Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs nr.1
Influenţa terroir-ului
asupra aceluiași soi de vin
26 mai 2016
Restaurant Rossetya
1
WINETASTE te inițiază în facinanta lume a vinurilor. Astfel poți afla povestea vinului, cum
se păstrează, cum se servește, cum se degustă și cum se asociază cu preparatele culinare.
Cu o experiență profesională de peste 20 de ani, Somelierul Sergiu Nedelea, certificat
W.S.E.T., certificat A.D.A.R., Iudex de Vinum, reprezentant al Legatului Cavaleresc din
București - Ordinul Cavalerilor Vinului European, împreună cu mai mulți colegi de breaslă
vă propun o abordare unică a lumii vinului, dedicată profesioniștilor sau celor pasionați.
Winetaste asigură consiliere, colaborare, training - organizează evenimente, prezentări și
degustări. Locația poate fi propusă de echipa de specialiști WINETASTE.RO.
Selecțiile de vinuri sau alte produse (distilate, cigar, gourmet...), pot fi alese de către
dumneavoastră, sau recomandate de noi!
Rossetya Str. Dimitrie Bolintineanu Nr.9, Sector 2, București, 021061, România (zona Piața Rosetti);
www.rossetya.ro rossetya@gmail.com
2 Rezervări restaurant: Tel: +40 748 220 220; Tel: +40 31 805 9199.
Rezervări evenimente: Persoana de contact: Cristian Grigore Tel: +40 740 028 229.
Terroirul, amprenta identităţii
în geneza fiecărui vin
Fiecare marcă de vin are particularitățile sale specifice, care depind în mare măsură de locul
în care este cultivat soiul de struguri respectiv. Alături de soiurile de struguri și de tehnologiile
folosite, alături de creativitatea umană exprimată în cultivarea unor soiuri diferite, în prelucrarea
lor, identitatea fiecărui vin este dată și de așa-numitul terroir. Provenind de la cuvântul
francez terre - pământ, acest termen desemnează o anumită zonă geografică, cu proprietăți
geomorfologice și cu un climat specifice.
Influența arealului viticol (terroire) asupra dezvoltării viței de vie și, implicit, și a calității vinurilor
este unanim recunoscută. Zeci de ani de cercetări și observații au demonstrat fără echivoc faptul
că, deși vița de vie, datorită plasticității sale genetice, se poate adapta oricăror condiții, calitate
nu poți obține chiar oriunde.
Altfel spus, nu trebuie să ne intereseze numai supraviețuirea plantei ci și „confortul” său biologic,
dacă dorim să obținem performanță. Ori, acest confort este dat în principal de sol, la care se
adaugă microclimatul zonal și alți factori de influență.
De aceea, firmele serioase investesc substanțial în prospecte și teste preliminare înainte de
înființarea unei plantații, tocmai pentru a elimina orice factori de risc. Se merge apoi mai departe
și știința ne-a demonstrat că, în funcție de terroire, se aleg anumite soiuri recomandate și chiar
se concep tehnologii viticole specifice, totul având ca final asigurarea „confortului” biologic al
viței și, implicit, și obținerea unor struguri de calitate.
Mai trebuie amintit că degustătorii experimentați recunosc și regăsesc specificul terroire-ului în
buchetul și în calitățile gustative ale unui vin, lucru care face să crească valoarea acestuia.
Caracterul vinurilor este imprimat de solul, clima și tehnologia specifică fiecărui loc de
producere.
Factorii care imprimă vinurilor caractere proprii sunt:
• Clima si microclimatul: temperatura si extremele termice, insolatia, altitudinea, panta,
expunerea la soare
• Solul: structura, permeabilitatea, aerarea
• Planta: soiul si portaltoiul
• Tehnologia de cultura
• Tehnologia de prelucrare
Altudinea si latitudinea sunt factori foarte importanti care influenteaza temperatura, umiditatea
si luminozitatea. Acestea variaza in zonele meridionala fata de cele nordice sau in zonele de
campie si cele de deal sau de munte.
Expunerea la soare influenteaza puternic coacerea strugurilor, expunerea catre sud sau sud-vest
fiind cea mai potrivita.
In cifre, suma temperaturilor din perioada aprilie-octombrie este necesar sa atinga 2000oC. In
ceea ce priveste expunerea la soare, vita de vie are nevoie de 1.300 ore de soare.
