DOMUS

Dacă orientalii îşi construiau colibe din lut şi piatră,

iar celţii îşi construiau locuinţe din lemn, stuf sau nuiele,
grecii şi romanii au inventat conceptul de locuinţă
„modernă” construită din materiale variate. Orice locuinţă
ideală trebuia să asigure adăpost şi confort şi să aibă
diferite camere dedicate pentru activităţi specifice. Ca şi
în societatea modernă de azi, locuinţele romanilor erau
construite în funcţie de ierarhie. Bucătăria era întunecată
căci nu exista un coş de fum. Aici lucrau doar sclavii care
preparau mâncarea. Fiecare domus mai avea o ieşire
secretă (posticum) prin care membrii familiei puteau ieşi
din casă fără a fi observaţi.  
Villa era locuinţa specifică patricienilor şi senatorilor.
Erau două tipuri de villa:villa urbană care era amplasată
lângă oraş şi Villa Rustica, o fermă locuită de servitori şi
sclavi. Stăpânii veneau acolo doar pentru a-şi supraveghea
producţia agricolă şi activităţile comerciale sau pentru a
se relaxa. Villa era tipul de locuinţa romană cel mai
elegant, construit din mai multe materiale:ciment,
cărămizi, marmură. Podelele erau acoperite de mozaicuri,
iar pereţii erau  ornamentaţi cu fresce, iar acoperişul era
susţinut de coloane din marmură. Villa cuprindea  ziduri
pictate, grădini şi statui. Un complex de villa era alcătuit
din „pars urbana”, unde locuia stăpânul şi familia sa,
„pars rustica”, unde locuia şeful sclavilor şi servitorilor ce
îşi desfăşurau activităţile (de asemenea cuprindea şi
grajduri pentru animale) şi „villa fructuaria” (depozite şi
magazii). O villa putea cuprinde birouri, un mic templu,
băi, terme, săli de mese şi o bucătărie şi era dotată cu
hipocaust-sistem de încălzire în pardoseală pentru terme.
Etalarea rafinamentului şi a stilului de viaţă luxos era
necesară pentru orice patrician căci îi asigura prestigiul şi
influenţa la nivel local.

La romani, orice locuinţă reprezenta un templu

dedicat zeiţei Vesta. Pe parcurs, cu cât imperiul se
extindea şi prospera, cu atât locuinţele romane deveneau
tot mai elegante şi luxoase. Unele din marile inovaţii au
fost introducerea ferestrelor din sticlă sau utilizarea
cimentului.
Romanii cei mai săraci (populaţia agrară şi pastorală)
locuiau în colibe din lut şi lemn, cu acoperiş din stuf şi
dotat cu o vatră. Plebeii (romanii de clasă inferioară şi
mijlocie), dar şi membrii claselor ecvestre locuiau în
locuinţe colective urbane, blocuri de apartamente
numite Insula. Insulaera alcătuită din două părţi:partea
inferioară care era utilizată ca depozit/magazin
(tabernae) în care se desfăşurau activităţi comerciale şi
afaceri, şi partea superioară ce servea ca locuinţă.
Locuinţele aveau acces la apă. Erau construite din lemn,
cărămizi din lut şi ciment, însă erau vulnerabile la
incendii şi cutremure. Într-o singură insulă cu 7
apartamente puteau locui 40 de romani pe 330 m2. O
insula putea atinge o înălţime de 17-20 metri. Locatarii
aveau prostul obicei de a-şi arunca excrementele de pe
fereastră direct în stradă şi pe alei.
Domusera o locuinţă urbană individuală specifică
claselor superioare şi elitelor tradiţionale. Domusera
alcătuit din mai multe camere, curţi interioare, grădini şi
ziduri cu picturi minuţios realizate. Locuinţele erau
construite din lemn, ciment şi cărămizi. Acoperişul era
alcătuit din ţigle. Avea acces la apa adusă prin ţevi
subterane. Holul de intrare (vestibulum) conducea într-o
cameră centrală (atrium), care era punctul central al
oricărui domus și ducea către dormitoare (cubicula), sala
de mese (triclinium), camera de zi de studiu (tablinum),
bucătăria (culina) şi magazia cu vedere spre stradă
(tabernae). În atrium se afla statuia/altarul dedicat zeului
casei, iar pe pereţi se găseau amplasate măştile mortuare
ale strămoşilor. În dormitorul principal era un pat din
lemn şi o canapea. În sala de mese erau trei canapele în
jurul unei mese. În sala de studiu se studia sau se făceau
afaceri, fiind amplasate birouri. În atrium erau
întâmpinaţi clienţii şi oaspeţii. Aici se afla mobilier scump
pentru a impresiona musafirii şi a da senzaţia de
rafinament. Deasupra era o deschidere în acoperiş
(compluvium), ce asigura lumina naturală, iar în zilele
ploioase cădea prin deschidere apă de ploaie ce umplea
bazinul de scurgere (impluvium) din marmură
ornamentat cu mozaic.
Bucătăria era întunecată căci nu exista un coş de fum.
Aici lucrau doar sclavii care preparau mâncarea. Fiecare
domus mai avea o ieşire secretă (posticum) prin care
membrii familiei puteau ieşi din casă fără a fi observaţi.
Villa era locuinţa specifică patricienilor şi senatorilor.
Erau două tipuri de villa:villa urbană care era amplasată
lângă oraş şi Villa Rustica, o fermă locuită de servitori şi
sclavi. Stăpânii veneau acolo doar pentru a-şi
supraveghea producţia agricolă şi activităţile comerciale
sau pentru a se relaxa. Villa era tipul de locuinţa romană
cel mai elegant, construit din mai multe
materiale:ciment, cărămizi, marmură. Podelele erau
acoperite de mozaicuri, iar pereţii erau ornamentaţi cu
fresce, iar acoperişul era susţinut de coloane din
marmură. Villa cuprindea ziduri pictate, grădini şi statui.
Un complex de villa era alcătuit din „pars urbana”, unde
locuia stăpânul şi familia sa, „pars rustica”, unde locuia
şeful sclavilor şi servitorilor ce îşi desfăşurau activităţile
(de asemenea cuprindea şi grajduri pentru animale) şi
„villa fructuaria” (depozite şi magazii). O villa putea
cuprinde birouri, un mic templu, băi, terme, săli de mese
şi o bucătărie şi era dotată cu hipocaust-sistem de
încălzire în pardoseală pentru terme. Etalarea
rafinamentului şi a stilului de viaţă luxos era necesară
pentru orice patrician căci îi asigura prestigiul şi influenţa
la nivel local.