Educatia adultilor

Termenul de andragogie se refera la tehnologiile si metodele utilizate in invatarea la varsta

adulta. Prin raportare la copii si adolescenti, adultii au nevoi si caracteristici specifice in
invatare. Malcolm Knowles, unul dintre teoreticienii in domeniul educatiei adultilor prezinta
patru asumptii asupra modului in care adultii invata. Astfel, adultii sunt caracterizati in
procesul de invatare prin:
-        trecerea de la dependenta la autodirectionare in invatare
-        utilizarea experientelor personale anterioare pentru fundamentarea invatari
-        disponibilitatea pentru invatare in conditiile in care trebuie sa isi asume noi roluri (ex.
avansarea pe un nou post)
-        dorinta de a rezolva probleme si a aplica imediat cunostintele asimilate.
Astfel, pentru facilitarea invatarii adultilor se recomanda:
-        realizarea unui climat de cooperare in invatare
-        crearea de mecanisme pentru planificarea colaborativa a invatarii
-        identificarea punctuala a nevoilor de invatare ale grupului si a intereselor
participantilor
-        formularea obiectivelor de invatare in functie de nevoile si interesele identificate
-        construirea unei secvente adecvate de activitati in vederea atingerii obiectivelor de
invatare
-        punerea in practica a activitatilor prin selectare metodelor, materialelor si a
resurselor potrivite in lucrul cu adultii
-evaluarea calitatii si a aplicabilitatii experientelor de invatare pentru grupul de adulti cu
care se lucreaza
Urmariti respectarea urmatoarelor principii in elaborare programelor de invatare pentru
adulti:
1. Aspectele asimilate in procesul de invatare au aplicabilitate imediata in situatii reale de
viata.
2. Participantii au un anumit nivel de control asupra experientelor de invatare.
3. Experientele anterioare si cele prezente ale persoanei influenteaza procesul de invatare
la varsta adulta.
4. Adultii sunt implicati activ in procesul de invatare.
5. Un mediu confortabil, de respect pentru persoana, asigura premisele unei invatari
eficiente.
Un alt aspect important in educatia adultilor este identificarea si valorificarea factorilor care
motiveaza adultii in invatare si anume:
Relationarea sociala: realizarea de noi contacte profesionale, stabilirea unor relatii de
prietenie.
Expectantele externe: indeplinirea unor cerinte profesionale impuse de organizatie,
coordonatori (autoritati formale)
Avansarea profesionala: atingerea unui statut profesional superior prin raportare la nivelul
de pregatire al colegilor din acelasi domeniu de activitate
Dezvoltarea personala: asimilarea de noi cunostinte si deprinderi pentru implinirea
dorintelor si scopurilor proprii de dezvoltare personala.
Stimularea sociala: „evadarea” din rutina cotidiana, prin alegerea unor noi experiente de
invatare.
Spre deosebire de copii si adolescenti, adultii au mai multe responsabilitati sociale si
profesionale, care trebuie luate in considerare in planificarea experientelor de invatare.
Barierele care pot aparea in educatia adultilor sunt: lipsa timpului pentru invatare, dificultati
financiare, lipsa informatiilor cu privire la oportunitatile de invatare disponibile, carente in
planificarea invatarii, probleme birocratice la locul de munca, dificultati in compatibilizarea
vietii de familie cu activitatile profesionale.
Factorii motivationali cei mai frecventi in invatarea la varsta adulta sunt:
-necesitatea certificarii unor competente profesionale
-pregatirea pentru promovarea la locul de munca
-adaptarea la noi responsabilitati si atributii la locul de munca
-nevoia de optimizare a unor competente profesionale