Dintre multele tipuri de sol identificate și clasificate de-a lungul timpului, credem că pasionații
de vin ar trebui să rețină cel puțin următoarele: aluvionar, argilos, bazaltic, calcaros, feruginos,
granitic, nisipos, terra rosa, tufa, vulcanic.
3
Desigur că diversitatea solurilor este mult mai mare, iar cei care doresc pot aprofunda subiectul
folosind literature de specialitate.
Într-o definiție scurtă a terroir-ului, termen de etimologie franceză, acesta exprimă reunirea într-
un singur loc a unor caracteristici climatice, geografice, geologice, care încorporează influențele
temperaturilor, precipitațiilor, lumina soarelui, solului (structura, aciditatea, mineralele, apa și
mai ales capacitatea - potențialul de reținere a acesteia), înclinația pantei (dacă e regiune cu
dealuri), drenajul solului. Termenul de terroir are în spate peste o mie de ani de experiență și de
observație a ceea ce se întâmplă în vie, fapt care a condus la o calitate ridicată a producției de
struguri, o delimitare precisă și identificarea soiurilor care se pretează a se cultiva în anumite
zone și locații viticole.
Majoritatea vinificatorilor preferă solurile bine drenate, mai degrabă nefertile pentru viile
lor. Acest lucru poate părea contra-productiv, dar pentru a obține vinuri de calitate este
cumva imperativ. Componenta principală a vinului de calitate este, în cele din urmă, legată de
randamentul viei. Viticultorul va căuta să minimizeze nutriția plantelor, atât a cantităților de apă
cât și a mineralelor, pentru a reuși să extragă ce este mai bun din vița de vie. Acest stres cauzează
viței, care produce mai puțini struguri, dar care înmagazinează o concentrație și complexitate
aromatică deosebită, zahăruri suficiente și aciditate echilibrată.
Prin plantarea în soluri bine drenate, vița de vie va extrage apă din surse mult mai reduse.
Prin urmare, dacă vița de vie va fi rareori irigată cu apă, se va stimula în acest mod creșterea
rădăcinilor sale ce vor intra mai adânc în sol, tocmai pentru a ajunge la surse de apă subterană.
Ajungând mult mai adânc, prin straturi de sol variate de unde extrage minerale, atingând în final
prețioasa apă, strugurii vor dobândi complexitate aromatică ce se va regăsi în final în compoziția
vinului.
Culoarea solului, pietrele și diferitele roci componente vor influența via și chiar vor menține
căldura (crucială pentru viticultura din zonele cu un climat mai rece). În unele regiuni, în afara
retenției de căldură, pietrele sunt folosite pentru a reflecta lumina soarelui spre vița de vie.
Aciditatea solului, reprezintă un alt element important care se va reflecta în calitatea vinurilor.
S-a observat de mult timp faptul că solul contribuie covârșitor la aroma și savoarea vinului,
precum și la structura și chiar longevitate sa - fiind unul dintre factorii determinanți care
contribuie și se regăsește în noțiunea de „terroir”.
Terroir-ul indică nu numai mozaicul compozițional format din sol, apă, aer, dar și influențele
climatice locale, mezoclimatul (specific fiecărei podgorii și care poate varia în teren chiar până
la câțiva metri), numărul anual de zile însorite, vânturi predominante. În romantismului lor,
francezii atribuie terroir-ului o importanță deosebită, acesta fiind atributul de diferențiere, de
unicitate al fiecărei vii, ceea ce ar face imposibilă reproducerea sa oriunde altundeva. Această
noțiune este îmbrățișată în cea mai mare parte a Europei, în special în Franța, dar este practic
absentă în cele mai multe țări din lumea nouă.
Mai recent, vinificatori din lumea nouă au început să îmbrățișeze termenul de terroir, cu efectele
sale ce se regăsesc în vinurile produse de aceștia. În lumea nouă, vinificatorii au fost mai mult
preocupați să scoată în evidență stilurile personale de vinificație, dar treptat, încep să mizeze
pe faptul că vinul se face cu adevărat în vie, natura jucând rolul cel mai important într-un vin de
personalitate.
Culoarea solului, pietrele și diferitele roci componente vor influența via și chiar vor menține
căldura (crucială pentru viticultura din zonele cu un climat mai rece). În unele regiuni, în afara
retenției de căldură, pietrele sunt folosite pentru a reflecta lumina soarelui spre vița de vie.
Aciditatea solului, reprezintă un alt element important care se va reflecta în calitatea vinurilor.
4
Studiu de caz:
În Bordeaux, toată lumea vorbește despre „terroir”, „éclaircissage”, taninuri și multe alte
cuvinte aparent rezervate cunoscătorilor de vinuri.
