UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA PSIHOLOGIE, ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI,

SOCIOLOGIE ŞI ASISTENTA SOCIALĂ
DEPARTAMENTUL PSIHOLOGIE

Metode de instruire pentru adulți

A efecutat
Morari Cătălina
Studenta grupei anului III
A verificat
Dabija Ana

Chișinău 2021
Termenul de metoda deriva etimologic din doua cuvinte grecesti (odos-cale; methaspre,
catre) deci cale spre…

In instruire metoda se refera la calea care va fi urmata pentru atingerea obiectivelor

pegagogice, adica insusirea de cunostinte noi, priceperi si deprinderi, care trebuie intelese si
aplicate ulterior in practica.
 Procesul de invatare la varsta adulta reflecta o situatie de restructurare si reorganizare,
motivatia sa fiind mult mai complexa decat cea a scolarului. Acest proces duce spre o
continua transformare a ideilor, cumul de noi cunostinte, independenta in procesul de gandire
structurata, bazata pe logica.

Adultul are bine formate procesele psihice si realizeaza asocieri mai complexe la nivel
emotional cu materialul factologic, isi asuma responsabilitatea pentru calitatea insusirii
cunostintelor si stie exact ce doreste sa invete sau sa cunoasca. Acesta este motivat de nevoi
intrinsece sau dorinţe. În general, cursantul adult participă la programe de instruire deoarece
el vrea sau are nevoie de conţinut informaţional pentru a-şi exercita meseria sau a se dezvolta
personal.

Printre elementele care genereaza un proces eficient al invatarii la varsta adulta se pot
mentiona: individualizarea procesului de invatare, existenta unui climat psihologic de
incredere reciproca, posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere, au posibilitatea de a
asocia noile cunostinte cu experientele anterioare, schimbul de experienta.

Învăţarea la adulţi se bazează mai mult pe revalorificarea propriei experienţe, rolul

formatorului fiind în primul rând acela de a facilita procesul de autoînvăţare. In cadrul
procesului de invatare, uneori, adultii necesita sprijin in identificarea experientelor relevante
de viata, precum munca voluntara, in grup, etc.

Procesul de învăţare la adulţi se concentrează mai mult pe rezolvarea problemelor decât pe

subiecte şi teme abstracte, fiind mai mult practică decât teoretică. Teoria este utilă în formarea
unui cadru de înţelegere a cazului, dar e dificil de susţinut dacă nu e legată de aspectele
practice. In cadrul acestui proces este indicat sa se utilizeze cazuri şi situaţii curente deoarece
acestea constituie preocuparea cea mai mare a cursanţilor.

Procesul de invatare la varsta adulta trebuie sa asigure un cadru in care acestia sa facă diferite
lucruri, inclusiv greşeli din care pot să înveţe. Ei doresc să vadă cum se regăseşte ceea ce
învaţă în viata de zi cu zi. Acesta este singurul mod prin care pot deveni siguri de ceea ce ştiu.

Cunoştinţele şi abilităţile fiecărei persoane sunt unice, chiar dacă au experienţe profesionale
similare. Rolul formatorului fiind acela de facilitator al procesului de învăţare. Formatorul nu-
şi asumă rolul de expert în domeniu, ci de egal, procesul de formare a adulţilor, căpătând
caracteristicile unui proces de Peer Education, adica educaţie între egali.

Pentru dezvoltarea,formarea adultului trebuie folosite diferite metode de instruire,și acestea

sunt:

1.Metoda studiului de caz

Metoda este folosită ca un instrument educaţional ce-i ajută să gândească eficace pe cei ce
studiază în diferite domenii profesionale. Cazurile folosite în instruire iau diferite forme. Ele
pot fi destul de lungi, descriind complet o situaţie care există sau a existat. Sau, pot fi scurte şi
incitante, ca o schiţă. Orice formă ar avea, scopul este acelaşi – să-i facă pe participanţi să
tragă concluzii dintr-o serie de fapte ce duc la decizii pe care ei le pot adapta la propriile
locuri de muncă. Metoda studiului de caz este un instrument orientat pe participant. Rolul
mentorului - formator în metoda studiului de caz constă în a distribui descrierea cazului, în a
invita participanţii să-l citească şi să-l studieze, a da reacţii la ideile generate pe parcursul
discutării cazului.
Acesta metodă este importană pentru instruirea adulților,deoarece:

