Leucemia

Tudor Felicia-Cristina
9G
 Leucemia este o formă de cancer a sângelui sau celulelor sangvine. Sunt mai multe
tipuri de leucemii, clasificate în funcţie de progres şi modul în care sunt afectate
celulele. Pentru a înţelege cum leucemia afectează celulele, este utilă înţelegerea
modului în care acţionează celulele sangvine:
• Celulele albe, numite şi leucocite, sunt celulele care luptă împotriva infecţiilor din
organism şi sunt mai multe tipuri de astfel de celule.
• Celulele roşii sunt numite şi eritrocite şi sunt acele celule care conferă sângelui
culoarea roşie, transportă oxigen de la plămâni la restul organismului şi redau
dioxidul de carbon la plămâni pentru eliminare.
• Plachetele sangvine sunt numite şi trombocite şi ajută organismul să formeze
cheaguri de sânge pentru a controla hemoragiile.
• Pe lângă aceste celule, sângele mai conţine un fluid numit plasmă.
 În cazul leucemiei, o celulă sangvină îşi modifică funcţia (în
majoritatea cazurilor este vorba despre o celulă sangvină albă), iar
organismul creşte producţia de astfel de celule. La microscop acestea
apar diferite de celulele sănătoase şi nu funcţionează corespunzător.
Organismul continuă să producă aceste celule anormale şi
nefuncţionale, lăsând prea puţin spaţiu pentru celulele sănătoase.
Dezechilibrul dintre celulele sănătoase şi cele nesănătoase produce
simptomele leucemiei.
 Când celulele sangvine îmbătrânesc sau sunt afectate, acestea mor
iar sistemul de celule sangvine stem produce noi celule care să le ia
locul. O celulă sangvină stem poate produce atât celule stem mieloide,
cât şi celule stem limfoide. Celulele mieloide stem pot produce celule
sangvine roşii şi trombocite sau mieloblaști, care produc anumite tipuri
de celule sangvine, cunoscute ca granulocite. Celulele stem limfoide
pot produce limfoblaști, care pot produce la rândul lor anumite tipuri
de celule sangvine albe, diferite de granulocite.
 Semnele şi simptomele leucemiei:
Simptomele leucemiei variază în funcţie de tipul de leucemie. Cele mai comune semne şi
simptome ale leucemiei includ:
• febră;
• oboseală şi slăbiciune persistentă;
• infecţii frecvente sau severe;
• scădere inexplicabilă în greutate;
• umflarea nodulilor limfatici, mărirea dimensiunilor ficatului sau splinei;
• sângerări uşoare şi apariţia rapidă a echimozelor;
• epistaxis (sângerări nazale) recurent;
• pete mici roşiatice pe piele (petechii);
• transpiraţie abundentă, mai ales în cursul nopţii;
• dureri osoase sau sensibilitate osoasă.
 Cauze și factori de risc:
• Leucemia apare când ADN-ul unei singure celule din măduva osoasă
este afectată. Este vorba despre o mutaţie şi modifică abilitatea
celulelor de a se dezvolta şi de a funcţiona normal.
• Deşi cauzele exacte ale acestei boli nu sunt pe deplin înţelese şi
cunoscute, cercetătorii consideră că sunt o serie de asocieri între
anumite acţiuni şi riscul de leucemie.
 Cauzele şi factorii de risc pentru leucemie
pot fi:
• expunerea la benzen sau doze mari de radiaţii ionizante;
• fumul de ţigară conţine compuşi chimici cancerigeni, asociaţi cu o serie
de cazuri de leucemie la adulţi;
• istoricul familial de leucemie este asociat cu un risc mai mare pentru
unele tipuri de leucemie, cum ar fi leucemia limfocitară cronică;
• sindromul Down sau afecţiuni ale sângelui ca policitemia vera (o boală în
care sunt prezente prea multe celule sangvine roşii în măduva osoasă şi
în sânge, ce cauzează îngroşarea sângelui), pot creşte riscul de leucemie;
• cauze genetice ca mutaţii ale cromozomului Philadelphia care pot face ca
măduva osoasă să producă o enzimă .
 Tipuri de leucemii
Clasificarea leucemiei se face în funcţie de progresul bolii şi de tipul
celulelor implicate. Prima clasificare a leucemiilor este prin viteza cu
care se dezvoltă acest tip de cancer:
 Leucemia acută
-celulele sangvine anormale sunt celule sangvine imature sau blaști;
acestea nu îşi pot exercita funcţiile în mod normal şi se multiplică rapid,
astfel că boala se agravează ușor; leucemia acută necesită tratament
agresiv rapid.
 Leucemia cronică
-sunt mai multe tipuri de leucemii cronice: unele produc prea multe
celule şi unele duc la producerea a prea puţine celule. Leucemia cronică
implică celule sangvine mature, care se multiplică sau se acumulează
mai lent şi pot funcţiona normal petru o anumită perioadă de timp;
unele forme de leucemii cronice nu produc iniţial simptome şi pot
rămâne fără să producă simptome şi nediagnosticate mult timp.