Petrus este o proprietate foarte mică, cu o suprafață de doar 12 hectare. De-a lungul istoriei
sale a existat o singură extindere în 1969, când au fost cumpărate 5 hectare de la una dintre
proprietatățile învecinate. Orice altă creștere viitoare a suprafeței este imposibilă, dat fiind că
forma actuală a domeniului este singurul loc din lume unde terroir-ul îndeplinește criteriile
pentru obținerea vinului caracteristic de Petrus.
Francezii folosesc „terroir“ pentru a defini combinația de sol, subsol și condiții de vreme, pe
scurt, toți factorii care fac o vie unică. Practic, tot ce influențează într-un fel sau altul viața unei
podgorii intră în componența unui terroir, iar în regiunea Bordeaux nimic nu este mai valoros.
Deosebiri geologice minuscule între soluri, expuneri la soare cu diferențe extrem de mici
influențează gustul și aroma unui vin la doar câteva sute de metri distanță între strugurii din
care a fost produs.
Spre deosebire de microrelieful din jur, zona domeniului Petrus este specială mai ales pentru
că solul este aproape integral format din argilă. Această argilă datează de acum 40 de milioane
de ani, când întreaga regiune a Bordeaux-ului se afla pe fundul unui ocean și nu este deloc o
raritate în zonă, doar că în cele mai multe dintre cazuri se găsește ascunsă adânc sub pământ.
Petrus e unul dintre puținele locuri unde stratul de argilă se află foarte aproape de suprafață.
În jurul plantației, în loc de argilă, la suprafață sunt depozite de pietriș din albiile râurile care
curgeau acum multe milioane de ani. Pietrișul formează ceea ce astazi este numit Plateau de
Pomerol, unde se produc majoritatea vinurilor cu denominația Pomerol.
Atunci cand este expusă la caldură, argila din zonă devine tare ca piatra. După ce au cucerit
Galia, acum 2000 de ani, romanii au denumit locul Petrus pornind tocmai de la „petra“, cuvântul
pentru piatră. În timpul verii, acum, ca și atunci solul se întărește până când nu mai poate
fi săpat. Romanii nu au putut planta vie acolo așa că au mers mai la vest, de-a lungul râului
Dordogne și de-a lungul estuarului Gironde.
La Petrus era un sol pe care nu îl cunoșteau atunci când venea vorba de plantarea de vii. În
prezent, se crede că terenul întregii zone a fost folosit pentru livezi, pentru că în limba latina,
pomer este un fruct cu samburi, iar de aici ar putea proveni numele satului Pomerol.
Acest sol nu este foarte adânc, are o profunzime de doar 60-80 de centimetri. Sub acest strat
superior avem o argilă albastră, care este atât de compactă încât rădăcinile nu o pot penetra.
Contrar poveștii majorității viilor din Bordeaux, unde rădăcinile viței de vie sunt extrem de
profunde, la Petrus avem o dezvoltare laterală a sistemului de rădăcini. Oamenii vor spune „dacă
aveți o profunzime atât de mică a solului, nu va fi via suprasaturată cu apă atunci când plouă?”.
Suntem deasupra unei argile speciale, numită smectit.
Argila este împărțită în mai multe categorii, în funcție de comportamentul pe care îl are în
contact cu apa. Unele tipuri de argile se contractă, altele se dilată și absorb apa. Smectitul se
extinde foarte mult în prezența apei și se contractă atunci când este uscat. Din acest motiv, de
fiecare dată când plouă, solul nu absoarbe decât 10% din cantitatea totală de apă. Nu avem
5
niciodată probleme cu apa în exces. Fiind poziționat într-un climat oceanic, cu foarte multe
ploi pe timpul iernii și veri foarte secetoase, la Petrus, via poate rezista chiar și câteva luni
fără nici un strop de apă. Apa care a fost absorbită de argilă rămâne la dispoziția plantei la un
nivel molecular. Avem un sol în care nu există niciodată apă în exces, dar în același timp nici nu
lipsește vreodată.
Totuși, adevăratul început al Petrus așa cum îl știm astăzi datează de după filoxera. Filoxera a
fost o boală a viei care a venit din America de Nord și a distrus complet toate viile europene.
Înainte de această boală, un botanist german a întocmit o listă a tuturor varietăților de struguri
din Bordeaux. Lista lui depășea 1.200 de tipuri de vie, dar după filoxera, s-a stabilit că doar șase
varietăți de struguri negri vor fi folosiți: cabernet franc, cabernet sauvignon, merlot, malbek, petit
verdot și carménère, un soi aproape dispărut din regiune.
