ROBU ANA-MARIA

XIB

POVESTEA LUNILOR ANULUI

Un nume pe lună

Anul Nou aduce cu el calendare proaspete, planuri, promisiuni și dorința de a consemna

evenimentele vieții noastre în file de jurnal. Toate acestea au ceva în comun: lunile anului. Ne
programăm să slăbim în ianuarie, să mergem la sală în februarie, să oferim mărțișoare în martie, să
glumim în aprilie, să mergem la alergat în mai, să fim romantici în iunie, să mergem la mare în iulie,
să privim stelele în august, să începem școala în septembrie, să culegem struguri în octombrie, să
purtăm costume de Halloween în noiembrie și să ne reunim cu familia de Crăciun, în decembrie.
Numele celor 12 luni au devenit atât de prezente în tot ceea ce facem, încât le tratăm ca pe o relație
veche: ne sunt indispensabile, dar nu le mai acordăm atâta atenție. De unde vin numele lor, cine le-a
inventat și ce semnifică?

Ianuarie

Prima lună, cea care deschide calea noului an, poartă numele zeului roman Ianus.Asocierea nu este
întâmplătoare. Ianus avea în fișa postului său divin responsabilitatea de a se ocupa de porți și
începuturi. Ambele reprezintă frumoase metafore pentru orice debut, fiecare ușă deschizând o cale,
ce poate reprezenta o nouă etapă. Ianus era, de regulă, reprezentat ca având două fețe, privind atât
înainte, cât și înapoi, așa cum facem și noi în preajma Revelionului: analizăm ce am realizat și ne
gândim la viitor.

Februarie

La fel ca surorile sale, februarie este tot de origine latină, provenind din februarius sau din februa.

Februa era denumirea sub care se desfășura un festival al purificării, menit să pregătească oamenii
pentru sosirea primăverii. După ce februarie a fost adăugată calendarului roman, sărbătoarea
începea în data de 15, cu ritualuri pentru alungarea spiritelor rele, purificarea orașului, eliberarea
fertilității și sănătății.

Martie

Martie este o lună mai cu moț, pentru multă vreme fiind vedeta care deschidea calendarul roman. De
la întemeierea Romei, în anul 750 î.Chr., până în jurul anului 150 î.Chr., romanii au funcționat cu un
calendar de mic litraj, care cuprindea doar 10 luni și care începea din martie. Se consideră că
Romulus este cel care a conceput această metodă de calculare a timpului. Pe lângă faptul că era
prima, mai avea și numele unui zeu puternic: Marte, patronul războiului și agriculturii. Atât de
puternic încât și o planetă (Marte) și o zi a săptămânii (marți) au fost numite în onoarea lui. Dacă
 ROBU ANA-MARIA
XIB

războiul nu prea are legătură cu primăvara, în schimb agricultura are și se consideră că luna poartă
numele lui Marte pentru a marca începutul unui nou ciclu agricol.

Aprilie

Aprilie, nebunatică precum o știm, avea 29 de zile la început, primind una ca bonus, în timpul
reformei din anii 40 î.Chr.. Numele are și el o origine ambiguă. O variantă este cea care pleacă de
la aperio, aperire, apertus, cu sensul de a se deschide, așa cum fac florile în această perioadă a
anului. Alte teorii o aduc în discuție pe zeița frumuseții, Afrodita, sosia greacă a romanei Venus. În
timp ce la țară, în aprilie, aveau loc multe sărbători câmpenești, la Roma, festivitățile erau dedicate
unor zeități feminine și, în special lui Venus.

Mai

În cazul lui florar, inspirația a venit de la zeița Maia. Poate mai puțin celebră decât alți colegi - zei,
Maia, în mitologia greacă era fiica lui Atlas (titanul condamnat să țină tot cerul pe umeri) și mama lui
Hermes (mesagerul zeilor). Maia era considerată un simbol al maternității și ocrotitoarea Pământului.
Luna mai începea cu sărbătoarea cunoscută drept Ludi Florae, dedicată plăcerii sub toate formele.
Spre mijlocul lui mai, romanii trecea în extrema opusă și organizau o serie de ritualuri menite să
îmblânzească umbrele celor trecuți în veșnicie.

Iunie

Dacă au făcut grecilor concesia de a le ceda denumirea lunii mai, romanii revin în forță cu
următoarea pe listă, iunie. Soția lui Jupiter, Junona și-a cerut și primit drepturile. Atât numele zeiței
cât și al lunii s-ar părea că provin din termenul juventas - tinerețe. În Calendarul ilustrat al lui
Filocalus (din 354 d.Chr.) luna era reprezentată sub forma unui nud masculin ținând o torță, simbol al
solstițiului de vară, notat de romani în data de 24 iunie.

