Tradiții, datini și obiceiuri din sudul

României

Traditii de iarna. Craciunul si Anul Nou in Muntenia

In Muntenia, atmosfera sarbatorilor de iarna se face simtita incepand cu ziua Sfantului Nicolae (6
decembrie), cand copiii asteapta nerabdatori cadourile din ghetute. Pana in Ajunul Craciunului,
gospodarii se ocupa cu taierea porcului, femeile fac curatenie in casa si in curte, iar cei mici
invata colinde si impodobesc bradul. Ulitele satelor sunt invaluite de mirosuri apetisante si de
cantece vesele care anunta nasterea lui Iisus. In aceasta perioada, muntenii nu uita nici de cei
care nu se mai afla printre ei; in judetul Arges se pastreaza obiceiul colindetilor: in seara de Ajun,
satenii isi daruiesc unii altora covrigi, vin si tuica fiarta, pomenind numele celor morti.

In apropierea Craciunului se formeaza diferite cete de colindatori care merg sa vesteasca

sarbatoarea si sa ureze gazdelor sanatate, belsug si noroc. Tipica Munteniei subcarpatice este
ceata de fete care colinda in special flacaii; odinioara, doar barbatii neinsurati indeplineau acest
obicei. Mai actuale sunt grupurile mixte si cele formate din membrii familiei, care viziteaza cu
precadere rudele, prietenii si vecinii. Ritual plin de culoare si originalitate, colindatul are rolul de a
indeparta spiritele rele si de a aduce prosperitatea.

De Anul Nou, muntenii pastreaza o traditie foarte veche, de altfel intalnita in toata tara: Capra. In
aceasta zona, capra poarta numele de brezaia si are o semnificatie care se pierde in negura
vremurilor. Satenii spun ca mastile populare extrem de expresive sunt intruchiparea sufletelor
celor decedati care au revenit pe pamant; in ele sunt adunate spaimele, arhetipurile si legaturile
cu lumea spiritelor, iar jocul lor reprezinta alungarea vechiului an si regenerarea. Spectacolul
foarte colorat si vesel imbina dansul, jocul, dialogurile comice, cantecele si urarile, scotand la
suprafata si unele ironii si aluzii tinute in frau de-a lungul anului. Tinerii dau in vileag greselile
satenilor si ii scot in evidenta pe cei mai pacatosi dintre ei; unii se simt rusinati, altii rad pe seama
celor vizati, bucurosi ca au scapat de gura lumii. In acest timp, capra scoate sunete stridente
care anunta moartea si renasterea, ciclu aflat in stransa legatura cu practicile agrare. Anul Nou
este celebrat cu ganduri bune, bucurii si cu speranta ca va aduce sanatate, noroc si prosperitate.

Traditii de Paste in Muntenia

Pastele este in primul rand o sarbatoare de suflet, un moment care aminteste de iubirea divina si
de miracolul invierii. Obiceiurile pastrate in aceasta perioada sunt mai putine, importante fiind
valorile spirituale si semnificatia lor pentru crestini. In Saptamana Mare, gospodinele inrosesc
ouale si pregatesc mancarurile traditionale cu care ii vor servi pe musafiri. De pe masa si din
cosul pascal nu lipseste in niciun an pasca, aliment care face aluzie la trupul lui Hristos. In
Muntenia, pasca este deseori inconjurata de zimtisori, avand forma unui soare care ofera
vitalitate oamenilor si naturii.

La denia din Joia Mare, fetele si baietii vin la biserica aducand o sfoara; dupa fiecare evanghelie
citita fac un nod si isi pun o dorinta. Sfoara cu cele 12 noduri se pune sub perna in noaptea de joi
spre vineri pentru ca tinerii sa-si viseze jumatatea. De asemenea, daca una dintre dorinte se
indeplineste, nodul corespunzator se desface. Mai exista obiceiul ca fetele nemaritate sa
ascunda matraguna sub pragul bisericii; daca preotul trece peste ea, vor avea noroc in dragoste
tot anul.

