LOCUIN A TRECUTULUI – SOLU IA VIITORULUI

Daniela CARAGE

Universitatea Tehnic a Moldovei

Abstract: Fiecare cunoaste faptul c , casele vechi au fost construite din ceea ce aveau la îndemân strabunii
no tri. Astfel în dependen de situa ia geografic i tipurile de materiale care se g seau în zon , casele erau ridicate
într-un fel sau altul. Locuin a veche moldoveneasc poate servi cu u urin drept solu ie a viitorului, datorit faptului c
materialele utilizate în constuc ia acesteea sunt caracterizate drept ecologice. Locuin ele vechi erau construite din
materiale naturale, precum lutul, nisipul, piatra extras din cariere, nuiele, paie, pleav , stuf, lemn care putea fi g sit în
p durile din apropiere, var, b legar, care era utilizat pentru netezirea peretilor si multe alte materii prime pe care ast zi
omenirea le-a uitat.
Cuvinte-cheie: casa moldoveneasc , trecut, viitor, solu ie, materiale

Pentru ţ ranul român, casa nu avea doar o valoare material şi utilitar , el se simţea profund legat de cas
ca nucleu de stabilitate, în care avea parte de tihn şi armonie, loc rodnic şi benefic, generator de sensuri
spirituale, nu numai materiale. Locuinţa tradiţional (eng. vernacular ) este casa de locuit caracteristic
locuitorilor unei ţ ri.
Arhitectura locuinţei tradiţionale – planul, m rimea şi aspectul – au fost influenţate de condiţiile fizico-
geografice ale mediului natural, de particularit ţile şi specificul sistemului gospod resc, condiţionate istoric şi
social. Casa moldoveneasc a obţinut o form unitar ca planimetrie şi volum, cu diferenţe zonale constructive,
prezentînd afinit ţi comune cu locuinţa format la popoarele din estul Europei – români, ucraineni, beloruşi şi
ruşi [1].

Fig.1.1 Cas moldoveneasc

Cele mai vechi case cu arhitectur tradiţional din Moldova dateaz de la sfîrşitul secolul al XVIII-lea,
şi aceasta datorit faptului c prezint monumente istorice. Casa de locuit tradiţional este construit pentru a
servi 1-2-3 generaţii, dup care moştenitorii o înlocuiesc cu alta mai performant , corespunz toare timpurilor
noi. Structura spaţial a locuinţei tradiţionale s-a perfecţionat în decursul secolelor, formîndu-se tipuri,
corespunz toare ierarhiei sociale (vezi fig. 1.1, 1.2). Planul şi elevaţia casei sînt o m rturie c locuinţa
tradiţional cu planul dezvoltat a ap rut prin multiplicarea înc perilor prin aderare, în procedeu specific
construcţiilor în lemn. Lemnul a fost utilizat în Moldova datorit accesibilit ţii şi uşurinţei cu care poate fi
prelucrat. Cea mai accesibil tehnic de construcţie au fost cununile din bîrne, aşezate orizontal. Prinderea
bîrnelor în rama ferestrelor sau în tocul uşii se f cea în tehnica amnarelor. Casele de pe teritoriul Moldovei
erau lipite cu lut şi v ruite.
Tavanul caselor era plat, constituit dintr-o sistem de elemente lemnoase: deasupra pereţilor este aşezat
perimetral o bîrn de lemn – cosoroaba, pe care se sprijin o alt bîrn lung , egal cu lungimea casei, numit
coard , instalat la mijlocul pereţilor laterali ai casei. La casele înst rite, grinzile pe extrados erau c ptuşite cu
scînduri. Intervalul dintre coard şi tavan, egal cu grosimea grinzilor, era folosit pentru p strarea documentelor,
c rţilor şi buchetelor de flori medicinale.

29
 Acoperişul caselor tradiţionale era în patru ape, în pant repede, constituit din c priori, care formau
triunghiuri verticale, cu capetele de jos sprijinite pe capetele grinzilor, iar cu vîrful – pe bîrna orizontal , care
forma coama acoperişului. Streaşina din faţ era mai larg , sprijinit mai mult de form pe stîlpii prispei.
Învelitoarea acoperişului era din material divers: paie, stuf, scîndurele de lemn – draniţ şi şindril . La
acoperişul în patru ape, cu învelitoare din şindril pe panta din faţ se f ceau dou ferestruie pentru aerisire şi
iluminare. La începutul secolului al XX-lea s-a r spîndit în calitate de material de acoperire şistul - pl ci subţiri
de roc , din care sînt executate învelitoarele acoperişurilor din satul Naslavcea, raionul Ocniţa [2].

