CE INSEAMNA ARHITECTURA TRADITIONALA?

Ce înseamnă tradiţional în arhitectură? Arhitectul considera

tradiţionalul definit de de arhitectura vernaculară – proprie locului.
Aceasta a fost elaborată și transmisă din generaţie în generaţie, ceea
ce nu înseamnă că nu a evoluat în timp. Dimpotrivă, arhitectura
tradiţională s-a dezvoltat și rafinat, adaptându-se vremurilor și
nevoilor, dar reflectând permanent condiţiile de mediu, culturale,
tehnologice, economice și istorice ale contextului local.
Arhitectura tradiţională denotă, în primul rând, modul de
transmitere, din generaţie
în generaţie și pe cale orală, dar aceasta este o caracteristică valabilă
și în cazul primelor două forme.
Termenul de arhitectură vernaculară este cel larg acceptat de
arhitecţi și derivă din latinescul vernaculus, care înseamnă
„domestic, nativ, indigen”, adică local. Vernaculară e și arhitectura
laică, respectiv arhitectura caselor, a morilor și a altor construcţii
utilitare, dar și arhitectura religioasă. Bisericile au specific local,
existând deosebiri evidente între cele maramureșene, bucovinene
sau dobrogene.
Așadar, arhitectura vernaculară desemnează întreaga cultură
construită dintr-un anumit loc.

Arhitectura traditionala romanesca

Aceasta a functionat concomitent cu cele doua stiluri si se baza in
principal pe considerente mai mult de natura practica decat
formala.
Datarea arhitecturii taranesti incepe odata cu inceputurile
poporului roman si se continua pina in zilele noastre.
In principal este vorba de cladiri domestice cu functiunea de
locuinta dar si dependintele din gospodarie (finar, grajd etc.).
Evolutia acestora este data de nevoile directe ale membrilor familiei
(adapost, hrana, depozitare materiale, mincare etc.).
Principalii factori care au influentat arhitectura traditionala sunt,
dupa cum urmeaza:
-activitatile pe care le desfasurau membrii familiei –cum isi
produceau hrana (agricultura, cresterea animalelor, pescuit etc.),
-formele de relief unde era situata locuinta (munte, deal, ses, zona
litorala),
-materialele avute la indemina (lemn, piatra, lut etc.),
-conditiile climatice (zone reci, calde) si abundenta precipitatiilor,
-securitatea personala (zone sigure, zone nesigure – invazii
cotropitori).
Un alt aspect important care a influentat arhitectura traditionala a
fost legat de cine stapanea din punct de vedere administrativ
provincia respectiva.
Ca urmare a acestui fapt, desi gospodariile servesc aceluiasi lucru
(adapost pentru membrii familiei, cresterea animalelor si
depozitarea hranei), acestea difera de la o provincie la alta.
- principalele provinciile istorice romanesti si principiile
arhitecturale ale locuintelor -
Conform tipologiei arhitecturii traditionale exista mai multe tipuri
reprezentative de case pentru fiecare provincie.

Arhitectura domestica din provinciilor istorice
-Muntenia
Casa Muntenia Peris
 Casa din Muntenia localitatea Dragalina

