se vin-
deca deloc, ci mai degraba devine pe zi ce trece
mai vizibila pentru top.Foarte multi dintre ete-
rodocimulti dintre cei de alte credinte cau-
ta unireaprimesc cu bucurie dogmele cele
neschimbate ale Bisericii. Dar, vai, fara folos!
Caci se smintesc unii ca ace tiase dau inla-
turi vazind nemtelegerea dintre Bisericile Or-
todoxe surori privitoare Ia aceasta. Deci aceas-
ta vrednica de pllns nemtelegere privitoare Ia
Botez are o consecinta distructiva lndoita. Una
este aceea di este pusa In pericol dorita unire
In plireridorita unitate, fapt care este un rau
foarte mare. Iar a doua este aceea ca Biserica
lui Hristos se lipse te de o mul\iffie de suflete
doritoare (a se intoarce Ia ea) prin aceea ca se
mdoie te de ea lnslii i-i lasli afarli pe cei ce
vin Ia ea. Yn cele din urmli, i-am trimis priete-
nului cunoscut o traducere precisa a epistolei
referitoare Ia aceasta a domnului Andrei Mo-
uravievos catre fostul arhiepiscop de Sinaios
fost Patriarh, Kyr Constantin. lar dupa aceasta
s-a lntimplat ca de multe ori sa vorbesc ca ma-
intea lui Dumnezeu cu stimatul domn Palmer,
diacon al Bisericii Britanicilor-3
75


J75 Vezi despre acest caz Ia G. Florovsky, Teme de _istorie
llisericeascil, trad. de P.K.Pallis,Tesalonic,1979, p. 263urm.
(in articolul Ecumenism ortodox In veacul a119-lea).
MARruiiiSEJ( UNBoru 179

l-am aflat pe domnul acesta tareincer-
cat In cele despre dogrnele adevarului celui
de-Dumnezeu-dat, insa clatinindu-se In ceea
ce prive te intentia lui sfintazdruncinat de
pilda tradarii recente a multora din vechii lui
prieteni
1
care au trecut Ia religia Romei. Am
mai cititsmerita anafora
376
adresata actualu-
lui Patriarh Ecumenic, din 2 iulie anul curent,
in care smt lnfliti ate cu evlaviecu co tiin-
ciozitate cele privitoare Ja elIa primirea lui
In slnurile Bisericii marne. Avind in vcdere
nadejdea dobindiriia altor confrati de-ai lui
englezi, care slnt atrai In cirduri de catre ca-
tolici, Palmer, drept cugetlnd, dore te sa ia ha-
risma unirii din acest izvor (eel al Ortodoxiei),
sau mai bine zis din riu orul care izvora te din
el. Dore te cu plecaciuneacest Botez de-al
doilea,neputlndu-se preface, marturise te
sincer ca socote te botezul pe care 1-a primit
ca nedeplin In ceea ce prive te anurnite forme
sfinteesentiale. Yn acetlimp, lnsa, dei nu
se poate convinge pe sine lnsui de faptul dis-a
lnvrednicit, cind era prune, de harul iertlirii
al na terii din nou, se supune lndoielli pe care
o areInaceasta privinta Biserica Ortodoxa care
1-a primit.
Judecati, parintilor, lucrul acestaalegerea
barbatului acestuia:are pregatit drept liman de

376
Vezi ,.Smerita anafora a lui William Palmer, diacon
al Bisericii Scopano-Britanice, catre Preasfinptli Patriarhi ai
Bisericii Ortodoxe Sobornice ticlitre Sinodul Patriarhal al
Bisericii Rusiei. Cu o traducere a unor documcnte care le cla-
rificli acestora anaforaua",Atena,1850.
180 PARIHl!LE GHE<J K;HE METAWNOS

