CASA CA PROCES

GOSPODĂRIA NR. 76, ROȘIA NOUĂ

Material realizat prin Bursa „Sabin Nicolae Dancu”, acordată
Loredanei Gaiță în anul 2018 prin grija Filialei Teritoriale Timiș a
Ordinului Arhitecților din România.

Timișoara, 2019

AUTORI PROIECT
Loredana Gaiță
Miodrag Stoianov

MULȚUMIM
Daniela & Amnon, Ana, Maria & Dragoș, Laszlo & Corina,
Aurel & Violeta T. , Mircea, Eugen, Ioan G., Adam, Ghiță B., Viorel
M., Aurora, Maria, Ilie O., Florin, Persida, Maria C., Ionuț, Eugen,
Romulus, Florin, Bianca, Felix, Carla, Roxana, Nira, Alex

Design & Redactare: Loredana Gaiță, Miodrag Stoianov

Tipărit de Azero (București)
Litera: Minion 3 (Robert Slimbach, Adobe Originals)
CASA CA PROCES
GOSPODĂRIA NR. 76, ROȘIA NOUĂ

Cuprins

INTRODUCERE 3

DEPENDENȚI DE CONTEXT 4

PROIECTUL DE LA ROȘIA 10

MAI MULT DESPRE VALORI DECÂT 16

DESPRE ARHITECTURĂ

PROCESUL DEVENIT SCOP 18

ȘI CEVA ARHITECTURĂ 26
INTRODUCERE

În toamna anului 2017, am fost chemați să facem proiectul de arhitectură pentru

refuncționalizarea unei gospodării tradiționale din județul Arad, în regiunea
Văii Mureșului. Am înțeles în scurt timp că proiectul nu este despre obiectul de
arhitectură, ci despre proces; despre analiză și învățare, design și comunicare,
construcție, relaționare și utilizare în comun. Restaurarea și amenajarea unei
case a devenit pretextul pentru înțelegerea și intrarea în comunitate, pentru
construirea de relații, pentru nașterea de noi activități și oportunități pentru
localnici.

Într-un peisaj în care mediul construit este parte a mediului natural, respectul
față de tradiție și loc vine firesc prin urmărirea principiilor de proiectare în
mediul rural - încadrarea în scara și spiritul zonei, folosirea de materiale și
tehnici tradiționale, valorificarea meșteșugurilor locale, durabilitate, implicarea
comunității și încurajarea economiei circulare. Respectarea specificului
tradițional nu e o obligație estetică sau una doar de respectare a patrimoniului
construit și a istoriei, ci este o alegere responsabilă pentru calitățile pe care acesta
le oferă, de la economia de resurse, reciclare, un mediu mai sănătos, la economia
locală și coeziunea socială. Vom vorbi mai mult despre valori decât despre
arhitectură, dar credem că așa ar trebui să fie întotdeauna.

Broșura de față expune procesul și rezultatul proiectului de la Roșia, cu scopul 3

de a povesti experiența, provocările și bucuriile unei intervenții responsabile
asupra arhitecturii din mediul rural și potențialul acesteia asupra comunității
locale. Broșura poate fi considerată o continuare aplicată, regională, a Ghidului
de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural, publicat de
Ordinul Arhitecților din România. Publicarea ei a fost posibilă prin Bursa „Sabin
Nicolae Dancu” 2018, oferită prin grija OAR Filiala Teritorială Timiș, care are ca
scop promovarea temelor de arhitectură cu aplicabilitate în mediul rural.
 DEPENDENȚI DE CONTEXT

Satul Roșia Nouă este caracterizat de un peisaj deluros, împădurit, bogat în

culori și texturi, în care țesutul construit, discontinuu și împrăștiat pe cele trei
văi, este dictat de natură, ceea ce se observă prin amplasament, materialitate,
scară, profilându-se subtil o relație de subordonare care arată modestia și
decența așezărilor tradiționale. Dealurile situate pe dreapta și pe stânga Văii
Roșiei cresc în continuarea gospodăriilor aliniate la drumul județean îngust și
obligă satul să se înșire pe mai mulți kilometri de-a lungul acestei depresiuni cu
deschidere spre râul Mureș.

Roșia Nouă aparține comunei Petriș, județul Arad, și face parte din localitățile
de la poalele Munților Zărandului care compun Culoarul Mureșului. Satul a fost
menționat pentru prima dată în anul 1715, iar biserica de lemn, monument de
clasă B, a fost ridicată la 1808.

CASA CA PROCES
 Mediul construit este perceput ca un fond unitar prin scară, materiale,
culori și alternanța cu cadrul natural. Gospodăriile sunt formate dintr-o
casă principală (amplasată perpendicular pe stradă sau paralel cu aceasta) și
una, două sau trei anexe cu dimensiuni variate. Casa și anexele delimitează
o curte interioară permeabilă, un spațiu intim în comparație cu grădina
deschisă spre deal.

