Serbare Crăciun 2023

Sărbătorile de iarnă reprezintă pentru fiecare familie de creștin un prilej de bucurie, de

magie, de daruri și colinde.
E vremea colindelor, vremea bucuriei, când minunea naşterii Mântuitorului cuprinde
sufletele şi le înnobilează.
Întreaga activitate de astăzi își propune să stea sub semnul EMOȚIEI. Nu mi-am
propus astăzi să scot în evidență înclinațiile artistice ale copiilor sau ale părinților, ci mi-am
propus să creez amintiri copiilor noștri, amintiri care să răscolească. Elevii culeg o bogăţie de
idei, impresii, trăiesc ,,autentic”, spontan şi sincer situaţiile redate. Activitatea de astăzi își
propune să aducă lumina în sufletul copiilor, să dea aripi imaginației, să creeze o atmosfera
plina de plăcere, bucurie.
Mi-ar plăcea să închidem ochii și să ne imaginăm că suntem într-o căsuță mică; în
vatră arde focul, bradul așteaptă să fie împodobit iar copiii, cu inimile ticăind ascultă povești
despre Nașterea celui mai iubit Prunc; la geamuri se aud colindători.
Crăciunul însemnă emoție, de aceea vă invit să retrăiți cu emoție momentele din
copilărie, să deveniți pentru câteva clipe copii. Dumneavoastră, dragi părinți, veți fi astăzi
pe scenă; rolurile vor fi inversate.

1. Activitate practică: ornarea globului de Crăciun, în perechi părinte-copil, aduc

goburile în brad (le fac poze)
2. Aprinderea luminițelor
3. Colind ”Altfel de colind”
4. Lectura poeziilor
5. Colind ”Cerul și pământul”
6. Împart colaci și clementine
7. Colind „Astăzi s-a născut Hristos” împreună părinte-copil
8. Copiii primesc globurile. Fiecare părinte este chemat de copilul său și în timp ce îi
oferă globul, îi spune niște cuvinte frumoase: laude, aprecieri. Deasemenea,
părintele îi oferă cadoul de sub brad și îi spune niște cuvinte frumoase copilului
9. Citirea poeziei
10. Copiii își iau globulețul din brad acasă, pentru a-l pune în bradul lor
 Ỉn noaptea sfǎntǎ

1.1 Ỉn noaptea sfǎntǎ de Crǎciun,

Pe drumul nins de lunǎ,
.
Trei magi cǎlǎri, cu suflet bun
Aleargǎ împreunǎ.
1.2. De unde vin? Cum se numesc
Ce doruri îi frǎmântǎ?
Spre-o iesle ei cǎlǎtoresc
Şi cerurile cântǎ.
1.3.Şi cântǎ-n inimile lor
Aprinsǎ bucuria:
Azi s-a nǎscut un Salvator
Azi s-a nǎscut Mesia!
1.4. El stǎ în ieslea lui şi azi
Iertare dând şi viaţǎ,
Ỉncearcǎ în genunchi şi cazi
Cu inima-ţi de gheaţǎ.

1. 5. Cad fulgii încet şi liniştiţi,

În curtea noastră şi-n grădină
Parc-a sosit din Răsărit
O lungă dâră de lumină.
În poarta satului de sus
Trei copilaşi, ca altădată,
Vestesc venirea lui Iisus
Cu „O, ce veste minunată!”
 Când s-a nǎscut Iisus

2.1.Ỉn noapte, trei pǎstori pornirǎ,

Urmând al stelei-nalt îndemn
Şi-au mers aşa pânǎ ce steaua
Popasului i-a dat un semn.
2.2. Şi-n ieslea cea sǎrǎcǎcioasǎ
S-a fost vǎzut un prunc frumos
Pǎstorii-n şoaptǎ se-ntreabǎ
De-i pruncul chiar Iisus Hristos.
2.3. Şi-atunci pe faţa Lui lumina
Se pogorî pornind de sus,
Pǎstorii în genunchi cǎzurǎ
Sǎ I se-nchine lui Iisus.
2.4.Ỉn pacea sfântǎ revǎrsatǎ,
Doar glas de îngeri s-auzea
Sta pruncul liniştit în iesle
C-un miel cuminte-n preajma sa.