MMTURISEJ( UN Boru

181

implinire a dorintei lui sfintul obicei al Bisericii
ruse ti. $i totui el preferacere primirea lui
nemijlocita Ia sinul mamei (prin botezare).
Sa se inlature, a adar, orice pretext, pentru
a nu oferi pricina de calomniede condam-
nare din partea celor ce gindesc altfel. Botezul
bolnavilor pe patul de boala nu se repeta. Felul
primirii eterodoqilor in Rusia a fost aprobat
in multe rlnduri de multi dintre arhipastorii
no trica urmare milioane de oamcni aflati
in in elare s-au intorsse intorc pina astazi
de Ia in elarea lor Ia dumnezeiescul adevar.
Poate ca prin Palmer se deschide, cu ajutorul
dumnezeiesc, larga poarta Credintei. in final,
nemtelegerea care staruie intre cele doua Bise-
rici a devenit cunoscuta tuturoreste pricina
de intemeiata dojenire.
A adar, Preasfinp.te, aa stind lucrurile
multe voci ridicindu-se, ce e de facut? fudraz-
nescspun ca este vorba despre o dilema grea
pentru Biserica, iar o a treia cale nu exista. Lu-
crul este grabnic, nu mai poate fi ascuns ori pus
in umbra. Este o necesitate pentru Biserici ori
sa porunceasca intr-un singur glassinodal 0
noua hotarlrecanon general despre primirea
eterodoc ilor, ori sa-l primeasca cu fireasdi dra-
goste, fieprin iconomie, pe acest barbat in-
semnatprin el pe alte rnii pe care Tatlil ceresc,
prin pilda acestuia, ii va trage la El in Hristos.
Dadl Palmer se va adauga Bisericii in Rusia
se va intoarce apoi in locurile de unde este, oare
nu-l vor mustra pe el ca fiind nebotezat i-1 vor

indeparta de Ia imparta nie ori II vor dOJtni ,,,
pe unul care nu a intrat pe u 3? Doamnc ftrt!ttt'!
La ce folos a dar aceasta disprC\UJre rwin
duplecata, care aici se adaug3en o acu:t.l\11'
adusa maicii atitor felurite neamuri, care t' h
fara tagada Biserica tarecrcdincioas.l ,, Hu
ilor. Spunprezic cu con tiinta ap.ls,lt,1 1.1
dispretuifea prozeli\ilor provenili din ApuVol
na te multa paguba in ceea cc privc le viito.ut'ol
niidajduita intindere a Credinlci cclti (;\r pr l
hana. Nu, pentru numele lui Dumnl"tl'U, No\ 1111
staruim in a ascunde in parnint talnntul doll tit
Dumnezeu, sa nu oferim noi in im flllor lll'ol
cultariisemepei veacului acestuio1 no1 mnltvt'
pretexte. Caci ei cauta pricini ca s,, dn\'l'dol
ca cum ca Biserica Ortodox3 cstt llllp.ll\11 111
ca nu este un Trup allui Hristo . fn \Jiruurllc
acestea grele de pe urmli nu esh dt IJIIII ln
rea in ascuns a dogmelor slr:inw_... iI.1h N
vorbesc numai despre cre lmu .rpuscnlllll 'IIIll
lare? Oare doar pe ei li ntj;ltj m?l uti I11Ill
rna, prin comparape, Ia atitN11111cn l rl rAtA ritene
care deja ,albe sint p('lllru r.u rlf (I ""
0

35
> precum, de pilda, p.nuhrl Mu ululullutllll
al nestorienilor, Abisin111 ua h.ulu pnpulall
alte multe neamuri bintulh d.. ll11l li lui t
lui de invataturi, care in p.uh 11 '"''' pftrl
(de Ortodoxie), iar dt 11111 1111 Ill NilIt tAr A 11ju1ur
Am mi cat noi oart mo\1,11 1 11 \' rlul oil Ht!lulul
sarcinile care-i apol .1 I''' "ltl llot tlln flllt! tl
prin a zare,prrn ttlt'l-:'''" tt Jilin hntllllllltt
clina intr-o unin m.u thl:roth,, 11('111 t1tllluhle(tlt1
slujba) rasarite,m,\ dt t II 1'" t 'I A IIJ'118t'lmll




