ORGANIZAREA GENERALA A CELULELOR

Proprietatile materiei vii :

1. grad inalt de complexitate si organizare
2. fiecare componenta a unui organism viu are o functie specifica
3. au capacitatea de a capta si transforma energia din mediul lor, utilizand-o
pentru formarea materiei prime, a structurilor complexe si mentinerea
acestora
4. capacitatea lor de multiplicare, chintesenta a starii vii

Celula reprezinta un sistem cu un inalt grad de organizare si cu o inalta specializare.

Unicelulare: protozoare (bacterii, alge albastre-verzi, amoeba) –viata individuala
influentata de conditiile mediului.
Pluricelulare: metazoare –viata autonoma, dependenta de activitatea tuturor grupelor
luate in ansamblu.
Proprietatile comune ale celulelor
 Inmagazineaza informatia in genele ADN-ului
 Codul genetic utilizat de genele tuturor celulelor este acelasi
 Toate tipurile de celule decodifica informatia din genele ADN printr-un
sistem format din ARN
 Sintetizeaza proteine cu ajutorul ribozomilor
 Proteinele controleaza structura si functia celulelor
 Au nevoie de energie pentru a conserva integritatea si mediul lor intern si
pentru a permite sinteza
 Cresterea si multiplicarea celulara
 Plasmalema de natura lipo-proteic

Celulele procariote si eucariote

Cele mai importante procariote sunt arhebacteriile si eubacteriile. Dintre
arhebacterii fac parte bacteriile anaerobe (in mediu firbinte, in medii foarte concentrate in
Na, care reduc CO2 la CH4), iar dintre eubacterii fac parte bacteriile gram pozitive,
bacteria verde fotosintetica (anaeroba), cianobacteria (alga albastru-verde), bacteria
purpurie fotosintetica (E-coli), bacteria gram negativa nefotosintetica. Procariotele au un
timp de generatie (ciclu celular) mult mai scurt ca eucariotele.
Prezinta un perete extracelular rigid format din polizaharide (exceptie: mycoplasmele).
Au forme cilindrice, sferice sau spirale. Sub peretele rigid se gaseste plasmalema,
lipoproteica, care trimite in interior invaginari care formeaza mezozomul.
Procariotele sunt considerate stramosii eucariotelor.
Eucariotele au in interfaza un nucleu bine individualizat (levurile, amoeba).
Asemanari: acelasi cod genetic si mecanism similar de sinteza proteica.
Virusurile (paraziti): dependente de celulele gazda.
Prionii: particule proteice din interiorul celulelor considerati agenti patogeni ai infectiilor
lente.

STRUCTURA PROCARIOTE EUCARIOTE

Organisme Archae Protiste, fungi, plante
Eubacterii Animale
Dimensiuni 1-10 mm 10-100 mm
Metabolism Aerob sau anaerob Aerob
Organizare celulara Unicelulare Unicelulare sau
pluricelulare
Nucleu si invelis nuclear Nu exista nucleu Nucleu limitat de o dubla
Exista un echivalent nuclear membrana
sau nucleoid
ADN si cromozomi O singura molecula de ADN ADN combinat cu proteine
necombinat(singurul histone (mai multi
cromozom), circulara cromozomi)
ARN si proteine Sintetizate in acelasi ARN sintetizat si procesat
compartiment in nucleu si mitocondrii
Proteine sintetizate in
citoplasma si mitocondrii
Membraba Perete celular rigid Membrana plasmatica
(peptidoglicani cu acid N- lipoproteica
acetil-muramic) Prezinta endomembrane
Membrana plasmatica La plante, celulele sunt
lipo-proteica delimitate de un perete rigid
Nu au endomembrane (fibrile celulozice, si in
matrice polizaharide)
Citoplasma Nu contine citoschelet Au citoschelet format din
Nu au curenti citoplasmatici filamente proteice, cu rol in
Nu au mitocondrii(enzimele motilitatea celulara
lantului respirator sunt pe Au mitocondrii si
fata interna a plasmalemei) cloroplaste
Ribozomi 70S Ribozomi 80S
Multiplicare Amitoza Mitoza somatica/
reductionala (meioza)
Endo si exocitoza Absente Prezente

