Legendele Martisorului

Frumoasa sarbatoare ce marcheaza inceputul primaverii, isi

are originea, in functie de zona, in tot felul de legende care
mai de care mai interesante
Sarbatoarea martisorului, simbolul inceperii primaverii, nu este lipsita de legende de la care
se revendica originea sarbatorii. Noi o sa ilustram doar doua dintre ele, cele mai interesante.

O legenda a martisorului, originara din Moldova, povesteste despre o vrajitoare a iernii ce se

inversunase sa nu lase primavara sa se astearna peste pamant. Zana primavara daca a vazut ca
nu o scoate la capat cu vrajitoarea, a recurs in cele din urma la un gest extrem. Si-a taiat un
deget, iar sangele scurs din rana a cazut peste zapada. In momentul cand picaturile calde de
sange au cazut din rana in zapada alba, acestea au topit pe loc toata zapada. In acest fel, iarna
a fost alungata, iar intrepatrunderea dintre albul zapezii si rosul sangelui a inspirat snurul
martisorului, simbolizand ziua de 1 martie, odata cu care, cel putin din punct de vedere
calendaristic, primavara isi reintra in drepturi.

Intr-o alta legenda a martisorului, se spune ca soarele se preschimba adesea intr-un frumos
flacau pentru a veni pe pamant si a dantui in horele de prin sate. Afland despre acest obicei al
soarelui, un balaur fioros i-a luat urma pe pamant si l-a rapit, inchizandu-l intr-o temnita a
castelului sau.

Intrucat astrul solar nu s-a mai aratat pe cer, pasarile si-au oprit cantecele, iar copii si-au
pierdut harul rasului. S-a ivit atunci un tanar temerar, hotarat sa elibereze soarele din robie.
Multi oameni au mers alaturi de viteazul fecior pana la castelul balaurului, daruindu-i puterile
lor, in asa fel incat sa poata iesi invingator in lupta cu maleficul monstru.

Tanarul a facut drum lung pana la castel. A mers incontinuu vara, apoi toamna, si tot mergand s-
a facut si iarna. Cand tocmai se termina iarna, a ajuns la castelul balaurului.

Dupa o lupta pe viata si pe moarte, de-a lungul careia a fost grav vatamat, feciorul a reusit sa
infranga balaurul si sa izbaveasca din temnita soarele. Sangele izvorat din ranile sale adanci s-a
scurs peste imaculata zapada, si, inainte ca primavara sa se faca simtita, tanarul si-a dat duhul.

Pomii au inverzit si au inflorit, pasarile si-au trimis cantecele fericite catre ceruri, iar copii
si-au adus aminte a rade in hohote. Oamenii nu au uitat insa vitejia si daruirea viteazului ce
eliberase soarele, si, la inceputul fiecarei primaveri, au inceput a impleti snurul martisorului
(un nume de alint al lunii martie) dintr-un ciucur rosu, aducand aminte de sangele varsat de
fecior, si un ciucur alb, culoarea neintinata a zapezii.

Originile sarbatorii martisorului totusi nu sunt cunoscute exact, dar prezenta acestei sarbatori
atat la romani cat si la bulgari (sub numele de Martenita) este considerata ca fiind in stransa
legatura cu substratul comun daco-tracic, anterior romanizarii dacilor si slavizarii tracilor de
pe teritoriul bulgar.

Astazi, martisorul este purtat intreaga luna martie, dupa care este prins de ramurile unui
pom fructifer. Se crede că aceasta aduce belsug in casele oamenilor. Se zice ca daca cineva isi
pune o dorinta in timp ce atarna martisorul de pom, aceasta se va implini numaidecat. La
inceputul lui aprilie, intr-o mare parte a satelor Romaniei pomii sunt impodobiti de martisoare.