In seara Invierii, credinciosii de toate varstele merg la slujba, incercand sa uite de suparari si
sa-si regaseasca pacea sufleteasca. Se spune ca fetele trebuie sa pastreze lumanarea primita in
biserica si s-o aprinda pentru cateva momente in timpul evenimentelor fericite din viata lor;
respectand traditia, vor fi bine vazute de ceilalti si vor avea parte de reusite. Enoriasii care nu
merg la slujba indeplinesc in prima zi de Paste un ritual menit sa-i purifice: se spala pe fata cu
apa proaspata, in care pun un ou rosu, un ou alb si o moneda de argint. Aceasta datina este
considerata aducatoare de belsug, sanatate si energie; abia apoi familia se asaza la masa,
bucurandu-se de sarbatoarea pascala, de cadouri si de preparatele delicioase. Obiceiurile de
Paste din Muntenia si-au pierdut insemnatatea sau au fost uitate in timp, lasand locul unei
celebrari linistite si armonioase.

Tradiții de iarnă. Craciunul si Anul Nou în Banat

Sarbatorile de iarna sunt celebrate in Banat printr-o multitudine de obiceiuri apartinand etniilor
care traiesc aici. Pe 6 decembrie, Tinerii svabi se costumeaza in vesmintele Sfantului Nicolae si
pornesc pe la case, cautand copii neascultatori pe care sa-i pedepseasca. Micutii isi asaza
ghetele curate la geam, iar langa acestea pun dulciuri, mere si nuci pentru a-l imbuna pe Mos.
Copiii cuminti primesc cadouri, iar celor obraznici Mos Nicolae le aduce o nuielusa, pe care
parintii o folosesc pentru a-i mustra.

Sarbii din Banat sarbatoresc Craciunul pe rit vechi, dupa calendarul gregorian. In Ajun, pe 6
decembrie, dupa slujba de seara, se obisnuieste arderea badnjakului. Un trunchi de stejar tanar
este aprins in curte sau in cuptorul din casa, focul simbolizand caldura iubirii lui Iisus Hristos. Cu
cat sunt mai multe scanteile produse de lemnul ars, cu atat mai bogata va fi gospodaria in anul
ce vine. In aceasta zi se impodobeste bradul, iar in jurul lui se pun bucate pentru Mos Craciun si
graunte pentru calul sau. Pe inserat, grupuri de colindatori mascati pornesc la colindat prin sat.
Piţărăii sunt poftiti in curte, unde gazdele le daruiesc colaci, nuci, mere si vin. Pe Valea Almajului,
copiii mai mici obisnuiesc sa colinde purtand bete de alun impodobite cu care bat in podelele
caselor pentru a alunga spiritele rele si pentru a aduce prosperitatea.

In prima zi de Craciun colindatorii merg cu Steaua, refacand in mod simbolic drumul pe care l-au
parcurs cei trei magi pana la locul unde s-a nascut pruncul Iisus. Potrivit unui obicei stravechi, cel
mai varstnic membru al familiei trebuie sa arunce boabe de grau si de porumb in fata cetelor de
piţărăi; se spune ca daca aceste graunte sunt puse in brazda, recolta de anul viitor va fi foarte
bogata. O alta datina pastrata in Banat este Viflaimul sau Irozii; in casa gazdelor, colindatorii
pun in scena povestea nasterii Mantuitorului. Gospodinele sarboaice aduc paie in casa,
reprezentand ieslea in care s-a nascut Iisus, iar sub fetele de masa pun fan si seminte pentru ca
in casele lor sa fie armonie si belsug. Sarbatoarea Craciunului simbolizeaza darul vietii, iubirea,
bucuria si bunatatea, toate acestea fiind celebrate in mijlocul familiei, in jurul bradului frumos
impodobit.