Forma, dimensiunile si numarul eucariotelor

Sunt formate din citoplasma, care contine unul sau mai multi nuclei si organite
membranare si nemembranare, toate fiind separate de mediu printr-o membrana
plasmatica.
Corpul este format din 2000 de miliarde de celule cu forme, dimensiuni si functii
variate
1. Forma celulei
Celulele cu forma variabila : din ele fac parte celulele care isi desfasoara
activitatea in mediul lichid (celulele sangvine), unde au o forma sferica. Ele ies din sange
si intra in tesuturi prin diapedeza (leucocitele PMN si granulocitele isi modifica forma,
capatand un contur neregulat prin emiterea de pseudopode). Un alt exemplu este
reprezentat de endoteliul vezicii urinare (se aplatizeaza la acumularea urinii).
Celulele cu forma fixa reprezinta majoritatea celulelor
 Celule sferice: ovulul, celula grasa
 Celule poliedrice : cubice si prismatice -epiteliile de acoperire
 Celulele pavimentoase : seroasele, endoteliul capilar
 Celule fuziforme : celula musculara neteda
 Celule cu prelungiri : celula nervoasa, osteocitul
Numarul celulelor
Este de ordinul zecilor de mii de miliarde. Copil :10 la 12, adult : 10 la 15.
Dimensiunile celulelor
Variaza in raport cu tipul celular.
-celule mici: capul spermatozoidului, limfocitele, celulele granulare din scoarta
cerebelului (5-10 micrometri)
-celule medii: marea majoritate (10-30 micrometri)
-celule mari: ovocitul uman matur (200 micrometri), fibra musculara striata (12
cm), fibra musculara neteda din uterul gravid (500 micrometri), motoneuronii din
scoarta cerebrala (80-120 micrometri)
Protiostele sunt vizibile cu ochiul liber,oul de strut e cea mai mare celula.

Volumul celulelor
Independent de talia organismului si relativ constant (200-15000 microni cubi)

Organizarea morfologica generala a celulelor

Prezinta:
-membrana celulara si plasmalema
-continut celular (protoplasma), format din nucleu si citoplasma
 Hialoplasma (citoplasma nestructurata/citozol)
 Morfoplasma (citoplasma structurata-formeaza organitele celulare)
-organitele celulare (membranare si nemembranare)
1. Membrana celulara
Confera individualitate, regleaza schimburile dintre celula si mediul extracelular si
asigura interactiunile cu alte celule. Pe fata externa se gaseste glicolema (structura
fibrilara polizaharidica). Pe fata interna se gasesc microfilamente de actina, cu rol in
motilitatea celulei.
Isi poate mari suprafata prin emiterea unor prelungiri filiforme (microvili/enterocite, cu
rol de reabsorbtie sau invaginari ale plasmalemei in citoplasma formand labirintul bazal
cu rol de transport activ intens)
La celulele vegetale plasmalema e dublata la exterior de un perete celulozic rigid.

2. Nucleul: sediul memoriei genetice, a autoreplicarii si transcriptiei ADN-ului

-Invelis nuclear: structura lipoproteica complexa, formata dintr-o dubla membrana, care
delimiteaza un spatiu intermembranar/cisterna perinucleara. Intrerupt din loc in loc de
porii nucleari, la nivelul carora membrana interna se continua cu cea externa. Membrana
nucleara externa se poate continua cu reticulul endoplasmatic granular.
-Cromatina: ocupa spatiul nuclear in interfaza, iar in mitoza se transforma in cromozomi.
Poate imbraca doua forme: eucromatina (fin granulara, cu activitate metabolica intensa,
slab bazofila, distribuita uniform) si heterocromatina (condensata sub forma de bulgari,
intens bazofila)
-Nucleolul: este responsabil de sinteza de ARNr, apare numai in interfaza

3. Citoplasma
Prin morfoplasma formeaza organitele celulalre membranare si nemembranare.

2. Organitele celulare

 Reticulul endoplasmatic poate sa fie rugos sau neted, formeaza un sistem

endomembranar implicat in sinteza si secretia celulara.
Reticulul rugos prezinta ribozomi atasati de fata externa a membranei, cu rol in
sinteza proteinelor.
Reticulul neted are rol in metabolismul lipidic si in detoxifiere (la hepatocit)

