Măcinici şi Focul viu

9 Martie pe stil vechi, zi numită în calendarul popular Măcinici sau Mucenici, este începutul Anului Agrar
celebrat la echinocţiul de primăvară, la hotarul dintre iarnă şi vară, dintre zilele aprige ale Dochiei şi zilele
călduroase ale Moşilor.
În ziua de Măcinici s-au suprapus două sărbători de înnoire sezonieră a timpului: ultima zi a Babei Dochia
când, conform tradiţiei, aceasta moare şi se preface în stană de piatră, şi prima zi a Moşilor, jertfiţi şi
transformaţi în cenuşă pe rugul funerar pentru dreapta lor credinţă.
Obiceiurile din ziua de 9 martie formează un scenariu ritual specific Anului Nou: prepararea alimentelor
rituale (Sfinţi, Sfinţişori, Bradoşi); beţia rituală atestată de tradiţia populară, care susţine că e bine să bei
în această zi 40 sau 44 de pahare de vin; deschiderea lor mormintelor şi porţilor Raiului pentru revenirea
sufletelor printre cei vii; aprinderea focurilor de Măcinici prin curţi şi grădini, în faţa caselor şi în câmp;
purificarea oamenilor şi vitelor prin stropirea lor cu apă sfinţită; protecţia magică a caselor şi anexelor
gospodăreşti prin înconjurarea lor cu cenuşa provenită de la focurile de Măcinici; bătutul pământului cu
maiurile (ciocane mari din lemn) pentru alungarea frigului şi scoaterea căldurii, aşteptarea spiritelor
morţilor cu scaune şi mese întinse la focurile de Măcinici; observaţii şi previziuni meteorologice; aflarea
norocului în noul an prin preparare turtei de Măcinici; credinţa că este un timp extrem de favorabil
prinderii vrăjilor şi farmecelor; retezatul stupilor (scoaterea mierii de albine); tăierea primelor corzi de viţă
de vie şi altele...
Focurile aprinse de mucenici simbolizează arderea iernii și renașterea primăverii. Prin acest ritual magic
(practicat în Banat, Crișana, Muntenia, Oltenia, Dobrogea și sudul Moldovei), se dorea sprijinirea Soarelui
în depășirea momentului critic al echilibrului perfect între lumină și întuneric. În curți și grădini se
strângeau gunoaiele grajdurilor, uscăturile grădinii și se aprindea focul cu ele. În Transilvania era obiceiul
ca tinerii să sară peste foc pentru a li se îmbiba hainele cu fum, acesta având rol de purificare. În alte zone,
chiar și vitele erau trecute prin foc să fie apărate de boli. După cum erau flăcările și direcția fumului, se
făceau diferite previziuni asupra vremii. Cu o cârpă arsă, se afumă gospodăria.
Se spune că pământul din prima brazdă trasă în sat este foarte căutat de vrăjitoare, fiind foarte bun pentru
farmece.
Femeile fac mucenici pe care îi numesc sfințișori sau bradoși. Sunt în formă de om (opturi) sau de albină.
Îi duc la biserică și îi împart la săraci. Tot acum în unele zone se fac un fel de turte în chip de om fără ochi,
numită Uitata. Ea se dă copiilor să o mănânce cu miere și se face pentru morții care, din greșeală, nu au
fost pomeniți peste an.
Se spune că un om semăna mazăre în ziua celor 40 de Mucenici. Sfinții l-au văzut și au mers la Dumnezeu
să îi spună. Lui Dumnezeu i s-a făcut milă și le-a cerut să fie îngăduitori, să-l ierte, ba mai mult, fiecare să-
i sporească recolta. Omului i s-a înmulțit recolta de 40 de ori și s-a bucurat. În următorul an, în aceeași zi,
lăcomia îl trimite din nou pe câmp. Sfinții îl văd și iar se duc la Dumnezeu cu plângere. Acum Dumnezeu le
spune să nu-l mai ierte și fiecare să-i dea pentru păcatul lăcomiei câte o săptămână de boală. A bolit omul
timp de 40 de săptămâni, de nici nu a putut să-și culeagă recolta de mazăre.

Focurile de măcinici
Incinerarea simbolică a spiritului iernii şi renaşterea spiritului verii se realizează simbolic, prin aprinderea
focurilor rituale, în dimineaţa zilei de Măcinici (9 martie), echinocţiul de primăvară pe stilul vechi.
Prin Banat copiii scormoneau şi băteau cu „botele” (beţele) în foc iar mamele lor împrăştiau cenuşa
rămasă după stingerea jarului în jurul caselor şi adăposturilor de animale şi păsări.
Focurile de Măcinici aveau funcţii polivalente: purificatoare (curăţirea spaţiului de forţele malefice în
ultima zi a anului vechi şi în prima zi a Anului Nou); profilactică (preîntâmpinarea neplăcerilor aduse
oamenilor de şerpi şi de insecte pe timpul verii); fertilizatoare a grădinilor, livezilor şi viilor prin
împrăştierea cenuşii pe pământ.
Fiind aprinse la echinocţiul de primăvară (stil vechi), este de presupus că principala funcţie rito-magică a
focurilor de Măcinici a fost sprijinirea Soarelui să depăşească momentul critic al echilibrului perfect între
lumină şi întuneric (Banat, Crişana, Muntenia, Oltenia, Dobrogea şi sudul Moldovei).

Baterea pământului cu maiurile

Practica magică efectuată de copii în ziua de Măcinici pentru alungarea frigului şi scoaterea căldurii din
pământ, pentru sănătatea şi norocul oamenilor se numea baterea pământului cu maiurile sau cu botele.
În Muntenia şi Oltenia, în timp ce copiii loveau pământul cu beţele sau ciomegele, strigau:
„Intră frig şi ieşi căldură,
Să se facă vreme bună
Pe la noi pe bătătură!”
Pe arii relativ extinse se credea că pământul era bătut cu maiurile (un fel de ciocane uriaşe din lemn), cu
toiegele, măciucile sau botele de către Moşi, spirite ale strămoşilor, identificate în Calendarul creştin
ortodox cu cei 40 de Sfinţi Mucenici din cetatea Sevastiei. În Moldova, în timp ce lovesc pământul, aceştia
s-ar îndemna strigând în cor:
„Patruzeci de sfinţi voinici,
Daţi cu botele-n pământ,
Ca să tune (intre) frigul,
Să iasă căldura!”.
Adesea, se bătea cu botele şi ciomegele şi în focurile aprinse în curţi şi grădini în această zi (Banat).
Uneltele cu care copiii sau Moşii bat pământul ca să scoată căldura şi colţul ierbii sunt frecvent modelate
din aluat şi mâncate sacramental în ziua de 9 martie.
Beţia rituală
Obiceiul de a bea 40 sau 44 de pahare de vin în ziua de 9 martie, început de An agrar, celebrat la echinocţiul
de primăvară este o reminiscenţă a sărbătorilor bahice ale antichităţii.
Oamenii credeau că vinul băut la Măcinici se transformă de-a lungul anului în sânge şi putere de muncă.
Dacă cineva, din satele în care se practica obiceiul, nu putea bea atâtea pahare pline cu vin, trebuia să
guste sau, cel puţin să fie stropit cu vin.
Numărul paharelor de vin băute ar corespunde cu numărul Sfinţilor Mucenici din Sevastia care poartă
diferite nume zonale: Moşi, Sfinţi, Sfinţişori, Măcinici şi altele (Moldova, Muntenia).