Editorial:
Coronavirusul cel de toate zilele
Pandemia de coronavirus ivită la sfârșitul
anului 2019 și începutul anului 2020 a creat panică
în cadrul popoarelor lumi de pe toate continentele.
Dezvoltarea acestui tip de virus a dat naștere unor
întrebări la care nu s-a găsit vreun răspuns. De
curând un teolog ortodox francez Jean-Claude
Larchet a strâns între copertele unui volum, Mic
ghid teologic și duhovnicesc pentru vreme de
pandemie, trad. Marinela Bojin, Editura Sophia,
București, 2021, 243 p..
câteva din aceste răs-
punsuri pe care încer-
căm să le prezentăm în
cele ce urmează:
1. Conștientiza-
rea pericolului: Oameni
de toate vârstele au fost
supuși pericolului. Spe-
ranța de viață a fiecărui
om a fost brusc redusă;
persoanele de 60-70 de
ani, despre care se vor-
bea ca despre persoane
încă tinere, au fost
dintr-odată prezentate
ca bătrâne (p. 6).
2. Presupusa existență a virusului în
laborator: Într-o emisiune de pe canalul cultural
franco-german ARTE, difuzată în 2014, intitulat
,,Epidemiile – o amenințare invizibilă”, un savant
american de la Universitatea Columbia din New
York, prezentând congelatorul în care, în cadrul
programului de cercetare PREDICT, sunt colec-
ționați mii de viruși provenind din întreaga lume,
spunea: ,,Viitoarea pandemie mondială s-ar putea
afla în acest congelator”. În 2017, în revista
,,Science et Avenir”, a apărut un articol intitulat:
,,Într-o peșteră, niște lilieci «clocesc» viitoarea
epidemie de SARS” (p. 7).
3. Mai multe informații cu privire la viața
virusului: Familia coronavirusurilor (din care face
parte și Covid-19) este un fapt cunoscut de vreo
douăzeci de ani. Astăzi, opt membrii ai acestei
familii pot contamina omul. Trei care afectează
sistemul repirator (SARS-Cov și Covid-19), alții
sunt cunoscuți ca anodini (răceli curente). Acești
coronaviruși au un rezervor natural și foarte vechi în
păsări și mai ales în
lilieci, dar pot uneori
trece și la alte specii
animale (pisica sălba-
tică, pangolinul și
dromaderul). Ei pot
de asemenea (în
anumite circumstan-
țe) să depășească ba-
riera animală și să se
transmită la om. În
diferite regiuni ale
lumii, de exemplu,
Borneo, Uganda, Co-
asta de Fildeș mai-
muțele mari (cimpan-
(zeii, gorilele, urangutanii) au fost afectate de
această epidemie (p. 8; 30).
Singurul scop al virușurilor este acela de a
se înmulți, pentru aceasta, poate că nu posedă niciun
sistem energetic, ei trebuie să pătrundă în celulele
vii și paraziteze funcțiile lor de reproducere,
modificându-le și în final distrugându-le. Obiectivul
lor final este acela de a transforma organismul
infectat în agent infecțios, capabil să propage
infecția și să asigure propria supraviețuire (p. 69).
4. Vechimea epidemiilor. Paleontologii au
găsit urme de epidemii din epoca neolitică (anii
10.000 î. Hr.) care s-au produs regulat și au durat
1
mai multe secole, manifestându-se în valuri. Printre
pandemiile cele mai cunoscute pot fi citate: ciuma
,,antonină” care s-a abătut asupra Imperiului Roman
între 164 și 190 d. Hr. și care a făcut între 7-10
milioane de morți; ciuma ,,lui Ciprian” venită din
Etiopia și care a afectat o mare parte din Africa de
Nord și Europa apuseană între 251 și 271, ciuma
,,lui Justinian” care a făcut între 25-100 milioane de
victime și care a durat din 1346 până în 1353.
Secolul al XX-lea a fost bântuit de gripă ,,spaniolă”
care a ucis 50 milioane de oameni în doi ani, 1918-
1919. Ultimele două virsururi, gripa asiatică (1956-
1958) și cea din Hong-Kong (1968-1970) au ucis 3
milioane de persoane (p. 9-10).
5. Virusurile și Creștinismul. O întrebare a
creștinilor a fost aceasta: Pandemia este pedeapsa
lui Dumnezeu pentru păcatele oamenilor? Este un
avertisment? Are boala aceasta scop pedagogic?
În primul rând
Dumnezeu nu a creat
nici boala și nici
moartea. În ultimul
verset al primului ca-
pitol al cărții Facerea
avem această încredin-
țare: ,,Și a privit
Dumnezeu toate câte a
făcut și iată erau bune
foarte” (1, 31). Căderea
în păcat a îngerilor și a
omului au adus cu sine
limitare sufletească
(pervertire), boală, su-
ferință de tot felul și
moarte. Vechiul Tes-
tament enumără astfel
de calamități și epidemii: potopul (Facere 6-7);
ciuma din vremea regelui David (II Regi 24, 13-15).
În vremea Bisericii Primare aceste catastrofe au fost
interpretate ca având originea în credința creștinilor.
Pentru acest lucru, scriitorul Terulian vorbește de
aceasta în scrierea sa Apologeticul: ,,Dacă Tibrul se
revarsă peste maluri, dacă Nilul inundă ogoarele,
dacă cerul nu trimite ploaie, dacă pământul se
cutremură, dacă e foamete, dacă se ivește vreo
molimă, îndată se strigă: «La lei cu creștinii!»”.
Într-adevăr bacteriile și virușii sunt opera lui
Dumnezeu, însă caracterul patogen și mortal sunt
rezultatul păcatului care a afectat firea umană.
Primul om deținea un organism care avea
capacitatea de a se apăra de bacterii și viruși.
Biruința împotriva acestor maladii mortale le este
dată creștinilor care primesc ,,Sfintele”, adică
Tainele Bisericii: ,,Iar celor care vor crede, aceste
semne vor urma: în numele Meu […] șerpi vor lua
în mână și chiar ceva dătător de moarte vor bea nu-i
va vătăma” (Marcu 16, 17-18); ,,Iată, v-am dat
putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste
toate puterea vrăjmașului, și nimic nu vă va
vătăma” (Luca 10, 19).
Păcatul a dezvoltat mai multe patimi în om.
Acestea au dus la distrugerea planului lui
Dumnezeu cu lumea și cu omul. Putem constata
distrugerea naturii prin agricultura intensivă,
societatea de consum, în consumul care depășește
de multe ori necesitățile cotidiene (p. 16; 26; 71-
72).
6. Biserica ajută la vindecare în cazul
bolilor. Sfântul Apostol Iacob recomandă că, la
vreme de boală să fie chemați preoții Bisericii ca să
se roage pentru cei bolnavi și să-i ungă cu
untelemn: ,,Și rugăciunea credinței va mântui pe cel
bolnav și Domnul îl va ridica, și, de va fi făcut
păcate, se vor ierta lui”
(Iacov 5, 14-15). Prin
folosirea condiționalului
(kan, ,,și dacă”) el arată
că nu există în chip
necesar o legătură între
boala celui suferind și
păcatele pe care acesta
le-ar fi săvârșit, ci e
vorba doar de o
eventualitate (p. 44).