 Complexul Golgi este situat perinuclear si are cel mai inalt grad de polimorfism.
Are rol in sortarea, modificarea si reasamblarea proteinelor sintetizate la
nivelul REG, dirijand veziculele catre fata profunda a plasmalemei, in vederea
exportului sau spre destinatii intracelulare, si rol in reciclarea de membrane

 Mitocondriile (sferice sau bastoniforme) prezinta o dubla membrana lipoproteica

(camera externa si interna/matricea mitocondriala). Membrana interna trimite in
interior invginari digitiforme, numite creste mitocondriale care maresc suprafata.
 Mitocondria are rol in procesele de fosforilare oxidativa, prin care se formeaza
ATP .
In celulele vegetale, echivalentul mitocodriilor sunt cloroplatsele, cu rol in fotosinteza.
Prezinta suplimentar vacuola centrala.

 Lizozomii (sferici) limitati de o membrana care delimiteaza o matrice omogena

cu un bogat continut enzimatic (hidrolaze). Au rol in digestia celulara,
degradand substante patrunse in celula, organite uzate si molecule de export

 Peroxizomii au rol in producerea sau descompunerea peroxidului de hidrogen

si in oxidarea acizilor grasi.

 Ribozomii (corpusculii lui Palade) nu au mebrana si sunt formati din

ribonucleoproteine, pot fi liberi sau atasati la RE. Au rol in sinteza proteica.

 Centriolii au rol in motilitate, organizarea microtubilor si diviziunea celulara

 Structurile citoscheletale, reprezentate de microfilamentele de actina, microtubi,

filamente intermediare, microtrabecule, au rol in mentinerea formei celulei,
motilitatea celulara si adaptarea la necesitatile functionale. In citozol pot
aparea incluziuni celulare.

Organizarea chimica a celulei

1. Compozitia moleculara a materiei vii
 Elemente majore (2-60%)
-oxigen
-hidrogen
-carbon
-azot
 Elemente putin abundente (0,02-0,1%): fosfor, sulf, clor, sodiu, potasiu, calciu,
magneziu
 Oligoelemente (<0,02%): fier, cupru, cobalt, mangan, zinc, iod, fluor

Cooperarea moleculelor:
-datorita cuplajelor intermoleculare frecvente si tranzitorii (ligand-receptor, proteina
G-adenilatciclaza, actina-miozina)
-se formeaza entitati structurale (filamente de miozina, microtubi)

2. Compozitia moleculara a celulei

 Apa
  Molecule orgnice (Proteine, Lipide, Glucide, ADN si ARN)
 Ioni anorgnici: Saruri minerale

3. Apa in sistemele biologice

Se gaseste in proportie de 60-90% in celula Este repartizata intr-un compartiment
intracelular(55%) si un compartiment extracelular(45%), separate de plasmalema.
Intracelular se gaseste sub forma libera sau legata. Provine din surse endogene sau
exogene. Apa este formata din doi atomi de hidrogen, legati de un atom de oxigen

Structura apei:
 Doi atomi de H, legati la un atom de O2 prin legaturi covalente
 Unhiul=104,5 grade
 Doi electroni in jurul atomului de O2 si inca 8 in jurul a 4 orbite eliptice,
conferind asimetria electrica
 Atomii de H au incarcatura partial pozitiva iar cel de O2 partial negativa,
rezultand ca apa este un dipol electric
 Se formeaza punti de H, prin fenomenul de atractie electrostatica, relativ
slabe, fiecare molecula de apa poate forma punti de H cu patru molecule
de apa vecine
Legaturile de H: intre o grupare hidroxil si apa, intre o grupare carboxil si apa,
intre 2 lanturi peptidice, intre perechile de baze azotate complenetare din
structura ADN-ului

Anomaliile apei:
 Solidificarea duce la cresterea V
 Densitatea maxima e la 4 grade celsius
 Caldura specifica variaza neliniar cu T, minumul la 35 grade celsius
 Cresterea presiunii duce initial la scaderea vascozitatii iar apoi aceasta
creste liniar cu cresterea presiunii

