Ianus

În mitologia romană, Ianus de origine autohtona, este zeul roman al uşilor, al

alegerilor şi  al începuturilor şi al sfârşiturilor. Este unul dintre zeii timpurii ai Romei,
considerându-se că după el a fost numită luna ianuarie.

Prima lună a anului este numită după zeul Ianus, în special datorită faptului că
acesta a fost adesea reprezentat cu două feţe: una care priveşte înainte, respectiv
una care priveşte înapoi. Iniţial, Ianus era înfăţişat cu o faţă cu barbă, respectiv una
fără, considerându-se că acest lucru ar fi simbolizat bătrâneţea şi tinereţea.

Gardian al raiului, se spune că, la origini, Ianus ar fi fost un muritor, originar din
Tesalia care a ajuns să domnească în Latium, în epoca de aur, în vremea sa fiind
introduşi banii, legile şi agricultura în zonă.

Un alt mit spune că Ianus ar fi fost prezent în Roma la momentul răpirii Sabinelor,
respectiv în momentul în care, din dorinţa de a se răzbuna, sabinii au atacat zidurile
Capitoliului. Ianus ar fi făcut ca în faţa lor să ţâşnească un şuvoi fierbinte de apă care
le-ar fi forţat retragerea.

Următorul rege al Romei, după Romulus, Numa, a ridicat în onoarea lui Ianus un
templu cu o poartă dublă, una îndreptată spre răsărit, respectiv una spre apus. În
perioadele de război, porţile erau deschise pentru ca zeul să le vină în ajutor
romanilor, iar în vremurile de pace, erau închise.

Saturn

Saturn (în latină Saturnus) a fost o veche divinitate de origine latină, care patrona
muncile agricole şi roadele pământului. El a fost identificat de-a lungul timpului cu
titanul Cronos, din mitologia greacă. În evul mediu el era cunoscut ca fiind zeul
roman al agriculturi, justiţiei şi dreptaţi; în mâna stângă avea o secere iar in mâna
dreaptă avea spice de grâu. Saturn avea templul pe Forum Romanum care conţinea
trezoreria regală.

În Babilon el se numea Nimib şi era o divinitate a agriculturi. Saturn, numit Cronos de catre
greci, la sfarşitul erei zeilor, era ocrotitorul semănătorilor şi a culturilor, iar soţia sa Ops era
ajutorul culegătorilor. Saturn a fost unul dintre cei şapte titani sau Numiani şi împreuna cu ei
a stăpânit universul. Titanii erau uimitori de mari si aveau puteri extraordinare dar cu toate
acestea au fost distruşi de către Jupiter.
Dupa ce şi-a omorât tatăl, Saturn a devenit stăpânul universului alături de sora sa Ops care i-
a devenit şi soţie. Era prezis ca intr-o zi Saturn să işi piarda puterile când unul dintre fiii săi se
va intoarce impotriva sa. Pentru ca acest lucru să nu se intâmple de fiacare data când Ops
năştea câte un copil Saturn îl devora. Când s-a nascut al şaselea copil, Jupiter(Zeus), Ops l-a
ascuns departe pe insula Creta. Apoi a invelit o piatră în haine de copil. Înşelăciunea sa a fost
completă când Saturn a devorat piatra crezând ca este copilul. Când Jupiter a crescut el a
devenit purtătorul de cupe al tatălui său. Cu ajutorul lui Gaia, bunica sa, Jupiter i-a dat tatălui
său o poţiune prin care i-a scuipat pe toti cei cinci fii ai săi mâncaţa: Vesta, Ceres, Juno, Pluto
si Neptun.

De atunci un devastator război a început, un război care aproape a distrus universul, între
Saturn şi fraţii săi contra lui Jupiter şi fraţi săi. Jupiter a învins şi Olimpul a devenit locul său
de domnie. Saturn şi fraţii săi au fost inchişi in Tartarus, o regiune intunecată de la capătul
pământului.

Saturnalia

Saturnalia era un festival dedicat lui Saturn, zeul roman al agriculturii. Zeul i-a
învăţat pe oameni agricultura, de aceea este lesne de înţeles de ce Saturn se bucura de
o asemenea popularitate şi de ce romanii îl onorau cu cel mai mare festival. La
începutul Romei, sărbătoarea era una simplă, care includea un festival de o zi, dar
odată cu trecerea timpului a devenit o sărbătoare care dura cinci zile. Conform
istoricului roman Titus Livius, Saturnalia a început în secolul al V-lea, devenind cea
mai mare sărbătoare din Imperiul Roman, celebrată de toţi oamenii din imperiu.

01:50 / 01:5Începutul Saturnaliei însemna sfârşitul sezonului de semănare, iar

fermierii îşi arătau respectul faţă de Saturn, sperând la recolte bogate anul următor.
Astfel, sărbătoarea începea cu sacrificii pentru zeu şi cu înlăturarea legăturilor de lână
care se aflau la picioarele statuii din Templul lui Saturn, reprezentând un simbol
pentru eliberare şi respect.

După terminarea acestor sacrificii şi ritualuri, festivităţile începeau odată cu

intonarea ”Io, Saturnalia!” de către oameni.

Pe perioada sărbătorii, erau interzise pedepsele cu moartea şi declaraţiile de război.

Erau organizate petreceri publice şi se ofereau cadouri precum lumânări din ceară şi
alte obiecte. De asemenea, jocurile de noroc în public erau permise în această
perioadă.

Oamenii bogaţi, îmbrăcaţi în haine colorate în timpul Saturnaliei şi nu în hainele albe

obişnuite, îi ajutau pe cei săraci cu bani sau cadouri. Mai interesant este că stăpânii
făceau schimb de locuri cu sclavii.

Sclavilor le era permis să nu îşi asculte stăpânii fără să fie pedepsiţi. Chiar făceau
schimb de haine cu stăpânii şi le erau servite mâncare şi băutură.