77 -

P a r t e a a doua

LÎI3IU332 ŞI iLiRTtmiS IN BISERICA OHTOEQxI ROMANA

I n trecut, pentru a pregăti pe credincioşi în vederea

misiunii interne ş i ezterne, s-an propus două metode principale:
■‘ii ■;

instruirea b ib lio ă , prin c itir e a aprofundată ş i interpretarea

corectă a B ib lie i Cin special a textelo r b ib lice invocate de
m işcările evanghelice/. Bate metoda care a predominat în con­
textul pluriconfesional din Banat ş i Transilvania, fo lo s ită de
episcopul Grigorie Comşa, care a produs o întreagă lite ra tu ră
despre secte, la Arad, între anii 1925 ş i 1935. Metoda a fo s t
reluată de profesorul P.Ieheleanu care a scria cel mai complet
¿¿anual de Sectologie din această perioadă, un a lt m ijloc a fost
aoela al edu'oaţiel litu r g ic e ş i g a rtio ip ă x il euharlatioe. 0 ade­
vărată şcoală, condusă de p ro feso rii Petre Viatilescu ş i Prigo­
rie Gristeacu, de la Bucureşti, a promovat dimensiunea cateheti—
că ş i misionară a litu r g h ie i. Cupă Gala Galaction, în lucrarea
sa oelebră P iatra din capul unghiului, "Hristoa euharistie"
este remediul B is e r ic ii Ortodoxe contra dezmembrării produse de _
m işcările aeotare. Ambele metode porneau de la părerea oă, în
faţa m işcării evanghelioe, Biserica Ortodoxă Română a-ar a fla
în tr-o p o ziţie defensivă; de aoeea ea este obligată să găseasoă
mijloace noi de combatere sau de contracarare a acestei mişoăxi.-
Or, această presupoziţie este fa ls ă . Biserica Ortodoxă are o
singură atitudine ş i datorie, care decurg din crezul e i misio­
nar, anume: reconstituirea ş i consolidarea parohiei ca spaţiu
litu x g ia , pastoral ş i de s lu jire pentru t o ţ i parohienii? lă r g i­
rea ş i înnoirea v i e ţ i i duhovnioeşti a fie că ru i credinoios ia.
parte ş i a oomunităţii ca un în treg.

I . IMPORTANŢA PAROHIEI PENTRU MI SIONE

Sociologia B is e ric ilo r Ortodoxe oonstată, pa baze
de date s ta tis tic e concrete, că, datorită urbanizării ş i mobi­
l i t ă ţ i i socio-profesionale, parohia de tip tra d iţion a l, cu mici
 Vi -

ex cep ţii, riscă să-şi piardă rolul e i de comunitate printre alte

forme de c o le a tiv ita te umană (fa m ilie , a s o c ia ţii da bloc, forma­
ţ i i de ca rtier, e t c . ). In trecut, parohia apărea ca o unitate
d efin ită geografic, eoonomio ş i cultural, sudată prin tl-o a fin i­
tate etnică, psihologioă ş i sociologică. Astăzi, mai ales în
c a rtierele noi urbane şi în oraşele noi, parohia se prezintă din
oe în oe mai mult oa un grup anonim, oredincioşii neavînd un
sentiment profund de apartenenţă la o comunitate. In multe ţă r i
ortodoxe, d ispariţia parohiilor, mai ou seamă în marile ca rtie ­
re urbane, nu mai este sim ţită ca o pierdere. Pentru unii ea ax
f i o atruotură a oârei existenţă nu mai este ju s tific a tă de ni­
mic, mai ales că o parte din respon sabilităţile trad iţion ale ale
comunităţii creştine sînt transferate a zi pe seama statu lu i.
Situaţia aceasta are ş i reversul e i. Ee pildă, mulţi
oredinoioşi oaută o formă de prezenţă a B is e r ic ii fără parohie,
de unde devierea spre o pietate individualistă, a -litu rg ică ;
de unde p roliferarea grupurilor sectare, a "c re ş tin ilo r fără
B iserică ". Aria misionară de preferinţă a mişcărilor evangheli­
ce o formează anume aceste s o a ţii urbane noi în care sistemul
•f-