Din păcate pan-
demia a avut consecințele
de care le cunoaștem:
izolare fizică cu forme de
dezechilibre sufletești
pentru unele persoane,
boală și moarte. Încă o
dată Știința considerată sigură s-a dovedit a fi plină
de ezitări și incertitudini. Tehnicile biologice și
genetice, considerate atotputernice, s-au vădit a fi
ezitante. Idealul unui progres continuu în toate
domeniile -și în primul rând în domeniul economic–
a fost demolat (p. 5). Toată această situație a
reîntors omul la conștientizarea fragilității sănătății
și nimicnicia bunurilor materiale.
Biserica oferă posibilitatea vindecării prin
mijloace spirituale (pocăință, post, rugăciuni,
procesiuni cu Sfânta Cruce, sfinte icoane sau sfinte
moaște, stropire cu apă sfințită și altele de acest fel).
Împărtășirea cu Sfintele Taine și comuniunea în
rugăciune sunt tot atâtea practici care duc la
încredințare și întărire în credință și vindecare de
boli.
Preot Valentin Bugariu
2

Am un înger
Am un înger pus în cer
Ce mă poartă printre vise
Amândoi credeam în Domnul
Și avem ușile deschise.
El intra primul oriunde
Și imi face semn de-i bine,
Îl urmez c-o floare-n mână
Către zările senine.
Acum sunt un nod de viață
Mâine însa voi fi mare
Și norocul meu de vise
Am să-l împart cu orcine.
Sus în cer orcine are
Îngerul lui de credința
De-l urmezi, Domnul cu grijă
Împlinește-orice dorință.
Vălean Bogdan
Creștinul în societate
Creștini ne numim toți oamenii care credem
în Dumnezeu și se presupune că acești oameni
ascultă și împlinesc cuvântul lui Dumnezeu.
Conceptul de creștin a apărut odată cu
venirea lui Iisus Hristos în lume. Au trecut 2000 de
ani de atunci, 2000 de ani în care întreaga omenire a
trecut printr-un amplu proces de schimbări majore
și iată-ne astăzi.
În ziua de astăzi, peste 2,2 miliarde de
oameni sunt creștini, cel puțin așa se consideră.
Spun asta deoarece, pentru mulți dintre aceștia, a fi
creștin înseamnă să crezi în Dumnezeu. E ca și cum
ai dormi și ai vrea să ai și bani. Nu este de ajuns să
crezi că Dumnezeu, trebuie să asculți și să
împlinești cuvântul Domnului. ,,Cel ce ascultă
cuvântul Meu, și crede în cel ce M-a trimis are viață
veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la
moarte la viață,,.(Ioan 5,14)
Creștinul învață prima dată
acasă. Acolo se formează primele
rădăcini, care sunt semănate de
părinți, bune sau rele. Cea mai
importantă parte a unei învățături,
bune sau rele, se învață acasă, de la
părinți și rude, care vor să ofere
creștinului cele mai bune învățături, sau asta cred ei.
Copilul creștin trebuie să învețe de mic despre
religia lui, despre Dumnezeu și trebuie creată o
legătură strânsă cu biserica de mic.,,Lăsați copiii să
vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia
este împărăția lui Dumnezeu” (Marcu 10,14).
Apoi, încetul cu încetul, aceste învățături se
transmit în școală și biserică, noile locuri din care se
pot învăța alte învățături mai aprofundată.
Partea proastă este că în zilele noastre tot mai
puțini creștini merg la biserică sau mai sunt tentați
să-L cunoască pe Dumnezeu. Tot mai puțini părinți
păstrează o armonie între ei și Dumnezeu, astfel, și
copiii lor trăiesc fără a păstra o legătură cu
Dumnezeu.
Cu mii de ani înainte de Hristos, oamenii se
ascundeau și se rugau, iar noi că avem toate
posibilitățile, ignorăm acest lux, care ne poate
mântui.
Deci, creștinul acasă, biserică și în
comunitate este creștin doar dacă ascultă și face
voia Domnului.
Weisz Markus
Rubrică coordonată de prof. Sorina Onița și
prof. Doru Popa
3
Restituiri:
Din amintirile unui colonist din Gătaia
(XIV)
„Dumnezeu ne-a dat amintirile, ca să avem
trandafiri și în luna decembrie.”
J. M. Barrie
Doamne, ce superbă metaforă a gândit
scriitorul scoțian! El asemuiește amintirile cu
trandafirii ale căror petale simbolizează frumusețea,
dragostea, puritatea și tinerețea. Și ce poate fi mai
frumos decât să-i rânduie Tatăl Ceresc celui de
vârsta a treia (aici decembrie înseamnă partea finală
din calea vieții) ca ultimii ani să-i fie precum
floarea roză cu frunzișoare colorate, însuflețite și
pline de vigoare.
Într-adevăr, amintirile, ca experiențe din
trecutul individului, sunt invizibile ochilor de azi,
dar pot fi simțite cu inima și le purtăm mereu în
suflet. Uneori, aceste episoade izbucnesc din ochi și
se rostogolesc pe obraji, iar, câteodată, râdem,
amintindu-ne de zilele când
am plâns și plângem,
amintindu-ne de momentele
când am râs. Până și Bill
Clinton, fostul președinte
american, recunoaște că
atunci, „Când amintirile
noastre cântăresc mai mult
ca visele, înseamnă că am
îmbătrânit.”
Apreciez și recu-
nosc că această cugetare ni
se potrivește și nouă. De
aceea, stărui în continuare
în selectarea altor trăiri care
merită să fie găzduite în de-acum binecunoscuta
revistă „Arhanghelul” de la Birda, coordonată cu
profesionalism de pr. dr. Valentin Bugariu, un
formator de caractere atât în domeniul religios, cât
și în cel social-uman.
În vremea anilor de liceu seral, săvârșiți la
Școala medie nr.3, „Eftimie Murgu”, actualmente
Colegiul Național Pedagogic „Carmen Silva”, de pe
bulevardul Loga, lucram la „Tehnolemn” și, mai
târziu, la C.I.L.T., într-o secție a acestui combinat
de industrie locală, situată undeva în zona străzii
Corbului. Acolo, unde confecționam dulapuri
pentru internate și pentru cămine, neastâmpărul din
mintea mea visătoare s-a implicat în coordonarea
unei gazete de perete, mijloc de educație politică și
socială a regimului. Era, dacă vreți, prima mea
publicație, prima mea relație cu publicul. Iar cititorii
au fost colegi de serviciu cu mine. Ei erau și
judecătorii pentru poezioarele de substanță lirică și
criticii pentru textele epice cu un ton oarecum
moralizator, dar și primii care îmi taxau stângăciile
în încercările mele jurnalistice.