Casa Muntenia Peris

Casele din aceasta zona se caracterizeaza prin urmatoarele

elemente, dupa cum urmeaza:
            -organizare planului casei:
-prispa cu stilpi (contravintuiri) si acoperis fara balustrade
amplasata in fata casei cu rol de protectie la intemperii; pardoseala
era din lemn sau pamint batut,
-bucataria este amplasata in zona centrala a casei si cuprinde plita
cu lemne si o masa cu scaune; prin bucatarie se face accesul din
exterior dar si catre cele doua camere adiacente,
-una sau doua camere amplasate in stinga si dreapta bucatariei
(una, doua camere + camera oaspeti).
           -organizarea pe verticala a casei:
-cladirile au un singur nivel (parter) destinat in totalitate membrilor
familiei; parterul era ridicat de la nivelul solului cu 25 – 30cm
(grosimea talpilor de lemn pe care statea casa),
-podul era nelocuit fiind folosit pentru depozitarea fanului si
cateodata a anumitor alimente conservate,
-proportia casei: inaltimea acoperisului este egala cu cea a
parterului.
-raportul plin - gol:
            -primeaza suprafetele pline in raport cu golurile,
-golurile au forma dreptunghiulara si dimensiuni modeste.
           -sistem constructiv:
-fundatii: piatra de rau,
-suprastructura: structura din lemn si umplutura din paianta /
caramizi din lut arse la soare;
-sarpanta din lemn acoperita cu sita / tabla plana (in functie de
zona).
-plastica fatadelor:
-fatadele sunt simple fara modele decorative; singurele decoratii
intalnite erau la pazie si uneori pe stalpii prispei; exista si situatii in
care ancadramentul usii era pictat cu modele geometrice,
-tamplariile usilor si ferestrelor: erau din lemn cu modele
geometrice simple; ferestrele aveau o imparteala cu mai multe
ochiuri de geam.
-materiale si culori folosite:
-stalpii prispei: culoarea maro inchis –tratati cu ulei impotriva
daunatorilor si intemperiilor,
-finisarea fatadelor: tencuiala cu vopsitorii in culoarea alba (var),
-material invelitoare: sita (maro inchis), tabla neagra (ruginea in
timp).

Casa din Curtisoara judet Gorj

Casa din Plopi judet Mehedinti

 Casa din Plopi judet Mehedinti

Casele din aceasta zona se caracterizeaza prin urmatoarele

elemente, dupa cum urmeaza:
            -organizare planului casei:
-la nivelul solului erau amplasate dependintele (spatii de depozitare
a proviziilor, unelte etc.)
-prispa pe mai multe laturi cu stalpi (contravintuiri) si acoperis, cu
balustrade cu rol de protectie la intemperii si aparare; pardoseala
era din lemn,
-bucataria este amplasata in zona centrala a casei si cuprinde plita
cu lemne si o masa cu scaune; prin bucatarie se face accesul din
exterior dar si catre cele doua camere adiacente,
-una sau doua camere amplasate in stinga si dreapta bucatariei
(una, doua camere + camera oaspeti).
           -organizarea pe verticala a casei:
-nivel 1 cu spatii de depozitare a proviziilor si unelte (ridicat de la
nivelul solului cu 25 – 30cm -grosimea talpilor de lemn pe care
statea casa).
-nivel 2 destinat in totalitate membrilor familiei (ridicat de la
nivelul solului intre 1,20m – 2,00m),
-podul era nelocuit fiind folosit pentru depozitarea finului si cite-
odata a anumitor alimente conservate; la nevoie podul era folosit ca
zona de refugiu in caz de necesitate (invazii turcesti etc.),
-proportia casei: inaltimea acoperisului este mai mica sau egala cu
cea a nivelului unu si doi.
-raportul plin - gol:
            -primeaza suprafetele pline in raport cu golurile,
-golurile au forma dreptunghiulara si dimensiuni modeste.
           -sistem constructiv:
-fundatii: piatra de rau,
-suprastructura:
-nivel 1 -zidarie din piatra de rau / pereti din barne de lemn,
-nivel 2 -structura din lemn si umplutura din paianta / caramizi din
lut arse la soare;
-sarpanta din lemn acoperita cu sita.
-plastica fatadelor:
-fatadele sunt simple fara modele decorative; singurele decoratii
intalnite erau la pazie, pe stalpii prispei si la parapetul balustradei
nivelului unu,
-tamplariile usilor si ferestrelor: erau din lemn cu modele
geometrice simple; ferestrele aveau o imparteala cu mai multe
ochiuri de geam.
-materiale si culori folosite:
-stalpii prispei: culoarea maro inchis –tratati cu ulei impotriva
daunatorilor si intemperiilor,
-finisarea fatadelor: tencuiala cu vopsitorii in culoarea alba (var),
 -material invelitoare: sita (maroi inchis), tabla neagra (ruginea in
timp).