Atunci când a venit momentul luării unei decizii la Petrus, alegerile erau limitate la două
soiuri, din cauza solului. În 1880-1890, atunci când via a fost replantată, alegerile erau
merlot sau malbek. Suntem pe ceea ce experții numesc soluri reci, deoarece puterea soarelui
este absorbită de pământ, nu reflectată, cum se întâmplă pe pietriș. Aveau nevoie de un
strugure cu maturație rapidă, iar varietățile de mai sus erau singurele care se potriveau
acestui criteriu. Malbek era deja folosit înainte de filoxera; vinul obținut este unul cu o
culoare foarte intensă, dar nu era cunoscut pentru finețe și calitate. Decizia finală a fost de a
planta merlot, în ciuda faptului că este un soi considerat riscant, din cauza fragilității foarte
mari, cel puțin comparativ cu soiul cabernet.
Ce s-a întâmplat a fost surprinzător: odată altoit, merlot-ul pe tulpini americane, a devenit în
același timp mai rezistent și mai bun. Nimeni nu știa ce va rezulta din combinația merlot-ului cu
acest tip de sol, dar din fericire, combinația a dus la vinul Petrus pe care îl cunoaștem astăzi.
Ce este Petrus, prin ce este Petrus special? De obicei, merlot-ul este plantat în combinație cu
cabernet, un soi mai rigid și mai auster. Merlot-ul are rolul de a rotunji rezultatul final, dar de
unul singur, soiul este unul destul de lipsit de personalitate. Datorită solului de la Petrus, avem
același nivel al taninurilor cu vinurile de la Chateau Latour. Nivelul taninurilor este foarte ridicat,
dar pentru ca sunt taninuri provenite din merlot, sunt foarte blânde. Deci, folosim 100% merlot,
iar în ceea ce priveșe vârsta viilor, avem o vârstă medie de 35-40 de ani, ceea ce înseamnă
că replantăm câte un hectar la fiecare 8-10 ani, prin rotație, pentru a fi siguri că nu suntem
niciodată puși în situația de a avea prea mulți butuci tineri sau prea mulți butuci bătrâni.
Există părerea că vinul este cu atât mai bun cu cât via din care provine este mai bătrână, dar
acest lucru este valabil doar până la un anumit punct. La fel ca la oameni, devenim mai buni
odată cu vârsta, dar de la un punct încolo, începem să ne pierdem din calități și să fim mai
predispuși la boli. Din acest motiv menținem o vârstă medie de 35-40 de ani.
La capătul fiecărui rând de vie, o tufă de trandafiri este folosită ca un sistem de avertizare
biologic în cazul unui atac al unei ciuperci care poate cauza distrugeri importante. În loc să
constate o infecție direct pe vie, viticultorii preferă să folosească plante mult mai sensibile, care
să poată avertiza în timp util. Ne întoarcem la această tehnică pentru a putea reduce cantitatea
de produse chimice pe care o folosim pentru întreținerea viei.
La Petrus, suntem foarte atenți la arhitectura unei vițe de vie. Folosim tulpini foarte drepte, cu
ramuri aproape perpendiculare. Acest tip de creștere este cel mai eficient din punctul de vedre al
circulației sevei în plantă, de la rădăcini către fructe. În general încercăm să evităm arcele pe care
le formează ramurile viței de vie. Încercăm întotdeauna să fim cât mai aproape de perfecțiune, dar
acest lucru nu este întotdeauna posibil, deoarece în natură lucrurile nu cresc aproape niciodată în
unghi drept. Pentru a corecta acest lucru, păstrăm o singură ramură din anul anterior, pe care noii
6 struguri vor crește. În acest fel limităm încă de la început cantitatea de struguri care pot fi produși.
În anul 2011, Petrus a produs 30.000
de sticle de vin, disponibile în seturi
de maxim 6 sticle. De-a lungul anilor,
cantitatea de Petrus a scăzut din ce
în ce mai mult, deoarece calitatea a
crescut din ce în ce mai mult. Regulile
sunt foarte stricte. Producția ar putea
fi mai mare, dar nu la acest nivel de
calitate. Chiar și într-un an foarte
bun, doar 75% din cantitatea totală
de vin va fi folosită. Ce nu întrunește
standardele Petrus este vândut altor
producători, pentru a fi folosi în
amestecuri. Păstrăm 10% din fiecare recoltă, iar restul de 90% este disponibil pe piață. O parte
din vin este vândut direct clienților, dar cel mai adesea, datorită valorii foarte mari pe piață, vinul
va fi revândut.