In ajunul Anului Nou, tinerii necasatoriti practica o serie de traditii prin care se crede ca isi vor
gasi jumatatea. De pilda, imediat ce preotul anunta ajunul, fetele pornesc sa caute crengute de
mar dulce. Daca acestea sunt acoperite de bruma, viitorii soti vor fi oameni instariti; in caz
contrar, vor fi saraci. In mod similar, obiceiul vargelatului le indica tinerilor cu ce fel de
persoana se vor casatori. Sub oalele de pe masa se asaza mai multe obiecte - bani, seminte de
grau, ace, pieptene, paine. Fata sau baiatul trebuie sa ridice trei oale; daca descopera acul,
painea si pieptenul inseamna ca perechea lor va fi un om bogat, dar urat. In seara Ajunului, in
gospodarii se fac calendarele de ceapa. Bulbul se taie in 12 bucati, fiecare reprezentand o luna
a anului; in fiecare dintre acestea se pune sare. Bucatile care lasa mai multa apa marcheaza
lunile ploioase, celelalte sunt semnul secetei.

Traditii de Paste. Sarbatoarea Invierii in Banat

In zona Banatuluil, traditiile de Paste sunt mai putine decat in celelalte regiuni ale tarii, insa
sarbatoarea Invierii are aceeasi semnificatie deosebita pentru crestini. Cea mai importanta zi din
perioada premergatoare Pastelui este Joia Mare, cand, potrivit traditiei populare, Joimărița umbla
prin sate si le pedepseste pe fetele care nu au terminat de tors lana. In aceasta zi se aprind
focurile in cimitire deoarece se crede ca, odata cu invierea Domnului, sufletele celor morti se
intorc pe pamant. In bisericile romano-catolice se sfintesc uleiurile pentru bolnavi si pentru
infaptuirea sfintelor taine. In Sambata Mare, dupa ce gospodinele au terminat curatenia in casa
si au incondeiat ouale, barbatii sacrifica mielul, din care se pregatesc bucate traditionale
delicioase.
Dupa slujba de Inviere exista obiceiul ca fetele tinere sa pastreze in casa lumanarea pe care au
aprins-o la biserica. Se spune ca daca urmezi traditia ai parte de noroc in viata si esti bine vazuta
de ceilalti. In dimineata zilei de Paste, credinciosii se spala pe fata cu apa proaspat scoasa din
fantana, in care se pune un ou rosu, un banut de argint si fire de iarba verde. Astfel vor fi rumeni
in obraji, plini de energie si vor avea un an imbelsugat. Apoi are loc tamaierea bucatelor, fiecare
mesean primind o lingurita cu vin si paine sfintita.

Traditii de iarna. Craciunul si Anul Nou in Dobrogea

Obiceiurile dobrogene specifice sarbatorilor de iarna sunt asemanatoare celor practicate in alte
zone ale tarii; ele reflecta atat relatia om-natura, cat si legatura cu divinitatea. Pe 6 decembrie se
celebreaza ziua Sfantului Nicolae, sarbatoare mult asteptata de catre copii. Acestia isi curata
ghetutele si le asaza aproape de usa, sperand ca Mosul sa vina si sa le aduca dulciuri. Se spune
ca doar copiii cuminti sunt rasplatiti cu daruri; cei neascultatori primesc o nuielusa pe care o
folosesc adesea parintii.

In Ajunul Craciunului, cetele de tineri pornesc la colindat. In unele zone din Dobrogea, cu
precadere pe limesul dunarean, colindele se aud inca inainte de ivirea zorilor si inceteaza abia a
doua zi dimineata. Pe vremuri, grupurile erau formate doar din baieti necasatoriti; fetele nu
mergeau niciodata la colindat, ele ii intampinau pe colindatori. In prezent, in satele dobrogene
pot fi intalnite trei cete: ceata copiilor, ceata mica, a flacailor, si ceata mare, alcatuita din barbati
insurati. Fiecare grup are un conducator sau un sef de ceata si o ierarhie bine stabilita. La
Adamclisi, obiceiul colindatului este insotit de jocul caprei, denumit si ţurca. Unul dintre tineri
poarta un costum care infatiseaza o barza cu coarne de cerb sau un cerb cu cioc de barza si
joaca alaturi de colindatori un dans scurt. In prima zi de Craciun, turca se muta in mijlocul satului,
unde ofera un adevarat spectacol. Repertoriul cetelor este foarte bogat si cuprinde atat colindele
amuzante ale copiilor, cat si colindele flacailor, adresate fie tinerilor necasatoriti, fie cuplurilor,
pescarilor sau ciobanilor. In schimbul urarilor de belsug si sanatate, colindatorii primesc colaci,
cozonac, fructe, tuica fiarta si bani. De asemenea, fetele nemaritate daruiesc flacailor coronite
impletite din flori.