Ardeal

Casa din Localitatea Bran judet Brasov

Casa din campu lui Neag Hunedoara

 Casa din Radesti, judet Alba

Casele din aceasta zona se caracterizeaza prin urmatoarele

elemente, dupa cum urmeaza:

-organizare planului casei:



-locuintele erau organizate intr-o incinta impreuna cu anexele
gospodaresti

(adaposturi animale, finar etc.); organizarea specifica este data de
nevoia de securitate, fiecare gospodarie putind sa devina un punct
de aparare pentru localitate,
-prispa pe o singura latura cu stilpi (contravintuiri) acoperita, cu
balustrade;

pardoseala era din lemn / pamint batut,
-bucataria este amplasata in zona centrala a casei si cuprinde plita
cu lemne si o

masa cu scaune; prin bucatarie se face accesul din exterior dar si
catre cele doua camere adiacente,
-una sau doua camere amplasate in stinga si dreapta bucatariei
(una, doua camere+ camera oaspeti).
-organizarea pe verticala a casei:
-nivel 1 destinat in totalitate membrilor familiei (ridicat de la nivelul
solului cu 40

– 50cm –zidarie din piatra).
-podul era nelocuit fiind folosit pentru depozitarea finului si cite-
odata a anumitor

alimentelor conservate; la nevoie podul era folosit ca zona de
refugiu in caz de

necessitate,
-proportia casei: inaltimea acoperisului este dubla fata de cea a
nivelului locuit.
-raportul plin - gol:
-primeaza suprafetele pline in raport cu golurile,
-golurile au forma dreptunghiulara si dimensiuni modeste.
-sistem constructiv:
-fundatii: piatra de riu,
-suprastructura:
-nivel locuit -structura din birne de lemn / structura din lemn si
umplutura

din paianta / caramizi din lut arse la soare;
-sarpanta din lemn acoperita cu sita.
-plastica fatadelor:
-fatadele sunt simple fara modele decorative; singurele decoratii
intilnite erau la

pazie, pe stilpii prispei si la parapetul balustrade prispei,
-tamplariile usilor si ferestrelor: erau din lemn cu modele
geometrice simple;

ferestrele aveau o imparteala cu mai multe ochiuri de geam.
-materiale si culori folosite:
-stilpii prispei: culoarea maro inchis –tratati cu ulei impotriva
daunatorilor si

intemperiilor,



-finisarea fatadelor: tencuiala cu vopsitorii in culoarea alba (var); la
peretii din

birne de lemn se aplica o vopsitorie cu uleiuri (rapita, in) pentru
protectia la intemperii si daunatori,
-material invelitoare: sita (maro inchis), tigla ceramica (ruginea in
timp). 

Banat

Casa din Cherelus, judetArad

Casele din aceasta zona se caracterizeaza prin urmatoarele

elemente, dupa cum urmeaza:
-organizare planului casei:
-prispa pe o singura latura cu stilpi (contravintuiri) acoperita;
pardoseala era din

lemn / pamint batut,
-bucataria este amplasata in zona centrala a casei si cuprinde plita
cu lemne si o

masa cu scaune; prin bucatarie se face accesul din exterior dar si
catre cele doua camere adiacente,
-una sau doua camere amplasate in stinga si dreapta bucatariei
(una, doua camere + camera oaspeti).
-organizarea pe verticala a casei:
-nivel 1 destinat in totalitate membrilor familiei (ridicat de la nivelul
solului cu 40

– 50cm –zidarie din piatra).
-podul era nelocuit fiind folosit pentru depozitarea finului si cite-
odata a anumitor

alimentelor conservate,
-proportia casei: inaltimea acoperisului este egala cu cea a nivelului
locuit.
-raportul plin - gol:
-primeaza suprafetele pline in raport cu golurile,
-golurile au forma dreptunghiulara si dimensiuni modeste.
-sistem constructiv:
-fundatii: piatra de riu,
-suprastructura:
-nivel locuit -structura din lemn si umplutura din paianta / caramizi
din lut

arse la soare;
-sarpanta din lemn acoperita cu sita.
-plastica fatadelor:
-fatadele sunt simple fara modele decorative; singurele decoratii
intilnite erau la

pazie, pe stilpii prispei si la parapetul balustrade prispei,
-timplariile usilor si ferestrelor: erau din lemn cu modele
geometrice simple;

ferestrele aveau o imparteala cu mai multe ochiuri de geam.
-materiale si culori folosite:
-stilpii prispei: culoarea maro inchis –tratati cu ulei impotriva
daunatorilor si

intemperiilor,
-finisarea fatadelor: tencuiala cu vopsitorii in culoarea alba (var),
-material invelitoare: sita (maro inchis). 