 O altă clasificare este în funcţie de tipul
celulelor sangvine albe afectate:
• Leucemie limfocitară – acest tip de leucemie afectează celulele
limfoide sau limfocitele, care formează limfoidul sau ţesutul limfatic.
Ţesutul limfatic este baza sistemului imunitar.
• Leucemia mieloidă – acest tip de leucemie afectează celulele
mieloide; celulele mieloide susţin dezvoltarea celulelor care produc
celulele sangvine roşii, celulele sangvine albe şi trombocitele
 Tipurile majore de leucemii sunt:
• Leucemia limfocitară acută – cel mai comun tip de leucemie la copii, dar care
poate să apară şi la adulţi;
• Leucemia mieloidă acută – un tip comun de leucemie, atât la copii, cât şi la adulţi;
este cel mai comun tip de leucemie acută în rândul adulţilor;
• Leucemia limfocitară cronică – este cea mai comună formă de leucemie cronică în
rândul adulţilor, în cazul căreia simptomele apar când boala deja a progresat de
cele mai multe ori;
• Leucemia mieloidă cronică – acest tip de leucemie afectează în special adulţii; o
persoană cu această formă de cancer poate să nu prezinte niciun simptom multe
luni sau chiar ani înainte de faza în care celulele canceroase se dezvoltă foarte
rapid;
• Alte tipuri de leucemii – sunt acele tipuri de leucemii rare, care includ leucemia cu
celule păroase, sindroamele mielodisplastice şi afecţiunile mieloproliferative.
 Diagnostic leucemie
Diagnosticul leucemiei se stabileşte de obicei după o
consultaţie medicală şi o serie de analize medicale.
Următoarele proceduri şi investigaţii sunt utilizate de
obicei pentru diagnosticarea leucemiei:
 Examenul fizic şi istoricul medical
– pentru analiza unor simptome, a nivelului de expunere la radiaţii,
sindroame genetice, expunerea la benzen, terapii anterioare
anticancerigene, afecțiuni hematologice sau infecţii virale; de
asemenea, medicul va analiza semnele vitale, inclusiv analiza pielii,
palparea nodulilor, verificarea cavităţii bucale pentru depistarea
eventualelor semne de infecţii, palparea abdomenului pentru
depistarea organelor cu volum mărit, examinarea scheletului pentru
depistarea sensibilităţilor sau a durerii;
 Hemoleucograma completă
– analiza numărului şi a calităţii celulelor sangvine albe,
celulelor sangvine roşii şi a trombocitelor;
 Teste sangvine biochimice
– măsurarea anumitor compuşi chimici din sânge, care denotă buna
funcţionare a anumitor organe şi depistarea anomaliilor; compuşii
chimici care pot fi în procent mai mare în cazul leucemiei sunt: ureea
nitrogen, creatinina, fosfataza, lactat dehidrogenaza, alanin
aminotransferaza, aspartat aminotransferaza, acidul uric;
 Teste de coagulare
– măsoară factorii de coagulare sangvină pentru a vedea cât de eficient
se poate coagula sângele; valori anormale ale factorilor de coagulare
pot fi întâlnite în leucemie, iar din această categorie fac parte
următoarele teste: nivelul de fibrinogen, timpul de protrombină, timpul
de tromboplastină parţial activat, INR (international normalized ratio);
 Teste de citochimie
– pentru identificarea ţesuturilor şi componentelor sangvine sau din
măduva osoasă, posibil cancerigene; se determină tipul celulelor
prezente;
 Teste de imunofenotip
– se vizualizează la microscop celulele şi ţesuturile din jur;
 Studii citogenetice şi moleculare
– pentru analiza cromozomilor celulari, inclusiv numărul, dimensiunea,
forma şi modul de aranjare;
 Prelevare măduvă osoasă şi biopsii
– se vor preleva celule din măduva osoasă pentru a fi testate în
laborator;
 Puncţie lombară
– se obţine o cantitate mică de lichid cefalorahidian din spaţiul dinte
coloana vertebrală pentru analiza la microscop;
 Biopsie de noduli limfatici
– biopsie excizională, mai exact, doarece nodulul limfatic este complet
îndepărtat;
 Radiografia pieptului
– pentru a analiza nodulii limfatici măriţi din centrul pieptului (noduli
limfatici mediastinali), glanda timus mărită, acumulările de fluid între
plămâni şi pereţii pieptului (efuziune pleurală), infecţii pulmonare sau
pneumonii;
 Scanări CT
– pentru analiza splinei şi a ficatului pentru a depista eventualele
dimensiuni prea mari şi pentru a verifica starea nodulilor limfatici din
jurul inimii, traheei sau spatele abdomenului;
 RMN
– pentru a verifica dacă leucemia s–a răspândit la creier
 Ecografia
– pentru analiza organelor interne, ca rinichii, ficatul sau splina.