Apoi, mi-amintesc că, în zilele de sărbători
festive (23 August, 1 Mai etc.), participam cu întreg
colectivul unității la defilare. Eram îmbrăcați „de
duminica”, știam ce urma să strigăm, aveam de la
lucru pregătite pancarde, steaguri, stegulețe, ne
cunoșteam locul în formațiile ce compuneau
puhoiul uman care trecea gălăgios cu brațele
ridicate fluturând batistuțe și eșarfe atunci când ne
deplasam prin fața tribunei instalate pe bulevardul
Republicii. Aplaudam și continuam manifestarea de
recunoștință până ne îndepărtam de zonă. Executam
toate acestea că trebuia, dar și dintr-o tacită
acceptare a situației. Eram tineri, neieșiți în lume și
ni se părea că ceea ce facem este normal și firesc.
Poate că acele vremuri au puse deoparte explicații
rezonabile. Am prins și perioada lui Gheorghe
Gheorghiu Dej, și timpul lui Ceaușescu. Sistemul,
după care nu tânjesc, avea păcatele lui. Libertatea se
încadra, atunci, e adevărat,
în niște limite, azi, însă
acest drept democratic este,
în realitate, incontrolabil.
Fiecare face ce vrea, cât
vrea, cum vrea și afectează
cu un egoism afișat pe cel
de alături. Mie să-mi fie
bine! Oare asta-i adevărata
libertate! Ca dascăl de ieri,
mă gândesc deseori la
profesorii de azi. I-a luat
valul formalismului pe
mulți și mă mir cum mai
instruiesc și educă, dar mai ales, cum rezistă în
acest noian de obrăznicii și desconsiderări ale unor
părinți și, cu deosebire, ale unor școlari.
Anii de liceu seral m-au marcat pozitiv, o
repet cu satisfacția că nu greșesc, pentru că această
formă se ridica la același nivel calitativ ca cel de la
zi, cu aceiași profesori, cu repetenți, cu corigenți și
cu mulți absolvenți deveniți studenți la facultăți de
prestigiu.
În puținul timp liber pe care-l aveam, ne
plimbam pe Corso sau pe Surogat luați de valul
uman. Parcă mă văd și acum purtat de grupurile de
tineri, de adulți și de vârstnici ce se deplasau între
operă și catedrală, în pași de deconectare, în ținută
elegantă, nu oricum, conversând decent și temperat
și cu respect față de semenii de alături.
Prof. Iosif Marius Circa
4
Pagini de literatură:
Un mistic-martir: Părintele Ioan Negruțiu
În numele lui Hristos și al crucii Sale, se
suferă cumplit și permanent. Numai cei foarte
puternici și „aleși” pentru aceasta sunt capabili să
suporte continua tortură, pentru o cauză atât de
înaltă. Numai ei pot fi fericiți. Plini de emoții
mistice. Ca apostolii. Iată ceea ce îi unește pe
Părintele Ioan Negruțiu și pe Eugen Dorcescu. Iată
motivația adâncă a elocventelor afinități, dintre care
predispozițiile mistice, rezistența la suferința cruntă
și activismul au relevanță majoră pentru
configurarea unui portret empatic al misteriosului
Preot duhovnic de la Mănăstirea Șag Timișeni, ale
cărui trăiri de natură mistică survin numai în
momentele de deznădejde, adică atunci când
„sufletul zdrobit” al acestuia determină Divinitatea
să intervină pentru a-l întări și a-l salva (cf. Psalmul
50, Miserere).
Am aflat din mai multe surse, inclusiv din
Îngerul Adâncului, că acesta a fost victima
închisorilor și a lagărelor comuniste („Părintele Ioan
Negruțiu a făcut 17 ani de temniță! A ieșit în 1964”
– Îngerul Adâncului, 3 ianuarie 1998). Pentru
Sfinția Sa, suferința devine un modus vivendi,
deplin asumat, din clipa în care a înțeles, în urma
unui vis premonitoriu, că acesta este un dar divin,
revenit lui pentru a-l putea însoți pe Iisus în patima
Sa: „În anul 1957, aflat la Canal, Părintele Negruțiu
a avut un vis care l-a urmărit, prin semnificația lui
adâncă, în toți anii de suferință de mai târziu” (Preot
Ionel Popescu, op. cit., p. 149). Părintele Ioan
Negruțiu împărtășește cu mulți dintre vizitatorii săi,
oameni simpli sau personalități istorice, precum
Regele Mihai I al României („Cu un timp în urmă,
l-a vizitat regele” – Îngerul Adâncului, 3 ianuarie
1998), cu lux de amănunte, acel cutremurător vis:
„Mi-a apărut în vis Domnul Iisus Hristos. Eu mă
găseam la poalele muntelui Golgota și aveam de
gând să ajung sus, poate voi găsi crucea Domnului.
N-am fost niciodată la Locurile Sfinte, și urcând
greu Golgota, eram cu capul în jos, când am ridicat
capul deja ajunsesem fără să-mi dau seama chiar în
fața Crucii Domnului Hristos. Era singur pe cruce,
m-a privit, m-au trecut fiorii, și am întrebat:
«Doamne, ai rămas singur? Nici tâlharii nu mai sunt
cu Tine? Și ei Te-au părăsit. Poruncește-mi, Iisuse,
dacă sunt vrednic de aceasta, să mă răstignesc și eu
pe o cruce alături de Tine. Pe care vrei să mă așez?
Pe cea din dreapta sau pe cea din stânga?» Și Iisus
mi-a răspuns: «Nu mai are semnificația pe care a
avut-o oarecând crucea din dreapta sau crucea din
stânga. De acum încolo, oricine ajunge la Mine
poate să stea pe orice cruce, și pe cea din dreapta și
pe cea din stânga.» Și am dat să mă apropii de cruci
și i-am atins fluierele picioarelor cu mâna. Erau reci
ca gheața și un fior deosebit de puternic m-a pătruns
și m-am trezit. Mi-am dat seama că e semn de la
Domnul Hristos, că în ziua aceea va trebui să încep
o nouă golgotă. Și m-am gândit să fug, să fug...
Mi-am făcut rugăciunea în genunchi, mi-am
făcut un mic bagaj de mână cu care mă gândeam să
înaintez spre gara cea mai apropiată și să mă duc
unde m-o ajuta Dumnezeu.
Când a fost gata tot și era să ies pe ușă și să
plec, am auzit zgomot de motor de mașină. M-am
uitat de după perdea și am văzut că în curtea mea
intra mașina Securității din Galați. Un colonel și alți
doi ofițeri. Au intrat în casă, «Bună dimineața,
părinte, ești chemat să dai o declarație». Și cum
învățasem lecția cu zece ani înainte, mi-am pus în
geamantan haine de iarnă, deși era toiul verii”
(Vartan Arachelian, op. cit., p. 45 ș.u.).
