Ziua Ursului

Stretenia sau Ziua Ursului este o sărbătoare cu dată fixă (2 februarie) care deschide Anul viticol şi pomicol.
Ziua Ursului ocupă, în Calendarul popular, ziua de mijloc a Filipilor de Iarnă (în Muntenia, Oltenia) sau a
Martinilor de Iarnă (în Banat). În Calendarul creştin ortodox, la această dată se prăznuieşte Întâmpinarea
Mântuitorului Iisus Hristos. Ursului, dovadă a caracterului său divin, nu i se spune acum pe nume – urs –
iar prin locurile lui obişnuite de trecere i se lăsa, de obicei, o pulpă de viţel. Dacă, totuşi, trebuia să i se
pronunţe numele, i se zicea, cu respect, ăl Bătrân, Moş Martin, Moş.
Conform tradiţiei, Ursul ar ieşi în ziua lui din bârlog să-şi privească umbra pe zăpadă. Dacă este frig, ceaţă
şi nu-şi vede umbra, îşi dărâmă bârlogul, trage un joc, merge la râu şi bea o gură de apă şi-şi vede de
treburi prin pădure. Din contră, dacă timpul este frumos, e soare şi-şi vede umbra pe zăpadă, intră din
nou în bârlog, pentru că iarna va mai dura 40 de zile. În credinţele, basmele şi legendele populare, ursul
apare ca o fiinţă foarte ciudată a pădurii: fată puii iarna, în timp ce alte vietăţi aşteaptă anotimpul călduros;
dacă timpul e frumos, intră în adăpost; dacă este urât, îşi reia activitatea prin pădure; dacă găseşte punte
peste râu, o strică; dacă n-o găseşte, dărâmă un copac şi pune punte, etc. Oamenii au asociat
comportamentul ursului, real sau imaginar prezentat de folclorul românesc, cu timpul capricios de la
sfârşitul iernii şi începutul primăverii, aşa cum Baba Dochia este răspunzătoare de zilele schimbătoare de
la începutul lunii martie.
La Stretenie sau Ziua Ursului timpul este favorabil pentru observaţii meteorologice şi astronomice, pentru
prorocirea belşugului viţei de vie şi pomilor fructiferi. Oamenii satelor, necunoscând sensul cuvântului
Stretenie (care este traducerea slavonă a sărbătorii creştine Întâmpinarea Domnului), au botezat cu acest
nume o divinitate meteorologică a cărei fire contradictorie se reflectă în schimbările climatice ce le
hotărăşte de ziua ei: dacă este iarnă grea, aduce primăvara şi căldura; dacă este timp frumos şi
primăvăratic, întoarce iarna şi frigul etc. (Bucovina, Moldova). Stretenia era văzută şi drept o sfântă, care
ajuta oamenii nevoiași. Ziua de 2 februarie mai era și sărbătoarea vitelor și a babelor.

Obiceiuri de Ziua ursului

Copiii erau unși cu grăsime de urs. Prin această practică se credea că puterea acestui animal era
transferată asupra copiilor. Bolnavii de „sperietoare” erau tratați în această zi prin afumare cu păr de urs.
Se consideră că în această zi anotimpul rece se confruntă cu cel cald, sărbătoarea fiind un reper pentru
prevederea timpului calendaristic. Oamenii puneau schimbarea vremii pe seama comportamentului
paradoxal al ursului, numit Ăl Mare sau Martin. Pentru a câștiga bunăvoința animalului sălbatic, ei așezau
pe potecile pe unde obișnuia să treacă acesta, bucăți de carne sau vase cu miere de albine. Se credea că,
dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog și văzându-și umbra, se sperie și se retrage, prevestind
astfel, prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni. Dimpotrivă, dacă în această zi cerul este înnorat, ursul nu-și
poate vedea umbra și rămâne afară, prevestind slăbirea frigului și apropierea primăverii.
Credincioșii cinstesc Icoana Maicii Domnului pentru spor și sănătate în această zi. Acest obicei mai poartă
numele de "Îmblânzirea inimilor împietrite" sau "Profeția lui Simeon".
Tot în această zi are loc "Târcolitul viilor", un ritual de ocol, îndeplinit de viticultori.
În Transilvania, bărbații merg să taie și să lege via. Din crenguțele de viță își împodobesc pălăriile și fac o
petrecere la care dezgroapă o sticlă de vin din anii trecuți.