Cel mai ieftin Petrus disponibil în acest moment pornește de la 1.000 de euro sticla, iar cel mai
scump costă 5.000 de Euro. Vorbim de vinuri cu o vechime de cel mult 30 de ani. Un Petrus din
1961, un vin foarte rar, poate ajunge și la 10.000 de euro sticla.
Este extrem de frustrant, după atât de multă muncă din partea noastră, să știm că vinul nostru
nu este băut, că devine o marfă strict comercială. Acum câteva luni am primit vizita unui domn
american, care a investit foarte mult în Petrus, dar nu gustase niciodată vinul. Noi producem
vinuri pentru a fi băute, nu mărfuri pentru speculații financiare. Da, suntem un vin rar, dar este
un vin care trebuie băut. Credem că prețurile noastre sunt rezonabile dată fiind calitatea, iar în
ultimii ani am fost cea mai ieftină marcă din topul ierarhiei vinurilor de Bordeaux. Nu urmăm
tendința măririi continue a prețurilor. Este ridicol, ajungem să nu mai bea nimeni vinul nostru!
7
Pinot Noir. Este o varietate nobilă de viță de vie (Vitis Vinifera), de culoare roșie, dar cu pulpa
albă. Este unul dintre cele mai vechi soiuri de struguri din lume și a fost denumit după forma de
con de pin pe care o are înainte de a fi cules. O altă variantă susține faptul că a fost denumit dupa
familia Pinot, al cărei arbore genealogic datează în urmă cu peste 2000 de ani.
Legenda spune că Pinot-ul a sosit pe teritoriul Galiei încă de pe vremea romanilor, deși există
istorici care susțin că romanii ar fi găsit aceasta varietate acolo când au cucerit teritoriul
cunoscut astăzi sub numele de Bourgogne (secolul I î.Hr.).
Cert este că prima documentare istorică datează din anul 1345, când călugării francezi au adus
strugurele cu ei în Rheingau (Alsacia), unde a fost cultivat începând cu anul 1470.
Biserica deținea pământurile pe care se cultiva vița de vie, pe atunci, iar după revoluția franceză
din anul 1789, acestea au fost distribuite familiilor din Bourgogne, fapt care a dus la conducerea
și stăpânirea individuală a loturilor, model păstrat până în zilele noastre.
Astăzi, deși crește în mai multe zone geografice de pe glob, el continuă să fie asociat în special cu
regiunea Côte-d’Or, din Bourgogne, Franța, unde se produce unul dintre cele mai de calitate (dar
și scumpe) vinuri din lume.
Pinot Noir este unul din singurele trei soiuri de struguri permise de către legislația franceză în
producerea șampaniei, alături de Pinot Meunier și Chardonnay.
Pinot Noir este un strugure genetic instabil, ceea ce înseamnă că se modifică foarte ușor, fapt
care are ca rezultat dificultatea menținerii constante a parametrilor săi. Se estimează că există în
lume peste 1000 de clone diferite ale familiei Pinot. Unele dintre acestea au devenit cunoscute ca
varietăți independente: Pinot Blanc, Pinot Gris, Pinot Meunier.
Instabilitatea sa genetică în combinație cu condițiile meteorologice pretențioase, cerute de
această varietate, face din Pinot Noir un strugure dificil de crescut și întreținut, chiar și pentru
cel mai experimentat oenolog.
Pinot Noir este cel mai precoce dintre soiurile de struguri pentru vinuri superioare bune pentru
cultură și pentru vinificare. Relativ sărac în taninuri și aciditate, are nevoie de o climă rece.
Prea puțin soare aduce un vin palid, sărac în arome. Cu prea multă căldură, Pinot Noir poate
dezvolta arome de gem, de copt, pierzându-și eleganța și satinarea. Chiar și celor mai bune Pinot
Noir-uri ale Lumii Noi le lipsește complexitatea magică a celor burgunde, acolo unde se simt
perfect în solurile argilo-calcaroase și în clima rece.
Din considerentele de mai sus, aroma vinului produs din Pinot Noir este schimbătoare. Când este
tânar, oferă simple caracteristici de cireșe, prune și căpșuni (fructe roșii, coapte). Pe măsură ce
devine mai matur, caracteristicile sale devin mai complexe, incluzând stafide, fân, tutun, piele,
ciuperci sau piper negru. Culoarea sa este de un roșu-maroniu plăcut și transparent.