Eugen Dorcescu vedea în suferință singura
alegere a celui ce are drept ideal adevărata
cunoaștere – aceea a lui Dumnezeu („Cea mai
sigură/cale către/cunoaștere/e suferința//luna își
sprijină/fruntea/pe lespedea vidă/a casei./Unde e
Tatăl?”– Moartea tatălui). Dar Părintele Ioan
Negruțiu a dus suferința, cu bună știință, până la
martiraj, transpunând în faptă crezul său: „La
Dumnezeu nu se poate ajunge decât pe calea crucii
și pe calea suferinței. A spus-o Însuși Domnul
nostru Iisus Hristos și a precedat cu exemplul. Iar
suferința, suferința maximă, cea mai mare suferință
nu este alta decât martiriul”
(https://www.fericiticeiprigoniti.net/ioan-
negrutiu/1089-parintele-ioan-negrutiu-un-om-
exceptional).
Întâlnirile dintre Preot și Poet se repetă, cu o
anumită stăruință din partea amândurora.
Redundanța întărește senzația de experiență
metafizică, la care autorul Jurnalului participă cu
sentimentul (i)realității.
Mirela Ioana Dorcescu
5

Documentar:
Ioan Alexandru la 20 de ani de la
înveșnicire (IV)
Volumul Imnele Maramureșului (1988)
dezvoltă câteva teme noi: Sfântul Andrei în Scitia
Minor, Topos, Theotokos Eleousa, Ruga unui
bătrân maramureșean, Topos, Moisei.
Un poem, Tropar, pomenește slujba
înmnormântării. În acest caz, autorul oferă
cititorilor un bun exemplu al cunoașterii nu doar a
teologiei creștine ortodoxe, ci și a culturii
tradiționale românești atunci când se face referire la
,,zdrobirea grâului” = coliva.
,,Trei zile adormitul rămâne cu cei vii
În cealată încăpere
Cântările de-ngropăciune să se poată-mpleti
Cu troparele de-nviere
Vreme-ndeajuns
săvârșească-se
Asupra lui rânduiala
sfântă
Spălatul la fântână
ungerea cu mir
Îmbrăcarea straielor de
nuntă
Zdrobirea grâului
sămânță moartă
Urzind coliva
Întins în racla apoi
toiagul uscat
Învlăstări-va
Asupra pulberii intră-n
lucrare cuvântul
Logosul
Transfigurează pământul” 1.
Apelul la literatura bizantină este tot una de
ordin teologic. În Jurnal de poet, Ioan Alexandru
afirmă că literatura din Bizanț este una
antropocentrică, pentru că această literatură și-a
propus din capul locului de a-l înnoi pe om, de-a
restabili cosmosul, de a-l reîmpăca, de a-i deschide
omului toate rezervoarele sale creatoare încătușate
nu pentru a-l înălța nu prometeic să hulească zeii, ci
pentru a folosi spre binele celorlalți într-o nouă eră
și o nouă comunitate, de aceea trebuie să i se acorde
interesul de cercetare cuvenit 2.
1
Ioan Alexandru, op. cit., p. 1045.
2
Ioan Alexandru, Iubirea de patrie. Jurnal de poet, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1978, p. 187.
-A scrie imne înseamnă în a te înscrie
într-o tradiție multă vreme ignorată. Acum se
manifestă un interes aparte pentru cultura
bizantină, pentru cultura Răsăritului, pentru
felul răsăritean de a gândi. Mai presus de toate,
imnul e poezia care are în centrul său iubirea,
agapeul, nu opus Logosului, iubirea veșnică, ce
implică mai multe trepte: iubirea față de prunci,
soție, patrie, prieteni, eternitate. În aceste trepte
transpare Cosmosul. Toată făptura noastră se
vrea iubită. Toate plantele, toate animalele.
Chiar și vrăjmașii. Iubirea toate le acoperă 3.
Aceasta este credința lui Ioan Alexandru
care prin vers i-a înnobilat pe semenii lui, cu
valorile perene ale românului: vatra natală, legătura
cu Dumnezeu și cu patria prin oglindirea frumosului
din viața cotidiană.
Preot Valentin Bugariu
Personalități
girocene
participante la
Marea Adunare
Națională de la
Alba Iulia de la 1
Decembrie 1918
Preotul David
Voniga - S-a născut la
Gyula, în Ungaria, din
părinţi tărani, în anul
1867. După studiile
elementare şi liceale de
la Gyula, Beiuş şi
Budapesta, urmează
teologia la Arad, absolvind-o în 1890. Se stabileşte
pentru scurt timp la Şiria, unde-şi dovedeşte
pasiunea pentru ziaristică scoţând “Gazeta
Economului”. Se reîntoarce în oraşul natal şi se
implică în viaţa culturală romanească din acea
vreme în cadrul unei societăţi de lectură, fiind ales
preşedintele acesteia. Publică un volum de poezii
intitulat “Dor şi jale”, prefaţat de Ion Rusu-Şirianu.
David Voniga îmbina cu măiestrie activitatea
pastorală cu cea de gazetar. În 1896 se află la
Timişoara ca redactor la ziarele “Dreptatea” şi
“Foaia de duminică”. Colaborează şi la “Tribuna
Poporului” din Arad. A scos propriile ziare şi
reviste la Timişoara: “Controla” şi “Revista
Preoţilor”, cea mai importantă publicaţie redactată
3
Întoarcerea lui Ioan Alexandru. Antologie de Nicolae Băciuț,
Editura Nico, Târgu-Mureș, 2014, p. 13.
6
de David Voniga între anii 1910-1918 reapărută la
Timişoara, în 1923, sub denumirea “Luminătorul”.
Alte reviste pe care le-a condus şi redactat au fost:
“Banatul”, întâiul ziar românesc de dupa Primul
Război Mondial, “Tribuna nouă” şi “Nădejdea”.
Munca prodigioasă şi mai ales aptitudinile
de scriitor bisericesc ale preotului David Voniga se
concretizează în numeroase opere publicate în
volum. Dintre acestea menţionăm: manuale de
religie pentru şcolile primare şi secundare
(“Istorioare biblice”, 1908 şi “Micul catehism”,
1909); studiile (“Etica creştineasca”, 1905,
“Omiletica”, 1907, “Activitatea pastorală a
preotului”-1905); tratate (“Despre economia
naţională”, “Religia, morală şi cultură”, “Mizerie,
boală, crimă şi degenerare sau alcoolismul şi
urmările lui”- 1910, “Presa bisericească”- 1925).
Din domeniul literaturii teologice şi pastorale
amintim: “Cuvântări bisericeşti pentru duminici şi
sărbători” (1903) şi “Cuvântări ocazionale” (1908).
Despre activitatea pastorală desfăşurata în parohia
comunei Giroc timp de 33 de ani (1900-1933), au
stat mărturie amintirile bătrânilor din Giroc care i-
au fost contemporani. Ei işi aduceau aminte cu
emoţie de orele de religie ţinute de părintele David
Voniga în şcoală, de slujbele oficiate cu evlavie, de
predicile care mergeau la sufletul ascultătorilor
datorită talentului oratoric al celui care propovaduia
credinţa creştină ortodoxă. Era mereu printre săteni,
dându-le sfaturi preţioase.