182 PAAitlllli GHEORGHl METAWNOS

Mulpmi nenumarate am pierdut dintre ei, iar
redobindirea lor nu este atit de anevoioasa pen-
tru noi cei ailap in vecinatate. Dar ce vedem in
Joe de aceasta? Roiuri de catolici ide reformap
patrund de pretutindeni in aceste tffiuturi mar-
ginaprapadesc partea cea mai indreptapta
a apartffie pintecelui Bisericii. Nici macar nu ne
pasa de aceasta durnnezeiasdi lucrare,in care de
nu izbute te cineva, tot slavit lucru ramine
bineplacut lui Durnnezeu.Spunind aceasta nu-i
exclud deloc nici pe frap.i. ru i, nici nu-i socotesc
pe ei ca nefiind partai la raspunderea care sta
asupra noastra a tuturor. Le marturisesc ca este
de nesuferit du marua vicleananeobositli pe
care apusenii o au fata de noi. fu.sa deviza ve -
nica pentru Biserica lui Hristos cea razboita tre-
buie sa fie:, biruie te raul cu binele"(Romani 12. 21).
]arta-mi, Preasfinpa ta,trece cu vederea
vorba-mi taioasa spusa fara val,dare vreme de
grabireceasul eel din urma! Nu doar ingadui,
ci cer ca aceasta epistola a mea sa fie comunica-
ta arhipastorilor. Ca fiu adevarat al Bisericii lui
Hristos vestesc maicii celei duhovnice ti cele
dinlauntrul sufletului meu cu convingerea ca
orice trecere sub tacerefiitamicie este pacat
de neiertat, ca unul care vine din partea celui
pe care ea 11 nume te fiu. Am spus, deci ,piicat
nu am". Cer iertarecer raspunsrog fierbin-
te pe Piirintele luminilor eel ceresc ca sa verse
harul Sau in inimile inalplor arhipastori ai Bi-
sericii intru slava numelui lui Hristosspre
mintuirea celor mulp..
MA/ITURISEJ( UN BoTU 183

Acestea scriu din adincul sufletului i mi cat
de rivna mii miirturisesc bunavointeiadlncii
Voastre intelepciuni. Cu cuvenitul respect ra-
min pe viata al Preasfinpei Voastre smerit sluji-
tor, Alexandru Sturza.
Din Odessa, 29 iulie 1851.
Preasfinptului Arhiepiscop de Stavroupole,
kyr Constantinos Typaldon...

Privitor la practica din Biserica Greciei, ea nu
s-a abatut in mod evident de la traditia Parintilor
de a-i boteza pe eretici. In vremurile din urm
insa, pentru a inlesni politicile ecumeniste, c,1 ,,
trecut cu vederea,-in 1932, sub arhiepiscopia lui
risostom I Papadopoulos - Orosul de la 17"ir},
rntroducind in Molitfelnic3
77
,Rinduia In conwr
tirii de Ia Biserica Latina la Ortodoxic" in r,u,
reinstituie practica din 1484, adidl primin t n
tolicilor prin mirungeredeclarajw 'II r it;, 1 l"
chiarin acest caz, Biserica Grecit'l, 111 ll"'d 11
propria-i eclesiologie, nu a considl'''' 1111 111(1 t
botezul apusean ca fiind valid , in 111111 ", \ 1111
in vedere ca Taine sfinptoaremint111to ut 1111
exista in afara Trupului lui Iinfilu,, 111 linn Mt lll
viiratei Biserici celei Una.








Cuprins



Protoiereul Gheorghe Metallinos .... .... .. .. ...... 5

Canonul a/ aptelea al Sinodului a/ 11-lea
Ecumenic de Ia Constantinopole (381) . ............. 7
Prolog la edifia a doua atenianii ................... 9

Piirinfii Colivazi de Ia Sfintul Munte.............. 13
Teologii principali ai studiului de fafii ............. 20
Constantin lconornu eel dintre Iconomi
(1780-1857) ...................... ......... 20
Chiril a! V-lea, Patriarhul Constantinopolei
(septembrie 1748 - iunie 1751;
septembrie 1752-ianuarie 1757) ............ 22
Izvoare bibliografice generale ............... . .. . . 26
Introducere ............ . .. ................. .. 27

A. Interpretarea canonului ................... 36
1. Terneiurile eclesiologice................ . . 36
2. Autenticitatea canonului ................. 43
3. lnterpretarea canonului .................. 53

B. Aplicarea canonului ....................... 72
1. Latinii sint ,eretici", nebotezati". ....... 73
2. Catolicii ,trebuie supui botezului"........ 78





3. Interpretarea rinduielii
primirii catolicilor Ia Ortodoxie........... 90
a) P"ma la sinodul de la Florenta .......... 94
b) Dupa sinodul de la Florenta ....... . .. 100

C. 0 privire critica .......................... 110
1. Pozitia Patriarhiei Ecumenice ............ 110
2. Acpunea Patriarhului Chiril al V-lea ...... 114
3. Pozipa Rusiei .......................... 125