 Stadializarea cancerului
• Tratamentul eficient începe cu stabilirea stadiului bolii. Stadiul
leucemiei este un factor extrem de important în evaluarea opţiunilor
de tratament. Majoritatea cancerelor sunt stadializate în funcţie de
dimensiunea şi răspândirea tumorii. Stadiile leucemiei variază în
funcţie de tipul bolii. Factorii care afectează stadializarea leucemiei şi
prognosticul sunt numărul de celule sangvine albe, vârsta pacientului,
istoricul personal de boli sangvine, mutaţiile cromozomiale, afectarea
osoasă, sănătatea ficatului şi a splinei.
 Stadializarea leucemiei limfocitare cronice:
• Stadiul 0 (leucemii cu dezvoltare lentă) – o abundenţă de limfocite
prezente în sânge (peste 10.000/mm3); în acest stadiu nu sunt simptome;
• Stadiul 1 – noduli limfatici măriţi şi sângele cu o cantitate crescută de
limfocite;
• Stadiul II – surplus de limfocite în sânge şi ficat, splina şi nodulii limfatici
sunt măriţi;
• Stadiul III – sunt mai multe limfocite în sînge decât celule sangvine roşii
sănătoase (anemie), iar ficatul, splina şi nodulii limfatici sunt măriţi;
• Stadiul IV – număr abundent de limfocite în sânge şi număr redus de
celule sangvine roșii normale şi trombocite; ficatul, plina şi nodulii
limfatici sunt măriţi.
 Stadializarea leucemiei limfocitare acute (nu sunt stadii, ci
grupuri de risc, deoarece cancerul deja s–a răspândit în
organism):
• Risc redus – copii între 1–9 ani cu valoarea celulelor sangvine albe de
aproximativ 50.000/µL la momentul diagnosticării;
• Risc mare – copii mai mici de 1 an sau mai mari de 9 ani cu valoarea
leucocitelor de 50.000/µL sau mai mare;
• Recurent – pacienții care chiar şi după tratarea eficientă a cancerului,
continuă să dezvolte leucemie limfocitară acută.
 Stadializarea leucemiei mieloide acute:
• Netratată – pacienţii care prezintă semne şi simptome de leucemie şi
au fost diagnosticați cu numărătoare completă sangvină anormală,
aproximativ 20% dintre celulele din măduva osoasă sunt blaști;
• Remisie – cancerul a fost tratat iar pacientul are valori normale
sangvine;
• Recurent – pacienţii care s – au tratat, dar continuă să dezvolte
leucemie mieloidă acută.
 Stadializarea leucemiei mieloide cronice:
• Faza cronică – leucemie stabilă şi cu dezvoltare lentă; numărătoarea
blaștilor sau a celulelor sangvine imature este mai mică de 10%;
• Faza accelerată – numărătoarea blaștilor este de aproximativ 10 –
19%;
• Faza blastică – stadiul este cu dezvoltare rapidă şi agresivă; aproape 3
procente din totalul celulelor sanvgine şi din măduva osoasă sunt
blaști.
 Tratament leucemie
• Tratamentul leucemiei depinde de stadiul şi tipul bolii, precum şi de
starea generală de sănătate a pacientului.
 Principalele tehnici de tratament includ:
• Radioterapia – pentru a distruge celulele leucemiei, sau pentru a
reduce durerea sau disconfortul cauzat de mărirea ficatului sau splinei,
sau de umflarea nodulilor limfatici.
• Chimioterapia – pentru tratarea leucemiei sau pentru a preveni
recidiva; se poate administra oral, intravenos sau intratecal; în cazul
leucemiilor acute se administrează combinaţii de medicamente pentru
a readuce valorile celulelor sangvine la normal. Dacă leucemia
afectează creierul sau coloana vertebrală, medicamentele se
administrează în fluidul care umple spaţiile din şi din jurul creierului
sau colonei, metodă numită chimioterapie intratecală (administrată în
lichidul cefalorahidian sau sub scalp).
• Terapia ţintită – pentru a reduce afectarea celulelor sănătoase şi
pentru minimizarea efectelor adverse; alegerea tipului de terapie
ţintită depinde de tipul leucemiei.
• Transplantul de celule stem – pentru restabilirea sănătăţii măduvei
osoase şi pentru a stimula formarea de măduvă osoasă şi restaurarea
sistemului imunitar.
 Prevenţie leucemie
Riscul de apariţie a leucemiei nu poate fi complet scăzut, ci doar redus,
prin adoptarea unor măsuri, cum ar fi:
• renunţarea la fumat – renunţarea la fumat este principalul mod prin care
poate fi redus riscul de leucemie;
• adoptarea unui stil de viaţă sănătos şi activ şi menţinerea unei greutăţi
sănătoase;
• evitarea expunerii la substanţe chimice nocive ca benzen sau formaldehidă;
• efectuarea de analize medicale periodice şi screening–uri pentru depistarea
precoce a cancerului; depistarea precoce a oricărei forme de cancer creşte
considerabil şansele de vindecare şi eficienţa tratamentului anticancerigen.