2.5. Păstorii au văzut lumina

Şi cei dintâi au alergat…
N-au stat să caute pricina,
Ci umiliţi s-au închinat.

Naşterea Mântuitorului

3.1. În Betleem colo-n oraş,

Dormeau visând locuitorii
Iar lângă turmă, pe imaş
Stateau de pază, treji, păstorii.

3.2.Şi-n miez de noapte dulce cânt

Din cer cu stele-a răsunat,
Se rumenise cerul sfânt,
Păstorii s-au cutremurat.

3.3.Din slăvi un inger cobori:

“Fiţi veseli!”- îngerul le-a spus
“Plecati, şi-n staul veţi găsi
Pe Craiul stelelor de sus!”

3.4.Păstorii veseli, în oraş

Spre staul cu paşi iuţi porniră
Şi-un prunc atât de drăgălaş
Acolo-n paie ei găsiră.

3.5.Nici leagăn moale, nici vreun pat

Doar fân mirositor pe jos,
Pe fân, în iesle sta culcat
Micuţul prunc Iisus Hristos.

3.6 El, Fiul Domnului şi Crai

Al stelelor de farmec pline
De-atunci cu drag, la voi, din Rai,
Cu fiecare iarnă vine!
 Colindǎtorii

4.1. Afarǎ ninge liniştit,

Şi-n casǎ arde focul,
Iar noi, pe lângǎ mama stând,
De mult uitarǎm jocul.
De mult şi patul ne-aştepta,
Dar cine sǎ se culce ?
Rugatǎ, mama repeta
Cu glasul rar şi dulce,
4.2.Cum sta pe paie-n frig Hristos,
Ỉn ieslea cea sǎracǎ,
Şi boul cum sufla milos
Cǎldurǎ ca sǎ-i facǎ,
Drǎguţ un miel cum i-a adus
Pǎstorii de la stânǎ,
Şi îngeri albi cântau pe sus,
Cu flori de mǎr în mânǎ.
4.3.Şi-auzi ! Rǎsar cântǎri acum,
Frânturi dintr-o colindǎ,
Şi vin mereu, s-opresc în drum,
S-aud acum în tindǎ.
Noi stǎm cu ochii pironiţi
Şi fǎrǎ de suflare,
Sunt îngerii din cer veniţi
Cu Lerui, Domnul mare!

4.4.E noaptea sfântǎ-n care iarna

S-a-nstǎpânit într-adevǎr,
Se-ntorc din vremi colindǎtorii
Cu Lerui-Ler şi Flori de mǎr.
Şi se aud tot mai aproape
Suave glasurile-afarǎ,
De nu ştim, oameni vin la geamuri
Sau îngerii din cer pogoarǎ.

5.1. Aş fi dorit să fiu o stea pe ceruri

Cu strălucirea ei să pot vedea
Cum jos, în umbra nopţii şi în neguri
Cel mai iubit Copil ni se năştea.

5.2Iubirea Lui s-ar fi aprins în mine

Să-L luminez mai sfânt şi mai curat
În noaptea grea să vadă orişicine
Pe Pruncul Sfânt ce-n iesle ni s-a dat.

5.3. Aş fi dorit să fiu atunci o strajă

A orelor târzii din Betleem
Să stau cu îngerii care-l veghează
Şi pe păstori cu drag la El să-i chem.

5.4 Iubirea Lui ne-ar fi chemat la iesle

Minunea întrupării să vedem
E un Copil, dar totuşi El ne este
Un Rege Sfânt şi Dumnezeu etern.

5.5 Aş fi dorit şi eu să-Ţi pot aduce

Şi aur, smirnă şi tămâie-n dar
Iar glasul cântului duios să urce
Cu-al îngerilor cor pe scări de har.

