Dileme bioetice, morale şi profesionale din cadrul

activităţii pastorale

De-a lungul istoriei, omenirea a căutat dintotdeauna cu sufletul divinitate, iar când
această divinitate s-a revelat omului, acesta din urmă a căutat sprijin şi ajutor prin
cult.Încă de la întemeierea ei, Biserica instituţie divino-umană a acordat sau a încercat să
acorde acest tip de sprijin în duhul milosteniei cum a ştiut ea mai bine.
În vremea începuturilor Bisericii luptătoare, comparativ cu zilele noastre, viaţa era
mult mai simplă, regulile erau mai simple, şi de netrecut şi tocmai din această cauză atât
problemele cât şi dilemele ce se iveau nu erau atât de complicate întrucât datorită unei
percepţii simple şi a întrebărilor puţine – cu excepţia intelectualităţii – asupra
existenţialismului şi aunor legi morale clare în oncordanţă cu domeniile şi tipurile de
activitate ale oamenilor, pretenţiile asupra unei doctrine etice şi bioetice erau scăzute.
Odată cu evoluţia umanităţii pe plan intelectual, cultural şi ştiinţific aceste
pretenţii au crescut atât ca număr cât şi ca dificultate datorită complexităţii situaţiilor noi
apărute cu prilejul progresului ştiinţific şi tehnologic din toate domeniile în specia din
medicină lucru asupra căruia mă voi opri în lucrarea de faţă.
Ca o punte între medicină şi religie, bioetica tratează cu mare atenţie problemele
de ordin moral din domeniul ei de activitate care este medicina. Apariţia de boli noi
induce necesitatea apariţiei unor metode de tratament. Astfel de noi tehnici pot intra
uneori în conflict cu tradiţionalismul Bisericii punând în dificultate atât pe medici cât şi
pe pacienţi şi implicit pe preoţi.
Biserica Ortodoxă Română este din fire tradiţionalistă iar istoria ne arată că
predispoziţia ei la compromis este una foarte mică mai ştim totodată din Simbolul de
Credinţă ca aceiaşi Bisercă şi Ortodoxia în general este subornicească adică se conduce
după hotărârile celor şapte Sinoade Ecumenice. Cartea de căpătâi a creştinismului şi
anume Sfânta Scriptură este veşnic actuală la fel ca şi mare parte din Canoanele
Ortodoxiei.Cu toate astea însă, evoluţia multilaterală a omenirii a făcut posibilă apariţia
unor procedee precum transplantul de organe, avortul, eutanasierea, descoperirea morţii
cerebrale şi alte asemenea lor care se pun singure sub semnul întrebării ducând la
polemici aprinse mai ales în cazul unora dintre ele care au ca atu însăşi necesitatea lor
făcând astfel foarte dificilă distincţia dintre bine şi rău întrucât se crează un subiectivism
dat de acea parte a baricadei în care se află fiecare dintre interlocutori: beneficiar sau nu
al procedeului respectiv.
Desigur că, în ceea ce priveşte moralitatea acestor procedee lumea se întoarce
spre Biserică şi spre reprezentaţii ei pentru răspunsuri.