Implicarea Bisericii in Societate Lucrare Seminar TMS

Biserica și Societatea, Ieri și Azi
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI
UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ NAPOCA

CENTRULUNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE
FACULTATEA DE LITERE
DEPARTAMENTUL DE ȘTIINȚE SOCIOUMANE, TEOLOGIE ŞI ARTĂ
Specializarea: TEOLOGIE ORTODOXĂ PASTORALĂ
BISERICA ÎN SOCIETATE
IERI ȘI AZI
-referat-
Baia Mare
2013
Referat Pagină 1
1. INTRODUCERE
De-a lungul timpului, fiecare secol are problemele sale culturale și sociale. Unele țin
de natura politicului sau a economicului, altele însă sunt proprii.
Pentru Biserică, epocile sunt doar un veșmânt care pururi se schimbă. Sub acest
veșmânt, omul în ființa lui, cu ”chipul lui Dumnezeu” în el, rămâne neschimbat. Tragedia
omului nu se află în epoci. Tragedia omului începe când el uită originea sa divină, când
uită menirea sa de a se sfinți, când nu mai cunoaște pe Dumnezeul lui, astfel pierde
legătura cu lumea dumnezeiască, își alterează simțurile, organele de contact și cugetul. 1
Biserica însă prin învățăturile și teologia ei întemeiată pe Revelația divină rămâne
aceeași. Făcând parte din viața omului, ea este chemată să dea răspunsuri la multe din
întrebările vremii, să găsească soluții la problemele comunităților, întemeindu-se
permanent pe Revelația divină……2 pentru acest lucru pledează atât spiritul cât și
literatura învățăturii creștine, pe care le-a imprimat Iisus Hristos, slujitorul lumii prin
excelență; căci El n-a venit în lume ca să i se slujească , ci ca El să slujească lumii. Astfel,
mereu Biserica are misiunea de a continua în lume opera Mântuitorului, iar cât se întinde
sfera acestei slujiri a semenilor , a acestei dăruiri pentru binele lumii, se desprinde din
însăși semnificația adâncă a întrupării Domnului Hristos. 3
Se observă de altfel că procesul de secularizare provoacă încă de la începuturile lui
din vremea iluminismului, o deplasare a centrului de greutate al vieții și culturii de la
Dumnezeu la om, trecându-se astfel de la teocentrism la antropocentrism devreme ce în
centrul existentei și atenției zilnice nu se mai află Dumnezeu, ci omul. 4 La baza procesului
de secularizare se afla trei elemente, șianume: izolarea Divinității în transcendent,
autonomia creației și a rațiunii umane, și, dominarea lumii de către om. 5 Astfel se ajunge
ca omul să nu se mai gândească la Împărăția lui Dumnezeu, la paradisul cel ceresc, ci
cum să realizeze cu ajutorul științei și rațiunii paradisul pe pământ. Dar uită ca este supus
greșelii că este dedat poftelor și patimilor, deci altfel spus uită că este o ființă imperfectă 6
și că orice creație ce are ca sursă ceva imperfect va fi și ea, creația, imperfectă și supusă
defectelor.
Așadar din punct de vedere ortodox există un angajament politic al creștinului menit să
contribuie la eliberarea oamenilor și societății de toate formele de alienare, de exploatare,
pentru dreptate sociala, pentru integritatea creației, pentru apărarea omului de alienări
sexuale, dar acest angajament nu este rezultatul vreunei ideologii, ci o consecință fireasca
a participării sale la viața de comuniune a Sfintei Treimi în Biserica. 7
1
Teoclit Dionisiatul, Dialoguri la Athos vol. II, Ed. Deisis, Alba-Iulia 1994, p. 172
2
Pr. Prof. Dr. Dumitru Gh. Popescu, Teologie și Cultură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București 1993, p. 65
3
Pr. Prof. Corneliu Sârbu, Slujirea lumii – mijloc de apropiere pentru bisericile creștine, în Ortodoxia, nr. 1/1966, p.
153
4
5
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/misiunea-bisericii-intr-lume-secularizata-70068.html
6
Pr. Prof. Dr. Dumitru Gh. Popescu, Teologie și Cultură, ibidem, p. 68
7
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/misiunea-bisericii-intr-lume-secularizata-70068.html
Referat Pagină 2
2. BISERICA ȘI SOCIETATEA DE-A LUNGUL TIMPULUI
Alături de slujirea liturgică și lucrarea de misiune și creștinare a oamenilor, nu

trebuie uitată contribuția Bisericii la educarea și ridicarea gradului de cultură a neamului.,
la promovarea limbii române în toate sferele sociale, la construirea conștiinței de unitate
de limbă și de neam, la sprijinirea luptei de libertate religioasă și independență a neamului,
la sprijinul asemănător dat altor popoare, precum și la împlinirea cuvântului lui Hristos
pentru dragostea de cei mai mici ai Săi….
2.1. Mânăstirile românești au avut un rol educativ-cultural
Istoria păstrează numele multor clerici și călugări nord-dunăreni care și-au adus
contribuția la răspândirea, promovarea și întărirea creștinismului ortodox și a valorilor sale
în ținuturile dintre Dunăre și Carpați. Unii dintre ei erau oameni de mare cultura, autori de
scrieri teologice,8 care au luat parte la controversele dogmatice ale timpului, prezenți la
Sinoadele Ecumenice de la Niceea și Efes din sec. IV-V. 9 Alții ,de asemenea au influențat
viața monahală și în general cultura precum: Sf. Ioan Casian, autor de lucrări teologice,
cinstit atât în Biserica Răsăriteană, cât și în cea Apuseană 10 și Dionisie Exiguul,
traducătorul unor cărți teologice și canonice, cel care a pus bazele actualului sistem
cronologic, cu numărarea anilor de la nașterea lui Hristos ("era creștina"). 11
În perioada medievală, în câteva din marile mânăstiri, atât în Țara Românească cât
și în Moldova, se concentrează activitatea culturala a țărilor române. Copierea și
împodobirea de manuscrise, mai târziu traduceri în românește și tipărirea a Sfintei
Scripturi și ale altor cărți duhovnicești; ateliere de broderie religioasa și domnească, scoli
de pictură murală, au susținut și au încurajat progresul cultural și de civilizație al omului din
acele vremi. Acolo, departe de zbuciumul lumii și adesea și de grozăviile ei, își vor găsi
adăpost veacuri de-a rândul, alături de toți cei care căutau în rugă și înfrânare liniștea
sufletului și pe Dumnezeu, și oameni de cultură care căutau cele ale sufletului.
În Moldova se cunosc călugări copiști de manuscrise încă din timpul lui Alexandru
cel Bun (1400-1432), ca acel Gavriil fiul lui Uric, care a copiat la Neamțu zeci de
manuscrise liturgice sau opere ale unor Sfinți Părinți răsăriteni, ca mai apoi în timpul lui
Stefan cel Mare (1457-1504) să ia naștere adevărate “școli de copiști” la mânăstirea
Neamțu, unde a activat renumitul miniaturist diaconul Teodor Mărișescu. O altă rodnică
8
http://ro.scribd.com/doc/9264140/inceputurile-monahismului-romanesc la 10-04-2013, 8:45
9
http://ro.scribd.com/doc/740593/istoric-BOR
10
http://ro.scribd.com/doc/9264140/inceputurile-monahismului-romanesc, la 10-04-2013, 8:45
11
Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, pentru Seminariile Ed. Institutului Biblic și de
Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, București 2006, p. 43-44
Referat Pagină 3
școală de călugări caligrafi și miniaturiști, a funcționat la Putna. Acțiunea de copiere de