Fig.1.2. Orheiul vechi, satul Butuceni

Pe parcursul secolului al XIX-lea au avut loc defriş ri masive. În aceste condiţii s-au dezvoltat noi
tehnici de construcţie a caselor, cu utilizarea mai activ a argilei. Este cunoscut tehnica din lampaci, numit
zonal „chirpici” şi „dulapi”. Elementele de construcţie de dimensiuni mari se preg tesc din timp, dup care se
aşeaz la soare la uscat. Lampacii se aşezau direct pe solul nivelat, bine b tut. Tehnica este caracteristic pentru
zonele în care lemnul de construcţie lipseşte, fiind procurat doar pentru grinzile tavanului şi c priorii
acoperişului. O alt tehnic de construcţie din argil este specific mai mult zonelor complet lipsite de lemn.
Pereţii erau ridica i prin suprapunerea succesiv a unor straturi de p mînt moale numit ceamur, fiecare strat
fiind uscat şi solidificat bine înainte de continuarea operaţiilor [3].
Casele de p mînt nu aveau temelie. Pentru a le feri de umezeal , locuitorii din regiunile unde se rev rsa
Nistru, pentru construcţia casei se ridica o platform înalt de 0,5-1,0 m, din p mînt c rat, foarte bine b tut,
care se îngr dea cu nuiele, scînduri sau l tunoaie groase , numit „pomost”, pe care se construia casa.
Tipologia. Casa moldoveneasc are o form unitar ca planimetrie, volume, indiferent de tehnica şi
materialul de construcţie utilizat. Aspectul exterior era determinat de tencuirea pereţilor şi v ruirea lor în
interior şi exterior, ce d dea impresia unor construcţii din piatr . Chiar şi în cazul utiliz rii pietrei de carier ,
piatra este tencuit cu mortar de lut şi v ruit . La ultimul strat se ad uga culoarea albastr – „sineal ” pentru a
oferi casei aspect proasp t.
Stratigrafia social a comunit ţilor s teşti impunea construirea unui anumit tip de cas pentru starea
respectiv . Satele din Moldova erau locuite de cîteva categorii sociale: boieri (curteni), boieri mici (mazili),
ţ rani liberi, împropriet riţi (r zeşi) şi ţ rani dependenţi. Fiecare grup social , respecta restricţiile în
construcţia caselor. Soluţia simpl şi monumental a casei cu trei camere s-a r spîndit din secolul al XIX-lea
pîn în secolul al XX-lea, odat cu omogenizarea locuitorilor satului, cînd s-a ridicat nivelul de trai, iar
frontierele sociale au fost dep şite [2].
Din punct de vedere al elevaţiei, se disting dou categorii de case – case cu un singur nivel, care au
dominat întreaga istorie a locuinţei tradiţionale, şi case construite cu dou niveluri – parter şi etaj, care
reprezint arhitectura contemporan , realizat dup proiecte ale arhitecţilor profesionişti.
Spaţiul strîmt pentru activit ţile casnice, a condus la includerea buc t riei înapoi în camera de locuit,
care cap t un plan unghiular şi scoaterea cuptorului în buc t ria de var sau într-un şopron. Soba, folosit ca
un perete desp rţitor, separa spaţiul buc t riei de restul camerei de locuit, camerele p strînd o autonomie prin
intr ri separate şi o leg tur interioar prin uşa al turi de sob . În buc t ria rezultat cu o suprafaţ m rit , a
fost amenajat colţul pentru dormit, alc tuit din lejanc , înc lzit cu aerul cald şi fumul de la plita de preg tit
hrana, care era evacuat prin sob , instalat între peretele din fund şi exterior lateral. Planimetria casei cu izolarea
camerei de locuit de buc t rie, cu intr ri separate, a cunoscut o r spîndire larg datorit confortului obţinut şi
sistemului constructiv raţional. Perfecţionarea caselor de locuit cu trei camere continu şi în prezent. Odat cu
r spîndirea buc t riei de var , soluţionat ca o cl dire separat în curte, buc t ria din casa de locuit pierde