Pe plan social şi cultural, preotul David
Voniga a avut numeroase iniţiative menite să
trezească simţămintele patriotice, morale si civice la
enoriaşii săi. S-a ocupat de renovarea şi pictarea
bisericii în anul 1922 şi de procurarea a încă trei
clopote. În anul 1914, iniţiază construirea
monumentului închinat memoriei aviatorului- erou
Aurel Vlaicu. Alături de săteni începe construirea
Casei Naţionale, iar împreună cu autorităţile locale
şi cu conducerea băncii “Ghiroceana” , în anul
1927, iniţiază ridicarea monumentului închinat
eroilor căzuţi în Primul Război Mondial şi crucea
mare din cimitir, ambele din marmură albă.
În fotografiile de epocă îl vedem în mijlocul
coriştilor şi membrilor fanfarei. A fost mereu în
prim planul acţiunilor pregătitoare înfăptuirii Marii
Uniri, catalizând forţele patriotice locale în acest
sens.
Recunoscând valoarea activităţii sale
pastorale, publicistice şi literare, autorităţile din
acea vreme i-au atribuit semnele preţuirii, fiind
distins cu brâul roşu şi decorat cu medalia “Răsplata
muncii pentru biserică” și “Ordinul Coroana
României”.
Într-un gest de frăţietate şi de recunoaştere a
unei prodigioase activităţi pastorale, culturale,
publicistice şi patriotice credincioşii ortodocşi
români din Gyula şi Giroc l-au comemorat în anul
2003 în ambele localităţi prin organizarea unor
ample manifestări prilejuite de comemorarea a 70
de ani de la trecerea sa la cele veşnice. Pe aceeaşi
linie de recunoaştere a meritelor vrednicului nostru
înaintaş se înscrie şi Hotărârea Consiliului Local al
Comunei Giroc din luna octombrie 2008 prin care i
se acordă titlul de CETATEAN DE ONOARE post
mortem.
Învăţătorul Atanasie Baicu- Fiul Mariei şi al
lui Petru Baicu (preot ortodox român), s-a născut la
16 ianuarie 1873 în comuna Câmpanii de Sus, jud.
Bihor. A urmat şcoala primară confesională
ortodoxă română din Beiuş, iar apoi şcoala primară
confesională germană din Băiţal, jud. Bihor. La
terminarea cursului primar urmează liceul greco-
catolic român din Beiuş, terminând cele patru clase
liceale în anul 1889. În toamna aceluiaşi an reuşeşte
la Preparandia din Arad, pe care o absolvă în anul
1892. Devenind învăţător, este repartizat ca
suplinitor în comuna Micherechi (azi Ungaria),
unde funcţionează timp de 3 ani.
În anul 1895 devine învăţător-director la
şcoala confesională ortodoxă din Giroc, unde predă
la clasele mari. Aici funcţionează până la 31 august
1912, când, pentru atitudinea sa românească
intransigentă, este constrâns de autorităţile austro-
ungare să se retragă temporar din învăţământ,
revenind în fruntea şcolii ca învăţător-director la 1
octombrie 1918, unde funcţionează fără întrerupere
până la 1 ianuarie 1932, când se pensionează. La
venirea lui Atanasie Baicu, în Giroc a funcţionat o
şcoală confesională ortodoxă, iar mai târziu se
înfiinţează şi cea de-a doua şcoală confesională
ortodoxă.
Prof. Octavian Gruița
7
Cronica parohială:
• Început de An Civil în parohia
Birda. În Ajunul prăznuirii Tăierii-împrejur după
trup a Domnului a fost oficiată cu începere de la
orele 16,00 Slujba Privegherii (Vecernia unită cu
Litia și Utrenia) urmată de Rugăciunea ce se
săvârșește la trecerea dintre ani.
Vineri, 1 ianuarie 2021 a fost săvârșită de la
orele 10,00 Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel
Mare urmată de Tedeumul la Anul Nou.
După otpustul Tedeumului a fost citit
,,Raportul de activitate al Parohiei Birda pe anul
2020”.
Preotul Valentin Bu-
gariu, parohul locului a vorbit
credincioșilor despre însemnă-
tatea Anului Omagial și
Comemorativ. Potrivit hotărâri-
lor Sfântului Sinod Anul 2021
e Anul Omagial al pastorației
românilor din afara granițelor
țării și Anul Comemorativ al
celor adormiți în Domnul;
volarea liturgică și culturală a
cimitirelor.
• Ziua Culturii Române
la Birda. Vineri, 15 ianuarie a
fost sărbătorită Ziua Culturii
Române în biserica cu hramul
,,Nașterea Maicii Domnului”
din parohia Birda.
Evenimentul s-a petre-
cut fizic în biserică prin
oficierea slujbei parastatului pentru poetul Mihai
Eminescu și preotul academician Mircea Păcurariu.
Tot în biserică a fost realizată o planșă tematică
,,Prin Bucovina și Basarabia de altădată” de elevii
Weisz Markus și Pașca Cristina și o expoziție de
carte din opera poetului național al românilor.
Pentru mediul on-line a fost pregătită o
cateheză: ,,Bucovina și Basarabia în opera lui
Eminescu” de preotul Valentin Bugariu și patru
recitiri din opera poetică eminesciană: ,,La
Bucovina”, ,,La arme”, ,,Ce-ți doresc eu ție dulce
Românie”, ,,Revedere” și ,,Doina” de elevii: Peia
Denisa, Nenciu David, Șuștrean Lorena, Orășanu
Alexandru și Weisz Markus.
• Unirea Principatelor Române sărbătorită
la Birda. Duminică, 24 ianuarie a fost sărbătorită
Unirea Principatelor Române în biserica cu hramul
,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda.
Cu prilejul Duminicii a XXXI –a după
Rusalii a fost săvârșită în Ajun, slujba Vecerniei
urmată Duminică dimineață de Utrenia și Sfânta
Liturghie.
La momentul potrivit mai mulți copii au fost
împărtășiți cu Trupul și Sângele Domnului.
După otpustul Sfintei Liturghii a fost
oficiată slujba Tedeumului urmată de un cuvânt de
învățătură susținut de preotul Valentin Bugariu
despre însemnătatea Unirii din punct de vedere al
politicii externe.
La final elevul Alexandru Orășanu a
interpretat un cântec dedicat făuritorilor Unirii din
1859.
Cei prezenți au avut prilejul de a vedea
câteva volume închinate acestui eveniment istoric
expuse prin bunăvoința d-nei
Gabriela Șerban, managerul
Bibliotecii Orășenești ,,Tata
Oancea” din Bocșa, jud. Caraș-
Severin.
• Sfinții Trei Ierarhi la
Birda și Sângeorge. Sâmbătă,
30 ianuarie au fost cinstiți Sfinții
Trei Ierarhi: Vasile cel Mare,
Grigorie Teologul și Ioan Gură
de Aur în bisericile ortodoxe din
Birda și Sângeorge.
În Ajunul sărbătorii a fost
oficiată în biserica cu hramul
,,Nașterea Maicii Domnului” din
Birda, Slujba Privegherii (Vecer-
nia unită cu Litia și Utrenia), iar
în ziua cinstirii, Sfânta Liturghie
în biserica cu hramul ,,Sfinții
Arhangheli Mihail și Gavriil”
din Sângeorge, filie a parohiei
Birda.