 Accentuează valoarea gândirii practice;

 Încurajează participanţii la instruire să discute împreună diferite subiecte şi să
cunoască valoarea interacţiunii de a lărgi orizonturile ;
 Stimulează pe participanţi să-şi asume un rol activ în analizarea şi discutarea cazului
respectiv;
 Ilustrează în mod concret cum acelaşi set de evenimente poate fi perceput în mod
diferit de persoane având aceeaşi pregătire;
 Pe baza analizei unei situaţii reale sau fictive, membrii grupului învaţă mai multe
despre problema sau dificultatile cu care se confruntă sau moduri prin care poate fi
abordată şi rezolvată un anumit tip de situaţie.

2.Jocul de rol

Jocul de rol este o metodă de învăţare activă, bazată pe explorarea experienţei

participanţilor, oferindu-le un scenariu în care fiecare persoană are un anumit rol de jucat.
Elementul principal al acesteia este discuţia şi învăţarea mai mult din propria noastră
experienţă şi din a celorlalţi. Jocul de rol este un instrument foarte puternic de a pune
experienţa participanţilor pe masă. Din această cauză condiţiile preliminare sunt de o
importanţă majoră în atingerea obiectivelor sesiunii.
Acestea sunt:
-Cadrul pentru scopurile şi obiectivele clare ale sesiunii
-Nevoile şi natura specifică a grupului însuşi
-Scenariul poate fi adaptat conform acestui lucru.
-Nimeni nu trebuie să fie jignit persoanl de scenariu sau de jocul cuiva.
-Vor fi utile unele eforturi pentru a aranja mediul.
-Timp – trebuie să fie suficient timp pentru a dezvolta piesa, pentru a avea cât mai multe
probleme de discutat după aceea. Este de asemenea necesar să se aloce timp pentru ca
participanţii să-şi înţeleagă rolurile şi pentru a intra în pielea lor. Este de asemena
important să se planifice o pauză, de exemplu o pauză de o cafea, după ce scenariul este
jucat – permite participanţilor să iasă din rolurile lor înainte de a începe discuţia.

Metoda dată după parerea mea are o mare importanță pentru dezvoltarea adultului
deoarece,acesta :

 oferă ocazia participanţilor de a înţelege cum se simt şi cum reacţionează oameni

diferiţi în aceeaşi situaţie;
  oferă ocazia participanţilor să înţeleagă consecinţele acţiunilor lor asupra altor
persoane;
 asigură un cadru securizat, în care participanţii pot să discute despre anumite
dificultăţi personale, pe care le consideră, în general, ca fiind dificil de abordat;
 ar loc dezvoltarea empatiei si a capacitatii de intelegere a opiniilor, trairilor si
aspiratiilor altora, stimularea aptitudinii de a intelege si evalua orientarile valorice
ale partenerilor de interactiune;
 formarea competentei de a rezolva situatii problematice dificile, verificarea
corectitudinii comportamentelor formate.

Jocurile de rol sunt avantajoase si pentru ca se pot schimba rolurile intre participanti destul de
des, ei sunt liberi sa spuna ce gandesc, fiind in acelasi timp in acord cu rolurile pe care le
joaca. Astfel se stimuleaza cooperarea, competitia, interactiunea cu cei din jur si, nu in ultimul
rand, empatia.

3.Metoda  conversației

Este o convorbire sau un dialog ce se desfăşoară întrecadrul didactic şi elevi, cu scopul ca, pe
baza unor întrebări şi răspunsuri, să se stimuleze şisă se dirijeze activitatea de învățare.
Metoda conversației cunoaşte două forme principale c.euristică și c.catehestică,cea mai
principală fiind:

Conversația euristică

Efolosită pentru a conduce pe persoană printr-o serie de întrebări la descoperirea de noi

adevăruri. Acest lucru este posibil pentru că întrebările îl determină să efectueze o
investigație în universul informațiilor de care dispune, să facă o seriede asociațiii care să-l
conducă la descoperirea unor noi aspecte ale realitățiii, la elaborarea
unor definițiiii, desprinderea unor învățăminte. 