Casele specifice locului au două încăperi, în fața cărora se prelungește prispa

susținută adesea de stâlpi de lemn, puțin decorați, cu parapet din scânduri. Toate
construcțiile au fundații de piatră dispuse perimetral, înălțimea lor variind în
funcție de relief și de importanța construcției. Pereții sunt de cele mai multe ori
din bârne de lemn dispuse orizontal și îmbinate la colțuri în coadă de rândunică
sau, mai recent, din zidărie de cărămidă. Lemnul este uneori lăsat aparent, 5
alteori tencuit cu amestecuri de tencuieli pe bază de argilă și zugrăveli pe bază de
var (alb sau cu pigmenți naturali locali). Acoperișul caselor de locuit are astăzi
învelitoare ceramică. Anexele sunt construite din bârne de lemn, cu fundație de
piatră și acoperiș în două ape. Unele anexe mai păstrează învelitoarea de paie a
acoperișului, însă efortul ridicat pentru întreținerea și înlocuirea paielor duce la
degradarea rapidă, majoritatea sătenilor optând pentru învelitoarea ceramică,
dar și panouri de tablă sau azbest.

DEPENDENȚI DE CONTEXT
 Izolat și greu accesibil, amplasat la granița dintre județele Arad și
Hunedoara, satul face parte dintr-o zonă în proces de depopulare, fără
oportunități de dezvoltare economică și în care numărul caselor părăsite
este în continuă creștere. Precaritatea și izolarea care caracterizează satul
și vecinătățile au dus la o încremenire în timp a gospodăriilor. Astfel, pe o
parte au fost limitate efectele dezastruoase ale procesului de „modernizare”
a satelor românești, însă pe altă parte s-a creat cadrul unei dispariții lente, o
dezintegrare cauzată de ani și propria greutate.

Intervențiile agresive asupra patrimoniului construit, prin extinderi care

depășesc scara locului sau prin înlocuirea materialelor naturale, locale și
durabile, cu produse importate, neecologice și nerezistente (acoperiri și
împrejmuiri din materiale plastice sau tablă, construcții „rigidizate” cu ciment,
impermeabilizarea excesivă a solului, izolarea cu polistiren, tâmplării de PVC),
au început să apară în Roșia Nouă doar în ultimii ani. Însă întârzierea procesului
de distrugere a caracterului tradițional rămâne un avantaj doar cu condiția unor
acțiuni urgente care urmează exemple de bună practică.

Cele două ipostaze actuale ale arhitecturii tradiționale românești – case

mutilate sub pretextul progresului sau ruine uitate - au fost completate în
ultimii ani de o a treia categorie, într-adevăr mult mai firavă și dispersată,
a restaurării și refuncționalizării în spiritul tradițional. Roșia Nouă poate
fi din acest punct de vedere un sat muzeu în care întâlnim toate cele trei
categorii, în proporții diferite.

Contactul direct cu natura și sălbăticia, simplitatea traiului, hrana locală,

materialele naturale, întrajutorarea, relativizarea timpului și respectarea ritmului

CASA CA PROCES
naturii sunt elemente care creionează „viața la țară” în contrast cu „viața la oraș”
și care au făcut din Roșia Nouă o alternativă la locuirea în mediul urban. Satul
a început să atragă noi locuitori dornici de un alt ritm al vieții sau locuitori „de
weekend”, care în marea lor majoritate recunosc, apreciază și își însușesc valorile
traiului la țară. Iar gospodăria este cea care creează cadrul de desfășurare
al vieții, preluând și încorporând aceste principii și îmbinând armonios
pragmatismul și nevoile cu respectul față de context.

Urmărind un anume crez al viețuirii, noii locuitori sunt adesea „salvatori” ai

caracterului tradițional al arhitecturii din mediul rural.

Exemplele de bună practică în restaurarea și/sau refuncționalizarea arhitecturii

tradiționale au început să apară în Roșia Nouă în ultimii zece ani, prin
inițiative private pentru case de vacanță (restaurarea casei Anei și cea făcută
de Andrei G.) sau prin Asociația Zarand, un actor extrem de important în
zonă, care promovează și valorifică patrimoniul cultural material și imaterial și
activităţile și obiceiurile tradiţionale. Asociația Zarand, prin ateliere deschise și
cu participarea comunității locale, a restaurat în 2015 moara de apă din satul
Obârșia (la nord de Roșia Nouă), care astăzi este din nou folosită, iar în 2017 a
refăcut două sălașe din Dealul Roșoare.

