DATINI SI OBICEIURI DE IARNA IN SEC.

XXI
Omul, de-a lungul timpului, a stiut sa se bucure de frumusetea sarbatorilor de peste an,
imaginand cele mai diverse tipuri de datini si obiceiuri prin care sa celebreze zeitatile sau natura
protectoare, sa inalte imnuri de slava muncii convertite in recolta, sa aduca ofrande care sa
imblanzeasca fortele potrivnice sau sa isi stranga langa sine familia careia sa ii ofere clipe de
revelatie asupra misterelor lumii.
Dintre cele mai bogate si mai pline de spectaculos sarbatori de peste an, sarbatorile de iarna
sunt cele mai indragite, probabil pentru ca omul simtea ca indatoririle concrete s-au epuizat,
munca poate sa fie inlocuita cu binemeritata odihna pe care insasi natura i-o poate oferi, caci
zapezile si frigul, lipsa de vegetatie si soarele mult slabit in putere ii dau acea pauza necesara
pentru refacere.
Ne-am obisnuit, din mosi-stramosi, sa ascultam minunatele colinde cantate pe ulitele satelor,
pe la usile crestinilor si sa ne pregatim cu mare emotie sa ne incarcam mesele, sa ne curatam
casele si sa deschidem sufletele si usile pentru mai micii sau mai marii colindatori care sa ne
picure in suflete bucuria crestineasca a intampinarii Nasterii lui Iisus.
Au trecut secole de cand marele miracol s-a petrecut, lumea s-a schimbat din temelii, oamenii
si-au schimbat felul de a gandi, dar picatura aceea de sublim pe care religia ne-a implantat-o in
arhetipul fiintelor noastre nu s-a sters.Sacrul nu a putut fi inlocuit cu nimic in existenta noastra,
acea luminita a sperantei pe care ti-o da Dumnezeirea in marea confruntare cu fortele ostile ce te
inconjoara a ramas vie si nimic si nimeni nu o poate anula!
In datinile noastre de iarna persista minunatele Colinde si obiceiuri care imbraca atat aspectul
stravechi al substratului geto-dacic si roman, amintind de practicile agrare, peste care s-au
suprapus mai noile ritualuri crestine, amintind de Miracolul de la Betleem-Nasterea Domnului
Iisus Hristos-care avea sa devina Imparatul Lumii.
Asadar, avem de-a face cu obiceiuri laice care consfintesc suprematia muncii, acea munca de
agricultori, prin excelenta, si un model de netagaduit este Plugusorul, precum si jocurile cu masti,
turca, brezaia, cerba, caluserii, calusul, cuprinzand arii geografice specifice: Bucovina, Moldova,
Ardealul, Maramuresul, Oltenia, Muntenia, Banatul, Dobrogea,Crisana.
De la loc la loc apar variatiuni vorbind de practici si conceptii diferite, de experiente ce ii
deosebesc pe pastori de campeni sau de cei din zona de deal. Poezia obiceiurilor, cunoscand
variante, este completata de ritualuri ce tin de anumite practici:taiatul porcului, framantatul
colacilor, cererea in casatorie, trecerea de la copilarie la adolescenta, specializarea pe ocupatii etc.
Acestei diversitati pe varste, profesii, apartenente etnico-geografice, convertite in poezie si in
ritual etnografic, i se adauga frumusetea Colindelor cu caracter religios: Steaua, Vichlaimul sau
Irozii, Vasilca, Iordanul, care vorbesc de sarbatorile religioase cunoscute:Craciunul, Anul Nou,
Boboteaza, Sf.Ion.
Chiar daca ne aflam la inceputul sec.XXI si chiar daca ne aflam in plina era a calculatorului,
aceste datini si obiceiuri stravechi nu au incetat sa existe. Se poate vorbi de o oarecare
diferentiere in ceea ce priveste zona rurala, comparata cu cea urbana, observand ca la sat se
pastreaza fidel anumite ritualuri, ca insesi textele sunt mai veridic pastrate, pe cand la oras exista
tendinta trunchierii textului, a modificarii acestuia in functie de interesele colindatorilor sau de
provenienta lor din randul elevilor mici sau a copiilor din zone defavorizate al caror interes este
acela focalizat pe castigul propriu-zis si mai putin pe pastrarea datinei.

Cu toate acestea se poate spune ca in tara noastra exista inca o mare varietate de traditii si
obiceiuri, ca suntem un popor care are o bogatie inestimabila de etnografie si folclor convertite in
latura artistica, dar si in cea materiala a fenomenului cultural. O recunosc toti cei care ne viziteaza
tara, precum si cercetatori de aici si de pretutindeni care raman uimiti de bogatia , de vechimea si
autenticitatea minunatelor datini ce nu se regasesc nicaieri in lume.
In Franta exista obiceiul de a se sarbatori Nasterea Domnului, asemanator cu Vicleimul
romanilor, iar in Picardia un miel este dus la biserica, impodobit cu panglici, purtat de pastori si
pasorite imbracati in alb. Mielul era salvatorul turmei si nu era voie sa fie sacrificat, ci trebuia sa
moara de batranete. In Provence familia se intrunea seara la decanul de varsta al familiei, luand
impreuna cina compusa din legume si peste.
In Anglia exista obiceiul de a se impodobi casele cu ramuri de maces si de vasc, iar copiii
striga spre dimineata:Fii binevenit, batrane tata Craciun, cu barba ta cea alba!, iar in familia
regala se elaboreaza celebrele prajituri Phunpudding sau celebrul ragout.
De la germani a ramas celebrul obicei al impodobirii bradului si cantecul Tannenbaum! in
cinstea zeilor Votan si Berchta care trec prin tara pedepsind. La miezul noptii se celebreaza
leturghia cu mult fast, apoi se serveste o masa copioasa la fiecare acasa.
In Italia, vreme de opt zile este sarbatorit de catre copii, Pruncul ,,Il Bambino, care este purtat
pe strazi in acorduri de mandolina, chitara, cimpoi si fluier, iar in Spania Pruncul este adus in
biserica unde se canta cu dairaua, chitara si castagnetele, dansand de se zguduie biserica.
In Austria Sf. Nicolae, reprezentat de un flacau imbracat in alb si insotit de doi ingeri, tot in
alb, dar si de o ceata de draci isi incep pelerinajul pe la casele oamenilor, testand cunostintele
religioase ale copiilor. Daca vor trece examenul, vor fi recompensati cu nuci si mere, iar daca nu,
atunci vor fi dati pe mana dracilor de afara, care ii sperie.
In Grecia este cea mai galagioasa sarbatoare de Craciun, caci la miezul noptii incep focurile de
pusti, pistoale si rachete, dusmanii se impaca, iar cei bogati daruiesc mancare saracilor.
Comparand sarbatorile de Craciun ale altor popoare cu sarbatoarea de Craciun a romanilor,
nicaieri nu gasesti atata bogatie si varietate a ritualurilor si a datinilor ca la noi. Este recunoscut
acest lucru nu numai de cercetatorii nostri, ci, in primul rand, de strainii care ne-au cunoscut si
apreciat comorile de simtire si gandire inconfundabile. Este o mandrie sa recunoastem asta si sa
pastram aceasta comoara!

Georgeta Brdi
Liceul Tehnologic Auto
Curtea de Arges