După parerea mea acestă metodă este eficientă deoarece:

 incurajeaza dezvoltarea capacitatilor de gandire de rang inalt;

 descopera ideile si presupunerile gresite, favorizand dezvatul;
  ofera feed-back imediat daca invatarea s-a produs;
  expune logica disciplinei si asigura transmiterea ei, incurajand intelegerea si nu
memorarea mecanica.

4. Observarea sistematică și independentă:
Este o metodă cu un pronuntat caracter  participativ şi euristic. Constă în urmărirea atentă şi
sistematică a obiectelor şi fenomenelor,în vederea descrierii, explicării şi interpretării lor.
Constituie deopotrivă o cale de obținere aunor noi informații, dar şi un autentic exercițiu de
gândire cauzală analitică, sintetică, de formare a unor deprinderi de investigare, de trezire a
interesului pentru toată lumea ce ne înconjoară.

Prin intermediul acestei metode adultul :

 Se dezvoltă o serie de calități necesare oricărui domeniu de activitate : spiritul de

observație, obiectivitatea, rigoarea şi precizia, capacitatea de a formula întrebări şi de
a căuta răspunsuri, de a supune analizei şi de a interpreta fapteleîn mod personal.
 Cultivă de asemenea răbdarea şi tenacitatea, imaginația, perspicacitatea.

5. Brainstorming-ul

Este o tehnică de creativitate în grup, menită să genereze un număr mare de idei, pentru
soluționarea unei probleme. Această tehnică a fost propusă de către Alex F. Osborn care a
dezvoltat principiile metodei în cartea sa Applied Imagination (1953).

În l. engleză termenul brainstorm sau brain-storm înseamnă idee strălucită (care soluționează

o problemă). Semnificația verbală este „a face un atac concertat asupra unei probleme,
implicând idei spontane.”

Deși brainstormingul a devenit o tehnică de grup populară, cercetătorii n-au găsit dovezi cum
că ar crea un număr mare de idei sau că ar îmbunătăți calitatea lor, ba chiar poate fi mai puțin
eficientă decât lucrul individual, datorită lipsei de atenție, neconcentrării colective sau devierii
de la subiect.

Au existat încercări de îmbunătățire sau înlocuire cu unele variante, însă unele dintre
beneficiile sale sunt ridicarea moralului și îmbunătățirea lucrului în echipă.

Grupul de brainstorming se poate intalni intr-un mediu formal, cum ar fi unul din birouri
sau sala de conferiste a firmei, ori intr-un mediu neobisnuit, de exemplu un parc, un restaurant
sau chiar o vila undeva in afara orasului. Unul dintre participanti trebuie sa fie mediatorul.

Brainstormingul are patru mari reguli:

1. Fara critici - pentru a nu aparea sentimente de intimidare, teama de a gresi, descurajare sau
alte moduri de blocare a creativitati, orice judecata critica este exclusa de la inceput, incuzand
aici comentariile, evaluarile, aprecierile, criticile sau chiar rasul vizavi de ideea respectiva.
2. Da frau liber imaginatiei - lasa mintea sa zburde, chiar daca ideile care vin sunt (sau par a
fi) absurde; orice idee trebuie exprimata si consemnata.
3. Adu cat mai multe idei
4. Revino asupra ideilor, combina-le si imbunatateste-le - evident, acesta este un exercitiu
aproape necesar, cu atat mai mult incurajat, pentru a concretiza ideile expuse si pentru a le
transforma ni solurii palpabile si aplicabile.
 Importanța acestei metode pentru formarea adultului este:

 stimularea efortului și a productivității individului,

 formarea capacității de a sintetiza și de a folosi cunoștințele dobândite;
 dezvoltarea capacitățiir de a lucra în echipă;
 dezvoltarea inteligențelor multiple;
 stimulare dezvoltării capacității cognitive complexe.