Pe lângă acțiunile privind patrimoniul construit, Asociația Zarand sprijină

producătorii din comuna Petriș prin crearea unui brand local și prin organizarea
de diverse evenimente unde aceștia își comercializează produsele obținute
prin practicarea agriculturii sustenabile. O altă asociație organizează din 2013
competiția de ciclism: „Drumul Regelui”. Numele este dat de către localnici
drumului județean 707 construit în perioada postbelică din ordinul MS Regele
Mihai I al României (drum care leagă Castelul Regal de la Săvârșin de stațiunea
balneară Vața de Jos).
7
Ritmul arhitecturii tradiționale este întrerupt pe alocuri, conturându-se în peisaj
o serie de obiecte valoroase de patrimoniu precum: Castelul regal de la Săvârșin
construit între 1650 și 1680 și parcul dendrologic; ansamblul Castelului Salbek,
construit în secolul al XIX-lea, astăzi nefolosit; Castelul Mocioni-Teleki din
comuna Căpâlnaș în care astăzi funcționează un sanatoriu; biserica de lemn din
Corbești, construită în anul 1800 și biserica din Roșia Nouă construită din bârne
de stejar, pe o fundație de piatră și cu acoperiș cu turn, acoperit de șiță.

DEPENDENȚI DE CONTEXT
 Peisajul pitoresc, așezările care își vor păstra caracterul tradițional, diversele
evenimentele și exemplele fascinante de clădiri de patrimoniu pot construi
o rețea amplă de obiective și activități care să contribuie la dezvoltarea
economiei locale și la îmbunătățirea condițiilor de trai al localnicilor.

CASA CA PROCES
 9

DEPENDENȚI DE CONTEXT
 PROIECTUL DE LA ROȘIA

VECHEA GOSPODĂRIE
Gospodăria de la numărul 76 din Roșia Nouă prezintă o tipologie și o imagine
tipice pentru casele din regiunea etnologică din Valea Mureșului, unde mediul
construit se îmbină cu peisajul natural.

Gospodăria a fost alcătuită din patru corpuri separate care formau o curte semi-
închisă:
CASA A – casa principală este paralelă cu strada, având prispa înspre deal,
și în mod tradițional are acoperiș în două ape, teșit, cu fronton trapezoidal.
A suferit modificări ulterioare precum închiderea prispei cu scânduri
de lemn și extinderea parțială a casei pentru incorporarea fântânii, prin
prelungirea improvizată a acoperișului casei peste anexă. Podul era nelocuit,
folosit pentru afumatul cărnii, fumul fiind evacuat direct în pod. Casa a
fost păstrată într-o stare bună și avea potențialul de a fi adusă la standardele
locuirii de astăzi.

Corpul B – casa bătrânilor, primită ca zestre și mutată din alt sat, are
10 interiorul împărțit în două spații. Clădirea avea două extensii ulterioare
fără valoare ce alterau forma inițială și care au fost demontate. Calitatea
îmbinărilor la colțuri a bârnelor de lemn o face un exemplu pentru noile
construcții.

Corpul C – anexa pentru cai și depozitare a fânului este împărțită în două

spații mici. Deși este o clădire fără o valoare deosebită, se remarcă și aici
meșteșugul îmbinărilor în „coadă de rândunică”. Șarpanta a fost recent
reconstruită și acoperită cu plăci de azbest.

CASA CA PROCES
 11

Corpul D – anexa pentru animale se afla într-o stare avansată de degradare,

așadar a fost dezasamblată, iar o parte din materiale a servit ca rezervă de
schimb sau completare pentru celelalte clădiri (dulapi de lemn, piatra din
fundație, țigla)

PROIECTUL DE LA ROȘIA
 O NOUĂ VIAȚĂ
Daniela și Amnon (clienții) și-au dorit transformarea unei gospodării
tradiționale românești într-un centru de relaxare și recuperare în natură în care
să poată fi acomodate grupuri de prieteni din străinătate, sportivi, cercetași și
în care să se desfășoare diverse activități. Inițial s-a dorit un centru încăpător,
ceea ce ar fi presupus adăugarea unui corp nou cu facilități multiple, dar în timp
proiectul a fost adaptat contextului local: prin scara arhitecturii, înțelegerea
ritmului de lucru, dar și adaptarea funcțiunii la caracterul satului.

Așa cum o casă nu este izolată de contextul ei, iar caracterul zonei îi influențează
percepția, și vice-versa, proiectul de la Roșia a fost un proces continuu de
analiză-design-construcție-utilizare, gândit în relație cu vecinii și vecinătățile.
Spre exemplu, nu s-a dorit construirea unei case noi mai încăpătoare pentru un
număr mare de oaspeți, deoarece aceștia pot fi primiți de vecini. În mod similar
bucătăria e un spațiu de stat, cu utilități minime deoarece mâncarea va fi gătită
de localnici și se va încuraja cumpărarea de produse locale. Iar CORPUl B, după
finalizare, va fi deschis și pentru evenimente ale comunității locale.

Proiectul de arhitectură presupunea refuncționalizarea corpurilor existente

astfel încât să răspundă nevoilor contemporane, dar să păstreze și să valorifice
specificul local. CASA A s-a dorit să acomodeze oaspeți tot timpul anului, să ofere
funcțiile de bază ale unei locuințe (obiectiv atins prin extinderea din spate) și
să poată primi un număr mai mare de vizitatori (prin transformarea podului în
spațiu locuibil). Pe lângă nevoile funcționale, elementele valoroase ale casei au
fost recuperate.