3.1. Aplicatii ale principiilor educatiei adultilor. Tehnici de lucru cu grupul.

a.Definire – prezentarea, analiza detaliata si discutia unei situatii reale sau fictive, care
este relevanta pentru problemele grupului.
b.Utilitate in invatare – pe baza analizei unei situatii reale sau fictive, membrii grupului
invata mai multe despre:
-particularitatile unui anumit tip de situatie (ex. daca se prezinta o situatie de conflict,
participantii pot vedea si intelege care sunt particularitatile unei situatii de conflict);
-o problema sau dificultate cu care se confrunta;
-moduri prin care poate fi abordata si rezolvata un anumit tip de situatie;
-modalitati de interactiune in cadrul grupului pentru generarea unor solutii cu privire la o
situatie.
c.Procedura
-Identificati si analizati problemele sau dificultatile cu care se confrunta grupul cu care veti
lucra si care pot fi abordate printr-un studiu de caz.
-Alegeti o situatie reala (prin care ati trecut dvs. sau cineva cunoscut) sau construiti o
situatie fictiva, care este relevanta pentru problemele identificate anterior.
In aceasta etapa este important sa:
-cunoasteti cat mai multe detalii legate de situatie (cine a fost implicat?, ce s-a intamplat?,
care au fost cauzele pentru care lucrurile s-au intamplat astfel?, care au fost consecintele
situatiei?
-intelegeti situatia in ansamblul ei (cum se leaga diferite aspecte ale situatiei);
-intelegeti relevanta situatiei pentru problemele grupului cu care lucrati dvs. (cu ce ii ajuta
analiza situatiei?, ce lucruri pot invata din aceasta situatie?).
-Prezentati situatia grupului. Situatia este prezentata suficient de detaliat pentru a fi
inteleasa de membrii grupului. Acestia sunt incurajati sa puna intrebari de clarificare, daca
nu au inteles anumite aspecte.
-Formulati intrebari legate de situatie, pentru a-i ghida pe membrii grupului sa faca
legatura dintre problemele lor si situatia prezentata. Aceasta este analiza si discutarea
cazului. Ea se poate realiza in cadrul grupului mare sau grupul poate fi impartit in grupuri
mai mici care lucreaza independent pentru a analiza situatia.
Verificati daca membrii grupului:
-au inteles situatia si au identificat aspecte comune cu problemele / dificultatile lor;
-au gasit punctele tari si punctele slabe pentru modul in care a fost abordata situatia;
-au generat moduri alternative pentru a aborda o asemenea situatie.
-Extrageti concluzii legate de problemele/dificultatile cu care se confrunta grupul, pornind
de la solutiile si concluziile obtinute pentru cazul/situatia prezentata.
d.Avantaje
-Participantii pot gasi puncte comune intre situatia prezentata (“cazul”) si situatii similare
cu care se confrunta
-Participantii sunt implicati activ in analiza si gasirea de solutii pentru respectiva situație.
e.Sugestii de implementare a tehnicii
-Cazul, situatia pe care o veti prezenta urmareste un anumit scop de invatare pe care l-ati
stabilit pentru participanti. Este util sa va puneti urmatoarele intrebari “Cu ce ii ajuta pe
participanti analiza unei situatii?” si “Ce vor invata participantii de pe urma analizei acestei
situatii?”. Tocmai de aceea, identificarea in prealabil a problemelor cu care se confrunta
grupul va poate fi de mare ajutor.
-Cazul pe care il alegeti sau il construiti trebuie sa fie legat relevant pentru membrii
grupului, adica sa fie legat de experientele lor de munca, de contextul in care lucreaza, de
relatiile de munca pe care le au.
-Formulati in avans intrebari pentru analiza si discutarea cazului. Aceste intrebari vor ghida
grupul spre gasirea unor directii de actiune, concluzii, solutii (acestea depind de scopul pe
care vi l-ati stabilit anterior pentru acest studiu de caz).
-Situatiile pe care le prezentati sunt cel mai adesea complexe si pot avea mai multe
modalitati de solutionare. De aceea, este indicat sa va ganditi cu mare atentie la situatia
pe care o veti prezenta, sa analizati toti factorii implicati si relatiile dintre acestia si sa
anticipati intrebari ale participantilor.

2. Brainstorming
a.Definire – generarea a cat mai multor idei legate de un anumit aspect, de catre cat mai
multi membrii ai grupului.
Principiile fundamentale ale brainstorming-ului sunt:
-Orice persoana este capabila sa produca idei. In aceasta forma de lucru cu grupul,
este important sa incurajam toti participantii sa formuleze cat mai multe idei, solutii.
-Cantitatea dezvolta calitatea. Cu cat se genereaza mai multe idei, de cat mai multi
participanti, cu atat va avea un mai mare succes sesiunea de brainstorming.
b.Utilitate in invatare – sunt generate cat mai multe idei, solutii, moduri de “a vedea” o
situatie pentru a:
-intelege cat mai bine acea situatie;
-avea o baza mare de solutii, idei pentru abordarea situatiei;
-implica toti membrii grupului in acest proces.
c.Procedura
-Prezentati membrilor grupului rolul unei astfel de sesiuni. Puneti accentul pe modul de
interactiune in cadrul grupului; astfel:
-nu criticam nici ideile emise de ceilalti, nici propriile noastre idei (autocritica);
-ne exprimam opinia oral, liber si spontan relativ la tema aleasa, fara a respecta o anumita
ordine, dar si fara discutii sau dezbateri lungi;
-preluam ideile emise de catre ceilalti din grup si le dezvoltam.
-Introduceti tema de discutie si notati toate ideile pe care le emit membrii grupului.
Monitorizati respectarea regulilor pe care le-am prezentat anterior.
-Sesiunea de brainstorming se incheie atunci cand nu se mai genereaza idei noi, sau cand
se incheie perioada de timp pe care ati alocat-o acestei metode de lucru.
d.Avantaje
-Ofera ocazia tuturor membrilor grupului pentru a-si exprima ideile
-Pune in valoare pe toti membrii grupului
-Incurajeaza abordarea creativa a unor probleme
-Usureaza generarea unor idei noi, neasteptate.
e.Sugestii de implementare a tehnicii
-Explicati clar rolul unei astfel de activitati de grup.
-Explicati pe intelesul tuturor, regulile de desfasurare a unei sesiuni de brainstorming.
Urmariti respectarea lor de toti participantii. Astfel veti preveni aparitia unor blocaje de
comunicare in grup.
-Implicati toti participantii in generarea de idei.

