Traditional si modern

De Pădurariu Miruna și Huțu Ștefania

 Traditional.
Încaperile casei

 Bordeiul este cea mai veche formă de locuinţă,

rămasă din vremuri preistorice şi cunoscută în
majoritatea ţărilor europene. În regiunea de câmpie
bordeiul era o prezenţa obişnuită, fiind întâlnit atât la
ţărănimea înstărită, cât şi la conacele boiereşti sau
chiar la biserici.
Încăperile obişnuite ale casei ţărăneşti erau tinda,
camera de locuit, cămara, camera curată, podul şi
pivniţa. Fiecare încăpere avea de obicei mai multe
funcţii. Viaţa de familie se concentra de regulă în jurul
încăperii în care se află focul, care dădea căldură, cu
ajutorul căruia se preparau alimentele şi care asigura
lumina în timpul nopţii. La casele vechi în încăperea cu
vatră locuia întreaga familie.
 Tindra

 Tinda constituia camera de trecere, adăpostind în unele zone

şi cuptorul de pâine sau vatra liberă, caz în care era folosită
că bucătărie. În multe părţi ale României, în tindă se
depozitau obiectele de uz gospodăresc şi unele provizii.
Tinda e folosită uneori şi pentru locuit, însă paturile apar aici
destul de rar. În casele vechi, podeaua tindei era făcută din
pământ bătut şi lipit, formând o pardoseală netedă ce se lipea
în fiecare săptămâna, pentru a se asigura întreţinerea să în
bune condiţii.Caracteristică pentru casa românească
tradiţională, indiferent de tipul acesteia, este prispa, aşezată
în cele mai multe cazuri la faţada casei. Prispă constituie un
spaţiu de adăpost, dar şi de muncă. Ea are un rol foarte
important în estetică locuinţei, fiind frumos împodobită.
 Materiale de construit

 În întreaga lume, în domeniul construcțiilor s-

au utilizat dintotdea-una cu precădere
resursele naturale din zonă. Arhitectura
tradițională a fost influenļată de relieful zonci
în care era ridicată locuința (șes, deal,munte,
marginea apelor etc.), resursele din zonă
(piatră, lemn, lut etc.),climă (climă rece,
caldă, zăpezi, ploi), siguranța şi securitatea
fatǎ de mediul extem (animale sălbatice,
cotropitori etc.).
 Arhitectura moderna

 Arhitectura modernă sau arhitectura modernistă

a fost o mișcare arhitecturală sau un stil
arhitectural bazat pe tehnologii noi și inovatoare
de construcție, în special utilizarea sticlei,
oțelului și betonului armat; ideea că forma ar
trebui să urmeze o îmbrățișare a minimalismului
și o respingere a ornamentului. A apărut în prima
jumătate a secolului al XX-lea și a devenit
dominantă după Al Doilea Război Mondial până
în anii 1980, când a fost înlocuit treptat ca
principalul stil pentru clădirile instituționale și
corporative de arhitectura postmodernă.
Mulțumim pentru
ațentia
acordată!