Rolurile apei
 solventul universal
 mediul de transport al substantelor de la o celula la alta si de eliminare a
produsilor de catabolism
 necesara reactiilor de hidroliza, (la plante e reactant primar pentru fotosinteza)
 produs final al oxidarii biologice si al reactiilor de condensare
 factorul esential de tamponare a variatiilor de temperatura in interiorul
corpului (la homeoterme, evaporarea apei e principala modalitate de degajare
a caldurii)
 protectie mecanica a unpor sisteme
  mediu de flotatie a unor celule libere
Substantele minerale
1. Ionii liberi dizolvati
-elemente de structura/bioelemente: H, O, N, C
-elemente metalice: Na, K, Mg, Ca
-elemente nemetalice: P, S, Cl
-cationi(+): K, Mg, Ca, Na, Fe
-anioni(-): Cl, PO4, NO3, SO4, CO3
2. Combinati cu substante organcie
Ionii: mentin p osmotica si echilibrul acido-bazic, influenteaza activitatea enzimelor si a
numeroase procese celulare.
Ionul de K+: cation monovalent, mai mult in mediul intracelular important in sinteza
proteica si pentru unele enzime ca sa ajunga la activitatea maxima.
Majoritatea plasmalemelor contin pompe de K+ (importa K+ si exporta Na+). Pomparea
in directii opuse creeaza diferente de concentratie de o parte si de alta a plasmalemei, si
permit transmiterea semnalelor nervoase.
Ionii de Ca2+: motilitatea celulei, cuplarea unor proteine cu ADN-ul, replierea si
condensarea cromozomilor.
Ionii de Mg2+: reglare a metabolismului intracelular.
Sulful: detoxifiere celulara.
Mucopolizaharidele sulfatate: cresterea, regenerare si imunitate.
Anionul fosfatat(PO4 3-): metabolismul energetic, sinteza moleculei de ATP.
Moleculele organice
Atomii de baza sunt cele mai usoare elemente care formeaza legaturi covalente
puternice(punerea in comun a electronilor).
C, N si O2 pun in comun 1 sau 2 perechi de electroni pentru a forma legaturi simple sau
duble, ceea ce confera mobilitate legaturilor chimice.
Atomii de C se pot lega intre ei prin punerea in comun de electroni, rezultand un octet
exterior din legaturi covalente cu alti 4 atomi de C.
Organizarea supramoleculara se realizeaza prin forte slabe, necovalente: fortele van der
Waals, legaturi de H, legaturi ionice si hidrofobe.
Fortele van der Waals:
 rezulta din fortele de atractie dintre atomii diferitelor
macromolecule
 relativ puternice la distante intermoleculare mici, nesemnificative
la distante mari
 apar in solutiifoarte concentrate
 rol in procesele biochimice din celule
 Legaturi prin punti de H
Legaturi ionice:
 slabe in solutii apoase, puternice in absenta apei
 atractia electrostatica intre atomii cu sarcini electrice opuse
 intre gruparile fosfat incracate negativ din ADN si gruparile amino
incarcate pozitiv din acizii aminati:arginina si lizina din structura
proteinelor histone
Interactiuni hidrofobe:
 intre segmentele nepolare/hidrofobe ale macromoleculelor
 gruparile hidrofobe sunt insolubile
 formarea miceliilor din lipide
 intre proteine si lipide
Plasmalema si endomembranele se dezvolta prin incorporarea de noi constituienti, in
timp ce ribozomii se formeaza prin ansamblarea de macromolecule.
1. Glucidele sau hidratii de carbon
Substante organice formate din 3 atomi: carbon, hidrogen si oxigen(1/2/1).
Monozaharidele sau ozele sunt cele mai simple glucide, nehidrolizabile, monomeri care
edifica glucidele complexe. Formula: (CH2O)n. Sunt substante: solide, hidrosolubile,
cristalizate. Contin grupari: hidroxil, cetonica sau aldehidica.
 riboza
 pentoza (acizi nucleici)
 glucoza (metabolismul energetic)
Inlocuirea unei grupari hidroxil cu o grupare amino formeaza aminozaharide.
Oligozaharidele rezulta din legarea a doua pana la 10 monohazaride
 zaharoza (1 molecula glucoza si 1 molecula fructoza)
 maltoza (2 molecule de glucoza)
