Popa Tanda

de Ioan Slavici
- caracterizarea personajului principal -

Creația literară ”Popa Tanda” prezintă întâmplări

semnificative dintr-un sat ardelean, aparține genului epic, fiind o
nuvelă realistă.
Personajul principal, părintele Trandafie are în întreaga
acțiune în ipostazele de preot, soț, tată și bunic.
Personalitatea lui este prezentată prin caracterizarea directă
făcută de autor, de alte personaje, autocaracterizarea,
caracterizarea indirectă, precum și relația cu alte personaje.
Din caracterizarea directă rezultă fizic, sugerat de epitetele și
enumerațiile: părul cărunt și barba căruntă.
Autorul îl descrie și moral; un om învățat, știe multă carte,
talentat, cântă frumos, harnic, priceput – strânge, drege și culege,
face din nimic cea, ferm, autoritar: spune verde fățiș, cam aspru la
judecată, credincios: ”Ajută-mă doamne”.
Marcu Florii Cucului afirmă: ”Așa popă n-a mai fost în
Săcăceni”, sătenii au păreri diferite considerându-l omul lui
Dumnezeu și al dracului.”
Din autocaracterizare rezultă voința lui ”Dacă nu veniți voi la
mine mă duc eu la voi”, ”Nu merge cu sfatul, să încep cu ceva mai
aspru, fapt pentru care oamenii il poreclesc ”Tanda”.
Adevăratul său comportament rezultă din faptele sale
convingătoare, reușind să-i facă pe săteni harnici iar satul să aibă
altă înfățișare. Astfel își repară casa, cultivă pământul , - gard – car,
cai, lese – Bucuria deosebită o trăiește în sărbătoarea Rusaliilor,
văzând locuitorii satului vin la biserică și se și închină.
Preotul Trandafir este tipul omului harnic, perseverent, care a
reușit să schimbe o lume ruinată – erou civilizat.