manuscrise a continuat și după aceea. 12
Arta bizantină împletită cu Arta gotică la care s-au adăugat elemente românești
specifice (gropnița), au creat stilul moldovenesc la care s-au adăugat și valoroase picturi
interioare și exterioare. Astfel bisericile lui Ștefan cel Mare au revigorat arhitectura
religioasă și au influențat pe cea laică. Pictura ajunge însă la apogeu în timpul lui Petru
Rareș când se realizează minunatele picturi exterioare. 13
Din secolul al XVI-lea se începe acțiunea de traducere a cărților de slujbă ortodoxă
din slavonește în românește, cu alte cuvinte s-a pornit la romanizarea slujbelor bisericești,
la care se adaugă traduceri din cărțile Sf. Scripturi, din lucrările patristice și postpatristice
și din literatura populară bizantină. Aceasta acțiune a fost inițiată și împlinită în cea mai
mare parte de către monahi, fiind făcută în mânăstiri.
În secolele XVII - XVIII existau adevărate “scoli” de copiere a manuscriselor
românești și în unele și de traducători la Dragomirna, Secu,Neamț conduse de Sf. Paisie
Velecicovscki,14 la Agapia, Cozia, Hurezi,15 ca și Serafim ieromonahul şi ucenicul său
Eremia la Căldărușani,16 Starețul Gheorghe la Cernica (la inceput de sec XIX) 17 .
Trebuie să spunem că, în mânăstiri, s-au scris și numeroase lucrări originale, fie
teologice, fie istorice. Consemnăm pe Sf. Nicodim de la Tismana (1404), pe Filotei
monahul de la Cozia; dar și autorii anonimi ai unor lucrări istorice. În secolul al XVI-lea
episcopii Macarie al Romanului și Eftimie al Rădăuților, călugărul Azarie au fost autorii
unor Cronici; de asemenea Isaia, viitorul episcop de Rădăuți, a realizat la Slatina prima
colecție de cronici în Moldova.18
Asemenea și în Transilvania, Banat și Maramures s-au copiat de către călugări ori
preoți de mir, o serie de manuscrise cu caracter liturgic, istoric și teologic. 19
Pe lângă multe mânăstiri funcționau școli, care răspândeau știința de carte cu
caracter bisericesc și laic. În aceste școli se predau cunoștințele trebuitoare pentru cei
care urmau să devină preoți, precum și dieci, logofeți și caligrafi în cancelaria domnească.
Astfel de școli au funcționat în secolul XVI, la mânăstirile Vodița, Tisvita etc. La Putna, de
pildă, funcționa, o școală elementară, dar și una medie. 20
Mitropolitului Petru Movilă încă din 1631 când era numai arhimandrit a înființat la
Kiev un colegiu Academia Movileană pe care în 1633 l-a transformat în academie după
modelul universităților apusene. Este cea mai veche universitate ortodoxă. 21
Mitropolitul Varlaam al Moldovei cu sprijinul Voievodului Vasile Lupu, urmând
exemplul vlădicului de la Kiev, înființează la Iași (1645) Colegiul Vasilian. 22
12
http://ro.scribd.com/doc/9264140/inceputurile-monahismului-romanesc
13
Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, București 2006, p.109
14
15
16
http://www.manastirea-caldarusani.go.ro/copisti.htm, la 10-04-2013, ora 8:35
17
18
19
20
21
Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, București 2006, p. 181
22
http://moldova650.asm.md/node/42
Referat Pagină 4
Din dorința de a veni în ajutorul celor ce voiau să studieze Brâncoveanu a înființat

în 1694 o Academie Domnească la Mănăstirea Sfântul Sava din București, și mai
funcționa Școala domnească de slovenie de la biserica Sfântul Gheorghe Vechi,
Mitropolitul Neofit îngrijind de ele și ridicând apoi pentru copii țăranilor o școală la Pătroaia,
iar spătarul Mihail Cantacuzino a înființat o școală la mănăstirea Colțea. 23
Școli speciale pentru pregătirea viitorilor preoți au funcționat la Mânăstirea Putna
(între anii 1774-1782), apoi la Mânăstirea Sf. Ilie de lângă Suceava, la Mânăstirea
Obedeanu din Craiova (1775), la Antim din București (1797-1874), la Mânăstirea
Glavacioc etc .
Primul seminar propriu-zis din Moldova a luat ființă în incinta Mânăstirii Socola de
lângă Iași (1803). În secolele XVIII-XIX se cunosc o serie de școli în diferite mânăstiri,
pentru pregătirea călugărilor, a călugărițelor sau a copiilor din satele din jur. Marile
mânăstiri posedau biblioteci cu numeroase manuscrise și tipărituri: Neamț, Putna,
Mărgineni, Dragomirna, Secu, Cernica, Căldărușani etc. 24
În foarte multe mânăstiri se desfășurau și activități artistice. Mulți călugări au fost
zugravi de biserici, alții iconari. Un ieromonah cu numele Gavriil a împodobit cu pictură
biserica din Bălinești (jud. Suceava) spre sfârșitul secolului al XV-lea, fiind considerat unul
din cei mai talentați pictori din tot cursul evului mediu. În prima jumătate a secolului al
XIX-lea existau scoli de zugravi bisericești în mânăstirile Cernica și Căldărușani. Șirul
călugărilor zugravi de biserici care lucrau în fresca, în stil tradițional bizantin, a continuat
până în vremea noastră. Alți călugări erau sculptori în lemn sau gravori, meșteșuguri care
de asemenea se continuă și azi. În mânăstirile de maici au cunoscut o înflorire deosebita
atelierele de broderie, lucru dovedit de mulțimea pieselor de acest gen (epitafuri,
acoperăminte de mormânt, odăjdii), care găsesc azi în marile muzee și în mânăstiri. 25 Se
remarcă în istoria culturii și artei românești Vlădica Anastasie care la Dragomirna a ridicat
un adevărat centru artistic.26
Primele tipărituri au fost realizate de călugări: Ieromonahul Macarie, diaconul
Coresi, Ieromonahul Lavrentie, Mitropolitul Teofil, etc, iar tiparnițele din țările române din
secolele XVI - XVIII au fost instalate tot în incinta mânăstirilor: la Câmpulung, Govora,
Dealu, Trei Ierarhi din Iași, etc. 27
Tot în incinta mânăstirilor au fost instalate tiparnițele din secolul al XVIII-lea: la
Câmpulung, Govora, Trei Ierarhi din Iași, Cetățuia din Iași, Snagov, Antim din București.
Mai târziu a luat ființă o tipografie la Neamț (1807), care a funcționat peste o jumătate de
veac, una la Buzău și alta la Căldărușani. Cei mai de seama tipografi din acest secol s-au
recrutat tot dintre călugări: Meletie Macedoneanul de la Govora, Mitrofan de la Bisericani,
ajuns episcop de Huși și de Buzău, Antim Ivireanul de la Snagov, care au inițiat în
meșteșugul tiparului numeroși ucenici.28
23
Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, București 2006, p. 234, 276, 277
24
25
26
27
28
Referat Pagină 5
Vlădica Antim Ivireanul și Voievodul Brâncoveanu au fost și mari ocrotitori al

tiparului, înființând mai multe tipografii, apărând astfel foarte multe cărți de slujbă în
românește, limba română înlocuind pentru totdeauna limba slavă în biserica noastră.
Meritul înlocuirii definitive a limbii slavone cu limba română în cult, îi revine lui Mitropolitului
Antim Ivireanul.29
2.2. Mânăstirile românești au îndeplinit de asemenea și un insemnat rol

social-umanitar.
S-a ignorat mereu inițiativa monahală în opera de asistență socială și de aceea

merită să ne rețină atenția. La Putna, a exista o bolniță din timpul lui Stefan cel Mare.
Mânăstirea Argeș avea în 1524 două așezăminte de asistență socială:o bolniță și o casă
pentru îngrijirea gratuită a călătorilor și a străinilor. În același secol s-au ridicat bolnițe noi
la Bistrița, în Oltenia (c. 1520-1521), la Cozia (1542-1543) și în alte părți, în care primeau
îngrijire gratuită nu numai călugării bătrâni și bolnavi, ci și unii credincioși. Această grijă de
cei suferinzi a continuat și în secolele următoare. 30
Mitropolitul Atanasie Crimca În 1602 a ridicat la moșia sa de la Dragomirești o
biserică mică (Dragomirna) devenită apoi bolniță. Din 1608 a fost ales mitropolit al
Moldovei. A început zidirea bisericii mari a mănăstirii Dragomirna, iar cu gândul la alinarea
bolniță a înființat în 1619 pentru prima dată în țara noastră un spital într-un oraș, la
Suceava.31
La sfârșitul secolului, s-au ridicat bolnițe la mânăstirile Sadova (1692-1693), Hurezi
(1696-1699) etc. Prin anii 1701-1702, spătarul Mihai Cantacuzino a ctitorit mânăstirea
Colțea din București, ce avea și “o bolniță și o casă de străini, spre odihna și mângâierea
întru Hristos a fraților noștri săraci care pătimesc de boale”, cu 12 cu paturi pentru bărbați
și12 pentru femei, întreținuți gratuit. Era primul “spital” din București, situat pe locul celui
modern de azi, întreținut din veniturile mânăstirii, deci o bolniță mânăstirească unde aveau
acces și credincioși din jur.32
În “așezământul” mitropolitului Antim Ivireanul, mânăstirea Toți Sfinții din București
(Antim), ctitoria sa, vlădica a lăsat o serie de dispoziții prin care se fixau anual anumite
sume din veniturile ei pentru opere umanitare. 33
În secolul al XVIII-lea au luat ființă noi “spitalele mânăstirești”: la Sf. Pantelimon,
lângă București, ctitoria lui Grigorie II Ghica, cu secție de boli cronice, de ciuma și febră
tifoidă; la Mânăstirea Sf. Spiridon din Iași (1757-1759), “pentru căutarea și buna odihnă a
celor mulți bolnavi și neputincioși și săraci, ce se afla din pământeni și străini”; “spitalul”
de pe lângă Mânăstirea Sf. Prooroc Samuil din Focșani; “spitalul” de pe lângă Mânăstirea
Precista Mare din Roman (1789), înființat de egumenul Gherasim Putneanul, acțiune
29
30
31
32
33
Referat Pagină 6
desăvârșită de urmașul său Vartolomeu Putneanul, care a creat și o “spițeirie”

(farmacie).34
Se cunosc călugări care au alcătuit lucrări de medicină empirică, cum a fost Nicanor
bolnicerul de la Cernica, și Dionisie arhimandritul. Activitatea spitalelor de pe lângă
mânăstiri a încetat după 1863, anul secularizării averilor mânăstirești, continuându-și
existența numai bolnițele. Astfel, prin aceste modeste așezăminte, mânăstirile românești
au desfășurat o însemnată acțiune filantropică.
2.3. Mânăstirile românești au sprijinit mișcarea de emancipare și de apărare

a ortodoxiei și a neamului românesc
Datorită autonomiei Țărilor Române faţă de Imperiul Otoman, activitatea culturală

