VIAŢA COTIDIANĂ ÎN

EPOCA MODERNĂ
 În majoritatea statelor
populația trăia la sate unde
pastrea tradițiilor era foarte
puternică. Bisericile
reprezentau centrul vieții
locale. Principala ocupatie a
țăranilor era agricultura:
creșterea animalelor,
pescuitul albinăritul și altele.
Erau dezvoltate
meșteșugurile casnice.
Țăranii aveau un șir de
obligații față de stat și de
proprietarii funciari. Taxele
și impozitele mari îi făceau
pe țărani dependenți
 Țăranii locuiau în case
particulare destul de modeste,
asemanatoare cu cele de secole
în urmă, lipsite de comfort, unde
își duceau viața zi cu zi. Casele
erau de obicei foarte sărace
principalele lor lucruri de valoare
erau aceleași animale și culturi
pe care le creșteau și diferite
materiale brodate în cel mai
diferit mod care erau amplasate
prin toata încăperea casei. În
general casele țăranilor erau
construite din lut, lut și piatră,
acoperișul fiind în majoritatea
cazurilor din stuf.
Vestimentația era confecționată din
pânza de in sau cânnepă, țesută și
vopsită de regulă în casă. Costumul
popular era alcătuit în toate regiunile
țarii  din cămașă alba – aceasta
constituind piesa de bază a portului –
fusta la femei și pantalonii la barbați,
iar în picioare se purtau opinci.
Piesele complementare la femei sunt
catrințele, fotele, vâlnicele și
opregele, iar la barbati sunt
chimirele.
Hrana era simplă, produsă de obicei
în gospodăria proprie:terciuri cu
cereala, lactate, carne, legume și
fructe. Băuturile preferate erau:vinul,
berea, mai rar-alcoolul de grâu.
Desigur că cașul, brânza, mamaliga,
porumbul nu lipseau de pe masa lor
ca fiind mincarea lor de zi cu zi.
Populația urbană în epoca modernă
creștea rapid, datorită evoluției
economice, dezvoltării industriei,
comerțului și transportului. În jurul
gărilor și fabricilor se extindeau noi
cartiere de muncitori. La începutul
epocii moderne, orașele nu erau
foarte mari, aveau străzi înguste,
case cu un singur nivel și
majoritatea construcțiilor din lemn.
Din această cauză pericolul de
incendii era foarte mare. În secolul
al XIX-lea se produc schimbări
radicale la orașe ele devin mai mari
și mai înnalte. Apar atributele
obligatorii ale unui oraș cum ar fi:
sisteme de canalizare și apeducte,
iluminarea cu gaz iar mai apoi acea
electrică, apar și primele tramvaie,
troleibuze, metrou și automobile.
 În diferite părți ale lumii locuințele
orășenești erau diferite în dependență
de tradițiile și stilul de a gândi a
fiecărui popor. Dacă de la început
casele la oraș erau construite mai mult
din lemn, odată cu modernizarea
orașelor se trece treptat la piatră.
Majoritatea caselor orăşeneşti aveau şi
o pivniţă – şi de multe ori un etaj; sau,
mai multe etaje suprapuse. Parterul se
compunea dintr-o piesă unică – în
acelaşi timp bucătărie, sufragerie şi
cameră de zi,
dormitorul fiind la etaj, unde erau
primiţi şi vizitatorii. În casele
meşteşugarilor şi cele ale negustorilor
încăperea de la  parter servea drept
atelier ori prăvălie. Acoperișul caselor
orășenești erau din plăci de ardezie.
 Se considera că pe parcursul
anilor vestimentația
orășenească a fost oarecum
inspirată de cea de la țară. Însă
desigur pe parcursu ea s-a
perfecționat devenind mai
elegantă și scumpă. Dacă la
sate se foloseau materiale de
calitate inferioară cusute în
condiții casnice atunci în orașe
oamenii purtau haine cusute din
stofe de calitate innaltă însă în
dependență din care pătură
socială persoana facea parte.
Cu toate acestea vestimentația
era elegantă indiferent de
patura socială.