Legendele Olimpului

Zeii
 Călătoria lui Zeus pe pămât
După ce Zeus pedepsise atât de mult pe muritori,trimițându-le în cutia
înșelătoare a Pandorei boala,durerea,suferința și alte rele fără număr tot nu
era împăcat cu sine.
Tot timpul îi răsuna în urechi râsul oamenilor din ziua de la Mecone,când
Prometeu îl păcălise și îl făcuse de ocară.Așa că le-a poruncit să îi construiască
multe temple.
Atrimis într-o pădure din Dodona,o porumbiță fermecată cu pene negre ca
tăciunii.Aceasta s-a lăsat intr-un stejar pe o cracă și spunea cu voce de femeie
oamenilor să îi asculte poruncile lui Zeus,altfel o sa aibă parte de pedepse
crunte la fel ca Prometeu.
 Totuși,pentru că se temeau de Zeus i-au ascultat poruncile și i-au
construit multe temple și altare în cinstea lui.
Zeus văzându-și templele părea mai mulțumit.Când,iată,vine zeul
Hermes,care îi aduce vești nu prea îmbucurătoare.Acesta îi spune că
muritorii nu rad pe față,ci mai pe șoptite,iar de multe ori pun la îndoială
înțelepciunea zeilor din Olimp.
 Plecarea spre Arcadia
Zeus si-a preschimbat sceptrul intr-un toiag din lemn de corn.Mantia
lui sărbătorească,tesuta de mana Atenei, a prefacut-o intr-o haina de
om sarac si necajit.Și a pornit apoi prin lume…
A luat-o întâi prin munti,catre Arcadia ferice.Acolo a cerut
adapost,sub un acoperis maret:palatul regelui Licaon.
Și a dat semne tuturor ca el este stapanitorul,spunandu-le tuturor ca
cel pe care-l adapostesc e posibil sa fie un zeu,si nu un muritor de rand.
Numai ca regele Licaon ura zeii si s a gandit sa ii puna la incercare
puterea.
 Și-a hotarat sa il loveasca in timpul noptii,pe ascuns.Mai intai,ca sa
rada a vrut sa l batjocoreasca.I-a dat bucate sa manance,din carnea
unui rob ucis.Zeus cu puterea-i ,a prins de veste-nselaciunea,s-a
enervat si a trantit talgerul plin cu rusinoasele bucate.Acesta a scos
fulgerul sau de sub mantie si-a lovit.Palatul regelui Licaon a ars din
temelii.Apoi s-a intamplat ceva cu regele :trupul i s-a invelit in
blana,bratele si piciorele s-au transformat in labe.Regele Licaon s-a
facut o fiara,un lup si a fugit in padure sa se ascunda.
 În Frigia
De acolo Zeus a umblat din tara in tara pana a ajuns in Frigia,fiind
insotit de pristavul sau Hermes.Amandoi fiind imbracati ca niste oameni
saraci.Era ceasul cand drumetii trebuiau sa isi gaseasca un adapost
unde sa innopteze.Acestia au trecut pe langa doua case frumoase,dar
nu au fost primiti nicaieri,chiar daca ziceau ca veneau in numele lui
Zeus.
 Filemon si Baucis
Tocmai cand se pregateau sa isi faca culcusul intr-o căpiță-nmiresmată
de fan,ce se afla pe un camp,cand iacata o luminiță...au inteles ca-i o
coliba,cea ami sarmana dintre toate cele pe care le vazusera in
sat.Hermes se apropie si bate la usa.Usa s-a deschis usor si in prag a
aparut un chip cuminte de batran,si-n urma lui o batranica.Acestia i-au
poftit in casa lor micuta.Cei doi batrani se numeau Filemon si
Baucis,erau impreuna mai bine de saptezeci de ani.Erau saraci,dar acest
lucru nu-i impiedica deloc sa isi gaseasca multumirea in dragostea ce ii
lega.