și tipografică a Bisericii din Ţara Românească din sec. XVI a putut juca un rol de sprijin
pentru Biserica de la sud de Dunăre, inclusiv în ceea ce priveşte difuzarea de carte
bisericească, rol ce s-a confirmat de-a lungul secolelor de stăpânire otomană. 35 Mitropoliții
Maxim și Macarie, introducând tiparul în Țara Românescă sau îngrijit ca să se bucure de
cartea tipărită în slavonă și slavii sud-dunăreni. 36
Mânăstirile românești și viețuitorii lor au sprijinit întotdeauna lupta poporului roman
pentru liberate națională și dreptate socială. Unele din ele îndeplineau și rolul unor cetăți
de apărare, mai ales după ce au fost distruse cetățile moldovene din ordinul turcilor. De
pilda, în fosta cetate a Neamțului s-a înființat o mânăstire pe la mijlocul secolului al XVII-
lea. Sucevița și Dragomirna erau înconjurate cu ziduri și turnuri de apărare. În multe din
mânăstiri era ascuns nu numai propriul lor tezaur, ci și al țării, în cazul unor incursiuni din
afara. Din aceste pricini, ele au și avut mult de suferit, în repetate rânduri. 37
Vlădica Teofil al Munteniei la înțelegere cu Mitropolitul Ghenadie al Transilvaniei
tipărește (1640) la Mânăstirea Govora cartea de legi Pravila de la Govora, și pentru
ortodocșii transilvăneni.38
Mitropolitul ANTIM IVIREANU a acordat ajutor material pentru românii ortodocși
din Transilvania și Răsăritul Ortodox. S-a ocupat de românii ortodocși din Transilvania
care au fost atrași la biserica Romei, îndemnându-i să rămână statornici în dreapta
credință. A tipărit cărți de slujbă pentru credincioșii arabi din patriarhia Antiohiei, pentru
credincioșii de limbă greacă și pentru compatrioții săi din Iviria. A fost un înflăcărat luminat
patriot și luptător împotriva asupririi turcești. 39
34
35
http://www.apostolia.eu/articol_434/introducerea-tiparului-%C5%9Fi-primele-car%C5%A3i-tiparite-in-
%C5%A2ara-romaneasca-%C5%9Fi-in-transilvania-%28sec--xvi%29.html
36
37
38
39
Referat Pagină 7
3. BISERICA ȘI SOCIETATEA CONTEMPORANĂ
Demersul misionar al Bisericii trebuie să cuprindă conceptul conform căruia Biserica

nu este în fond, doar comunitatea cu număr mare sau foarte mare de membri ci chiar şi
cea cu numărul cel mai mic, dar în care sălășluieşte mărturia cea duhovnicească despre
trăirea în viaţa noastră, a vieţii lui Hristos, cea autentică. 40
Astăzi, mai mult ca altădată, lumea secularizată, dominată de tehnologii, în mijlocul
cărora trăim, are nevoie de reconstrucție duhovnicească, de umanizare, de milă și iubire
față de om, de filantropie. Cu atât mai mult cu cât Biserica Ortodoxa Romana este o
biserica de origine apostolică, poporul roman fiind încreștinat de Sfântul Apostol Andrei. 41
Astfel apare firească necesitatea de restaurare ființială o omului, a românului. Biserica se
luptă să vindece omul pervertit de patimile care sting cunoașterea lui Dumnezeu, și dorința
sfințeniei, care au răsturnat criteriile morale și adevărat spirituale și au omorât simțirea lui
duhovnicească, Omul devenind astfel o ființă infirmă duhovnicește. 42
Postmodernismul promovează debandada, dezordinea, protestul de dragul
protestului, revoluţia împotriva sistemelor dusă la extremis. În postmodernism este
îngăduit totul, chiar şi să nu-ţi permiţi orice!... Însă această manieră de a gândi și mod de
viață nu are nimic de a face cu creștinismul cu valorile sale și mesajul evanghelic. 43
Toate religiile vorbesc despre Dumnezeu, dar numai creștinismul poate vorbi
despre un Dumnezeu care a iubit atât de mult lumea încât s-a jertfit pentru ea, pentru
salvarea ei și pentru a da exemplu de conviețuire cu semenul nostru. Întreaga viață și
activitate a Mântuitorului Hristos arată o negrăită milă față de dezmoșteniții soartei. 44
3.1. Biserica și postmodernitatea societății actuale
I. Biserica în fața provocării postmodernismului
Viața noastră se transformă cu fiecare zi, ne modernizăm, ne însușim alte valențe

ce nu se regăsesc în viața omului secolelor anterioare. Astfel ne confruntăm cu ceea ce s-
ar numi „notele dominante ale postmodernității” și care sunt definite de: - expansiunea
fără precedent a tehnologiei informației, - accesul neîngrădit la date, - rolul tot mai
accentuat deținut de mass-media în formarea personalității umane, pe de o parte și de
asemenea de: - creșterea de neimaginat a gradului de accesibilitate a oamenilor la noile
40
http://putereortodoxa.wordpress.com/tineret-biserica-societate, la 15.03.2013, ora 17:15
41
http://www.crestinortodox.ro/religie/biserica-ortodoxa-fata-provocarilor-lumii-contemporane-124595.html
42
43
http://www.constiintaortodoxa.ro/component/content/article/1653.html
44
Referat Pagină 8
realizări ale progresului și civilizației contemporane, - de avantajul tehnologiilor avansate,