Iulie

În miezul verii, avem parte de prima lună care poartă numele unei persoane reale. Iulie este luna în
care a venit pe lume Iulius Cezar. Cum se întâmplă adesea, a fost nevoie ca ocrotitorul lui Brutus să
moară, în anul 44 î.Chr., pentru ca luna nașterii sale să îi poarte numele. Înainte de acest trist
eveniment, luna se numea Quintilis, având în vedere că în vechiul calendar, unde numărătoarea
începea din martie, iulie era cea de-a cincea în șirul anului.
 ROBU ANA-MARIA
XIB

August

Ca să nu rămână mai prejos, Augustus, primul care a purtat titulatura de împărat roman, și-a primit și
el propria lună, în anul 8 î.Chr., la șase ani după trecerea în lumea celor drepți. Viitorul împărat venise
pe lume cu mai modestul nume de Octavian, însă Iulius Cezar l-a adoptat numindu-l moștenitorul
său. Astfel, a avut nevoie și de un nume pe măsură, optând pentru Augustus. Se spune că luna august
are tot 31 de zile, pentru ca cei doi lideri romani să se bucure de cinstire egală. Luna august s-a
dovedit una benefică pentru Imperiul Roman, multe din reușitele sale istorice fiind înregistrate în
această perioadă: intrarea triumfală a lui Augustus în Roma, câștigarea autorității asupra Egiptului,
sfârșitul războaielor civile etc.

Septembrie

Începând din septembrie, socoteala lunilor devine mai simplă, denumirile lor fiind inspirate de
ordinea în vechiul calendar roman. Septembrie vine din latinul septem, care înseamnă șapte. În
calendarul roman de 10 luni, septembrie era, într-adevăr, cea de-a șaptea lună. Ulterior, ianuarie și
februarie au fost adăugate, dar numele lunii a noua a rămas neschimbat. Între 12 și 14 septembrie,
aveau loc Ludi Romani, festivități cu caracter religios, extinse apoi între 5 și 19 septembrie. Data de 4
septembrie îi era închinată lui Iulius Cezar, zeificat postum și ținut la mare cinste de romani.

Octombrie

Toamna, romanii nu au mai găsit energia necesară de a da lunilor niște nume mai inspirate, așa că le-
au lăsat să curgă în vechile formule. Octombrie, de la octo - opt și-a păstrat denumirea din calendarul
anterior celui iulian. Cu toate acestea, nu se poate plânge de discriminare, fiind o lună în care romanii
sărbătoreau din plin: Mundus patet (festivități dedicate trecerii către lumea umbrelor și ploilor), în 5
octombrie, Meditrinalia (sărbătoare în cinstea zeilor) în data de 11, Augustalia (închinată lui
Augustus) în 12 sau Armilustrium (sărbătoare militară) pe 19. Conform crezului politic ”pâine și circ”,
cel puțin cel de-al doilea ingredient era

Noiembrie

De la novem, ”nouă”, intră în calendar și penultima lună a anului, noiembrie. Vremea capricioasă nu îi
ținea în casă pe romanii dornici de distracție, aceștia având posibilitatea de a participa la spectacole
de teatru sau întreceri atletice deschise publicului larg.

Decembrie

Anul roman timpuriu se încheia cu luna nr. 10, așa că decem a trecut în denumirea lui decembrie și a
rămas acolo. O sumedenie de sărbători păgâne au precedat sărbătorile de iarnă ale zilelor
noastre. Saturnaliile, care începeau în 17 și țineau până în 23 decembrie, se lăsau cu sacrificii aduse
zeului Saturn și petreceri publice urmate de oferirea unor daruri. Ordinea socială era răsturnată,
 ROBU ANA-MARIA
XIB

jocurile de noroc, permise, iar stăpânii schimbau rolurile cu sclavii lor. Tot în preajma actualului
Crăciun, la data romană de 25 decembrie era sărbătorit zeul soarelui neînvins, Sol Invictus,
protectorul soldaților.

Tot romanii ne-au dat și numele calendarului, fiecare primă zi a lunii fiind numită calendae,
semnificând începutul unui nou ciclu lunar. Le mulțumim azi că nu ne uităm la trecerea timpului ca
mâța în calendar și că le putem face capul calendar celor dornici să învețe mai multe despre lumea în
care trăim.