Colindatul cu masti este un obicei foarte raspandit in Dobrogea. In seara de Ajun se merge cu
ursul si oleleul. Un membru al cetei se costumeaza fie in urs, fie poarta o masca cu coarne,
menita sa inspaimante. Oleleul intra doar in gospodariile oamenilor instariti, unde este ospatat si
primeste bani. Traditia spune ca tot anul viitor, baiatul care a intruchipat oleleul nu are voie sa
intre in biserica.

Traditii de Paste in Dobrogea

Pentru romanii din toata tara, dar si pentru celelalte grupuri etnice, Pastele este cea mai mare
sarbatoare crestina. In perioada premergatoare Invierii, credinciosii fac curat in gospodarii si isi
innoiesc hainele, pregatindu-se astfel sa-i primeasca pe musafiri. Inaintea Postului mare, in
Dobrogea se practica obiceiuri care au ca scop purificarea naturii. Unul dintre acestea este
Olaria sau Hurhumbalul, care consta in aprinderea unui foc din resturi vegetale. Se considera ca
in acest fel natura este curatata, facandu-se loc noii vegetatii. De asemenea, satenii urca pe un
deal de unde dau drumul unei roti infasurate in paie, simbolizand astfel cursul soarelui pe cer.
In ziua de Lasatul secului, copiii si tinerii participa la baterea alvitei, un obicei prin care isi afla
norocul. De grinda casei se prinde o bucata de alvita, iar cei care iau parte la ritual trebuie sa o
prinda cu gura, fara ajutorul mainii. Cei care musca din ea isi pun o dorinta. In Joia mare, femeile
vopsesc ouale si prepara pasca, iar vineri participa la slujba. In noaptea de Inviere, credinciosii
merg la biserica si iau lumina sfanta.

In prima zi de Paste are loc sfintirea bucatelor -pasca si ouale rosii-, acestea simbolizand trupul
si sangele Mantuitorului. Apoi toata familia se asaza la masa, savurand preparatele traditionale:
ciorba de miel, drobul, cozonacul. In cea de-a treia zi a sarbatorii pascale, in comunitatile de rusi
lipoveni se practica Paparuda. In localitate se formeaza un alai compus din fete sau femei in
varsta, impodobite cu flori si ramuri verzi; doua dintre ele poarta masti. Grupul merge din casa in
casa, danseaza si canta pentru a chema ploaia. Gazda le stropeste cu apa, imitand astfel
fenomenul meteorologic. Un alt obicei cunoscut este Caloianul, dedicat fertilitatii pamantului si
recoltelor. In a treia zi de miercuri dupa Paste, satenii fabrica o papusa din lut pe care o ingroapa
apoi pe camp; dupa o perioada cuprinsa intre 9 si 40 de zile o dezgroapa si o rup in bucati pe
care le arunca peste holde.

Desi unele dintre obiceiurile dobrogene au fost uitate, cele care au castigat lupta cu timpul sunt
respectate cu strictete. Traditiile pascale ale acestei zone sunt foarte vechi si se axeaza
indeosebi pe comuniunea omului cu natura. Cu toate acestea, vei regasi si in Dobrogea linistea,
caldura si pacea sufleteasca cu care oamenii sarbatoresc Invierea lui Iisus.