Moldova

Casa din Voitinel, Suceava

 Casa din Hangu, judet Neamt

Casa din Piatra Soimului, Neamt

Casa din Curteni, Vaslui

-Casele din aceasta zona se caracterizeaza prin urmatoarele

elemente, dupa cum urmeaza:
-organizare planului casei:
-prispa pe o singura latura cu stilpi (contravintuiri) acoperita;
pardoseala era din

lemn / pamint batut; exista zone unde accesul se facea printr-un
foisor cu balustrade si acoperis,
-bucataria este amplasata in zona centrala a casei / excentric si
cuprinde plita cu

lemne si o masa cu scaune; prin bucatarie se face accesul din
exterior dar si catre cele doua camere adiacente,
-una sau doua camere amplasate in stinga si dreapta bucatariei
(una, doua camere + camera oaspeti).
-organizarea pe verticala a casei:
-nivel 1 destinat in totalitate membrilor familiei (ridicat de la nivelul
solului cu 40

– 50cm –zidarie din piatra).
-podul era nelocuit fiind folosit pentru depozitarea finului si cite-
odata a anumitor

alimentelor conservate,
-proportia casei: inaltimea acoperisului reprezinta 1 ½ din
inaltimea casei.
-raportul plin - gol:
-primeaza suprafetele pline in raport cu golurile,
-golurile au forma dreptunghiulara si dimensiuni modeste.
-sistem constructiv:
-fundatii: piatra de riu,



-suprastructura:
-nivel locuit -structura din lemn si umplutura din paianta / caramizi
din lut

arse la soare;
-sarpanta din lemn acoperita cu sita.
-plastica fatadelor:
-fatadele sunt simple fara modele decorative; singurele decoratii
intilnite erau la

pazie, pe stilpii prispei si la parapetul balustrade prispei,
-tamplariile usilor si ferestrelor: erau din lemn cu modele
geometrice simple;

ferestrele aveau o imparteala cu mai multe ochiuri de geam.
-materiale si culori folosite:

-stilpii prispei: culoarea maro inchis –tratati cu ulei impotriva
daunatorilor si

intemperiilor,
-finisarea fatadelor: tencuiala cu vopsitorii in culoarea alba (var),
-material invelitoare: sita (maro inchis) 

Dobrogea

Casa din Oltina, Constanta

-Casele din aceasta zona se caracterizeaza prin urmatoarele

elemente, dupa cum urmeaza:
-organizare planului casei:
-prispa pe o singura latura cu stilpi (contravintuiri) acoperita cu
balustrada;

pardoseala era din lemn / pamint batut,
-bucataria este amplasata in zona centrala a casei / excentrica si
cuprinde plita cu

lemne si o masa cu scaune; prin bucatarie se face accesul din
exterior dar si catre cele doua camere adiacente,
-una sau doua camere amplasate in stinga si dreapta bucatariei
(una, doua camere + camera oaspeti).
-organizarea pe verticala a casei:
-nivel 1 destinat in totalitate membrilor familiei (ridicat de la nivelul
solului cu 20

– 30cm –zidarie din piatra).



-podul era nelocuit fiind folosit pentru depozitarea finului si cite-
odata a anumitor

alimentelor conservate,
-proportia casei: inaltimea acoperisului este egala cu inaltimea
zonei de locuit.
-raportul plin - gol:
-primeaza suprafetele pline in raport cu golurile,
-golurile au forma dreptunghiulara si dimensiuni modeste.
-sistem constructiv:
-fundatii: piatra de riu,
-suprastructura:
-nivel locuit -structura din lemn si umplutura din paianta / caramizi
din lut

arse la soare;
-sarpanta din lemn acoperita cu stuf.
-plastica fatadelor:
-fatadele sunt simple fara modele decorative; singurele decoratii
intilnite erau la

pazie, pe stilpii prispei si la parapetul balustrade prispei,
-timplariile usilor si ferestrelor: erau din lemn cu modele
geometrice simple;

