Diana / Artemis

Diana, zeita vnatorii din mitologia romana, era faimoasa pentru puterea, gratia
atletica si frumusetea sa.
Fiica lui Jupiter si a Latonei, zeita Diana s-a nascut n insula Delos si era sora
geamana cu Apollo.
Desi la nceput semana la caracter cu fratele ei, fiind o zeita razbunatoare, care
semana molimi si moarte printre muritori, mai trziu, Diana capata calitati de
zeitate binefacatoare, fiind considerata protectoare a cmpurilor, a animalelor si a
vindecarilor miraculoase.
Ca zeita a vnatorii Diana era prezentata ca o fecioara salbatica, singuratica care
cutreiera padurile nsotita de o haita de cini, daruiti de Pan, ucignd animalele cu
arcul si cu sagetile ei faurite de Vulcanus. Insensibila la dragoste, i pedepsea pe toti
cei care ncercau sa se apropie de ea, iar daca la rndul sau ncerca sa se apropie de
vreun muritor, dragostea ei era rece si stranie.
Ea este infatisata ca o femeie inalta, cu o fata frumoasa, cu trasaturi usor masculinizate. Adeseori , picioarele ei sunt
dezgolite , alteori sunt impodobite cu o incaltaminte inalta , pana aproape de genunchi, specifica femeilor vanatoare
din antichitate. Uneori Diana poarta pe umeri o tolba cu sageti, sau tine in maini o sulita, insa de cele mai multe ori
este infatisata purtand un arc. In acest fel apare in cateva dintre statuile dedicate ei si in versurile poetilor latini.
Diana era, totodata, o zeita a lunii , fiind venerata mai intai pe muntele Tifata, din apropierea asezarii Capua si in
padurile sacre, in special in padurea Diana Nemorensis ( "Diana padurilor"), pe malurile lacului Nemi din Aricia, in
apropierea Romei. Preotul ei traia in Aricia si se spunea ca orice barbat care putea sa il ucida cu un arc facut dintr-o
ramura din padure , putea deveni el insusi preot al zeitei.
Mai tarziu, i-a fost dedicat un templu pe dealul Aventine, unde i se inchinau in special cei din clasele inferioare,
plebeii si sclavii. Patroana a sclavilor, acestia puteau cere azil in templul ei.
Templul Dianei din Efes, in Asia Mica, in fata insulei Samos, considerat a patra minune a lumii antice, a cazut prada
flacarilor.
Locuitorii din Ionia, veniti din zona continentala a Greciei, fondasera acest templu catre sfarsitul primului mileniu
inainte de Hristos. Se gasea candva in apropierea unui arbore pe care triburile indigene il venerau. Acolo se afla
sanctuarul unei zeite a fecunditatii, pe care si-o reprezentau ca pe o femeie cu mai multi sani.
Festivalul zeitei Diana avea loc cu ocazia Idelor din august ( 13 august), data la care regele Servius Tillius, el insusi
nascut ca sclav, i-a dedicat templul de pe dealul Aventine.
Originar, o zeita a fertilitatii, apoi si un simbol al castitatii, Diana era venerata mai ales de catre femei , ca ocrotitoare
a graviditatii si a nasterii usoare.
Numele ei deriva , posibil , din "Diviana" ("cea stralucitoare"). In mitologia greaca , zeita Diana face parte dintr-o
trinitate de divinitati , alaturi de Virbius, zeu al padurilor (despre care se spune ca ar fi fost primul preot al Dianei) si
Egeria, nimfa apelor, alaturi de care veghea asupra nasterilor.