Obiceiuri si traditii

de Craciun in
Dobrogea
By: Alistar Stefan
Arsene Dragos
Manea Alessio
Soric Mario
Casele erau
împodobite cu
ștergare, nu cu
luminițe și beteală

• In lumea satului dobrogean,

împodobirea în mod festiv a casei
însemna etalarea lucrurilor de
preț. Țăranii nu aveau brad cu
luminițe, nici globuri sau beteală.
Dar casa era curată lună și
decorată în mod tradițional, cum
știau gospodinele mai bine.
 Chiti-Mitii și Raza soarelui,
colinde tradiționale în Dobrogea

• În Dobrogea există două colinde tradiționale atestate

de peste un secol, la Rasova și la Oltina. Este vorba de
”Raza soarelui” și de ”Chiti-Mitii”, care se mai
păstrează chiar și în zilele noastre în aceste localități.
Acesta este textul original: ”Chiti-mitii după sac/
Zgârii ochii la colac/ Dați colacu și hornacu/ Că
plecăm la altă casă/ Că e fata mai frumoasă/ Și
slănina mai gustoasă”. Tot în ajun se colindă și cu
”Florile dalbe” și cu ”Steaua”, pentru a vesti Nașterea
Domnului.
 Moşoii
• Tot în zona Dobrogei se găsesc şi aşa-numiţii „moşoi”.
Aceşti colindători cu măşti colorate au devenit o
emblemă pentru Luncaviţa, singura comună din
România în care se mai practică obiceiul. Colindătorii
poartă măşti pentru a simboliza prezenţa spiritelor
strămoşeşti care alungă răul din calea naşterii lui Iisus
şi vestesc un an mai îmbelşugat, cu linişte şi bucurii.
Moşoii se costumează într-un cojoc lung până în
pământ, întors pe dos, din blană de vulpe sau de
iepure, măşti făcute din tărtăcuţe, coarne de berbec,
panglici colorate, flori şi mărgele colorate.
 Vestimentația tradițională
a colindătorilor
• Colindatorii cetei mari aveau o anumită ținută când mergeau să
vestească Nașterea Domnului. În Dobrogea, deși a existat un port
popular tradițional, se folosea mai mult în cadrul sărbătorilor legate
de nuntă. Ceata de colindători era compusă numai din flăcăi, iar
vestimentația lor era axată pe culori închise. Pantalonul era din lână
de culoare închisă, iar haina din postav. Pe dedesubt se purta
cămașa din lână, iar pe cap căciula din astrahan. Ca accesorii
speciale, colindătorii nu aveau decât o bâtă, în vârful căreia fixau
primul colac pe care îl primeau drept dar. Căciulile flăcăilor în satele
dobrogene erau împodobite cu coronițe din flori nemuritoare sau
din hârtie creponată, pentru că fiecare fecior își avea logodnica în
sat. Astfel, când ajungeau să colinde la casa iubitelor lor, ei primeau
o coroniță din flori colorate, pe care o purtau la căciulă.
 Produsele tradiționale
de Crăciun pregătite în
Dobrogea

• Crăciunelul, unul dintre produsele

tradiționale de Crăciun, în Dobrogea.
Crăciunelul era o coptură în formă de
8 sau care reprezenta o figură
antropomorfă. Fiind unul dintre
produsele tradiționale de Crăciun, el
era agățat, atât la români, cât și la
ucrainenii din Dobrogea în cui, lângă
icoană, urmând ca de Bobotează să
fie oferit animalelor, pentru sănătate
și prosperitate.
 Produsele tradiționale de
Crăciun pregătite în
Dobrogea