asistate de forme de inteligența artificială, și nu în ultimul rând de - progresul economic,
generator de bunăstare materiala. 45
Astfel ne confruntăm cu:
a) Individualismul, ce presupune cultivarea valorii exagerate a sinelui, negarea
identității primite la naștere, mai ales în ceea ce privește apartenența religioasa. Se pune
în valoare individul și se abandonează persoana.
Goana nesăbuită după avansare sociala sau câștiguri materiale îl transformă pe om
în sclavul unei rutine zilnice generatoare de stres și oboseala, privându-l de orice dorință
de elevare spirituala, cu excepția unor distracții facile, aflate la modă. Omul-mașină este
sclavul jocurilor pe computer, al imaginilor comerciale care-l împiedică să gândească liber,
fiindcă moda cu capriciile ei construiește de multe ori profilul uman. Cultura cu valențele ei
clasice e quasiinexistentă. Tradiția creștină ce promova echilibru, pe cunoașterea
realităților vieții corelate cu poruncile divine, abandonarea în voia lui Dumnezeu (Căutați
mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă -
Matei 6,33), se caută a fi anulată.46
b) Secularismul, curent care neagă, în mod violent, exprimarea religiozității, care
invadează acum și spațiul duhovnicesc interior a Bisericilor tradiționale. În definirea lui, se
analizează, de obicei, trei aspecte esențiale: 1. Pierderea treptată a interesului pentru
trăirea vieții duhovnicești, 2. Refuzul plictisit al primirii de informații de natură religioasă,
care promovează existența proniatoare a lui Dumnezeu și scopurile Sale și, 3.
Combaterea cu orice mijloace a prezenței religioase în interacțiune cu structurile social-
politice și economice, considerate strict „laice”, ceea ce duce la minimalizarea și
eliminarea religiozității persoanei.
c) Migrația – favorizează transformarea postmodernistă a societății. Cei în cauză
sunt pasibili a-și părăsi tradițiile, ghidându-se după reperele impuse de tradițiile și
moravurile popoarelor în care în care se așează. Migranții părăsesc spațiul spiritualității
natale, tradiționale, trăind într-un mediu, de cele mai multe ori, ostil acesteia. De aceea,
pericolul pierderii identității este foarte mare. Capcana întinsă de societățile super-
tehnologizate îl surprinde, uneori, nepregătit pe omul avid după agonisite pământești.
d) Confuzia între spiritualitatea ortodoxă și ocultismul păgân, datinile folclorice,
superstițiile și magia demonică, divinațiile și ghicitoria de orice fel, inclusiv horoscoapele și
astrogramele, teosofia și mirajul bioenergiei. Omul postmodern este victima sigură:
trăiește drama acestei confuzii și a alegerilor greșite. 47
e) Progresul extraordinar al științei și tehnologiei. Internetul, bibliotecile virtuale,
bazele de date computerizate, etc – toate conduc la o informare detaliată și facilă, dar și la
alterarea conștiinței morale și a mentalității creștine. Cercetările asidue ale științei și
tehnologiei actuale trădează, în unele domenii, o atitudine potrivnică normelor creștine de
etica și bio-etică: realizarea de roboți cu viață psihică asemănătoare omului și metodele de
45
46
http://www.crestinortodox.ro/religie/postmodernism-secularizare-127782.html
47
http://www.totpal.ro/biserica-ortodoxa-si-rolul-ei-social-%E2%80%93-filantropic-in-societatea-postmoderna-
secularizata/
Referat Pagină 9
inginerie genetica neîngăduite de Biserică: fertilizarea în vitro și clonarea, unde „joaca de-
a Dumnezeu” poate duce la consecințe fatale, imprevizibile. 48
f) Globalizarea economică, politică și culturală. Lumea este o imensă piață de
desfacere, tot mai multe granițe dispar, se creează alianțe comerciale mondiale. Interesul
spiritual (raportul ortodox om-Dumnezeu se dizolvă) se cere a-l urma îndeaproape pe cel
material; de aceea, se încearcă a se crea un conglomerat din religii, tradiții și culturi
diferite. Inevitabil, se ajunge la sincretism, ca ținta ultimă a globalizării.
g) Haos și sincretism doctrinar: învățătura tradițională se relativizează, sunt
negate doctrine universal valabile, se distruge, practic, încrederea în structura ecclesială
centralizată, fiind mult mai bine primite fracțiunile centrifuge. Se observă o respingere a
transcendenței lui Dumnezeu, cât și a contingenței lumii, și înlocuirea cu o spiritualitate
nouă, de tip individualist, dublată de o revalorificare a religiosului de tip folcloric.
h) „Drepturilor” minorităților. Impunerea lor cu orice preț, deși lezează dreptul
majorității, câștigă teren datorită indiferenței (plictiseală față de tot, toți și toate)
generalizate a societății – o altă caracteristica a postmodernității. Extremele (și
extremismele) sunt promovate gălăgios. promovarea homosexualității, scoaterea icoanelor
din scoli, excluderea religiei dintre disciplinele studiate în scoli, etc.
i) Timpul, comprimat datorita programului „infernal” (cliseu diabolic, de-a dreptul),
se generalizează în prezent. Omul postmodern dorește a-și trăi din plin „clipa”; ar vrea să
facă totul, dar nu face mai nimic. Timpul trece într-o agitație amestecată cu monotonia;
viața trece fără a realiza, practic, nimic în plan spiritual. Agoniseala materială nu-l
satisface, mereu se găsește ceva după care să poftească. Viitorul este, la rândul lui,
neinteresant pentru omul postmodern. Victimă a autosuficientei, el pretinde necesitatea
raiului pământesc, experimentat încă din viața aceasta, fără a-și pune problema veșniciei,
în care nu crede.49
j) Invocarea „norocului” și asumarea riscurilor. Riscurile, numite adesea
„provocări” se întâlnesc la tot pasul: în afaceri, la burse, ba chiar în practicarea unor
sporturi și distracții „extreme”. În spatele acestor practici stă o mentalitate ce denotă, pe de
o parte, individualismul, iar pe de alta parte, nihilismul, desconsiderarea sinelui, a familiei,
chiar a propriei vieți (mentalitatea că viața trebuie trăită la intensitate maximă, că fără risc,
nu există câștig).50
k) Exacerbarea violentei, Goana după bunuri materiale, nu lasă loc
sentimentalismelor; unele decizii sunt extrem de dure, lovind chiar în cei mai apropiați
membri ai familiei sau prieteni. Violențele domestice sunt la ordinea zilei: neînțelegerile în
plan material sunt cauza principală a divorțurilor; iar exagerările privind ritmul și amploarea
muncii dau amploare conflictului dintre generații, în condițiile în care părinții își dedică tot
mai puțin timp creșterii și educației copiilor lor. Asistăm, însă, și la alte tipuri de violență:
competiția din mediul de afaceri, dorința de promovare și de câștig, violența de limbaj,
non-conformismele, conflictele inter-etnice, inter-religioase, inter-statale. Toate acestea
sunt legate, indestructibil, de Mamona acestei lumi 51
l) Rutina și plafonarea omul executa stereotip anumite condiționări existențiale,
fără să-și mai dorească progresul spiritual sau depășirea unor „limite” culturale. Starea de
48
http://foaienationala.ro/despre-misiunea-bisericii-ortodoxe-postmodernitate.html
49
50
http://tineretulortodox.md
51
secularizata/
Referat Pagină 10
confort este asigurată de un serviciu bun, o viață a trupului normală (sănătate și împlinirea
nevoilor fizice: hrană, apă, sexualitate etc.), precum și pseudo-cultivare a spiritului, aflat
într-o teribilă amorțeală (dependența de tv, de internet, jocurile pe computer etc.). Orice ar
putea strica acest echilibru, chiar ascensiunea spre sfințenie, este privit, din start, ca
dăunător.52
II. Atitudinea și reacția Bisericii față de provocările postmodernismului
a) Individul refuză orice implicare, considerând că altele sunt prioritățile sale, el

tinzând spre ascensiunea socio-economică, pasând responsabilitatea pe umerii Bisericii,
statului sau altor foruri specializate în a acorda asistență socială „specializată” – de fapt,
standardizată, adresată astfel unei comunități defavorizate privită în întreg, și nu în
particular, așa cum s-ar fi petrecut, tradițional, lucrurile în sânul familiei. În fața
individualismului postmodernist, ce răstoarnă valorile se impune necesitatea afirmării
valorilor ortodoxe a identității ortodoxe, ca sistem religios unitar și unificator al tuturor
existentelor umane în Iisus Hristos Mântuitorul și Domnul.. Mântuirea se obține prin
conlucrare cu harul dumnezeiesc, săvârșind binele, în marea familie creștina – Biserica -
care trebuie să se constituie într-o barieră, în fata tendințelor postmoderne de a crea un
sistem quasi-secular și laicizant, numit pompos „societate civilă”.
Definind secularizarea, Părintele profesor Nicolae Achimescu arăta că pericolul
acesteia rezida în faptul că „economicul triumfă asupra spiritualității, tehnica asupra
culturii, politicul asupra moralei, trupul asupra sufletului, temporalul asupra eternității,
relativul asupra Absolutului.”53
b. Biserica are datoria de a fi mărturisitoare, întru iubire și răbdare. Totodată, ea
respinge ca fiindu-i străine toate rătăcirile ideologiilor eretice, emancipărilor de tip feminist,
precum și ale deviațiilor morale de orice fel. Pluralismul poate reprezenta o provocare
pentru Biserică, atâta vreme cât ajută la filtrarea și decantarea adevăratei învățături, în
comparație cu oferta ideologică postmodernă. Pluriconfesionalismul obligă Biserica la
acceptarea dialogului și, totodată, la combaterea fermă a prozelitismului.
c) Sfânta Tradiție rămâne normativă pentru Biserică, astfel Părintele Ieromonah
Savatie Bastovoi, subliniază în această privință: „mesajul creștin nu are nevoie să fie
completat, deoarece exprimă plinătatea; totuși, el are nevoie să fie explicat și transmis”54.
Părintelui Profesor Valer Bel, se alătură ideii când mărturisește: „unul dintre imperativele
misionare actuale este acela de a predica Evanghelia și a transmite Tradiția în rândul
celor ce nu cunosc pe Iisus Hristos sau sunt creștini numai cu numele”55.
d Apare necesitatea realizării stării de comuniune, ca o replică față de exprimarea
singulară. Biserica este marea familie creștina, parohia trebuie să fie o familie în miniatură,
iar Dan Puric explică separarea astfel: „Cu cât ne apropiem, cu atât ne despărțim. Ne
despărțim lent, ușor. Ne apropiem viețile într-o comunitate economică și ne despărțim
sufletele...”56. Tendințele de globalizare, sincretismul, aplecarea spre sfera activităților
sociale – sunt tot atâtea căi prin care se încearcă regruparea indivizilor, chiar daca
aceasta nu se realizează totdeauna, în forme instituționalizate străine creștinismului.
52
http://foaienationala.ro/despre-misiunea-bisericii-ortodoxe-postmodernitate.html
53
Pr. Nicolae Achimescu, Religii în dialog, Ed. Trinitas, Iaşi, 2006, p. 386
54
Ierom. Savatie Baştovoi, Ortodoxia pentru postmodernişti, Ed. Cathisma, Bucureşti, 2007, p. 72
55
Pr. prof. dr. Valer Bel, Misiune, parohie, pastoraţie. Coordonate pentru o strategie misionară, Ed. Renaşterea, Cluj –
Napoca, 2002, p. 53
56
Dan Puric, Cine suntem, Ed. Platytera, Bucureşti, 2008, p. 46, 53
Referat Pagină 11
Contracarând acestea prin programe sociale, ecologice, misionare, prin pelerinaje, acțiuni
culturale, manifestări pentru tineret, prin valorificarea resurselor internetului și mass-
mediei, Biserica poate ajunge ușor la sufletele celor dornici de comuniune. Ea poate să-L
vestească tuturor pe Iisus Hristos, Cel care a adus lumii iubirea divină, ca factor de
biruință asupra patimilor egoiste, dezumanizante și anticomunitare 57.
e) Manipularea prin mass-media, accesul generalizat al oamenilor la presă și
internet pot fi arme teribile întoarse contra Bisericii. Astfel ea trebuie să conștientizeze
impactul teribil al tehnologiei asupra societății. Nu avem voie sa neglijam puterea mass-
media: în mentalitatea omului simplu din mediul rural, impactul produs de tehnicile de
manipulare poate fi fatal. Este absolut necesară prevenirea oricăror atacuri de presă
contra Bisericii și stingerea din fașă a oricăror posibile surse ale acestor atacuri. De
asemenea, trebuie găsite soluții viabile pentru a lupta contra tentativelor de manipulare,
extrem de frecvente în cazul canalelor media comerciale, dar prezenta, dar în cazul celor
oficiale. Astfel propriile canale de comunicare media ale Bisericii constituie o buna soluție
misionară ele fiind și purtătoare a dreptului la replică.
f) Sesizând o apropiere tot mai vizibilă între opiniile savanților și învățătura creștină,
Biserica a inițiat, cu foarte promițătoare rezultate, dialogul religie-știință. Ian G. Barbour,
la rândul său, afirmă: „fizica cuantică ne oferă o bază credibilă pentru înțelegerea
existenței lui Dumnezeu”.58 Iar Ieromonahul Savatie Baștovoi subliniează: „nu există nici o
contradicție între Ortodoxie și dezvoltarea tehnică... în ce ne privește pe noi, știința nu
face decât să întărească dogmele ortodoxe”.59
g) Este imperios a se realiza scoaterea fiilor Bisericii din aceasta „turbină”
postmodernă a propriei „deveniri” dezechilibrate, generatoare de stres și pustiitoare de
suflet. Rolul duhovnicilor este covârșitor: la scaunul duhovniciei se pot modela conștiințele.
Posibile soluții: diminuarea expunerilor la manipulările din mass-media, accentul pus pe
cultură, lectura biblică, scripturistică și patristică, dezvoltarea trăirii religioase autentice,
ieșirea din tiparele modei. Se impune o slujire pastorală și misionară adaptată specificului
noilor provocări postmoderne: exacerbarea ocultismului, a manifestărilor violente, precum
și situațiile concrete ale fenomenului migrației, raportat atât la țara de proveniență, cât și la
țara în care se migrează.
h) Biserica nu trebuie să se implice numai în construcția și exploatarea
așezămintelor sociale. Ea prin catehizare și la scaunul de spovedanie trebuie să-i
responsabilizeze pe fiii ei asupra cazurilor negative, ce se înmulțesc de la un an la altul,
care conduc la supraaglomerarea acestor centre. Abandonarea bătrânilor este opusă
poruncii a 5-a din Decalog. La fel, neîngrijirea copiilor poate fi echivalența unei crime.
Pe de altă parte, Bisericii i se reproșează inexistența unei doctrine sociale coerente.
Nu se înțelege, însă, faptul ca teologia, ca știință a științelor, trebuie să fie deasupra, și nu
integrată ramurilor de cercetare socială. „Doctrina sociala a Bisericii este continuta în lectia
slujirii aproapelui ca icoana a lui Dumnezeu”, afirma Mihai Neamțu. 60
57
Georgios I. Mantzaridis, Globalizare şi universalitate. Himeră şi adevăr, Ed. Bizantină, Bucureşti, 2002, p. 186
58
59
Ierom. Savatie Baştovoi, Ortodoxia pentru postmodernişti, Ed. Cathisma, Bucureşti, 2007, p.273
60
secularizata/
Referat Pagină 12
III. Despre gândirea teologica a Bisericii în lumea contemporană