6. Lucrul individual

O formă de activitate ce poate fi folosită de facilitator cînd e necesar să se afle opinia,

atitudinea fiecărui participant faţă de un eveniment, subiect sau problemă. Nu se recomandă
utilizarea frecventă a acestei forme de lucru, întrucât participanţii se pot plictisi. După lucrul
individual, facilitatorul trebuie neapărat să pună în aplicare o metodă interactivă de lucru.

Avantaje:

 sporirea gradului de implicare a fiecărui participant;

 încurajarea participanţilor în sensul împărtăşirii ideilor;
 ascultarea cu respect a unor opinii diferite;
 sporirea încrederii participanţilor în forţele proprii şi conştientizarea valorii ideilor şi
opiniilor susţinute de ei.

7. Filmele

Faţă de prezentările clasice, filmele au avantajul că prezintă imagini în mişcare. Dacă sunt
folosite în mod corespunzător, filmele pot constitui un instrument de învăţare foarte util; dacă
sunt însă folosite în mod necorespunzător, ele reprezintă o imensă pierdere de timp şi bani.
Filmele sunt folosite pentru a îndeplini nevoile participanţilor. De exemplu, se poate folosi un
film pentru o schimbare de ritm, pentru că este mai sugestiv decât o prezentare. Atenție!
filmele pot fi folosite din motive greşite si pot fi şi prezentate în mod greşit. Astfel, filmele
lungi (de peste 30 de minute), prezentate fără pauză, pot avea acelaşi efect asupra
participanţilor, ca şi o lungă prezentare, care nu le oferă ocazia să intervină. Rezultatul
probabil: plictiseală, lipsa atenţiei, gălăgie. Folosit astfel, un film bun şi util poate avea un
impact slab sau chiar nici un impact asupra grupului de participanţi.

Atunci când doreşte să includă un film în programul de instruire, instructorul trebuie să se 7

gândească la următoarele întrebări:
1. Filmul conţine toate informaţiile de care au nevoie participanţii pentru a înţelege subiectul
filmului?
2. Participanţii vor considera subiectul filmului folositor pentru nevoile lor?
3. Limbajul filmului va fi accesibil participanţilor, sau vor trebui să înveţe o nouă
terminologie?
4. Situaţiile din film vor putea fi aplicate direct în activitatea participanţilor?
5. Prezintă filmul activităţi de îndrumare şi care pot fi aplicate, sau acestea vor trebui
dezvoltate ulterior?

Filmele poate fi o metodă eficientă pentru instruirea adulților,deoarece:

 ele reprezintă o modalitate foarte eficientă de a-i ajuta pe participanţi să se identifice

cu alţi oameni aflaţi în situaţii sau relaţii similare - de exemplu, un manager sfătuind
un angajat sau un funcţionar care trebuie să rezolve reclamaţia unui client.

8. Problematizarea

Este una dintre metodele didacticii moderne, alaturi de brainstorming.

Aceasta este o de comunicare orala preluata din alte stiinte si, la fel ca si metodele expozitive
sau interogative.

Reprezintă „un sistem de întrebări asupra unei necunoscute /…/, o situaţie în care numărul
de reacţii de care dispune subiectul se relevă insuficient şi neadecvat” , determinând o
conduită rezolutivă. Elementul specific pentru această metodă este atât punerea problemei, dar
mai ales, crearea situaţiilor problemă, „întrucât acestea din urmă pot să apară fără ca
întrebările să fie formulate de propunător” .
Prin situaţie-problemă desemnăm o structură teoretică sau acţională complexă caracterizată
prin: atipism, netransparenţă, insuficienţa procedeelor uzuale, deschidere spre noi soluţionări,
generatoare de conflict conceptual, prezenţa a cel puţin două alternative posibile etc. În sens
pedagogic, problema constă într-o dificultate practică sau teoretică a cărei soluţionare
independentă subiectul o datorează activităţii sale proprii de cercetare.