Anexele vor fi folosite în cea mai mare parte în timpul anotimpurilor blânde,
CORPUl B având rolul de a găzdui adunări comunitare, iar CORPUl C va deveni
o terasă acoperită pentru luat masa, deschisă spre peisaj. Spațiul exterior va fi
12 cât mai puțin amenajat, vegetația existentă se păstrează în totalitate, o alee din
lespezi de piatră va lega clădirile, iar un șanț perimetral va proteja gospodăria de
potențiale viituri ale pârâurilor din apropiere.

Materialele și tehnicile locale, proporțiile și modestia arhitecturii

tradiționale sunt elemente cheie care compun peisajul și atmosfera specifică
a satului Roșia Nouă, așadar sunt principii după care a fost ghidat proiectul.

CASA CA PROCES
 Planul de situație al noii gospodării

13

Schițe de concept inițiale Schița exteinderii

PROIECTUL DE LA ROȘIA
 ARHITECȚI – ROL FLUID
Proiectul de la Roșia a fost unul atipic pentru noi, arhitecții, un proiect în care
rolurile noastre sau ale celorlalți actori au devenit fluide, unele s-au suprapus,
iar altele s-au întâlnit prea rar. O provocare a timpului și răbdării, dar un proces
care îi face pe toți cei implicați să se simtă aproape de casă. Un proiect în care
clientul este investitorul și beneficiarul pe termen scurt dar nu e proprietar,
proprietarul este beneficiarul pe termen lung, iar vecinii sunt meșterii care nu
prea au timp de proiect dar sunt plini de resurse și creativitate.

Faptul că de la un centru cu facilități complexe am ajuns la o intervenție de

restaurare și minimă extindere, a fost un proces organic, modelat de context,
care credem că a dus la un firesc, mai potrivit nevoii, resurselor și locului.
Dar așa cum proiectul s-a transformat constant pe parcursul celor doi ani
și rolul nostru s-a expandat în încercarea de a împinge proiectul până la
realizare.

În 2017 am crezut că vom face un concept de arhitectură și un deviz de materiale

care ar fi urmat detaliat de meșteri. După prima vizită la fața locului am înțeles
că va fi nevoie de o implicare mai consistentă, adică pe lângă cele anticipate,
de: desene și schițe explicative pentru fiecare lucrare, o prezență pe șantier
constantă, căutarea de furnizori și mijloace de transport, o comunicare intensă
cu clienții aflați la distanță, dar și cu ceilalți membri ai comunității locale și, mai
ales, un dialog permanent cu meșterii locali, cu mijloace limitate și în limbajul și
accepțiunea locală a ceea ce înseamnă astăzi lucrările de construcții.

Acum, la doi ani de la prima vizită, putem spune că implicarea noastră a fost
chiar mai mare. Din cauza izolării satului, a ritmului diferit al oamenilor, a
distanței față de noi, dar și față de client, a bugetului limitat și a dorinței de a
păstra sarcinile în mâinile localnicilor, a fost nevoie de căutarea constantă de
14 soluții pentru găsirea de meșteri, urmărirea fiecărui pas, achiziția de materiale
(de la cutii de cuie la fosa septică), supervizarea și raportarea constantă a
costurilor, ajustarea designului în funcție de costuri, păstrarea relației între toți
actorii implicați: clienți, localnici, meșteri, furnizori etc. Am fost arhitecți, dar și
clienți, șefi de șantier, constructori, experți, meșteri și facilitatori comunitari.

CASA CA PROCES
 15

PROIECTUL DE LA ROȘIA
 MAI MULT DESPRE VALORI
DECÂT DESPRE ARHITECTURĂ

Toți cei care au împins proiectul de la Roșia, au făcut-o pentru că l-au văzut ca pe
o șansă de a pune în aplicare lucruri în care cred, considerându-l mai mult decât
o casă, un mijloc de schimb, întrajutorare și învățare.

Proiectul în sine nu este și nu se dorește a fi un model, condițiile care l-au

influențat nu pot fi replicate, însă principiile care i-au stat la bază pot fi.
Aceste lucruri în care credem sunt principii necesare dacă vrem ca peisajul
cultural și ambianța mediului rural să nu piară din cauza depopulării
și lipsei de dezvoltare, a globalizării și consumerismului sau a uitării
meșteșugurilor și a calităților arhitecturii tradiționale.

Astfel, procesul de concepere, construcție și amenajare, a avut constant

în vedere:
— Implicarea creativă a localnicilor în construcția proiectului (meșteri,
artizani, bucătari, coordonatori etc.) și anticiparea rolului ulterior al

16

CASA CA PROCES
 proiectului în viața comunității pentru creșterea impactului pozitiv asupra
satului, stimularea coeziunii sociale și a economiei circulare și creșterea
bunăstării locuitorilor.

— Protejarea, conservarea și valorificarea elementelor valoroase ale

patrimoniului natural și construit și reinterpretarea specificului tradițional
în sensul adaptării la cerințe contemporane de siguranță și confort.