,
Acțiunea socială a Bisericii are ca temei de referință valoarea persoanei, pentru că
prin persoană se depășește înțelegerea exclusivistă și ideologică a relației dintre Biserică
și societate. Persoana, ca ființă orientată spre transcendent și deschisă totodată
comuniunii cu semenii integrează toate aspectele și valențele existentei. Cooperarea
dintre Biserica și Stat în planul acțiunii sociale trebuie să plece de la asumarea demnității
persoanei umane.
„Biserica nu este indiferentă față de valorile și instituțiile vieții sociale. Dimpotrivă,
ea recunoaște importanța acestora și are o atitudine pozitiva față de ele… În felul acesta
toate sunt privite din perspectiva principiului ipostatic, adică din perspectiva principiului
persoanei, care constituie și unicul fundament pentru unitatea lumii. Trăirea credinței
creștine are ecou direct în realitatea sociala. Împlinirea poruncilor lui Iisus Hristos de către
credincioși dă o culoare specifica principiilor și criteriilor vieții sociale…Marele pericol care
trebuie semnalat din punct de vedere teologic în domeniul moralei creștine îl constituie
respectarea autonomă a principiilor și a valorilor morale la nivel social. În acest caz,
morala creștină se înstrăinează de baza sa harismatică și, în paralel, se mută de la nivel
religios la nivel metafizic sau ideologic… În această situație, valorile sociale sunt
prezentate ca având autoritate egală cu adevărurile religioase sau cu poruncile
dumnezeiești, cu toate că se deosebesc esențial de acestea, deoarece poruncile lui
Dumnezeu constituie expresia voinței și a lucrării lui Dumnezeu. Dar și dumnezeieștile
porunci pot ușor sa fie socializate și încadrate sub altă formă în viața socială, moment în
care ele sunt autonomizate și își pierd caracterul personal. Încetează să mai fie socotite
expresie a voinței și a lucrării lui Dumnezeu Cel ce ființează în trei Persoane și sunt
abordate ca valori religioase obiective. Încetează sa aibă caracter personal absolut și
devin deontologii absolute”.61 Pentru creștini Taina lui Iisus Hristos trăită în interiorul
umanității reprezintă izvorul și nucleul identității gândirii și acțiunii sociale creștine. „Dacă
izvorul doctrinei sociale creștine este Revelația, atunci urzeala ei adâncă se leagă direct
de taina lui Iisus Hristos, înțeleasă ca figura care adună și interpretează realizările umane
în istorie, și pe care doctrina sociala creștină o asuma ca perspectiva hermeneutică
profundă pentru propriul discurs asupra lumii: criticile și atacurile nu trebuie să uimească,
dacă este adevărat că azi ca și în vremea Sfântului Apostol Pavel, Crucea continuă sa fie
nebunie în ochii lumii”62.
Se remarcă faptul că Biserica Ortodoxa Română nu a formulat până acum nici o
doctrina social – diaconală cu privire la relația ei cu statul, cu lumea, sau privind atitudinea
ei fata de fenomenul secularizării, globalizării, bioeticii... Lipsa unei astfel de doctrine, e
explicată, de Mitropolitului Antonie Plămădeală, „prin faptul că nu este în spiritul ortodoxiei
să-și formuleze dogmatic experiența ei de trăire și de slujire, care este anterioara și izvor
al oricărei definiții teologice”.63 Elaborarea unor doctrine, devine necesară când relația și
comuniunea sunt supuse îndoielii.
61
Georgios Mantzaridis, Globalizare şi universalitate, traducere Pr. Prof. Vasile Răducă, Ed. Bizantină, Bucureşti,
2002, p. 139-140.
62
Antonio Maria Baggio, Gândirea socială a Bisericii, coordonat de Ioan Ică jr. şi Germano Marani, Ed. Deisis, Sibiu,
2002, p. 291
63
Mitropolit Antonie Plămădeală, Biserica Slujitoare, în Sfânta Scriptură, în Sfânta Tradiţie şi în teologia
contemporană, în Studii Teologice, nr. 5-8/1972, p. 583.
Referat Pagină 13
3.2. Activitatea filantropică și de asistență socială a B.O.R.
Activitatea sociala a preotului se face remarcata în parohia pe care o administrează

și o păstorește, și prin prezența sa în așezămintele sociale ori instituțiile aflate în sfera de
influență a parohiei sale, unde desfășoară diverse programe sociale și religioase. Opera
filantropică și de asistență sociala a Bisericii face parte din "dimensiunea slujirii
aproapelui" și constituie unul din aspectele principale ale teologiei creștine contemporane,
cu implicații tot mai profunde în cele mai variate aspecte ale vieții Bisericii, în special pe
planul pastorației și al apostolatului social. Slujirea sub acest aspect este cuprinsă ca
adevăr fundamental în revelația biblică, în tradiția patristică și în istoria Bisericii creștine 64
concretizându-se astfel:
a) programul de sprijinire a Eparhiilor în cuprinsul cărora au avut loc inundaţii sau
alte calamităţi,
b) programul de Sfintele Paşti, organizat la Palatul Patriarhiei şi constând în oferirea
de pachete cu alimente, pentru 500 de familii sărace,
c) programul “Ajutor de la distanţă pentru un copil sau o familie săracă din
România”, centrele de zi pentru copiii în risc de abandon şi eşec şcolar și programul de
burse sociale pentru tineri, în scopul prevenirii abandonului şcolar,
d) programul de sprijinire financiară a persoanelor aflate în situaţii de criză,
e) parteneriatul cu OIM pentru asistenţa victimelor traficului de persoane,
f) programul de sprijinire a unor aşezăminte social-filantropice care funcţionează
sub oblăduirea Eparhiilor din cuprinsul Patriarhiei Române,
S-au înfiinţat noi instituţii de protecţie socială atât în Bucureşti, cât şi în diferite
localităţi din cuprinsul eparhiilor, încât numărul total al acestora este de peste 680, din
care 154 cantine sociale și brutării, 58 instituţii ce oferă servicii medicale și
farmaceutice, 80 centre de zi pentru copii, 11 centre educaţionale, 46 centre de zi pentru
vârstnici și 22 de servicii de îngrijire vârstnici, 40 centre comunitare, 37 centre de tip
familial65, 39 grădiniţe sociale, afterschool și școli speciale, 22 locuinţe protejate, 130
centre de informare, de consiliere și centre de resurse, 6 instituţii de învăţământ pentru
adulţi, 33 centre de urgenţă (pentru persoane fără adăpost, pentru victime ale violenţei
domestice, pentru victime ale traficului de persoane), 12 campusuri de tabără. 66
Pentru aceasta au apărut sau sunt în dezvoltare: Centre de zi pentru persoane
vârstnice şi proiectele: „Parohiile - furnizori de servicii sociale”, pentru acreditarea
serviciilor acordate şi „Nimeni nu e singur” pentru copii din familii cu părinţi plecaţi la
muncă în străinătate.
Centre de Informare şi Consiliere şi formare profesională pentru persoane cu
dezabilități; program de sprijin pentru persoane cu deficienţe de auz şi vorbire şi centrul de
servicii comunitare pentru copii şi vârstnici.
Programul de susţinere a elevilor merituoşi pentru continuarea studiilor şi centrul
pentru victimele violenţei în familie, Centrul de criză „Mama şi Copilul”, și Centrul de zi
64
65
http://www.mediafax.ro/social/bor-a-cheltuit-in-2012-aproape-70-de-milioane-de-lei-pentru-activitati-social-
filantropice-10610535
66
http://www.patriarhia.ro/_layouts/images/File/CNB%20SocFil%202012%281%29.pdf
Referat Pagină 14
pentru copiii proveniţi din familii monoparentale şi/sau sărace, tabere.