Epilog .............. . ...................... 128

Addenda ................................... 139
I. Sfinte Canoane privitoare la Botez ........ 141
1. Canoane ale Sfintilor Apostoli (dupa cum
au fost piistrate in scrierile lui Clement) ..141
2. Canoane ale Sinoadelor Ecumenice .... 142
3. Canoane ale sinoadelor locale ......... 147
IT.Hotariri mai noi ale Bisericiitexte
privitoare la practica (re)boteziirii........ 158
1.Orosui SfinteiBiserid a lui Hristos,
care intareteSfintul Botez dat de la
Dumnezeu, dar leapada botezurile
ereticilor care se fac in alt chip (1755-6) ...158
2. (Re) botezarea catolicilorin Insulele
lonice in secolul a!XIX-lea ........... 162
3. Epistola inedita a lui Alexandru Sturza
ditre K Typaldon ................... 174
La editura noastra au aparut:


Epistole,de Cuviosul Paisie Aghioritul
Stareful Hagi Gheorghe Athonitul,de Cuviosul Pai-
sie Aghioritul
Sfiintul Arsenie Capadocianul, de Cuviosul Paisie
Aghioritul
Piirinfi aghiorifi,de Cuviosul Paisie Aghioritul
Criimpeie de viafii, de Arhimandritul Epifanie Te-
odoropulos
Familiei ortodoxe, cu smeritii dragoste,de Arhi-
mandritul Epifanie Teodoropulos
Fericitul Iacov Talikis, de profesorul SteHan Pa-
padopulos
Cu durere i dragoste pentru omul contemporan
(Vol. 1),de Cuviosul Paisie Aghioritul
Trezire duhovniceascii (Vol. 2), de Cuviosul Paisie
Aghioritul
Nevoinfii duhovniceascii (Vol. 3), de Cuviosul Pai-
sie Aghioritul
Viata de familie (Vol. 4), de Cuviosul Paisie
Aghioritul
Patimi i virtufi (Vol. 5), de Cuviosul Paisie
Aghioritul
Sfiintul Andrei eel nebun pentru Hristos, de Arhi-
mandritul Ignatie- Sfanta Manastire Paraklitu
Sfiintul Nicolae Planas, de Monahia Marta
o Fericitul Staref Gheorghe Karslidis, de Monahul Mo-
ise Aghioritul
o Stareful Varsanufte - Sfaturi ciitre monahii omilii
duhovnice ti,de Mitropolitul Meletie de Nicopole

Cuviosul David ,Biitriinul", Manastirea Cuviosul
David, Eubeea
Acatistul i Paraclisul Maidi Domnului
Acatistul i Paraclisul Sfinplor Ciprian i Justina
Carte de rugiiduni
Giindurile i fnfruntarea lor, de Ieromonahul Be-
nedict Aghioritul
Patimile i vindecarea lor, de Ieromonahul Bene-
dict Aghioritul
Parastasele i folosul lor, de Ieromonahul Bene-
dict Aghioritul
]ertfii pentru viafii
Piirintele Paisie mi-a spus, de Atanasie Rakovalis
Biitriinul Arsenie Pustnicul, de Monahul Iosif Di-
onisiatul
Stareful Efrem Katunakiotul,de leromonahul Iosif
Aghioritul
Sfaturi duhovnice ti ale unui stare{ de Ia Optina
Ecumenismul,Sfanta Manastire Paraklitu
Poviifuire ciitre pociiinfii -indreptar de spoveda-
nie,de Arhimandritul Atanasie Anastasiu
Karyes-Colina Sfinplor (SfinJii Rafail,Nico/ae i
Irina),de Vasiliki Rallis
Tiilcuirea Sfintei Liturghii,Sfanta Manilstire Paraklitu
ViaJa Cuviosului Paisie Aghioritu/, de Ieromo-
nahul Isaac Aghioritul
Stareful Haralambie- Dasciilul Rugiidunii min pi,
de Monahul Iosil Dionisiatul
Mersu//a Bisericii,Sfanta Manastire Paraklitu
Cele douii extreme,de Arhimandritul Epifanie Teo-
doropulos
Pociiinfa,Sfanta Manastire Paraklitu