 O masă întinsă cu toată inima
Acestia erau pamantenii la care Zeus si cu Hermes au poposit in acea
seara.Cu fete calde,primitoare,cu firea lor deschisa,buna i-au poftit
grabnic in casa pe cei doi mandri-olimpieni,fara sa cate nici la haine,nici
la cuvinte sau la fete.
Batranii intinsesera masa ,cat putura ei de bogata.Mai ales Filemon,lr
turna vin neincetat,dar oricat turna vasul de lut ramanea plin.
 Zeii se arată cine sunt
Stapanul cerului,daduse un semn ca este un preapuernic olimpian.
Filemon pricepuse semnul si o cheama langa el pe Baucis,s-au plecat zeilor
cu teama si si-au cerut iertare ca cina a fost prea saraca.
Pentru ca,in coliba lor aveau o gasca,s –au repezit sa o prinda si sa o
gateasca zeilor.Numai ca ei erau batrani.Le tremurau piciorele.Gasca
presimtindu-si soarta se adaposteste sub piciorele lui Zeus.
Acesta,insa i-a oprit zicandu-le sa nu o sacrifice ,pentru ca e suficient ce le
au oferit,le multumeste si le spune ca nu au fost primiti de ceilalti vecini si
ca doar pe ei o sa ii crute,dar trebuie sa mearga pe muntele din
apropiere.Acestia se supun poruncii lui Zeus si urca pe munte ,cand sunt
aproape in varf isi intorc privirile si vad ce a ramas din satul lor,lacrimile
facandu-si prezenta pe chipurile lor.
Un stejar mândru,ce parcă-mbrățișează un
tei in floare
Intr-adevar,catand batranii inspre coliba lor cea veche,n-au mai vazut-o.
Insa pe locul unde fusese ea-nainte,se ridicase o insula.Pe insula era un
templu din marmura.Gradini pline de flori si rodii se intindeau in jurul
sau.Acesta le-a spus celor batrani ca vor locui acolo si ca vrea sa ii
rasplateasca sa le ceara orice.
Acestia au nu au vrut nici aur,nici tinerete,ci au vrut decat un singur
lucru :ca acestia sa inchida ochii in acelasi timp ,sa nu isi vada unul
altuia rugul pe care le va fi ars trupul.
Atunci Zeus le-a respectat dorinta si a facut un semn si amandoi zeii au
pierit.N-au mai ramas acolo in munte,decat batranii.
 Filemon si iubita-i Bacius s-au coborat pana la templu.S-au asezat in
tinda lui,dorind sa stea-n aceleasi locuri in care vietuisera inca de cand
erau copii.
Anii s-au scurs pe indelete.Cei doi s-au garbovit mai mult.Ei povesteau
cu vorba moale drumetilor care erau curiosi tot ce-a fost:cum le-a
schimbat Zeus coliba in acel templu aurit.
Pe cand vorbea asa,batranul a simtit ca il infasoara o scoarta
rece,incepand de la talpi spre cap.Bacius simtea acelasi
lucru.Intelegand ca i-a sosit sfarsitul asteptat ii spune usor lui Filemon:
„Sotul meu scump,a sosit ceasul....Iti spun adio!”
„Adio!”,a grait si dansul si a sarutat-o usor pe frunte.
Cei ce se-ntamplasera sa se gaseasca langa ei,priveau inmărmuriți.
Batraul nu mai era om,ci se facuse-un stejar falnic.Baucis,in
schimb,era un tei subtire,alb,cu flori micute,dar cu mireasma-
ametitoare.
Legenda spune ca templul s-a sfaramat batut de vanturi:dar multa
vreme,s-ar fi vazut cei doi copaci:un stejar mandru si puternic,ce-
mbratisa cu ramurile sale un tei cu trunchiul alb si plin de floare...
SFÂRȘIT!

Tudor Felicia-Cristina