IANUS ET DIANA

Tudor Felicia-Cristina
9G
 Diana
Diana este zeița vânătorii din mitologia romană, fiind echivalenta romană a zeiței Artemis din mitologia
greacă.
Diana era adeseori asociată cu animalele sălbatice, pădurile, fiind zeița vânătorii, și cu Luna. Era faimoasă
pentru puterea, grația atletică și frumusețea sa.
Era fiica lui Jupiter și a Latonei. S-a născut în insula Delos și era soră geamănă cu Apollo. La început a avut
aceleași caracteristici cu fratele ei: era o divinitate răzbunătoare, care semăna molimi și moarte printre
muritori. Diana își secondează fratele în numeroase acțiuni: îl însoțește în exil atunci când Apollo ispășește
omorârea Pythonului, este alături de el în războiul troian, participă împreună cu el la uciderea copiilor
Niobei etc. Când Apollo ajunge să fie identificat cu Helios (Soarele), Diana este identificată cu Selene (Luna).
Mai târziu, Diana capătă calități de zeitate binefăcătoare: ea era, de pildă, considerată protectoare a
câmpurilor, a animalelor și a vindecărilor miraculoase. În calitatea sa de zeiță a vânătorii, era înfățișată ca o
fecioară sălbatică, singuratică și care cutreiera pădurile însoțită de o haită de câini, dăruiți de Pan, ucigând
animalele cu arcul și cu săgețile ei făurite de Vulcanus. Insensibilă la dragoste, îi pedepsea pe toți cei care
încercau să se apropie de ea, iar dacă la rândul său încerca să se apropie de vreun muritor, dragostea ei era
rece și stranie.
 Ca zeita a vânătorii era asociata cu animalele salbatice si cu padurile,
stejarii fiind copacii sacri ai acesteia.Diana era , totodata , o zeita a
lunii , fiind venerata mai intai pe muntele Tifata , din apropierea asezarii
Capua si in padurile sacre , in special in padurea Diana Nemorensis
("Diana padurilor") , pe malurile lacului Nemi din Aricia , in apropierea
Romei .Preotul ei traia in Aricia si se spunea ca orice barbat care putea
sa il ucida cu un arc facut dintr-o ramura din padure , putea deveni el
insusi preot al zeitei .
 Mai tarziu , i-a fost dedicat un templu pe dealul Aventine , unde i se
inchinau in special cei din clasele inferioare , plebeii si sclavii .Patroana
a sclavilor , acestia puteau cere azil in templul ei.
Festivalul zeitei Diana avea loc cu ocazia Idelor din august ( 13
august) , data la care regele Servius Tillius , el insusi nascut ca sclav , i-a
dedicat templul de pe dealul Aventine.
Originar , o zeita a fertilitatii , apoi si un simbol al castitatii , Diana era
venerata mai ales de catre femei , ca ocrotitoare a graviditatii si a
nasterii usoare.
 Templul Dianei din Efes
Templul Dianei, cunoscut si sub numele de Artemison, a fost inceput
in 620 î.Hr. Edificiul era construit in stil ionic si avea 127 de coloane
decorate cu reliefuri, la care au contribuit sculptori celebri, precum
Praxitelesa si Scopas.
Philon a spus despre templu: "Am văzut zidurile din Babilon, am
văzut grădinile din Semiramis, am văzut statuia lui Zeus din Olimp,
Colosul din Rodos, piramidele. Dar când am văzut templul din Efes,
celelalte minuni au dispărut ca în ceață."
 Numele ei deriva , posibil , din "Diviana" ("cea stralucitoare").In
mitologia greaca , zeita Diana face parte dintr-o trinitate de divinitati ,
alaturi de Virbius , zeu al padurilor (despre care se spune ca ar fi fost
primul preot al Dianei) si Egeria , nimfa apelor , alaturi de care veghea
asupra nasterilor.
Pentagrama zeiței Diana
 Medalionul pentagramei zeitei Diana , executat de obicei din plumb , cuprinde
trei luni in crestere suprapuse , la partea superioara fiind reprezentata o luna
plina.
Pentagrama este folosita adesea in ceremonialuri magice in religia
neopagana , ca un mijloc de protectie impotriva fortelor malefice.
Pentagrama inglobeaza o energie feminina si o orientare a puterii catre nord.
Atunci cand este amplasata cu luna plina si semilunile in sus , este utilizata
pentru protectie , binecuvantare, consacrare/ dedicare , meditatie si energie
pozitiva.
In pozitia inversa , este folosita pentru izgonire si farmece de legare.
Cele cinci colturi ale pentagramei reprezinta :
-Cele 5 simturi
- Corpul uman
-Dragostea , intelepciunea , puterea , cunoasterea si legea
-Pamantul , focul , aerul , apa si spiritul.
In tarot , pentagrama simbolizeaza actiunea si intriga politica.
 Ianus
Ianus (sau Ianus bifrons) a fost una dintre cele mai vechi divinități din
mitologia romană. La origine, Ianus a fost un rege care a domnit în Latium în
epoca de aur. După moarte a fost divinizat fiindcă sădise în supușii săi evlavia
și puritatea morală. Ca zeu protector al Romei i se atribuia un miracol care a
salvat cetatea de o invazie a sabinilor: în timp ce dușmanii se pregăteau să
treacă peste zidurile Capitoliului, Ianus a făcut să țâșnească în fața lor un șuvoi
fierbinte, care i-a silit să se retragă. În amintirea acestui fapt persista la Roma
obiceiul de a lăsa în timp de război porțile templului lui Ianus deschise, pentru
a-i da posibilitate zeului să vină în ajutorul romanilor. În timp de pace ele se
închideau. Ianus era înfățișat cu două fețe opuse: una privea înainte, cealaltă,
înapoi. Era zeul ușii, al sărbătorilor și riturilor de trecere și al fenomenelor de
tranziție.
 În mitologia romană, Ianus este zeul roman al uşilor, al alegerilor şi
al începuturilor şi al sfârşiturilor. Este unul dintre zeii timpurii ai Romei,
considerându-se că după el a fost numită luna ianuarie.
Prima lună a anului este numită după zeul Ianus, în special datorită
faptului că acesta a fost adesea reprezentat cu două feţe: una care
priveşte înainte, respectiv una care priveşte înapoi. Iniţial, Ianus era
înfăţişat cu o faţă cu barbă, respectiv una fără, considerându-se că acest
lucru ar fi simbolizat bătrâneţea şi tinereţea.
 Gardian al raiului, se spune că, la origini, Ianus ar fi fost un muritor,
originar din Tesalia care a ajuns să domnească în Latium, în epoca de
aur, în vremea sa fiind introduşi banii, legile şi agricultura în zonă.
Următorul rege al Romei, după Romulus, Numa, a ridicat în onoarea
lui Ianus un templu cu o poartă dublă, una îndreptată spre răsărit,
respectiv una spre apus. În perioadele de război, porţile erau deschise
pentru ca zeul să le vină în ajutor romanilor, iar în vremurile de pace,
erau închise.
 Romanii considerau că luna ianuarie a fost adăugată calendarului de
către Numa.
Asocierea dintre Ianus şi calendar ar fi fost întărită de construcţia a
12 altare, fiecare pentru câte o lună a anului, în templul dedicat zeului.
Era zeul timpului, al sărbătorilor si riturilor de trecere si al
fenomenelor de tranziţie.