 lactoza (1 molecula glucoza si 1 molecula galactoza)
Polizaharidele/glicanii sunt polimeri ai monozaharidelor, formeaza lanturi liniare lungi
 glicogenul (polimer ramificat al glucozei, in hepatocite si
celulele embrionare)
 amidonul (are elemente minerale
Polizaharide de structura: celuloza si chitina.
Moleculele de glucoza se asociaza unele cu altele, printr-un atom de O2,
fomandu-se legatura alfa(1-4).
Heterozidele sunt rezultate prin unirea unor monozaharide la proteine si lipide, formand
glicoproteine si glicolipide. Reprezinta o sursa de energie, si in combinatie cu proteinele
au rol plastic
 galactoza
 manoza
2. Lipidele
Sunt esteri ai alcoolilor cu acizi grasi, compusi insolubili in apa, dar solubili in solvent
organic (lanturi lungi de hidrocarburi alifatice/ benzenice, structuri nepolare si
hidrofobe). Se pot combina cu alte molecule, formand glicolipide si lipoproteine.
Roluri – rol energetic
- rol plastic (citomembrane)
- imunitatea tisulara si specificitatea de specie
- vitamine si hormoni
Clasificare:
1. Lipide simple/ternare
 Gliceridele/grasimile neutre (esteri ai glicerolului si
acizilor grasi superiori, intra in alcatuirea tesutului
adipos si constituie o sursa de energie)
 Steroidele (esteri ai sterolilor cu acizii grasi superiori,
colesterolul, modifica permeabilitatea plasmalemelor,
actiune antitoxica si antihemolitica)
 Ceridele (esteri ai alcoolilor monovalenti alifatici cu
acizii grasi superiori), au rol de protectie
2. Lipidele complexe/conjugate contin acizi grasi superiori,
alcooli, amine, glucide, sulfati, AA, baze azotate, acid fosforic
3.Proteinele
Sunt componente structurale si functionale de prim ordin ale materiei vii, conditionand
multiplicarea si cresterea celulara. Sunt lanturi de acizi aminati legati prin punti peptidice,
ceea ce duce la aparitia macromoleculelor/polimerilor care determina specificitatea si
activitatea biologica.
Se clasifica in
3. simple (holoproteine) care dau, prin hidroliza, aminoacizi
- conjugate sau heteroproteine, care dau prin hidroliza, pe langa
aminoacizi, si alti compusi organici sau anorganici
Partea care nu este acid aminat=grupare prostetica: nucleoproteine, lipoproteine,
fosfoproteine, metaloproteine, glicoproteine.
Dupa conformatia tridimensionala, sunt fibrilare sau globulare.
Aminiacizii contin gruparea carboxil (acida) si amino (bazica), au caracter amfoter. Intr-
un lant peptidic, condensarea AA se face prin legaturi peptidice. Principalii aminoacizi
sunt in numar de 20.
Aminoacizii pot fi
 esentiali/indispensabili, 8, obtinuti doar prin aport exogen
 neesentiali, pe care organnismul ii sintetizeaza
Peptidele sunt proteine rezultate prin condensarea a 2 sau mai multi AA. Legatura
peptidica se formeaza prin inlaturarea unei molecule de apa. Peptidele sunt: oligopeptide
si polipeptide.
  Carnozina (dipeptid) : in muschii mamiferelor
 Glutationul (tripeptid): oxidureductor
 Insulina, oxitocina, vasopresina: mesageri chimici de orin I
Heteroproteinele/proteine conjugate
4. metaloproteine, datorita prezentei unui metal (feroproteinele-
hemoglobina, feritina)
5. fosfoproteinele, datorita acidului ostofosforic (cazeina,
ovovitelina)
6. lipoproteinele, contin lipide ca lecitina, colesterolul, cefalina
7. mucoproteinele sau glicoproteinele, contin un glucid (hormonii
gonadotropi hipofizari)
8. nucleotidele, contin acizi nucleici
Dupa rolul biologic, proteinele se clasifica in
– proteine structurale (colagen, elastina, proteine membranare)
– proteine de rezerva (ovalbumina)
– proteine contractile (actina, miozina)
– proteine cu actiune hormonala si enzimatica (hormonii
hipofizei anterioare, enzime hidrolazice)
– proteine de protectie (anticorpi, imunoglubuline)

4. Acizii nucleici