La momentul potrivit au primit Trupul și
Sângele Domnului mai mulți copii.
Predica zilei a fost pregătită și susținută de preotul
Valentin Bugariu care a vorbit despre ,,Diaspora
românească din America. Mărturia Mitropolitului
Bartolomeu Valeriu Anania”. În cadrul cuvântării
au fost evidențiate cele trei momente ale formării
diasporei românești, contribuția ierodiaconului
Bartolomeu Valeriu Anania la consolidarea
statutului Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe
Române de aici, rolul Bisericii Ortodexe Române
din America pentru păstrarea identității românești și
confesionale și a ilustrat sub forma unor
medalioane, personalitățile credinței ortodoxe de
peste Ocean.
După otpustul Sfintei Liturghii a fost
săvârșită slujba Parastasului pentru Mitropolitul
Bartolomeu Anania cu prilejul împlinirii a 10 ani de
la trecerea la cele veșnice (31 ianuarie) și o sută de
8
ani de la naștere (18 martie) în contextul afirmării
contribuției Înaltului Ierarh la consolidarea Bisericii
Ortodoxe Române din America și la bunul mers al
lucrărilor Mișcării Ecumenice.
Tot pentru a evoca însemnătatea zilei a fost
realizată o expoziție de carte din opera
Mitropolitului Bartolomeu și o planșă tematică:
,,Ipostaze ale Ortodoxiei din America”.
La final cei prezenți au putut urmări filmul
documentar: ,,Bartolomeu, omul fără vicleșug”
produs în 2014 de MPS Tudiofilms și Arhiepiscopia
Clujului.
• Concursul Național Catehetic ,,Biserica –
familia românilor de pretutindeni” la final.
Proiectul ,,Sentimentul de a fi
acasă: Biserica noastră” a fost
realizat în parohia Birda și filia
Sângeorge cu activități religioa-
se, educaționale și filantropice în
cadrul celor două biserici dar și
pe blogul parohiei și pagina
,,Hristos împărtășit copiilor”.
Echipa a fost formată
dintr-un bibliolog, doi profesori,
șase elevi și un preot.
În cadrul activităților
derulate din 4 ianuarie și 28
februarie a. c., s-au desfășurat
activități de documentare și
realizare a proiectului pas cu pas.
În cadrul activităților propuse s-
au oficiat slujbe bisericești
(Sfânta Liturghie, Tedeum, pa-
rastas), momente catehetice
(cateheze, prezentare de carte,
planșe tematice, vizionare de
film documentar, cântec religios și patriotic,
elemente de cultură tradițională).
Pentru a scoate în priveliște apartenența la
biserica parohială s-au prezentat trei cazuri: două
familii din Birda care locuiesc în Germania și un
parteneriat realizat între parohia Birda și cea din
Sărcia din Voivodina.
În ziua de pomenire a Sfântului Cuvios Ioan
Casian (28 februarie), unul din sfinții icoanei
Anului Omagial au fost premiați membrii echipei de
realizare a acestui proiect. Se cuvin mulțumiri: d-nei
bibliolog Gabriela Șerban, prof. Bianca Bădiță,
prof. Maria Miron și elevilor Nenciu David,
Orășanu Alexandru, Pașca Cristina, Peia Denisa,
Șuștrean Lorena și Weisz Markus.
• Duminica Icoanelor la Birda. Prima
Duminică din Post este Duminica Ortodoxiei și are
ca semnificație principală biruința credinței
ortodoxe împotriva ereziilor, în special a celei din
urmă persecuții îndreptată împotriva icoanelor.
Ca în fiecare an a fost realizat un atelier de
desen tematic. Anul acesta atelierul a fost dedicat
icoanelor din afara granițelor țării în Anul Omagial
al pastorației românilor din afara granițelor. Pornind
de la o inițiativă catehetică a Episcopiei Ortotoxe
Române a Europei de Nord șase preșcolari și școlari
din Birda au dat culoare Maicii Domnului din
Scandinavia care poartă de grijă românilor ortodocși
din: Danemarca, Norvegia și Suedia. Mulțumiri
copiilor (în ordine alfabetică): Boiangiu Andrei,
Filip Bogdan, Groza Mădălina, Rus Nicholas,
Șuștrean Lorena și Viman Sofia care au adus un
plus de culoare și căldură
cinstirii Sfintelor Icoane.
• Săptămâna
duhovnicească în parohia
Birda. În săptămâna 14-21
martie a fost organizată mo-
mente de rugăciune publică și
de învățătură zilnică în
bisericile ,,Nașterea Maicii
Domnului” și ,,Sfinții Arhan-
gheli Mihail și Gavriil” ale
parohiei Birda și filiei Sân-
george.
Slujbele religioase au
debutat Duminică seara cu
serviciul Vecerniei și a con-
tinuat cu rânduiala Pavecerniței
Mari și a Canonului Mare în
zilele de luni, marți, miercuri și
joi, Sfânta Liturghie a Darurilor
mai înainte sfințite și cea a
Sfântului Vasile cel Mare (vi-
(nerea și Duminica), pomenirea morților (sâmbăta),
Vecernia și Utrenia pentru ziua Duminicii și Taina
Sfântului Maslu.
La Taina Sfântului Maslu au slujit P. On.
Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei și P. C.
Părinți Zoran Milovanov (parohia Berecuța), Ioan
Emanuel Popescu (parohia Ciacova), Călin Negrea
(parohia Gătaia), Sebastian Andrei Petrescu
(parohia Percosova), Tiberiu Gherasim (parohia
Ferendia) și Valentin Bugariu, parohul locului.
Slujbele religioase au fost încheiate cu
susținerea unei cateheze dedicată tematicii Anului
Omagial al pastorației românilor din afara
României. Astfel au fost prezentat rolul Bisericii
Ortodoxe Române în America; Diaspora istorică
(Basarabia, Ucraina, Ungaria, Serbia, Peninsula
Balcanică); Diaspora din Europa. Cu acest prilej au
fost prezentat principalele organizații bisericești,
parohii, activități educative și filantropice, meda-
9
lioane de clerici și teologi români. Un sociolog
român apreciază rolul și rostul Bisericii Ortodoxe
românești din Diaspora: ,,Majoritatea comunităților
s-au strâns în jurul bisericilor, creîndu-și școli de
Duminică și apoi publicații, unele efemere, altele de
durată. Pe lângă biserici au luat naștere adevărate
centre de cultură, civilizație și tradiții românești,
totodată locuri de recreație și odihnă”.
Joi, 18 martie a fost pregătită o cateheză
ilustrată dedicată aniversării unui ierarh și cărturar
român cu prilejul Centenarului nașterii (1921-
2021): ,,Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania la
100 de ani” în cadrul căreia a fost prezentate
secvențial etapele biobliografiei Înaltului ierarh dar
și legătura acestuia cu Banatul. ,,După Mitropolitul
Bartolomeu participarea la Sf. Liturghie îi oferă
credinciosului șansa de a
primi Lumina lui Hristos
prin toate cele cinci
simțuri ale sale: prin
simțul văzului, icoanele;
prin simțul auzului,
cântările; prin simțul
mirosului, tămâia; prin
simțul tactil, închinarea;
prin simțul gustului,
cuminecătura” (Dumitru
Cobzaru, Bătrânul
cărturar și tânărul
mitropolit Bartolomeu
Valeriu Anania, Editura
Renașterea, Cluj-Napoca,
2020, p. 58).