parohial trad iţion al a fo s t dezechilibrat. Apoi, ou o ît c re ş ti­

n ii se simt mai mult în afara cadrului sooiologio al parohial
trad iţion ale, cu a t ît e i simt necesitatea să trăiască oxedinţa
ş i t r a d iţ iile într-o formă comunitară nouă.
Cu toate că nu există pînă acum o sociologie a v i e ţ i i
religioa se în România, care să ofere date precise ş i d e fin itiv e
ou p riv ire la sistemul parohiali trad iţion al, o concluzie poate
f i admisă: n io i oomunitatea parohială nu mai este asociată cu
un anumit oadru sooiologio, cultural trad iţion al, n ic i aparte­
nenţa la Biserică nu mai este aonsiderată un aot de oonformism
social. Be aceea, parohia uu mai poate f i construită doar pe.
simpla necesitate interioară a o re ş tin ilo r de a tr ă i împreună
ca en titate etnică, sociologică ş i oulturală, fără a lua în
considerare profunda lor motivare litu rg ic ă , sp iritu ală ş i euha—
ria tia ă . Parohia tinde să revină la ceea oe eate 3iserica prin
însăşi natura e i: comunitatea celor oare, în prezenţa ş i ou pu­
terea Buhului a fîn t, sînt în "unitatea trupească ş i sufletească
a lu i Bumnezeu" ( S f. Ignatie, Către Polloarp, I I I , 1, în S?A,
I , p. 188).
 - 79 -

Ar trebui adăugat a ic i un. ouvînt despre raportul din­

tre parohie, oa oomunitate creştină, şi oomunitatea socială uma­
nă. Participarea la viaţa parohială a credincioşilor depinde în
mare măsură de integrarea lor în colectivitatea socială. Ear ş i
invexB. Credincioşii oare eînt avansaţi în cultul publio paro­
hial, au totdeauna o profundă conştiinţă a răspunderii lor în
t

sooietata.i,Cei oare stau la marginea comunităţii litu rg ic e , stau

şi la p eriferia so c ie tă ţii ş i invers.
Aşadar, în contextul aotual, cea mai urgentă obligaţie
misionară aste restabilirea in te g r ită ţii parohiei, dispersată
geografic f i complexă din punot da vedere demografio şi cultu­
ra l, şi întărirea conştiinţei de apartenenţă la un trup comun.
Consolidarea u n ită ţii ş i v i e ţ i i parohiei,. care nu se mai prezin­
tă oa o oomunitate sociologică compactă, presupune înnoirea mij­
loacelor şij a p o s ib ilită ţilo r pastorale existente, dar ş i oroa­
rea unor fqrme noi de pastoraţie.
|1) Unitatea dintre parohie ş i Biaerioa looală
Biaerioa Ortodoxă Română este cunoscută oa avînd unul
t.
din oele m«i organizate sisteme parohiale şi eparhiale din lumea
ortodoxă. In rea lita te, fieoare comună dispune de un looaş con-
saorat exclusiv oultului, de un centru parohial, un preot slu ji­
tor cu studii superioare de teologie, un grup coral condus de
un cîntăxeţ, un consiliu parohial şi diverse grupuri de acţiune
pastorală ş i de asistenţă. In cadrul acestui sistem, parohia
%
nu este o simplă unitate administrativă biserioeasoă, autonomă,
oi ea reproduce în acel loc şi context imaginea a ceea ce este
Biserica looală în totalitatea e i . Parohia este parte organică
diatx-un corp biserioeso unitar, de aceea experienţa ei influen­
ţează viaţa întregului ansamblu eclezial ş i invers» Pentru a
ţine trează oonştiinţa acestei in teg rită ţi a B iserioii naţionale
şi aoeatei s o lid a rită ţi inter-parohiale, preoţii trebuie să adu­
că la cunoştinţa parohienilor cel puţin odată pe an, de prefe­
rinţă la date aniversare (de pildă aniversarea autocefaliei Bi­
s e rio ii Somane sau aniversarea în fiin ţă r ii episcopiei sau mitro­
poliei respective), datele principale despre starea actuală a
B iserioii Ortodoxe Române: organizarea, .funcţionarea, conduce­
rea, inclusiv numărul preoţilor, al parohiilor şi al credincio­
şilor din ţară şi din străinătate. 0 broşură cu caracter popu­
lar despre Patriarhia Română, în trecut şi astăzi, distribuită
- 80