Face o pereche ideală cu carnea de miel (prăjită sau fiartă), rață, fazan, și paste făinoase de
origine italiană (fără sosuri prea picante, care tind să accentueze conținutul de alcool). Este
renumit ca ingredient pentru celebrul Coq au vin francez (pui fiert în vin roșu).
Pinot Noir este un soi specific și el zonelor de climă rece. La fel ca alte soiuri franțuzești a
emigrat în multe zone ale lumii, dar e mai puțin răspândit. Asta și pentru că este un soi dificil de
vinificat. În plus, diferențele de terroir sunt mult mai accentuate decât la alte soiuri.
Un Pinot Noir de Burgundia este un vin care excelează în delicatețe. Se remarcă prin culoarea nu
foarte intensă și prin aroma de violete, cu note de mentă. Gustul mediu corpolent poate avea însă
un final remarcabil de lung.
În schimb, un Pinot Noir din regiunea sudică, cum ar fi Pommard, nu este recunoscut pentru
delicatețe. Ba din contra, în tinerețe sunt vinuri masculine, taninoase, ceva mai rustice. Finețea
unui Pinot Noir cu adevărat bun vine odată cu vârsta.
Pe un sol pietros, cu substrat calcaros, Pinot Noir dă vinuri fine, cu aromele tipice mult mai bine
conturate. Pe un sol format mai mult din cernoziomuri și argile, mai ales la latitudini sudice, Pinot
Noir devine mai plin, mai corpolent, dar își schimbă accentul aromelor pe fructe roșii coapte.
Fel principal:
Trilogie Rossetya:
• mușchiuleț porc
• cotlete berbecuț Jurilovca
• mușchi vacă
• sos Pinot Noir și vol-au-vent cu ciuperci gratinate
• preparatul va fi însoțit de „vel-au-vent forestier”
Desert:
• Marchiza de ciocolată
MODULUL I (ÎNCEPĂTORI)
21 Iunie - II. Cum se degustă vinul - 45 min
5 Iulie - III. Prezentare de pahare - 45 min
2 August - IV. Clasificarea vinurilor
6 Septembrie - V. Tehnologie de vinificare pentru vinul alb - 45 min
27 Septembrie - VI. Tehnologie de vinificare pentru vinul rose și roșu - 45 min
MODULUL II - AVANSAȚI
Octombrie - I. Vinuri mono-cepage, cupaje sau asamblaje - 45 min TBA
Noiembrie - II. Asocierea vinului cu evenimentele - 45 min TBA
Noiembrie - III. Asocierea vinului cu mâncarea - 45 min TBA
Decembrie - IV. Sampania/spumantul - 45 min TBA
*Datele se pot modifica de către organizatori, situație în care se participanții vor fi anunțați
din timp.
VINOPOLIS Wine Club își propune să contribuie la dezvoltarea culturii vinului pentru
și prin membrii săi, prin ședințele despre vinurile lumii și cele autohtone, despre arta
asocierilor gastronomic, culturale și ambientale ș.a.
Vinul nu este o simplă băutură, el îți crează o stare de spirit, în funcție de eveniment,
de ceea ce mănânci, de muzica pe care o asculți. Fiecare din multitudinea de soiuri
de struguri și de tipuri de vin are o personalitate distinctă care îl face compatibil cu o
anume ocazie, mâncare, muzică sau operă literară.
Avem de ales între prospețimea vinului alb, versatilitatea rose-ului, sau complexitatea
vinului roșu. Între vinurile liniștite, cele spumante, frizante și cele fortifiate. Între cele
seci, demiseci și dulci…
Vino să descoperi tainele vinurilor și să înveți cum îți pot oferi ele cea mai plăcută
experiență atunci când le întâlnești.
Cotizația lunară este de 50 de lei. Membrii VINOPOLIS Wine Club pot achita cotizația
lunar (cel târziu până pe data de 10 a lunii în curs), trimestrial, semestrial sau anual. 15
Ai nevoie de un vin și nu știi de unde să începi căutările?
Descarcă acum Aplicaţia Vinimondo pentru iOS și Android
și lasă-te purtat prin lumea vinurilor!
Cunoscător sau nu, aplicaţia este gândită să facă recomandări
16 în funcţie tipul vinului, de felul de mâncare pe care vrei să îl
asociezi acestuia și de buget.