30
însemn tatea de preparare a hranei şi spaţiul ei este comasat cu cel al camerei de locuit. Soba dintre buc t rie
şi camera de locuit este mutat în peretele desp rţitor dintre fosta buc t rie şi casa mare, unde se mut , în
alcovul creat, şi patul lejanc , cu înc lzire de plita construit al turi. În aceast variant , toate camerele sînt
înc lzite printr-un singur sistem [6].
Faţada principal a casei este orientat spre sud, mai rar spre est sau vest. În partea de jos a faţadei
principale este construit prispa, element tradiţional al arhitecturii casei construite pe pantele dealurilor, cînd
casele erau orientate cu faţada spre c derea de relief, iar pentru intrare se construia o platform , la care se
ajungea urcînd cîteva trepte. Prispa îngust şi lung cît faţada, numit în zona Codrilor centrali „tîrnaţ”,
continua şi de-a lungul faţadelor laterale. Stîlpii decoraţi cu crest turi erau instalaţi la marginea prispei şi
susţineau versantul acoperişului, c ptuşit cu scînduri. În faţa intr rii, amplasat în axa de simetrie a faţadei
principale, se construia „cerdacul” (tc. cardak) – o teras patrulater în plan, acoperit cu dou versante laterale,
care formau în faţ un fronton.
În cazuri mai vechi, cerdacul avea un acoperiş în pante, f r fronton. Cerdacul şi prispa cu coloane,
folosite în combinaţie sau izolat, sînt elemente funcţionale, constructive şi artistice autentice ale arhitecturii
moldoveneşti, ce au fost utilizate în arhitectura reşedinţelor nobiliare, atît rurale cît şi urbane, precum şi în
arhitectura religioas . Aceste elemente tectonice, care rezolvau insolaţia camerelor, se mai întîlnesc printre
vechile construcţii or şeneşti şi s teşti. Tipul de cas tricameral este r spîndit în cîteva variante regionale, cu
caracteristici specifice pentru fiecare zon natural-climateric , unde aspectul exterior al casei de locuit obţine
expresia artistic în dependenţ de materialele de construcţie [5].
Studiind informa iile g site, ce se refar la casele moldovene ti care existau cu secole în urm i
urm rind evolu ia lor pân aproximativ cinci decenii în urm , am tras i eu careva concluzii.
În dependen de amplasarea geografic , casele din diverse localit i au fost diferite atât ca form i
construc ie, cât i ca materie prim consumat pentru realizarea acestor case. În unele zone casele fiind din
piatr , acestea erau mai durabile i rezistente în timp. În alte zone, care erau în apropierea p durilor, casele
erau construite din lemn. Iar in zonele unde piatra i lemnul erau mai greu de transportat sau lipseau, casele
erau construite din lut i paie. Desigur c , au existat mai multe timpuri de construc ii, îns acestea trei au fost
cele mai r spindite.
Analizând materialele de construc ie utilizate în cele trei tipuri de care, pot spune c le consider cele mai
ecologice, doarece toate materialele erau naturale, extrase din p mânt sau luate din mediul natural. Fiecare
dintre ele are avantajele si dezavantajele proprii.
Luând n considera ie faptul c , cele mai r spandite case pe teriutoriul Moldovei erau cele construite
din chirpici, adic din blocuri formate din lut i paie, acestea par a fi cele mai ecologice, deoarece nu se
defri eaz p duri întregi pentru ob inerea materiei prime pentru zidirea casei. Lutul este un izolant termic bun,
care se utiliza pentru tencuirea casei atât la exterior, cât i la interior. Iar paiele r mase dupa fiecare cultivare
a grâului nu mai erau aruncate sau arse, ceea ce aducea o mare daun mediului, din cauza fumului care
„otravea” aerul. Acestea case dup ce erau zidite, erau acoperite cu stuf sau paie, care la rindul lor sunt
materiale naturale pure si benefice pentru sanatate.
Fatadele caselor erau apoi varuite, la fel ca i înc perile interioare, varul fiind un material ce proteja
construc ia de factorii de mediu d un tori. În unele cazuri varul era colorat cu pigmenti naturali ob inu i din
plante sau r d cini, care erau prelucrate i ofereau o anumit culoare. Culoarea fa adelor era dictata de zona în
care era situat locuin a.
Interiorul acestor case de lut, de asemenea era unul eco, datorit faptului ca era prelucrat cu paie i lut,
si balegar de animale, dup care pere ii erau zugr vi i cu un amestec de var si piatra vân t , acesta fiind un
pun purificator i sterilizator. Tavanele erau acoperite cu scânduri de lemn, acestea fiind prelucrate la rândul
lor cu substan e naturale i ecologice (vezi fig.1.3).

31
 Fig.1.3 Interioarele caselor tradi ionale

Casele vechi moldovene ti, în ciuda fatului c , nu erau foarte rezistente în timp, erau foarte primitoare
i deloc d unatoare s n t ii localnicilor i oaspe ilor lor. Dup p rerea mea, acestea pot fi desemnate adev rate
locuin e eco, contruite cu bani pu ini, cu impact mic asupra mediului, dar cu impact pozitiv mare asupra
s n t ii.

Biobliografie:
1. Ernest Bernea, Spa iu, timp i cauzalitate la poporul român, Editura Humanitas, Bucure ti, 1997, p.
34;
2. Constantin Noica, Pagini despre sufletul româneasc, ediţia a II-a, Editura Humanitas, Bucureşti,
2000;
3. Horia Bernea, Irina Nicolau, Carmen Huluţ : Câteva gânduri despre muzeu, cantit ţi, materialitate şi
încrucişare, Editura Liternet, 2003;
4. Ernest Bernea, Natura spa iului, Editura Humanitas, Bucure ti, p.108, 2012;
5. Alina Gaşler, Întemeierea unei gospod rii r ne ti tradi ionale, în revista Satul, anul III, nr. 8,
februarie-aprilie 2011;
6. [sursa: http://m.moldovenii.md/md/section/378].

32