Birouri de Consiliere şi Orientare Profesională pentru tinerii care părăsesc centrele
de plasament și programele de reintegrare socială a foştilor deţinuţi din penitenciare şi de
combatere a drogurilor ilicite.67
Centrele de servicii socio-medicale și de îngrijire la domiciliu a persoanelor
vârstnice Cabinete medicale, stomatologice, sociale şi centre de tranzit pentru copiii post-
instituţionalizaţi, case de tip familial, şi căminul pentru vârstnici.
Campania de prevenire a traficului de fiinţe umane
Sistemele masă la cantina socială, hrană la domiciliu, ajutor la domiciliu, ajutoare
materiale, ajutoare financiare, întreţinere şi îngrijire zilnică, întreţinere şi îngrijire
temporară, consultaţii medicale şi medicamente gratuite, iar pentru copii: activităţi
recreative, ajutoare materiale, meditaţii gratuite, consiliere. 68 Toate acestea în cuprinsul
eparhiilor, la nivelul structurilor eparhiale, totalizând un număr de767 proiecte și programe
sociale aflate în derulare.69
Schimbul de burse Bursieri români peste hotare: În anul 2010-2011 s-au înscris la
studii în diferite instituţii de învăţământ din străinătate, 55 de teologi români, 70
În concluzie, Biserica Ortodoxă Română, atât în cadrul aşezămintelor, cât şi prin
intermediul programelor și proiectelor sociale, a acordat unui număr de 211.495 de
beneficiari unici, aproximativ 895.350 de servicii sociale după cum urmează:
a) 166.397 de servicii sociale pentru 105.717 copii din aşezămintele sociale ale
Bisericii, ale statului, dar mai ales din familii sărace şi fără posibilităţi de întreţinere,
sau cu părinţii aflaţi la muncă în alte ţări;
b) 40.987 de servicii sociale pentru 19.143 persoane cu dizabilităţi, cu deficienţe de
vorbire, vedere şi auz, consumatori de droguri sau alte tipuri de dependenţe,
persoane infectate cu HIV/SIDA;
c) 640.694 de servicii sociale pentru 74.752 persoane vârstnice din aşezămintele de
protecţie socială bisericeşti, din centrele sociale de tranzit şi adăposturi de noapte,
bătrâni singuri, nedeplasabili, abandonaţi de familie şi care prezentau grave
probleme de sănătate;
d) 47.272 de servicii sociale pentru 11.883 victime ale traficului de persoane, şomeri,
victime ale violenței familiale, deţinuţi eliberaţi, victime ale calamităților naturale. 71
3.3. Biroul de Catehizare Parohială
Biroul de Catehizare Parohială a continuat activitatea de implementare a -

proiectul „Hristos împărtăşit copiilor”, prin organizarea la nivelul eparhiilor a 188 de centre
catehetice, au avut loc activităţi catehetice în 4.778 de parohii, fiind implicaţi 93.987 de
67
http://www.patriarhia.ro/_layouts/images/File/Dare%20de%20seama%202011.pdf
68
http://www.gloriagrup.ro/PatriarhiaPhp/departamente/bisericasocietatea/index.php
69
70
71
http://www.patriarhia.ro/_layouts/images/File/CNB%20SocFil%202012.pdf
Referat Pagină 15
copii. Acest număr dovedeşte o extindere firească a proiectului de catehizare la mai bine
de 40% din cuprinsul Patriarhiei Române. S-a continuat concursul național de creație
Copilul în familie, la care au participat anual aproximativ 100.000 de copii.
- proiectul ”Alege școala!”, finanţat de Uniunea Europeană prin Programul
Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, la nivelul întregii țări;
obiectivul proiectului este de a preveni și corecta părăsirea timpurie a școlii, prin formarea
a peste 3.200 de preoţi și profesori de religie şi prin organizarea a 250 de tabere de vară,
pentru aproximativ 10.000 de copii; s-au realizat 12 serii de tabără de creație de care au
beneficiat gratuit 4557 de copii; Concursul de creație Alege Școala! la care participă peste
28.000 de copii din întreaga țară;
- organizarea și desfășurarea Concursului Naţional de Muzică Eclezială Corală
„Lăudaţi pe Domnul!” – a IV-a ediţie;
- Concursului Național „Icoana ortodoxă – lumina credinței” ;
- se vor încheia protocoale de colaborare între Patriarhia Română şi MECTS pentru
învăţământul religios, preuniversitar şi universitar, se vor finaliza demersurile pentru
încheierea unui protocol între Patriarhia Română, MECTS şi MAI pentru folosirea în
interesul elevilor a şcolilor închise prin procesul de comasare. De asemenea, se va
definitiva proiectul de programă şcolară la disciplina religie pentru clasa pregătitoare şi se
va reface programa şcolară pentru disciplina religie la toate clasele din învăţământul
preuniversitar.72.
De asemenea Biserica a fost în mijlocul copiilor și prin: programul “Ajutor de la
distanţă pentru un copil sau o familie săracă din România”, programul de 1 iunie,
programul “Crăciunul copiilor”, ș.a..73
3.4. Asistenţă religioasă și de misiune B.O.R.
Asistenţa religioasă a fost asigurată în cadrul unităţilor bugetare, pe diferite domenii,

de către un număr de 507 preoţi, din care 146 în unităţi militare şi penitenciare şi 361 în
spitale, aşezăminte de ocrotire socială, cimitire și unităţi de învăţământ. La nivelul ţării sunt
ridicate şi amenajate, pentru buna desfăşurare a asistenţei religioase, 487 biserici, capele
şi paraclise, alte 20 fiind în diferite stadii de construcţie şi amenajare, dar în multe spitale
slujbele continuă să fie oficiate în amfiteatre, săli de şedinţă, holuri. 74
Prin întregul program liturgic din duminici şi sărbători sau de peste săptămână, prin
administrarea Sfintelor Taine şi ierurgii, prin desfăşurarea de ore duhovniceşti, prezenţa
preoţilor în spitale şi aşezămintele de ocrotire socială se dovedeşte benefică atât celor
suferinzi, cât şi cadrelor medicale. De exemplu, la Leprozeria Tichileşti din Jud. Tulcea,
bolnavii beneficiază de slujbe și asistenţă religioasă, cel puţin o dată pe lună săvârşindu-
se Sfânta Liturghie de către preotul din parohia Revărsarea, iar asistenţa religioasă
72
73
74
Referat Pagină 16
necesară oricărui creştin se acordă în permanenţă, de către toţi preoţii protoieriei, prin
rotaţie.75
În unităţile subordonate Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, sunt
încadraţi în prezent un număr de peste 24 preoţi militari, având la dispoziţie 13 biserici şi
21 de capele; de asemenea se află în construcţie sau proiect 6 biserici şi 3 capele.
Menţionăm că, pe lângă preoţii încadraţi în structurile prezentate, mai sunt un număr de 16
preoţi care îşi desfăşoară activitatea la: SPP, STS, SRI, Parlamentul Românei, Aeroportul
Internaţional Otopeni şi în unităţi de învăţământ. 76
În fiecare din cele 39 de Penitenciare din România este încadrat câte un preot ortodox;
la nivelul ţării, în penitenciare sunt ridicate 38 de biserici, capele şi paraclise, altele 2 fiind
în construcţie. O problemă deosebită o constituie prozelitismul. S-a remarcat presiunile şi
activitatea intensă a Organizaţiei „Martorii lui Iehova” care, în noul context al dobândirii
unui statut legal, duce o intensă politică prozelitistă în rândurile deţinuţilor, incitând la
necolaborarea cu preotul de penitenciar şi provocând intense controverse în rândul
oficialilor Ministerului Justiţiei.77
În unităţile militare subordonate M.Ap. îşi desfăşoară activitatea un număr de 78 preoţi
militari ortodocşi,și sunt ridicate un număr de 84 biserici, capele şi paraclise, altele 10
aflându-se în diferite stadii de construcţie şi amenajare. 78
Lucrarea misionar-socială pe cuprinsul eparhiilor s-a desfăşurat şi cu sprijinul
asociaţiilor şi fundaţiilor care funcţionează cu binecuvântarea Sfântului Sinod sau a
ierarhilor eparhioţi. În acest sens, în proiectele eparhiale au fost implicate 77 de organizaţii
cu profil social-filantropic şi 34 de organizaţii de tineret. Aşa cum reiese din fişele de
evaluare primite de la centre le eparhiale, activitatea organizaţiilor ASCOR, LTCOR şi
Frăţia Ortodoxă s-a diminuat considerabil, cauza principală subliniată fiind lipsa unităţii şi
cooperării filialelor, în timp ce Oastea Domnului a rămas cea mai activă dintre aceste
organizaţii, lucrând intens şi în diaspora. În general, activităţile amintite au constat în:
acţiuni umanitare şi vizite la centre de plasament, orfelinate şi azile; organizarea de tabere
şi pelerinaje la mânăstirile din ţară şi de peste hotare; organizarea de centre misionare
pentru tineret în diferite eparhii; activităţi de catehizare şi manifestări misionar-
comemorative; editarea şi difuzarea unor publicaţii creştine şi a cărţilor de rugăciune;
organizarea de conferinţe, simpozioane, întâlniri pentru tineret şi seri creştine cu ierarhi,
mari duhovnici şi oameni de cultură; organizarea de concursuri pentru promovarea
tradiţiilor şi a valorilor ortodoxiei; acordarea de asistenţă religioasă pentru hipoacuzici;
organizarea de festivaluri şi concursuri de muzică religioasă. 79
75
76
http://www.patriarhia.ro/ro/opera_social_filantropica/biroul_pentru_asistenta_religioasa_1.html
77
78
http://www.patriarhia.ro/ro/opera_social_filantropica/biroul_pentru_asistenta_religioasa_1.html
79
Referat Pagină 17
3.5. Mass-Media
Trebuie subliniat rolul presei bisericeşti în societatea românească de ieri şi de azi,