— Studiul temeinic și activ al contextului local înaintea propunerii de

intervenție și pe tot parcursul proiectului cu scopul de a înțelege elementele
ce compun peisajul cultural rural, specificitățile zonei sau satului, rolul și
rezistența materialelor folosite, detaliile tehnice, efectele microclimatului etc.

— Folosirea pe cât posibil a tehnicilor tradiționale și a materialelor naturale

locale datorită durabilității dovedite în timp și sustenabilității, implicând un
consum redus de energie (pentru producție, transport).

— Valorificarea meșteșugurilor locale prin colaborarea cu artizani pentru

realizarea de prototipuri pentru noi produse care să răspundă unor nevoi
actuale, dar care promovează specificul local și cresc venitul gospodăriilor.

— Implicarea a cât mai multor voluntari/amatori în procesul de construcție

pentru diseminarea principiilor și tehnicilor arhitecturii din mediul rural.

— Înțelegerea și respectarea peisajului cultural rural prin toate acțiunile

întreprinse, de la scara intervențiilor, specificul și materialitatea lor, la
funcțiunea proiectului și integrarea lui în viața comunității locale.

17

MAI MULT DESPRE VALORI DECÂT DESPRE ARHITECTURĂ

 PROCESUL DEVENIT SCOP

Atât procesul construirii (realizat cât de mult posibil cu forță de muncă locală)
cât și folosirea ulterioară a noii gospodării s-au dorit de la început a se încadra în
18 principiului general al susținerii și integrării comunității locale. Proiectul a fost
gândit ca un atractor de activitate pentru sat, imaginând și testând noi modalități
în care poate fi sprijinită viața de zi cu zi a localnicilor.

Având pe fundal deviza toată lumea ar trebui să aibă de câștigat (everybody

should benefit), proiectul s-a transformat în proces.

O CASĂ PRIN MULTE MÂINI

O serie de întâmplări a pus în mișcare o rețea colorată de oameni >

CASA CA PROCES
Daniela și Amnon, „clienții”, un cuplu cu spirit tânăr care nu locuiește în
România, dar care s-a îndrăgostit de atmosfera și oamenii din Roșia Nouă și
care dorește să le arate localnicilor cât de mult au de învățat de la ei. Oameni
deschiși și dornici de a face bine, care nu vor să dețină, ci să se bucure și să îi
bucure pe alții.

Dragoș și Mery, un alt cuplu cu spirit tânăr, amatori vechi ai Roșiei și ai

activităților în natură, le-au făcut cunoștință clienților cu satul, și tot ei s-au
gândit la noi ca fiind arhitecții potriviți proiectului.

Un om drag mutat în sat de 11 ani, timp în care și-a remodelat viața și a sprijinit
oamenii și inițiativele locului, devenind un reper al satului atât pentru
comunitatea locală, cât și pentru oaspeții ei. Ea ne-a făcut pe toți să ne
îndrăgostim de Roșia și tot prin ea am avut acces la meșterii, artizanii și
poveștile locului.

19

PROCESUL DEVENIT SCOP

 Mircea, meșterul satului cunoscut pentru priceperea și seriozitatea sa în întreaga
regiune (a fost meșterul principal al refugiului de pe vârful Gugu), și Eugen,
colaboratorul său (în imaginea de mai jos). Ei ne-au fost aproape în prima
fază a lucrărilor, reparând și reconstruind părțile casei care presupuneau
multă pricepere în probleme dulgherești (îmbinările bârnelor de lemn și
fundația la colțurile surpate, șarpanta de lemn). Credeam că vor fi și cei care
finalizează proiectul, însă lucrurile nu au decurs atât de ușor.

Aurora, moștenitoarea fără acte a gospodăriei (cu succesiuni incomplete

asemenea majorității localnicilor), care locuiește într-o altă casă. Aurora
a „închiriat” timp de 15 ani gospodăria care stătea nefolosită în schimbul
dotării și renovării ei și a rămas parte din proiect.

Laszlo și Corina s-au mutat în 2018 din Timișoara în Roșia și din fericire au fost
ochii de la fața locului și au mișcat proiectul cu mâinile lor în momente de
stagnare. Implicarea le-a fost experiență ajutătoare pentru renovarea casei lor.

Florin, vecin din Roșia Nouă, având acces la un excavator, a ajutat în repetate
rânduri la lucrările de infrastructură, dar și la găsirea lutului potrivit pentru
realizarea tencuielilor de pământ.

20

CASA CA PROCES
Karma Srl a realizat mare parte din extinderea casei A, ajutându-ne într-un
moment critic, în care în pofida eforturilor nu reușeam să găsim forță de
muncă locală.

Aurel Tripon locuiește în Obârșia, satul din deal, și s-a alăturat proiectului în
vara lui 2019. A făcut echipă cu Laszlo și au dus la bun sfârșit multe din
lucrările necesare pentru a finaliza casa principală: tencuieli din pământ și
zugrăveli, finisarea tuturor suprafețelor din lemn, finisajele din extindere,
curățarea și rostuirea soclului de piatră și nenumărate intervenții mai mici.
Realizarea acestor lucrări s-a făcut și cu sprijinul Violetei Tripon, a lui Denis
și a altor localnici.

