Colegiul Național ,,Vasile Alecsandri”, Galați

Arhitectura
maramureșeană
Profesor coordonator: Proiect realizat de:
Bejan Daniel Ionașcu Georgiana
Lungu Denisa-Vanesa
Dragomir Cristian
Clasa a X-a C

An școlar 2019-2020
Arhitectura și gospodăria tradițională din Țara Maramureșului

Maramureșul istoric este reprezentat de patru zone, cunoscute sub denumirea de Țara
Chioarului, Țara Lapusului, Țara Codrului și Țara Maramureșului. Fiecare dintre aceste
zone are un specific bine definit prin arhitectură și tipologia gospodăriilor. Ocupația și
gospodăriile locuitorilor erau adaptate la zona în care trăiau. Avem astfel, gospodarii
de agricultor în Țara Lapusului, gospodarii de viticultor în subzone din Baia Mare,
gospodărie de pomicultor si gospodării dedicate pășunatului din Țara Maramureșului.

Țara Maramureșului este în continuare un punct de atracție turistică și un

memento istoric prin valoarea și unicitatea bisericilor de lemn, a gospodăriilor cu
porți și case din lemn, a instalațiilor tehnice populare (mori, pive și vâltori).
Gospodăria tradițională:

sursa: https://www.igloo.ro/reabilitarea-caselor-traditionale-din-maramures/
 Casele din Maramureș erau construite din lemn, pe fundație de piatră și acoperite cu
șindrilă. Lemnul era materialul folosit în mod curent atât pentru elementele structurale, cât
și pentru acoperiș, sub formă de șită sau șindrilă. Lemnul folosit deobicei este cel de stejar
sau de brad. Specificul local sunt acoperișurile cu pante abrupte pentru scurgerea șuvoaielor
de ploaie și eleminarea zăpezii în iernile lungi. Acoperișul ajungea să fie și de trei ori mai
înalt decât pereții casei. Aici se păstrau merindele familiei pe toată durata anului.
 De obicei, casa era compusă din tindă, odaie și cămară, iar accesul se făcea printr-o
prispă atent decorată. În tindă se scotea hornul de la sobă și astfel fumul mergea direct
în podul casei unde se păstrau preparatele din cărnuri. Accesul în pod se făcea deobicei
printr-o scară dispusă în interiorul cămării.

Planul “traditional” al caselor maramureșene a evoluat de-a lungul secolelor XVIII- XIX spre
planuri tot mai complexe, reprezentând ca în majoritatea zonelor, o formă de evidențiere a
statutului social. Această diferențiere se făcea prin arhitectura casei, prin ornamentație și
prin diferite inscripții care făceau referire la proprietari sau la meșteri.

Gospodăria maramureșeana încorpora următoarele construcții: fântână, poartă și gardul din

lemn, grajdul cu șura care adăpostesc animalele, fânul pentru animale, uneltele și sculele cu
care se lucrează pământul. “Colejna” era construcția alipita grajdului, unde se păstrau
lemnele pentru foc, carul și alte scule.
Interiorul:

Arhitectura interiorului este adaptată la nevoile casnice, iar elementul de bază și

reperul casei este “mestergrinda”- care străbate pe lungime toate încăperile
construcției, legând pereții transversali și laterali prin intermediul grinzișoarelor.
Meștergrinda susține întreaga structură a acoperișului, împărțind spațiul casei în două-
în dreapta funcțiunile casnice, iar în stânga funcțiunile de ritual.

Meștergrinda este elementul etalon al interiorului, care împarte locuința din punct de
vedere simbolistic și funcțional. Mobilierul este dispus perimetral, iar centrul încăperii
este lăsat liber pentru circulații. Perimetral se află masa, patul și de-a lungul pereților
erau dispuse lavițe sau cufăre de zestre.
 Probleme contemporane și posibile abordări:

Astăzi, arhitectura tradițională a Maramureșului se șterge în fața unor vile supradimensionate,

finisate cu materiale variate, parapet din inox, tencuieli stridente și acoperișuri din tablă metalică.

Toate acestea sunt cauzate din lipsa compasiunii față de patrimoniul rural și din lipsa cunoașterii
unui mod de a interveni care să conserve valorile istorice.

O inserție în spațiul rural nu trebuie să fie o copie fidelă a arhitecturii istorice. Se merită ca
arhitectura contemporană să preia elemente tradiționale. În primul rând trebuie preluată proporția
dintre spațiul liber și construcții. Un imobil supradimensionat și cu rol strict reprezentativ reușește
să răstoarne echilibrul satului.

Trebuie păstrate casele tradiționale și în același timp monitorizată dezvoltarea noilor imobile astfel
încât satul tradițional să evolueze continuu fără să își piardă specificul local.

Nu în ultimul rând, trebuie să reținem că specificul local este promotorul turismului și nu imobilele
noi preluate din alte zone.
 Bibliografie:

https://www.igloo.ro/reabilitarea-caselor-traditionale-din-maramures/
https://coltulcultural.wordpress.com/2013/12/12/interiorul-caselor-traditionale-din-maramures-val
orificare-muzeala-si-turistica-partea-1/
http://www.romanianmonasteries.org/ro/maramures/maramures-traditii
http://www.visitmaramures.ro/index.php?task=category&category=Wood%20Civilization&lg=RO
http://
www.mentor-construct.ro/blog/126/arhitectura-si-gospodaria-traditionala-din-tara-maramuresului