Sfiinta Nina cea intocmai cu apostolii,Sfanta Ma-
nastire Paraklitu
Ortodoxia: niidejdea popoarelor Europei,de Arhi-
mandritul Gheorghe Kapsanis
Ca aurul in topitoare,de Anastasie Malamas
Despre purtarea crudi,de Sfantul Teofan Zlivoratul
Ereziile contemporane- o adeviiratii ameninJare,
de Monahul Arsenic Vliangoftis
Riispuns Ia o ficpune (Codullui Da Vinci)
f11dumnezeirea-scopul vie pi omului,de Arhiman-
dritul Gheorghe Kapsanis
Cuviosu/ Paisie Aghioritul - Miirturii ale
inchiniitorilor,de Nicolae Zumazoglu
Piciituri de infelepdune
Gre it-am Tie, Dumnezeul meu, prime te-mti pe
mi11e eel ce mii pociiiesc/, de Ieromonahul Cosma
Despre ispite,intristiiri,dureri $i riibdare,de Sfan-
tul Isaac Sirul eel de Dumnezeu-insuflat
Bolile i credindosul, de Ieromonahul Grigorie
Sunt anticalcedonienii ortodoqi?,de Arhimandri
tul Gheorghe Kapsanis
Fip gata!, de leromonahul Grigorie
Patericul Maidi Domnului,de Arhimandritul 'lio
filact Marinakis
Piiri11tele Matei de Ia Karakalu - U11 lucrtUIIr 11
cut al virtufii, Sfanta Manastire Karak.tlu
Biblia pentru copii,de Zoe Kanav.1
fllviiftituri, de Sfantul Nectarie all't nt.tJ>nh l
Piirit1tele leronim Simonopetri/111 8/mflll M"
tocului ,illiilfarea Domm1/11i", dt Mot o hul lot ,
Aghioritul
Ascepin lumeW ,de Icrmnon.thul !llttmu Athltllhtl
indrumar pentru restabilirea siiniitiipi,de Preotul
Mihaita Popa
Cuviosul Iosif Isihastul,de Monahul Iosif Vatope-
dinul
Praznieele impiiriite ti, Praznieele Maicii Domnu-
lui i minunile lui Iisus Hristos,de Sofia Guriotis
Sfiintul Cosma Etolianul, de Constantin V. Trian-
dafillu
Iannis eel nebun pentru Hristos (I), de Dionisie A.
Makris
Viafa,Acatistul i Paraclisul Sfintei Mare Muce-
nife Eufimia
Stareful meu Iosif Isihastul, de Arhimandritul
Efrem Filotheitul
Viafa Sfantului Sava Vatopedinul eel nebun pentru
Hristos,de Sfantul Filothei Kokkinos
Sfiinta tuminii - Minunea din Siimbiita Mare de
Ia Mormiintullui Hristos, de Haralambie K. Skar-
lalddis
De ce Papa i supu ii lui s-au despiirfit de Biserica
lui Hristos (I), deSfantul Nectarie de Eghina
Sfiintul Munte Athas - album
Miirturisesc un Botez, de Parintele Gheorghe Me-
tallinos

In Colecpa ,Muzica Bizantina"
au aparut:

Buchet muzical athonit (Vol. 1)- Dumnezeiasca
Liturghie
Buchet muzical athonit (Vol. 2)-Vecemia
Buchet muzical athonit (Vol. 3) -Utrenia
Buchet muzical athonit (Vol. 4) -Polieleele

Buchet muzical athonit (Vol. 5) - Anastasimatarul
Buchet muzical athonit (Vol. 6)- Psaltiriottul
Buchet muzical athonit (Vol. 7) - Stiltirarul, de
Schimonahul Nectarie Protopsaltul
Buchet muzical athonit (Vol. 8) - Doxastarul (I),
de Petru Filanthidis
Paraclisul Maicii Domnului
Slujba invierii
Prohodul Domnului, de Monahul Nectarie Pro-
drornitul
Slujba Sfantului Aeoperiimiint

Voraparea:

Buchet muzical athonit (Vol. 9)- Doxastarul (II),
de Petru Filanthidis

































Centrul de difuzare:
Editura Evanghelismos
Str. Pridvorului nr. 15,
Bl. 12, Sc.A, Ap.1, Sector 4, Bucure ti
TeL/Fax:021-3311022;0722690272
e-mail: contact@evanghelismos.ro
www.evanghelismos.ro