După otpustul Sfintei Liturghii a fost
prezentat credincioșilor nr. 37 al revistei de cultură
și religie rurală ,,Arhanghelul” și expoziția ,,Maica
Domnului în Scandinavia” dedicată Anului Omagial
al pastrorației românilor din afara granițelor
României și realizată de șase preșcolari și școlari
din parohie: Boiangiu Andrei, Filip Bogdan, Groza
Mădălina, Rus Nicholas, Șuștrean Lorena și Viman
Sofia.
• Împărtășirea copiilor în parohia Birda. În
a doua săptămână a Postului Mare au fost
mărturisiți și împărtășiți elevii claselor I-IV de la
Școala Primară din Sângeorge și cea Gimnazială din
Birda, precum și preșcolarii de la Grădinița cu
Program Normal din Sângeorge.
Miercuri, 24 martie, preșcolarii și elevii din
Sângeorge au participat la Sfânta Liturghie a
Darurilor mai înainte sfințite oficiată în biserica cu
hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din
Sângeorge. La momentul potrivit copiii s-au
împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului. Copiii
au fost însoțiți de prof. Sorina Onița și prof. Daiana
Curea.
Joi, la Praznicul Bunei Vestiri a fost
săvârșită Sfânta Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur
unită cu Vecernia în biserica cu hramul ,,Nașterea
Maicii Domnului” din Birda. Cu acest prilej elevii
claselor I-IV însoțiți de prof. Doru Popa s-au
mărturisit și împărtășit cu Sfintele Taine.
• Sfințirea crucii bisericii din Birda. În
Duminica a II-a din Postul Mare la Sfânta Liturghie
oficiată în biserica ortodoxă din Birda a participat
Înaltpreasfințitul Arhiepiscop și Mitropolit Ioan
însoțit de P. On. Arhid. Timotei Anișorac, consilier
eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei. La Sfânta
Liturghie a slujit și P. On. Părinte Ioan Prisăcean,
protopopul Detei și P. C. Părinte Valentin Bugariu,
parohul locului.
Participarea
Înaltului ierarh în biserica
cu hramul ,,Nașterea
Maicii Domnului” din
parohia Birda s-a datorat
lucrărilor capitale efec-
tuate la acoperișul turnu-
lui clopotniță precum și
lucrări de zugrăvire a
acestuia.
La Sfânta Litur-
ghie a participat și Dl.
Marius Gh. Stoian, pri-
marul Comunei Birda
însoțit de consilieri
locali, credincioși din parohie și din cele învecinate.
Răspunsurile liturgice au fost date de un grup de
credincioși și tineri: Ionel Covaci, Alexandru
Orășanu, Markus Weisz, iar la priceasnă tânăra
Denisa Peia a interpretat un imn închinat Maicii
Domnului, ocrotitoarea bisericii parohiale.
La momentul potrivit mai mulți copii și
tineri s-au împărtășit cu Trupul și Sângele
Domnului. Elevii au fost însoțiți la Sf. Biserică de
prof. de Religie, Doru Popa.
Cuvântul de învățătură a fost susținut de
Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioan care a tâlcuit
semnificația pericopei duminicale (Marcu 2, 1-12)
și totodată importanța sfințirii Sfintei Cruci pentru
comunitatea credincioșilor și a localității din pusta
Banatului.
După otpustul Sfintei Liturghii, Înalt-
preasfințitul Părinte Mitropolit însoțit de ceilalți
clerici a sfințit Crucea care va străjui turla bisericii
din Birda.
Acest eveniment bisericesc reprezintă cel
mai frumos dar făcut bisericii parohiale odată cu
împlinirea a 110 ani de slujire liturgică neîntreruptă.
10
 Un gând de mulțumire se cuvine Părintelui
Mitropolit, oficialităților locale și bisericești
prezente, credincioșilor, donatorilor și tuturor care
într-un fel sau altul au îmbogățit această zi.
• Premiul al III-lea pentru Parohia Birda.
În 12 mai 2021 la Liceul Teologic Ortodox ,,Sf.
Antim Ivireanul” din Timișoara s-a desfășurat
jurizarea etapei eparhiale (județene) a Concursului
Național Catehetic ,,Biserica – familia românilor de
pretutindeni”. La această ultimă etapă județeană au
participat 16 portofolii realizate de gupurile
catehetice parohiale din Arhiepiscopia Timișoarei.
Juriul a fost compus din: pr. dr. Nichifor
Tănase (consilier eparhial), pr, lect. dr. Marius
Ioana (Facultatea de Teologie din Timișoara), pr.
Cristian Aurel Tomescu (referent catehetic), prof.
Adela Panait (director Liceul Teologic Ortodox ,,Sf.
Antim Ivireanul”), prof. Daniela Buzatu (Inspecto-
ratul Județean Ti- miș)
și prof. Linda Saskia
Menczel (Uniunea Ar-
tiștilor Profesioniști din
România). În urma
procesului de eva- luare
a miniproiectelor, urmă-
toarele parohii au obți-
nut aceste rezultate:
Locul I Parohia
Dumbrăvița;
Locul al II-lea
Parohia Giroc;
Locul al III-lea a
fost împărțit de patru parohii: Timișoara – Calea
Martirilor; Șag; Ghiroda Veche și Birda.
Mențiunea I: Timișoara – Fabric ,,Sf. Ilie”,
Gătaia, Biled și Nădrag;
Mențiunea a II-a: Ciacova și Jebel;
Mențiunea a III-a: Răchita, Mănăștur și
Margina.
Miniproiectul realizat de grupul catehetic al
Parohiei Birda a avut ca titlu: ,,Sentimentul de a fi
acasă: Biserica noastră” și a fost realizat de o echipă
formată dintr-un bibliolog (Gabriela Șerban,
Biblioteca Orășenească ,,Tata Oancea” din Bocșa,
jud. Caraș-Severin), doi profesori (Bianca Bădiță,
Școala cu clasele I-VIII ,,Ioan Ciucurel” din Șoșdea,
jud Caraș-Severin; Maria Miron, Școala Gimnazială
Birda), 6 elevi (Nenciu David, Colegiul Național
,,Ana Aslan”, Timișoara; Șuștrean Lorena, Școala
Gimnazială Birda; Orășanu Alexandru; Pașca
Cristina, Peia Denisa, Weisz Markus, Liceul
Teoretic Gătaia) și un preot (Valentin Bugariu).
Portofoliul a avut momente de rugăciune
(Sfânta Liturghie, Tedeum, parastas, cateheză,
educaționale (expoziție de carte, realizarea de
planșe tematice, proiecția unui film documentar,
interpretarea de pricesne și cântece patriotice și
descinderi în cultura populară românească) și
filantropice dar și de activități on-line realizate cu
Biserica Ortodoxă din Sărcia, filia Parohiei Toracu
Mare din Episcopia Dacia Felix dar și cu două
familii plecate din Birda în Germania.