Tanti Maria stă peste drum și ne-a gătit de fiecare dată ceva bun de-al locului,
fiind o bucătăreasă recunoscută și o femeie foarte harnică și plină de viață.

Tanti Persida a țesut la război perdelele, folosind ultimul sac de cânepă pe care îl
mai avea, iar Maria C., care împletește foi de porumb, a răspuns provocării
noastre de a confecționa abajururi.

Ilie Ovidiu, din Săvârșin, a realizat instalația electrică cu multă atenție având
în vedere structura din lemn a casei. Tot el ne-a pus în legătură cu alți

21

PROCESUL DEVENIT SCOP

 profesioniști precum Ghiță B. și echipa sa, Viorel Medre (tâmplar cu
experiență din Săvârșin, a construit scara pentru acces în mansardă) și un
tinichigiu din Corbești.

Ghiță (Bistrițeanul) cu echipa lui au realizat lucrările de mansardare, care au

implicat termoizolarea, închiderea intradosului învelitoarei cu scândură,
tencuirea cu pământ a interiorului timpanelor. Cele două încăperi din
mansardă au fost primele spații interioare finalizate.

Eugen 2, printre puținii din sat care au cal, ne-a ajutat să începem tencuielile
la exteriorul casei. Deși vârsta înaintată i-a limitat implicarea fizică, a
compensat prin cunoștințele sale legate de realizarea tencuielilor de pământ,
dar și cu ajutoarele sale: Mărin și Lazăr.

Ionuț, din Bencecul de Sus, a realizat toate lucrările de instalații sanitare.

... și alți localnici sau prieteni cărora le mulțumim.

22

Implicarea membrilor comunității și dorința de a lucra pe cât posibil cu

localnici din zonă și de a promova o economie circulară se reflectă și în
bugetul proiectului. Scăzând materialele, banii au fost împărțiți astfel: 76%
pentru manopera lucrărilor spre comunitatea locală (meșteri din Roșia
Nouă, Petriș, Obârșia, Săvârșin) și servicii locale (transport, mâncare) și
24% pe manopera pentru alți meșteri/constructori.

CASA CA PROCES
 ...ȘI GREUTĂȚILE CE DECURG
Un astfel de proces, cu o mare varietate de actori, într-un mediu izolat și cu
obiceiuri și sisteme de valori aparte, nu este unul facil. Comunicarea se face
aproape exclusiv prin viu grai, desenele tehnice sunt ignorate total, întreruperile
lucrărilor sunt dese și din cauze diverse (condiții meteo, sărbători, munci ale
câmpului, prioritizarea nevoilor familiei extinse). La un an de la începerea
lucrărilor, casa nu avea nici o treime din lucrări finalizate.

După prima întâlnire cu meșterii, în toamna lui 2017, a trebuit să avem prima
reconfigurare a așteptărilor și le scriam Danielei și lui Amnon:

„We tried to explain to Mircea the overall project in order for him to imagine
the outcome and to attract his interest in managing the building phase. In
reality, he doesn’t want to coordinate anything, this is his way of working
for decades, so we had to adjust our method to very short term tasks. In this
prospect we need to go on the site every 2-3 weeks, discuss with Mircea what
he did, what needs to be done in the next days, and make a list of materials.
The downside of not having a general contractor that is liable of cost control
and time management is having a high degree of unpredictability.”

Am înțeles atunci nevoia unei implicări mult mai mari, prin supravegherea
fiecărui pas și gestionarea tuturor materialelor (achiziție și transport), dar și
imprevizibilitatea ritmului de lucru.

„Mircea had to slaughter a pig and couldn’t be there but Eugen (Mircea’s right
hand man) managed to bring his son and Mircea’s son in law to help with (...).
Unfortunately we are postponed because of the weather, sadly not sure if it’s
going to happen this year as they stop work before Christmas.” — dec. 2017

După două luni în care avansul era aproape imperceptibil, însă bugetul începuse 23
deja să sufere depășiri, răbdarea noastră era pusă la încercare. Fiind la distanță,
dar singurii responsabili de proiect, am încercat să căutăm alte soluții.

„We kept calling them each week, but the work isn’t advancing at all, and we
have no overview over what is happening from Timisoara. We also found out
from other projects that locals have different priorities. We are thinking more
and more about having a construction company do the important parts of
the project. Advantages include pre-scheduled work, a dedicated team for this

PROCESUL DEVENIT SCOP

 project, a cost estimate and thus the possibility to modify the project in order
to get it done in the proposed budget. There will still be works that should be
done with locals, for which we must have patience and we can’t have a cost
estimation, for example plastering with a traditional technique.” — feb. 2018

Nu am găsit soluția salvatoare, ci un lung șir de soluții parțiale, căutând până

la ultimii pași meșteri și colaboratori. Rectificările constante de calendar și
colaboratori și suplimentările de buget au făcut demersul greoi, dar fiecare etapă
îndeplinită a fost simțită ca o mică victorie.