ferestrele aveau o imparteala cu mai multe ochiuri de geam.
-materiale si culori folosite:
-stilpii prispei: culoarea maro inchis –tratati cu ulei impotriva
daunatorilor si

intemperiilor,
-finisarea
fatadelor:
tencuiala cu
vopsitorii in
culoarea alba
(var),
-material
invelitoare:
stuf (maro
inchis). 
CARE ESTE SPECIFICUL ARHITECTURAL LOCAL?
Arhitectura tradiţională românească nu este unitară, ci diferă în
funcţie de zonă. Acestea sunt catalogate de specialiști ca zone
etnogra ce distincte. Printre cele mai importante zone etnogra ce de
la noi, care și-au păstrat în mare măsură specificul local și astăzi, se
numără Maramureșul, Ţara Moţilor, Delta Dunării, Bucovina sau
regiunea satelor săsești din sudul Transilvaniei. În alte zone,
arhitectura tradiţională se mai găsește doar în muzee ale satului.
Chiar dacă zonele acestea au un caracter distinct, propriu, există
totuși câteva trăsături comune.
Casele ţărănești aveau puţine încăperi, iar cele mai vechi erau
mono-camerale. De obicei, casa era compusă din tindă, odaie și
cămară. Accesul în casă se făcea prin prispă, după care se intra în
tindă, și din tindă se intra în odaie. Prispa, numită uneori și pridvor
sau târnaţ, este spaţiul deschis și acoperit care intermediază relaţia
interior- exterior, și este și zona cea mai ornată a casei. Elementele
decorative acopereau, de regulă, stâlpii prispei, numiţi și păpuci sau
furci; rolul lor era și estetic și magic, ferind casa de rele. Tinda nu
reprezenta doar un spaţiu de trecere, ci servea, uneori, ca loc de
depozitare a merindelor sau a ustensilelor din gospodărie. Alteori,
în tindă se a a și vatra și astfel, acest spaţiu devenea bucătărie și
încăpere de zi a casei. De cele mai multe ori, însă, odaia era locul în
care se a a vatra și locul în care se gătea, se mânca și se dormea.
Acest lucru nu e întâmplător, pentru că focul se folosea și la
prepararea mâncării și la încălzirea construcţiei.
De aceea, cele mai vechi case aveau o singură cameră, numită și
„casă”. Vara, în zilele călduroase în care nu se aprindea focul
înăuntru, pentru gătit se folosea vatra din curte sau o bucătărie de
vară. Cămara sau „celarul” ori „dosarul” (numită astfel indcă se
găsea în dosul casei) era spaţiul de depozitare pentru alimente,
scule sau mici unelte. Spaţiul principal de depozitare a alimentelor
era e podul casei, e pivniţa. Podul se folosea pentru păstrarea
cerealelor și afumarea cărnii, iar în pivniţă se ţineau fructele,
zarzavaturile, vasele cu murături și butoaiele cu ţuică sau vin.
Acoperișul casei era, de obicei, înalt și în patru ape.
Casele cu mai multe camere au apărut ceva mai târziu, în secolele
XIX și XX, iar în acest caz una dintre camere se păstra pentru zile
speciale. În „odaia frumoasă”, „casa bună” sau „casa dinainte” se
primeau oaspeţii la marile sărbători, se ţineau evenimentele
importante ale familiei. Aici se așezau cele mai preţioase obiecte de
mobilier și decorative și tot aici se păstrau hainele de sărbătoare.
Pentru că era folosită doar ocazional, odaia frumoasă dispunea
rareori de un sistem de încălzire.
Mobilierul locuinţelor tradiţionale era îndeobște din lemn, simplu și
minimal. Se foloseau laviţe așezate de-a lungul pereţilor, uneori xate
în bârnele peretelui, mese și scaune, printre care și faimoasele
scaune cu trei picioare.
Arhitectura tradiţională e integrată în peisaj, e adaptată la mediu și
utilizează materiale naturale locale.
Acestea sunt trăsăturile generale. În fapt, în fiecare zonă apar
elemente proprii și recognoscibile ce asigură speci cul local.