TRADIŢIILE POPULARE ALE LUNII MARTIE

Prima lună a calendarului roman cu început de an la 1 martie şi a treia în calendarele iulian şi gregorian cu
început de an la 1 ianuarie este dedicată lui Mars, zeul războiului.
Denumirile zonale ale lunii (Mart, Mărţişor, Marţiu) păstrează rădăcina lingvistică a cuvântului originar
sau exprimă trezirea la viaţă a naturii înconjurătoare şi încolţirea seminţei semănate (Germinar,
Germinariu). În luna mai se începe aratul şi semănatul, se curăţă livezile şi grădinile, se scot stupii de la
iernat şi se retează fagurii de miere utilizaţi ca leac în medicina populară.
În România, luna martie are denumirea populară Mărțișor. În luna martie (Mart) începe primăvara,
vremea se încălzește treptat. Este o lună capricioasă, legendele spunând că Mart a luat câte o zi de la
fiecare lună pentru a-și depăși toți frații. Sărbătorile cu dată fixă şi cu dată mobilă, în special Măcinicii sau
Sfinţii, alcătuiesc un străvechi început de an agrar, ca obiceiuri de mare vechime şi frumuseţe.
Martie mai este denumit și Germănar, natura începând să prindă viață și culoare. Legenda spune că atunci
când se va primăveri a început să tulbure liniștea firii, Soarele, sătul de atâta iernat, a încercat să fugă spre
miazăzi, spre căldură. Și ca să poată evada pe poarta cerului, a pus câte o babă pe cei nouă cai ai caleștii
sale, știind că acestea sunt ”mai rele decât diavolul” și o să gonească caii de o să scoată sufletele din ei.
Trecură astfel ca vântul de poarta Raiului, unde păzitorul ei, Sân Toader, înghețat de frigul iernii, a băgat
de seamă prea târziu ce s-a întâmplat. Speriat, el a fugit în grajdurile cerului, a luat nouă bidivii puternici,
a pus nouă moși să-i încalece și a pornit în urmărirea Soarelui. Au căutat ei opt zile, dar i-au pierdut urma,
căci babele afurisite mânau caii de se zdruncina cerul, lăsând să cadă pe Pământ ninsoare și viscol, prăpăd,
nu alta, iar moșii, mai blânzi și mai domoli, nu se puteau pune cu ele…
A noua zi însă, moșul Alexe i-a dat de urmă, și împreună cu ceilalți moși, au pornit să-l prindă pentru a-l
obliga să meargă pe drumul lui ceresc, lăsat de Dumnezeu. Și-n ziua când au găsit Soarele, Pământul cu
vietățile lui s-a trezit la viață. “Și de aceea de la zilele Babei Dochia, cea mai strașnică babă, sunt nouă zile
până la Sân Toader și de la Sân Toader – nouă zile până la Alexe – omul lui Dumnezeu și de la Alexe – nouă
zile până la Buna-Vestire”.
(Marcel Olinescu – ”Mitologia românească”).

Conform tradiției, zilele cuprinse între 1 și 9 martie sunt zilele Babei Dochia sau Babele. În aceste zile
vremea este extrem de schimbătoare, datorită caracterului capricios al Babei Dochia. Există obiceiul
conform căruia trebuie să ne alegem o zi din cele nouă pentru a ne reprezenta, se spune, astfel, că așa
cum va fi vremea în acea zi, așa ne va fi și nouă norocul în anul repsectiv.
Dintre sărbătorile lunii martie, amintim:
Vinerea Sântoaderului, pe data de 1 martie;
Sfinții Mucenici, pe data de 9 martie;
Caii lui Sân Toader, pe data de 10 martie;
Blagoveștenia sau Buna Vestire, pe data de 25 martie.

Superstițiile lunii martie legate de vreme ne spun că, pe cât este de capricioasă, pe atât de bine prevede
vremea în lunile următoare. Astfel, iată câteva din superstițiile lunii martie legate de vreme:
 Dacă în luna martie bat vânturi, atunci luna mai va fi frumoasă;
 Dacă în luna martie tună și fulgeră, atunci anul va fi unul mănos;
 Dacă în martie plouă mult, atunci toamna va fi una ploioasă;
 Dacă cântă cucul în luna martie, atunci anul va fi unul bogat și rodnic, etc.

Povestea lui Mart

Se spune că Mart l-a poftit în ospeție pe fratele său mai mic, Prier (aprilie). Acesta, sfătuit de Florar (mai),
și-a luat cu sine atât căruța, cât și sania și luntrea, știindu-l pe Mart pus pe șotii. Astfel, Prier a putut
călători, în ciuda vremii schimbătoare. Mânios că i s-au zădărnicit planurile, Mart a jurat să se răzbune,
trimițând bruma care să veștejească podoabele cu care se fălește Florar.
Ghioceii, primii vestitori ai primăverii, răsar devreme de sub stratul de zăpadă, pentru a întâmpina noul
anotimp. Albul lor curat semnifică puritate, dar și primul semn timid al vieții care renaște sub razele calde
ale soarelui. Aceleași raze vor călăuzi mai apoi natura spre explozia culorilor și a formelor lumii vegetale.
Românii cunosc și îndrăgesc această floare deosebit de gingașă și frumoasă.