descriind mai întâi care sunt funcţiile presei în general: funcţia de informare, funcţia
interpretativă, funcţia de culturalizare, funcţia educativă, funcţia de liant comunitar, funcţia
de divertisment. Referindu-se la dezvoltarea fără precedent în viaţa Bisericii Ortodoxe
Române a presei scrise şi apoi a celei audiovizuale, odată cu redobândirea libertăţii de
credinţă după 1990, menţionăm că în prezent există peste 100 de publicaţii ortodoxe care
apar cu binecuvântarea ierarhilor la eparhii, protopopiate, parohii, mănăstiri, şcoli
teologice.
Un rol important îl deține Centrul de Presă Basilica, cu cele cinci componente, Radio
TRINITAS, TRINITAS TV, publicaţia Lumina, Agenţia de ştiri BASILICA şi Biroul de Presă,
în ceea ce priveşte misiunea spirituală a Bisericii în societate, dincolo de zidurile
lăcaşurilor de cult, constatând că mijloacele de comunicare ale Bisericii împlinesc într-un
mod propriu funcţiile mass-mediei în societate, adăugând la acestea o funcţie proprie, cea
de-a şaptea, aceea de spiritualizare sau înduhovnicire a actului comunicaţional. 80
Creştinismul ortodox este credinţa care valorifică în modul cel mai deplin vizualul.
Atunci când îl întâlnesc pe Hristos Mesia, oamenii îşi argumentează afirmaţiile prin probe
vizuale, nu doar auditive. Astfel Televiziunea Bisericii are datoria de a se inspira din
raportul dintre imagine şi icoană. Dacă imaginea îşi defineşte realitatea în raport cu ceea
ce este, icoana devine o cale către ceea ce este dincolo de privirea celui reprezentat. 81
Cinematograful este o artă încă în naştere. Ceea ce impresionează în
cinematografie este faptul că aduce în prim-plan, din nou, într-un stil caracteristic și
propriu, fie printr-o manieră naivă, fie printr-o rigoare extremă, şocul întâlnirii fiinţelor şi
lucrurilor, realitățile lumii și a vieții religioase, putând da, prin exemple, adevărate lecții de
educație, de morală și de viață duhovnicească. 82
Astăzi mai mult ca oricând se poate afirma că rolul educaţiei creştine nu mai poate
fi nici înlăturat şi nici ignorat. Încercarea de făurire a omului nou fără Dumnezeu este o
tragedie şi în acelaşi timp dovedeşte lipsa de înţelepciune. 83
Astfel apare necesitatea unei mai bune valorificări a resurselor internetului. Asistam
la înmulțirea site-urilor, forumuri cu conținuturi ortodoxe sau de promovare a Ortodoxiei.
Este foarte grav faptul ca multe dintre aceste site-uri ce promovează ortodoxia cu
manifestări antiortodoxe, fundamentaliste, străine duhului Evangheliei lui Iisus Hristos, au
o audienta mai mare, uneori, decât cele oficiale, ale Patriarhiei, ale diverselor eparhii,
mânăstiri sau parohii.84
80
secularizata/
81
http://ziarullumina.ro/cronica/importanta-presei-bisericesti-ortodoxia-romaneasca
82
http://www.constiintaortodoxa.ro/component/content/article/1653.html
83
http://www.baptist-tm.ro/relevanta-educatiei-crestine-in-postmodernism/
84
secularizata/
Referat Pagină 18
Acestea și multe altele neenunțate aici duc la necesitatea efortului identificării unor
direcții, fie și numai enunțate, în deschiderea planului pastoral cu privire la relația biserica-
mass media cum ar fi:
1. cercetare interdisciplinara a fenomenului media și ale implicațiilor acestuia în viața
cotidiana a creștinilor.
2. crearea de secții de jurnalism și media pe lângă Facultățile de Teologie din țara
precum și a unor secții de master interdisciplinar în colaborare cu facultățile de jurnalism,
3. integrarea în cursurile de teologie pastorala și catehetică-omiletică a unor seminarii
speciale de comunicare intra și extra parohiala, precum și de psihologia comunicării,
4. constituirea unei culturi a dialogului permanent cu mass-media, adaptate la
provocările pe care aceasta le face corpului eclesial. 85
85
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/biserica-mass-media-dinamica-unei-provocari-pastorale-70105.html
Referat Pagină 19
4. CONCLUZII
Biserica Ortodoxa nu are ce vinde și nici ce cumpăra, ea e purtătoarea mesajului lui

Hristos, e datoare să asigure mântuirea credincioșilor în orice vremuri, oricum ar fi ele. 86
Hristos este Modelul prin excelenţă pe care Biserica ne îndeamnă să-L urmăm. În acest
fel, cele vremelnice, nebăgate în seamă şi chiar sărăcăcioase se convertesc în cele
veşnice primind noi valenţe.87 Ignorând pe Dumnezeu, omul cade în non-existență
spirituală, care prin însăși firea ei, ea este un chin. 88
Cu ajutorul științei și tehnologiei omul poate domina lumea, dar fără Dumnezeu
omul nu se poate domina pe el însuși, pierde astfel dimensiunea spirituală a propriei
existențe și devine violent, sălbatic și exploziv. Se adeveresc astfel cuvintele Mântuitorului:
„Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va
pierde?” (Matei 16, 26)89
Astăzi valorile tradiționale arhicunoscute au suferit și suferă schimbări dramatice
profunde sau de nuanță. Astfel prozelitismul nu mai este în lumea de azi văzut ca o
acțiune negativă, ci ca o expresie a libertății într-o societate confuză aflata în clocot. 90
În ciuda invaziei agresive a gândirii umaniste, educaţia creştină în speță cea
ortodoxă, trebuie să se concentreze pe valorile creştine bazate pe o relaţie vie cu
Dumnezeu, pe o concepţie biblică despre lume şi viaţă şi pe o trăire în conformitate cu
principiile şi valorile creştine. Educaţia ortodoxă trebuie să urmărească, aşadar, pregătirea
omului atât pentru viaţa aceasta cât şi pentru viaţa veşnică. Pentru realizarea acestui
deziderat, accentul nu trebuie pus doar pe informare ci şi pe formare. 91
Teodor Baconsky afirma: că a scrie un simplu articol despre cele sfinte intr-o gazeta
mediocra, suburbana, e ca și cum ai transforma în capela una din dependințele unui
bordel.92 E un risc? Posibil. Însă nu trebuie să uităm că Hristos a venit pentru păcătoși, a
trăit printre păcătoși ca să-i învețe, a suferit pentru păcătoși pentru iertarea și restaurarea
ființei lor. Exista astfel și posibilitatea ca, printr-o lucrare susținută, bordelul să se
transforme, cu mila lui Dumnezeu, într-un așezământ de binefacere. 93
Biserica noastră fiind vie și dinamică, deținătoare a Sfintelor Taine, se poate angaja
la această reconstrucție a omului societății postmoderniste. Capul ei, Hristos ne spune:
„Îndrăzniți. Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33) și „iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la
sfârşitul veacului. Amin.” (Matei 28, 20)
86
Teodor Baconsky, Ispita binelui, Eseuri despre urbanitatea credintei, Ed. Anastasia, 1999, p. 82
87
88
89
90
91
92
93
Laurențiu Dumitru, Tinerii pe calea întrebărilor, Ed. Egumenița, p. 73
Referat Pagină 20
5. BIBLIOGRAFIE
I. Izvoare
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului
Părinte Teoctist – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod,
Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1988.
2. Biblia sau Sfânta Scriptură, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită şi adnotată
de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, Bucureşti, Editura Institutului Biblic
şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2001.
II. Dicţionare şi Manuale
1. Bria, Pr. prof. Ion, Dicţionar de Teologie Ortodoxă, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994.
2. Păcurariu, Pr. Prof. Dr. Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, pentru Seminariile
Editura Institutului Biblic și de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, București 2006,
III. Cărţi
1. Achimescu, Pr. Nicolae, Religii în dialog, Editura Trinitas, Iaşi, 2006,