Problematizarea este o activitate didactica complexa.Specificul acestei metode consta in

faptul ca profesorul nu comunica, cel mai important lucru este crearea situatiilor de o anumita
gradatie, alegerea celui mai potrivit moment de plasare a problemei, in lectie, manifestarea
unui interes real pentru rezolvarea temei.

Intre procesul de instruire si demersul cercetarii stiintifice se disting o seama de componente

similare, de analogii; scopurile celor doua genuri de activitate sint asemanatoare: cercetatorul
si elevul urmaresc sa inteleaga un fenomen sau un proces, sa stablieasca relatii cauzale, sa-si
imbogateasca cunostintele etc. Si intr-un caz si in altul, subiectul cunoscator intra in raporturi
active cu obiectul de studiu, de investigat.

Acestă metodă este una eficientă,deoarece:

 Metodele explicativ-exemplificative, bazate pe comunicarea unor cunostinte gata-

facute, contribuie, mai curind, la dezvoltarea gindirii reproductive si a memoriei.
 Instruirea prin problematizare vizeaza dezvoltarea gindirii independente, productive.
 Din punct de vedere psihologic se postuleaza ca problematizarea dezvolta schemele
operatorii ale gindirii divergente, antreneaza aptitudinile creative, asigurind in acelasi
timp si o motivare intrinseca a invatarii. 
 In concluzie menționez faptul că învăţarea este o activitate prin care se obţin achiziţii,
progrese în adaptare, care vizează cunoştinţe, operaţii ale gândirii şi trăsături de personalitate,
achiziţii ce apar la nivelul individului ca „bunuri” personale, obţinându-se predominant pe
bază de exerciţiu.Este adevărat că acela care învaţă trebuie să-şi construiască cunoaşterea prin
intermediul propriei înţelegeri şi că nimeni nu poate face acest lucru în locul său.
Instruirea adulţilor este în mod normal bazată pe competență. În general,metodele de instruire
ajută adulţii să-şi exercite mai bine meseria. Adulţii doresc să ştie beneficiul a ceea ce învaţă.
Ei cer adesea şi doresc să li se spună care sunt valoarea adăugată şi rezultatele proprii înainte
de a li se prezenta concepte şi idei. Ei doresc să vadă cum se regăseşte ceea ce învaţă în lumea
reală.

Educatia adultilor trebuie să contribuie la imbunatatirea capacitătii adultului de a se descurca

in viată si in particular de a munci mai bine pentru ca implicit el să traiască mai bine. 
Chiar dacă cei care organizează activitati de educatie a adultilor vor realiza aceste cerinte cu
caracter general cursurile organizate nu vor avea succes dacă nu vor tine cont de cateva
elemente importante in procesul învatării la adult si anume:

- participantii la cursuri trebuie să fie respectati;

- cursurile trebuie sa aibă un pronuntat caracter practic iar cursantii trebuie să vadă utilitatea
imediată a cunostintelor invatate;

- trebuie să existe un mediu de invatare protector;

- adultii trebuie să fie implicati activ in procesul de invătare.

Tinand cont de toate aspectele prezentate se poate afirma că educaţia adulţilor nu poate fi
considerată un sistem scolar aditional si că aceasta trebuie să se diferenţieze semnificativ de
educatia scolară. Cei care doresc sa organizeze cursuri dedicate adultilor trebuie sa inteleaga
foarte bine particularitatile acestui tip de educatie.
 Bibliografie
1.Modulul 5 (tdh-moldova.md);
2. 15-03-2012_Metode si tehnici de lucru cu
adultii_0.pdf (pmu.ro);
3. Consideraţii pentru instruirea adulţilor
(biblionline.md);
4. Metode si tehnici de formare a adultilor (crips.ro) ;
5. Educatia adultilor – concept si caracteristici - e-
Calificare.ro;
6. Metode de Instruire | PDF (scribd.com);
7. METODE ȘI TEHNICI DE INSTRUIRE
PROFESIONALĂ (snsh.ro);
8. Metode de Instruire | PDF (scribd.com).