5.6.Şi slava Lui a străbătut pământul

În locuri preaînalte a ajuns
Iar pacea Sa ne este astăzi cântul
Ce ne-a unit în jurul Lui Iisus.

6.1 Copil iubit cu ochi senini

Tu vii din nou printre străini
în peşteră pe paie reci,
Tu iarăşi capul Ţi-l apleci.
- Dar astăzi magii nu mai vin
şi nici păstori să-Ţi cânte lin,
Copil iubit cu ochi senini
Tu vii străin printre străini...

6.2.Astăzi vin şi-mi plec genunchii,

Înaintea ieslei Tale
Copilaş din altă lume,
Obosit de frig şi cale.
Şi-mi plec inima şi faţa,
Copilaş din zare-albastră
Să mă-nchin cu umilinţă
Căci cobori în lumea noastră.

6.3Nu am smirnă ca şi magii,

Nici tămâie şi nici aur
Lacrimile pocăinţei
Îmi sunt singurul tezaur.
Ţi le-aduc acum-nainte,
Cu sfială şi ruşine
Copilaş venit din ceruri,
Să porţi crucea pentru mine.
6.4.Mai e vreme de colinde,
Se mai poate, se mai poate,
Dacă sufletul rămâne
Cel mai mare dintre toate.
În colindă, cel puternic
Şi cel sfînt este Cuvîntul,
Cum uneşte într-o noapte
Omul, cerul şi pămîntul.

6.5N-am murit ca neam al lumii

În vreo clipă viforoasă,
Cît colindele colindă
Şi copiii sunt acasă.
N-a murit colindul nostru,
Se mai poate, se mai poate,
Leru-i ler, florile dalbe,
La mulţi ani cu sănătate
Copil frumos, te-aş ţine-ascuns
în locul unde n-au pătruns
nici răutatea, nici mânia,
în locul unde e stăpână bucuria.
Şi ţi-aş păstra desţelenită
grădina vieţii, şi-nflorită,
ca un surâs să fie fiecare floare,
pe chipul tău să râdă lumina de la soare.
Şi ţi-aş aşterne dragoste în cale,
din suflet aş lăsa să scuture petale,
ca să nu simţi nici pietre ascuţite şi nici spini,
să nu te rătăceşti prin mărăcini.
Vise înalte ţi-aş păzi în palmă,
iar zborurilor tale le-aş ţine vremea calmă,
şi timpul l-aş supune şi l-aş îmblânzi,
l-aş pune în clepsidră şi ţi l-aş dărui.
Dar nu ştiu cum să fac acestea toate,
nu era scris în nicio carte,
şi nu cred că a fost vreun înţelept
care ştia ceva şi a păstrat secret.
Şi-atunci tot ce rămâne e să îţi dau poveţe,
să te învăţ că lumea are multe feţe,
să îţi arăt cum sufletul se oţeleşte,
dar dragostea din el e cea care te creşte.
Să-ţi spun că din durere iei putere,
că pentru a clădi un vis de multe ori se cere
să laşi bucăţi de suflet să se sfâşie din tine;
dar să nu-ţi pară rău când tot ce faci e bine!
Să nu uiţi idealuri chiar dacă ţi se pare
că s-au pierdut cândva în neagră depărtare!
Oricât de întuneric, mai sunt câteva stele;
să cauţi mereu zborul şi să ajungi la ele!
De cazi, să te ridici mai sus
şi să răsari chiar dacă soarele-a apus!
Dacă pierzi astăzi, poţi învinge mâine;
să nu-ţi vinzi inima pe-un colţ de pâine!
Să nu uiţi niciodată să fii bun şi drept,
să nu te pleci, dar să fii înţelept!
Şi vieţii să-i surâzi, să ştii cum să te bucuri
de împliniri înalte şi de mărunte lucruri!
Iar la sfârşit, când scazi şi când aduni,
când timpul ce-ţi rămâne e cât să-l ţii în pumni,
să-ţi fie gândul liniştit şi inima senină
că ai trăit frumos şi viaţa ţi-a fost plină.
Autoare: Carmen Pricop