În fapt, Amnon a știut întotdeauna cum să ofere perspectiva de viitor,

perseverența și răbdarea lui și a Danielei fiind hotărâtoare:

„I should send you both to India and then you will realise that we are
proceeding like a bullet train. But, now you realise that it is a four dimension
project and has inputs that you could never think of such as local customs and
habits of remote village communities. It is as important as proceeding with the
buildings. On the long run you will see that it is a precious experience for you
and us.”
24 „Obstacles appeared from day one -endless rains, no Mircha, no workers
etc. We are now very happy with the outcome and the process we have all
gone through in this 18 months. This length of time has only done good as it
enabled us to know the village people and for them to know us.”

În final am înțeles că implicarea localnicilor trebuie să vină cu acceptarea

priorităților acestora și a ritmului locului, uneori greu de înțeles pentru „orășeni”.
Urmărind principiile stabilite și un proces lung, dar necesar, proiectul a devenit
pretext de integrare în comunitate.

CASA CA PROCES
 25

PROCESUL DEVENIT SCOP

 ȘI CEVA ARHITECTURĂ

INTERVENȚIILE
Proiectul a constat în adaptarea și extinderea gospodăriei, prin păstrarea în
mare măsură a ocupării lotului și extinderea casei principale pentru integrarea
unor facilități moderne (baie și bucătărie). Casa principală a fost finalizată prin
intervențiile prezentate pe larg în continuare.

Casa principală
Repararea fundației de piatră și implicit a colțurilor pereților din grinzi de lemn
a fost prima acțiune întreprinsă, pentru a rigidiza construcția.

26

CASA CA PROCES
Volumetria inițială a casei a fost respectată în întregime, fără supraînălțarea
acoperișului și cu păstrarea tuturor elementelor structurale vechi aflate în
stare bună. Căpriorii de lemn deteriorați ai acoperișului au fost înlocuiți cu
căpriori de brad peste care s-a așezat astereală, membrană, șipci și apoi țiglă
ceramică trasă, de culoare cărămizie, refolosită. La interior, podul devenit
mansardă a avut nevoie de izolare termică, iar finisajul interior a constat în
închiderea perimetrală a structurii cu scânduri de brad, creându-se o atmosferă
caldă, unitară. Elementele verticale care împart spațiul au o textură diferită și
culoare albă (timpanele din tencuială de pământ și zugrăveală de var și peretele
despărțitor cu structură ușoară de lemn, în care este decupată ușa).

27

ȘI CEVA ARHITECTURĂ
 Finisajele
Vechea tencuială de pamânt a casei a fost realizată fără leațuri de armare, fiind
astfel nevoie de decopertarea integrală a pereților exteriori și interiori. Finisarea
lor s-a făcut prin tehnici tradiționale: dispunerea de leațuri (șipci de lemn)
pe diagonală ca suport pentru tencuiala de pământ armată cu pleavă (paie),
tencuirea pereților în straturi (stratul grosier de bază care asigură nivelarea,
stratul de finisare mai fin și stratul de impermeabilizare cu var și cenușă) și
zugrăvirea cu var.

Atât pardoseala cât și tavanul din lemn de gorun, închis la culoare de vechime,
au fost păstrate și lăsate aparente. Vechea gură a podului, de deasupra prispei, a
fost închisă cu scânduri de brad, evident noi prin culoare, dar finisate cu grijă
de meșterul Mircea care a preluat curbura și detaliile longitudinale ale tavanului
existent. Detaliul decorativ al capetelor grinzii de la prispă a fost păstrat cu
atenție, fiind printre singurele decoruri găsite.

Tencuiala de pământ formează o suprafață vălurită, vibrantă prin jocurile de

lumină, umană prin imperfecțiune și caldă prin moliciunea muchiilor.

28

CASA CA PROCES
 29

ȘI CEVA ARHITECTURĂ
 Golurile
Armonia și echilibrul casei tradiționale sunt date de proporțiile dintre volum
și goluri, de aceea am considerat obligatorie refacerea tâmplăriei cu păstrarea
formei (două canaturi) și dimensiunii golurilor inițiale.

Noile ferestre ale parterului au tâmplărie de lemn (cu finisaj transparent pentru
menținerea nuanței naturale) și sunt înconjurate la interior de un cadru de lemn
care reflectă lumina și creează o delimitare clară între tencuiala de pământ și
geam, care devine în același timp o mică poliță. Odată cu transformarea podului
în spațiu locuibil, ferestrele rotunde de pe timpane înlocuiesc cele două goluri
mici de ventilație a podului, încadrând perspective de-a lungul drumului, iar
cele două ferestre dispuse în planul acoperișului asigură ventilarea mansardei,
permit respectarea volumetriei inițiale și sunt dispuse pe latura dinspre deal a
casei pentru a nu altera imaginea inițială dinspre stradă. Astfel, cele patru ferestre
dispuse de la est la vest lasă aerul și lumina să pătrundă în mansardă și urmăresc
ritmul zilnic al soarelui.