Prin toate aceste activități s-au urmărit mai
multe obiective între care amintim: conștientizarea
sărbătoririi Culturii și spiritualității românești în
comunitatea parohială, promovarea culturii
populare românești în cadrul sărbătorilor creștine de
peste an, întărirea sentimentului de omagiere și
comemorare a unor personalități din istoria
neamului ș. a.
Întregul portofoliu realizat de echipa
Parohiei Birda poate fi văzut accesând link-
ul: https://ro.scribd.com/presentation/496353615/BI
RDA-2021.
• Ioan Bud
(1952-2021). Pe nea-
șteptate a trecut
pragul acestei lumi,
Ionel, epitropul bise-
ricii ortodoxe ro-
mâne din Sângeorge
timp de… 22 de ani.
După necrolog, Ionel
a trăit 68 de ani, din
care credincios a fost
de când s-a știut
(cum adesea mărturi-
sea) și epitrop al bisericii în ultimii 22 de ani.
Pierderea este una însemnată deoarece
biserica era deschisă și închisă de bunul ei slujbaș,
iar cei care intrau pentru a participa la o slujbă
religioasă erau întâmpinați fie cu o vorbă bună, fie
una de duh după ocazia ivită.
Nu a fost vreo lucrare la biserică care să nu
fi fost sprijinită de nea Ionel și acestea nu au fost
puține cel puțin în ultimii 10 ani. Iar strălucirea de
astăzi a bisericii în mare parte i se datorează.
De la procurarea celor necesare cultului
(prescuri și vin), la grija pentru încălzirea bisericii
în timpul rece, strângerea contribuțiilor anuale
pentru susținerea bisericii, toate au căzut în sarcina
lui.
De aceea prin trecerea din această lume,
Biserica a pierdut pe unul din cei mai loiali
credincioși și statornici și jertfelnici credincioși.
Fie-i amintirea binecuvântată!
• Inagurarea Căminului Cultural din
Comuna Birda. Miercuri, 23 iunie în ajunul
sărbătoririi Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și a
11
Zilei Universale a Iei a fost inaugurat Căminul
Cultural al comunei Birda din județul Timiș.
Realizat de către Primăria și Consiliul Local,
căminul oferă spații pentru petrecerea timpului liber
prin activitățile care se vor desfășura aici. În numele
Primăriei dl. Marius Gheorghe Stoian a rostit un
cuvânt de bun venit.
În debutul sărbătorii de astăzi a fost oficiată
slujba de sfințire a noului lăcaș de cultură de către
P. C. Părinte Valentin Bugariu de la Parohia
Ortodoxă Birda.
Programul a fost continuat prin premierea
elevilor cu rezultate bune și foarte bune la
învățătură și purtare de către profesorii de la
învățământul primar și diriginți la ciclul gimnazial.
Festivitatea a fost încheiată printr-un
program de poezie în grai, cântec, joc interpretate
de către elevii Școlii Gimnaziale din Birda,
Ansamblul ,,Birdeanca” și Denisa Peia și formația.
• Ziua Universală a Iei în parohia Birda. La
sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul
cinstim și Ziua Universală a Iei. În Ajunul sărbătorii
a fost oficiată
Slujba Prive-
gherii (Vecernia
unită cu Litia și
Utrenia) în bise-
rica cu hramul
,,Sfinții Arhan-
gheli Mihail și
Gavriil” din
Sângeorge, filie
a parohiei Birda.
Sfânta Liturghie
a fost săvârșită
în biserica cu
hramul ,,Naș-
terea Maicii Domnului” din Birda.
Cuvântul de învățătură a expus pornind de la
pericopa evanghelică a încercat să ilustreze legătura
dintre credință și valorile tradiționale românești.
Creștinismul a dat o nouă existență momentelor
sacre din trecutul umanității. Sânziana este o zeiță a
fecundității și maternității, numită așa în Oltenia,
Banat, Transilvania, Maramureș și Bucovina și
Drăgaică în Muntenia, Dobrogea și sudul Moldovei.
Ea se naște pe 9 martie, la moartea Babei Dochia,
crește miraculos până la Sânziene (24 iunie), ziua
solstițiului de vară, când înflorește planta ce-i poartă
numele. Sânziana sau Drăgaica bagă bob spicului de
grâu, dă miros plantelor de leac, vindecă bolile și
suferințele oamenilor, în special bolilor copiilor,
apără holdele de grindină, furtuni și vijelie. Când i
se nesocotește ziua, stârnește vârtejuri și vijelii,
aduce grindină, ia oamenii pe sus și îi îmbolnăvește,
lasă florile fără leac și miros. După Sânziene scade
lungimea zilelor și se măresc nopțile, se usucă
rădăcina grâului paralel cu coacerea bobului de spic,
cucul încetează să mai cânte și apar licuricii în
păduri.
Sărbătoarea Nașterii Sf. Prooroc Ioan
Botezătorul este numită ,,cap de vară” pentru că
acum soarele ajunge la apogeu, strălucind cel mai
frumos. Din Evanghelia de la Sfântul Luca aflăm
că Sfântul Ioan este un Înaintemergător al
Domnului Iisus Hristos care va pregăti poporul
pentru vederea Mântuitorului: ,,Ca să lumineze pe
cei care șed în întuneric și în umbra morții și să
îndrepte picioarele noastre pe calea păcii” (Luca 1,
79). Soarele și lumina credinței se află la
intensitatea cea mai mare, omul pregătește calea lui
Dumnezeu pe pământ. ,,Luceafărul” propovăduiește
nașterea ,,Soarelui” Iisus Hristos, pregătindu-i pe
oameni să-L primească cu dragoste și cu bucurie.
Floarea de sânziene este numită în Banat,
floarea Sfântului Ioan. Din ea se fac cununi. Cele
împletite de bărbați sunt în formă de cruce, iar cele
realizate de fe-
mei sunt rotun-
de. Floarea cu-
leasă în zorii
zilei este socoti-
tă vindecătoare
pentru bolile su-
fletești și alun-
garea răului, de
aceea ea este
așezată la poarta
casei, troiței, fe-
reastrei casei.
După ot-
pustul Sfintei
Liturghii credincioșii prezenți s-au putut bucura de
expoziția de costume populare din colecția elevei
Denisa Peia din comuna Birda.
Ia, sânzinele și rugăciunea comună i-a unit
încă o dată pe credincioșii din Birda și Sângeorge.
COLEGIUL DE REDACŢIE:
Dr. Nina Ceranu, Prof. univ. dr. Ioan Viorel
Boldureanu, Dr. Florin-Corneliu Popovici, Prof. Ioan
Traia, Pr. dr. Iliia Pavlovici Pătruț
Redactor-şef:
Pr. dr. Valentin Bugariu
ISSN 2284 – 7731
Redacţia: Birda, Str. Principală, nr. 229, tel.
0729145610, cod postal:307187, jud.Timiş, e-mail:
parohiabirda@yahoo.com
12