*Brainstorming cu schimb de roluri

Aceasta metoda se bazeaza pe principiile brainstorming-ului.

Definire:Usureaza cautarea si generarea unor idei noi prin atribuirea unor roluri specifice
membrilor grupului.
Procedura:
-Puteti introduce acest tip de activitate intreband membrii grupului cum cred ei ca este
vazuta o anumita situatie de persoane diferite (de exemplu, cum este vazut un nivel mic
de productivitate al unei sectii de un muncitor din acea sectie, de seful sau direct si de
managerul general al fabricii).
-Se dau anumite roluri fiecarui membru al grupului. Membrii grupului sunt instruiti sa
incerce sa se gandeasca la o anumita problema in modul in care cred ei ca s-ar gandi
persoana al carui rol “il joaca”. De exemplu, daca un membru al grupului are rolul
managerului general al fabricii, el va incerca sa formuleze idei cu privire la o problema,
punandu-se in pozitia acestuia.
-Formulati o anumita problema si fiecare membru al grupului va genera idei in conformitate
cu rolul pe care il joaca. Incurajati generarea a cat mai multor idei si pastrati o atmosfera
deschisa si comunicativa in cadrul grupului.
-Notati toate ideile pe o foaie de hartie
-        La finalul activitatii puteti relua ideile care au fost formulate. Subliniati cat de diferit
pot vedea mai multe persoane o aceeasi situatia. Intrebati membrii grupului cum s-au
simtit “in pielea” unei anumite persoane.
Avantaje:
-        ofera ocazia participantilor de “intre in mintea” unei alte persoane, pentru a intelege
cat de diferite sunt solutiile si ideile generate pentru aceeasi situatie de persoane diferite.
2.     Jocul de rol
a.     Definire – punerea “in scena” de catre doua sau mai multe persoane a
unui scenete legata de o anumita tema a trainingului.
b.     Utilitate in invatare
–       Ofera ocazia participantilor sa inteleaga care sunt consecintele actiunilor lor asupra
altor persoane.
–       Ofera ocazia participantilor de a intelege care cum se simt si cum reactioneaza
oameni diferiti la aceeasi situatie.
–       Asigura un cadru securizant, in care participantii pot sa discute despre anumite
dificultati personale pe le considera in general ca fiind dificil de abordat.
–       Participantii pot intelege ca exista mai multe modalitati de a aborda si rezolva o
situatie.
c.      Procedura
-        Desemnati „actorii” pentru jocul de rol. Pregatiti “actorii” astfel incat sa inteleaga care
le sunt rolurile si care este situatia pe care o vor “juca”.
-        Desemnati observatorii pentru jocul de rol. Pregatiti observatorii astfel incat sa
inteleaga ce tip de situatie vor vedea. Oferiti observatorilor anumiti indicatori pe care sa ii
urmareasca pe parcursul jocului de rol. Acesti indicatori sunt anumite comportamente ale
“actorilor” care pot fi observate direct si care sunt relevante pentru situatia ce urmeaza sa
fie “jucata”.
-        Observati desfasurarea jocului de rol.
-        La finalul jocului de rol multumiti actorilor pentru participare. Intrebati-i cum s-au
simtit in acea postura, cum li s-a parut ca au reactionat in situatie, cum au interactionat cu
partenerul / partenerii de rol, etc.
-        Cereti observatorilor sa prezinte insemnarile facute pe parcursul jocului de rol,
urmand indicatorii de observare pe care i-ati stabilit la inceput.