Instalațiile
30 În stadiul inițial, casa deținea o instalație electrică rudimentară, mai mult
improvizată și o fântână în zona extinderii prispei. Una din cele mai importante
cerințe ale proiectului a fost crearea unui confort similar celui din mediul
urban pentru a permite diverși utilizatori în final. Realizarea instalațiilor a fost
un proces împărțit în patru etape mari: instalații sanitare exterioare, sanitare
interioare, electrice și realizarea sistemului de încălzire cu sobe. Instalația
sanitară exterioară a presupus realizarea unei fântâni (cea existentă nu avea apa
potabilă), pozarea țevilor pentru alimentarea cu apă, a țevilor de scurgere și
montajul fosei septice și a câmpului de drenaj.

CASA CA PROCES
 31

ȘI CEVA ARHITECTURĂ
 Pentru a limita intervențiile agresive în corpul vechi al CASeI A, instalațiile
sanitare interioare sunt amplasate aproape exclusiv în extindere. Instalația
electrică a fost înlocuită pentru a respecta normativele de protecție la incendiu
pentru case din lemn și este ascunsă în tencuiala groasă de pământ. Corpurile
de iluminat încearcă o încadrare subtilă în specificul tradițional. Casa a fost
concepută pentru a fi folosită tot timpul anului și are un sistem de încălzire bazat
pe două sobe în cele două încăperi mari de la parter, iar pe coșul de fum sunt
montate recuperatoare de căldură în zona de mansardă.

32

CASA CA PROCES
Extinderea
Extinderea casei are rolul de a adăposti funcțiunile umede (baia și bucătăria)
atât pentru suplimentarea spațiului util al casei, cât mai ales pentru protejarea
structurii de lemn și finisajului de pământ și evitarea punctelor de contact a apei
cu acestea. Vechea cămară, având perete comun cu baia, devine spațiu tehnic și
adăpostește echipamentele instalației sanitare.

Volumul extinderii vine în continuarea casei, cu o înălțime mai mică decât

acoperișul acesteia având o formă simplă, rectangulară în plan și fațade, care
urmărește parțial conturul vechii anexe ce adăpostea și înainte o zonă umedă,
și anume fântâna. Structura este una ușoară, de lemn, pe fundație de beton.
Fațadele noului corp sunt acoperite cu scânduri, vopsite în negru asemenea altor
anexe regăsite în sat.

Ferestrele extinderii au de asemenea tâmplărie de lemn aparentă, însă golurile

sunt mai mari pentru a permite ventilarea necesară băii și bucătăriei și pentru a
crea o deschidere generoasă spre dealul din spatele casei. Ușa de intrare în casă
primește un gol circular din același limbaj anunțat de la distanță prin prisma
ferestrelor de pe timpane.

33

ȘI CEVA ARHITECTURĂ
 Finisajul exterior al extinderii, raportul diferit plin-gol, creează o diferență
clară între vechi și nou delimitând intervenția nouă de casa existentă, dar
fără a intra în competiție cu aceasta. Cadrele de lemn din jurul ferestrelor
umbresc ușor fațada sudică, închid finisajul din scânduri de lemn și creează
locuri de stat sau pentru depozitare.

34

CASA CA PROCES
 35

ȘI CEVA ARHITECTURĂ
 Mobilierul din bucătărie este realizat dintr-un cadru metalic cu blaturi din lemn
recuperat dintr-o anexă demolată și închideri din perdele țesute din cânepă. De
asemenea, scara care rezolvă diferența de nivel dintre extindere și casa veche este
realizată din dulapi recuperați, cu îmbinări tip coadă de rândunică. Diferența de
nivel dintre prispă și extindere funcționează totodată ca o băncuță, oferind locuri
de stat în bucătărie și în vestibul. Abajurul aflat deasupra mesei este confecționat
manual din foi de porumb de către Maria C, după desenele noastre.

Varietatea actorilor implicați în proiectul de la Roșia a contribuit la

restaurarea și adaptarea unei case tradiționale, care valorifică atât
materialele locale, naturale, cât și tehnicile și meșteșugurile încă prezente;
o casă care ne aduce împreună și reamintește ce încă știm face. Înțelegerea
locului înseamnă și acceptarea unui anume ritm, iar procesul lung a dus la o
integrare mai firească a noilor veniți în viața satului.

36

CASA CA PROCES
 37

ȘI CEVA ARHITECTURĂ
 „...speranța către normalitate trebuie să vină tocmai dinspre această
locuire tradițională, neglijată și deseori disprețuită. S-a dovedit că este
fiabilă și suplă, că poate suporta toate tipurile de intervenție, cu excepția
celor ilogice, nemotivate și excesive.”
— T.O. Gheorghiu, Locuirea tradițională rurală din zona Banat-
Crișana

38

CASA CA PROCES
 Tradiția nu se menține prin obiecte,
ci prin procese.

39

CASA CA PROCES
Timișoara, 2019