2. Baconsky, Teodor, Ispita binelui, Eseuri despre urbanitatea credintei, Editura Anastasia,
1999,
3. Baştovoi, Ierom. Savatie, Ortodoxia pentru postmodernişti, Editura Cathisma, Bucureşti,
2007
4. Bel, Pr. prof. dr. Valer, Misiune, parohie, pastoraţie. Coordonate pentru o strategie
misionară, Editura Renaşterea, Cluj – Napoca, 2002,
5. Dumitru, Laurențiu, Tinerii pe calea întrebărilor, Editura Egumenița
6. Mantzaridis, Georgios I., Globalizare şi universalitate. Himeră şi adevăr, traducere de pr.
prof. dr. Vasile Răducă, Editura Bizantină, Bucureşti, 2002
Referat Pagină 21
7. Maria Baggio, Antonio, Gândirea socială a Bisericii, coordonat de Ioan Ică jr. şi Germano
Marani, Editura Deisis, Sibiu, 2002,
8. Popescu, Pr. Prof. Dr. Dumitru Gh., Teologie și Cultură, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București 1993,
9. Puric, Dan, Cine suntem, Editura Platytera, Bucureşti, 2008,
10. Teoclit Dionisiatul, Dialoguri la Athos, vol. II, Editura Deisis, Alba-Iulia 1994
IV. Studii şi articole
1. Stăniloae, Pr. Dumitru, Comunitate prin iubire, în Ortodoxia 1/1963

2. Sârbu, Pr. Prof. Corneliu, Slujirea lumii – mijloc de apropiere pentru bisericile creștine, în
Ortodoxia, nr. 1/1966
3. Plămădeală, Mitropolit Antonie, Biserica Slujitoare, în Sfânta Scriptură, în Sfânta Tradiţie
şi în teologia contemporană, în Studii Teologice, nr. 5-8/1972,
V. Site-uri
1. http://foaienationala.ro/despre-misiunea-bisericii-ortodoxe-postmodernitate.
2. http://moldova650.asm.md/node/42
3. http://putereortodoxa.wordpress.com/tineret-biserica-societate
4. http://ro.scribd.com/doc/740593/istoric-BOR
5. http://ro.scribd.com/doc/9264140/inceputurile-monahismului-romanesc
6. http://tineretulortodox.md
7. http://ziarullumina.ro/cronica/importanta-presei-bisericesti-ortodoxia-romaneasca
8. http://ziarullumina.ro/filocalia/caracteristicile-iubirii-duhovnicesti
9. http://www.apostolia.eu/articol_434/introducerea-tiparului-%C5%9Fi-primele-car
%C5%A3i-tiparite-in-%C5%A2ara-romaneasca-%C5%9Fi-in-transilvania-%28sec--xvi
%29.html
10. http://www.baptist-tm.ro/relevanta-educatiei-crestine-in-postmodernism/
11. http://www.constiintaortodoxa.ro/component/content/article/1653.html
Referat Pagină 22
12. http://www.crestinortodox.ro/editoriale/misiunea-bisericii-intr-lume-secularizata-
70068.html
13. http://www.crestinortodox.ro/editoriale/biserica-mass-media-dinamica-unei-provocari-
pastorale-70105.html
14. http://www.crestinortodox.ro/religie/biserica-ortodoxa-fata-provocarilor-lumii-
contemporane-124595.html
15. http://www.crestinortodox.ro/religie/postmodernism-secularizare-127782.html
16. http://www.gloriagrup.ro/PatriarhiaPhp/departamente/bisericasocietatea/index.php
17. http://www.manastirea-caldarusani.go.ro/copisti.htm
18. http://www.mediafax.ro/social/bor-a-cheltuit-in-2012-aproape-70-de-milioane-de-lei-pentru-
activitati-social-filantropice-10610535
19. http://www.patriarhia.ro/_layouts/images/File/Dare%20de%20seama%202011.pdf
20. http://www.patriarhia.ro/_layouts/images/File/CNB%20SocFil%202012.pdf
21. http://www.patriarhia.ro/_layouts/images/File/CNB%20SocFil%202012%281%29.pdf
22. http://www.patriarhia.ro/ro/opera_social_filantropica/biroul_pentru_asistenta_religioasa_1.h
tml
23. http://www.totpal.ro/biserica-ortodoxa-si-rolul-ei-social-%E2%80%93-filantropic-in-
societatea-postmoderna-secularizata/
Referat Pagină 23
6. CUPRINS
1. INTRODUCERE..........................................................................................................................................2
2. BISERICA ȘI SOCIETATEA DE-A LUNGUL TIMPULUI..................................................................................3
2.1. Mânăstirile românești au avut un rol educativ-cultural....................................................................3
2.2. Mânăstirile românești au îndeplinit de asemenea și un insemnat rol social-umanitar.....................6
2.3. Mânăstirile românești au sprijinit mișcarea de emancipare și de apărare a ortodoxiei și a neamului
românesc......................................................................................................................................................7
3. BISERICA ȘI SOCIETATEA CONTEMPORANĂ..........................................................................................8
3.1. Biserica și postmodernitatea societății actuale................................................................................8
I. Biserica în fața provocării postmodernismului.................................................................................8
II. Atitudinea și reacția Bisericii față de provocările postmodernismului............................................11
III. Despre gândirea teologica a Bisericii în lumea contemporană...................................................13
3.2. Activitatea filantropică și de asistență socială a B.O.R....................................................................14
3.3. Biroul de Catehizare Parohială........................................................................................................15
3.4. Asistenţă religioasă și de misiune B.O.R.........................................................................................16
3.5. Mass-Media....................................................................................................................................18
4. CONCLUZII..............................................................................................................................................20
5. BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................................21
6. CUPRINS.................................................................................................................................................24
Referat Pagină 24

Implicarea Bisericii in Societate Lucrare Seminar TMS

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Implicarea Bisericii in Societate Lucrare Seminar TMS

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Biserica și Societatea, Ieri și Azi

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ NAPOCA

2. BISERICA ȘI SOCIETATEA DE-A LUNGUL TIMPULUI

Alături de slujirea liturgică și lucrarea de misiune și creștinare a oamenilor, nu

2.1. Mânăstirile românești au avut un rol educativ-cultural

școală de călugări caligrafi și miniaturiști, a funcționat la Putna. Acțiunea de copiere de

Din dorința de a veni în ajutorul celor ce voiau să studieze Brâncoveanu a înființat

Vlădica Antim Ivireanul și Voievodul Brâncoveanu au fost și mari ocrotitori al

2.2. Mânăstirile românești au îndeplinit de asemenea și un insemnat rol

S-a ignorat mereu inițiativa monahală în opera de asistență socială și de aceea

desăvârșită de urmașul său Vartolomeu Putneanul, care a creat și o “spițeirie”

2.3. Mânăstirile românești au sprijinit mișcarea de emancipare și de apărare

Datorită autonomiei Țărilor Române faţă de Imperiul Otoman, activitatea culturală

3. BISERICA ȘI SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

Demersul misionar al Bisericii trebuie să cuprindă conceptul conform căruia Biserica

3.1. Biserica și postmodernitatea societății actuale

I. Biserica în fața provocării postmodernismului

Viața noastră se transformă cu fiecare zi, ne modernizăm, ne însușim alte valențe

realizări ale progresului și civilizației contemporane, - de avantajul tehnologiilor avansate,

II. Atitudinea și reacția Bisericii față de provocările postmodernismului

a) Individul refuză orice implicare, considerând că altele sunt prioritățile sale, el

III. Despre gândirea teologica a Bisericii în lumea contemporană

3.2. Activitatea filantropică și de asistență socială a B.O.R.

Activitatea sociala a preotului se face remarcata în parohia pe care o administrează

pentru copiii proveniţi din familii monoparentale şi/sau sărace, tabere.

3.3. Biroul de Catehizare Parohială

Biroul de Catehizare Parohială a continuat activitatea de implementare a -

3.4. Asistenţă religioasă și de misiune B.O.R.

Asistenţa religioasă a fost asigurată în cadrul unităţilor bugetare, pe diferite domenii,

Trebuie subliniat rolul presei bisericeşti în societatea românească de ieri şi de azi,

Biserica Ortodoxa nu are ce vinde și nici ce cumpăra, ea e purtătoarea mesajului lui

II. Dicţionare şi Manuale

1. Achimescu, Pr. Nicolae, Religii în dialog, Editura Trinitas, Iaşi, 2006,

IV. Studii şi articole

1. Stăniloae, Pr. Dumitru, Comunitate prin iubire, în Ortodoxia 1/1963

S-ar putea să vă placă și