• Scutecele Mântuitorului și turtele Maicii

Domnului, produsele tradiționale de Crăciun.
Pentru masa rituală din Ajunul Crăciunului,
românii, dar și alte etnii realizau ”pelincile lui
Isus” sau ”scutecele Domnului”, niște foi coapte
pe plită, unse cu sirop făcut din apă și zahăr,
peste care se presăra nucă. De asemenea,
produsele tradiționale de Crăciun erau și
”turtele Maicii Domnului”, făcute din foi subțiri,
coapte, unse cu zahăr și presărate cu nucă
pisată, care erau împărțite ulterior pe o
prescură sau pe un colac.
Superstiții de Crăciun
• Se spune că pentru a avea noroc, în anul ce bate la uşă, nu trebuie să mănânci nimic în
ajun de Crăciun. În ziua de Ajun nu sunt permise supărarea, certurile şi loviturile: cel care
loveşte cu pumnul va primi înapoi tot atâţia pumni cât a dat.[1:52 PM]Conform unei
superstiţii, în ziua de Ajun nu este permis consumul de rachiu. Se spune că cel care bea
rachiu pe 24 decembrie, va fi batjocorit de diavol.Un obicei popular este aducerea unei
crenguţe de vâsc în casă. Aceasta este aducătoare de noroc, belşug şi alungă certurile şi
ghinionul. O tradiţie presupune împodobirea bradului de Crăciun cu un săculeţ mic,
umplut cu boabe de fasole albă. Acestea simbolizează puritatea sufletului.Casa nu
trebuie măturată în ziua de Ajun, căci aşa se alungă tot norocul. O altă tradiţie este
recuperarea tuturor bunurilor împrumutate de-a lungul anului.O superstiţie spune că
dacă un bărbat intră primul în casă în ziua de Ajun şi ziua de Crăciun, familia va fi
binecuvântată cu noroc tot anul care urmează.Un obicei respectat în special la sate este
aruncarea boabelor de grâu sau porumb către colindători.Boabele călcate trebuiesc
împărţite apoi la păsări, pentru ca acestea să dea ouă din belşug în noul an. Ajunul
Crăciunului este o sărbătoare plină de obiceiuri şi tradiţii populare, multe dintre ele
păstrându-se încă atât la sate, cât şi la oraşe.
Jocurile
• În satele din sud-vestul Dobrogei, fetele pregătesc coroanele pentru flăcăii din ceată, iar în trecut
îşi etalau ca într-o expoziţie „zestrea“ în camerele „curate“, în care intrau colindătorii, sugerând în
acest fel că erau pregătite pentru măritişul care era „aranjat“. În preziua Ajunului, se gătesc
bucatele de Crăciun şi se pregătesc darurile pentru colindători. În general, ceata este primită şi,
evident răsplătită, pentru că în mentalitatea ţărănească, colindătorii vestind naşterea lui Iisus
preced coborârea ocrotitoare a Domnului asupra casei colindate. Nu este identică situaţia
celorlalte obiceiuri ale sărbătorilor de iarnă: jocurile cu măşti - Capra şi Ursul (în multe sate), Iapa
(Ciobanu, Gârliciu), Struţul (Saraiu), Cerbul (Seimenii Mici), Jienii (Chirnogeni, Ivrinezu Mare,
Ivrinezu Mic, Lipniţa, Seimenii Mici), Pluguşorul (majoritatea satelor), performate numai pentru o
parte dintre săteni care au posibilitatea răsplătirii, de această dată numai cu bani, a obiceiului
respectiv. De aceea, pentru primirea colindătorilor, în situaţii mai critice, precum bătrâni singuri,
cu capacitate redusă de muncă, se apelează la ajutorul comunităţii pentru ca şi gazda respectivă
să-şi îndeplinească obligaţiile care-i revin, prin tradiţie, la această sărbătoare. În ultimii ani însă,
din păcate, condiţiile economice, dar mai ales schimbările de mentalitate au erodat această
tradiţie în tot mai multe localităţi. Gazdele refuză colindatul sau chiar cetele ocolesc acele case
care nu au posibilitatea să îi răsplătească convingător. Astăzi devin tot mai rare cazurile când
gospodarul cere socoteală a doua zi şefului de ceată pentru că a „uitat“ să-l colinde, altădată
asemenea „reproşuri“ fiind foarte aspre, în văzul comunităţii, căci gospodarul respectiv considera
că în acest fel a fost desconsiderat, chiar dezonorat, el şi familia lui.