tuturor credincioşilor, ai fi.u a material pastoral extrem de ne­

cesar ş i u til în ace3t sens. In plus, această prezentare a v ie ­
ţ i i b isericeşti la n ivel naţional în fieoare parohie, ax contri­
bui la integrarea instituţională ş i spirituală a Patriarhiei Ho—
mâne, la înţelegerea prezenţei aoesteia în is to ria ş i în viaţa
aotuală a ţ ă r ii.
Le asemenea, este necesar oa p reoţii să aibă p o s ib ili­
tatea unui schimb de experienţă pastorală la n ivsl naţional,
oeea oe pxaotio se realizează acum prin Cursurile de îndrumare
pastorală ş i misionară. Totuşi, un Almanah paştoral, editat
anual de către Patriarhia Română Cavînd ca model p osibil îndru­
mătorul biserioeso, publicat de Mitropolia Banatului, Timişoara,
1980), ax constitui un mijloc de comunicare mult mai direct ş i
efioace în acest domeniu.
In anii 50-60 a-a in sistat asupra uniform izării cultu­
lu i, a catehezei ş i a o în tă iii litu rg ic e în cuprinsul Patriarhi­
e i Române. Totuşi este bine să se lase loc sufioient elementelor
ş i tendinţelor specifice regionale. Le pildă, în unele mitropo­
l i i , sp iritu alitatea monastică are o mare influenţă asupra v ie ­
ţ i i parohiale, în a lte le , etioa sooială joacă un ro l determinant.
(2) Unitatea internă a parohiei.
Lupă oum s-a spus, unitatea B is e ric ii la nivel naţio­
nal are la bază coerenţa oelei mai mici comunităţi ortodoxe, oea
a parohiei. Descompunerea unei parohii, oare poate să aibă cauze
multiple, afectează unitatea întregului ooxp bisericesc. De a lt­
f e l, seotele nu ataoă Biserica în general, c i cea mai mică paro­
hie în d ific u lta te . Iar ooerenţa parohiei este în primiri rînd o
problemă de s p iritu a lita te şi apoi de organizare. Datoria prin­
cipală a p reoţilor este aceea de a menţine şi în tă ri in tegrita­
tea spiritu ală a parohiei. Ei trebuie să facă totul pentru a
evita apariţia, în spaţiul parohial, a unui oexo pexiferio de
credincioşi, oare se id e n tific ă numai parţial cu comunitatea lo r .
Se ştie că victim ele prozelitismului sectar se reoxutează.din
riadul aoestor "m arginalizaţi", care se 3inrt împinşi pe o pistă
falsă din cauza unei v ie ţ i litu rg ic e nesubstanţiale.
Deşi Biserica posedă totu l, unii credinoioşi caută în
afară acel esenţial pe care nu-1 găsesc în manifestarea parohi­
e i, nu numai în termeni de atmosferă umană, oi şi în termeni de
 ai -

angajament s p iritu a l expres ş i, mai ales, de ex e rciţiu concret

al harismelor lo r particu lare. A ic i, s t ilu l de -viaţă parohială,
d iscip lin a pastorală ş i îndeosebi ooordonarea de către preot a
unei mari d iv e r s ită ţi de "daruri ş i s lu jir i" joacă uh ro l deci­
s iv .
Cum se realizează praotia această unitate internă ?
Lesigur că au este vorba de a schimba structura paro­
h ie i. In d e fin it iv , p r e o ţii dispun de toate m ijloacele l i t u r g i -
oe, pastorale ş i misionare, dar ele trebuie să f i e fo lo s it e în
perspeotiva unei "ioonom ii", a unui plan pastoral ş i misionar
clarvăzător. Să reamintim a ic i câteva din momentele esenţiale
ale p a stora ţiei interne:
ta} Preotul este ohemat să faoă, cu ocazia hramului
B is e r ic ii sau a adunării parohiale anuale, o dare de 3eamă asu­
pra s itu a ţie i aotuale a parohiei, în care să includă evenimen­
te le e i grin oipala, oum ş i s ta tis tic a parohială, numărul n o ilo r -
b oteza ţi, al n o ilo r -o ă s ă to r iţi ş i al oelor decedaţi. El trebuie
să desorie ou realism pastoral întreaga evolu ţie a v i e ţ i i paro­
h ia le, vorbind deaohis nu numai de progresele ş i r e a liz ă r ile e i,
c i ş i de d iflo u lt ă ţ l, de slăbiciuni ş i n eo ea ită ţi. El nu poate
să e v ite să vorbeaaoă de problemele de fond ale cred in ţei ş i
mărturiei creştine în tr-o societate în oare cultura ş t i i n ţ i f i c ă
ş i c i v iliz a ţ ia tehnologică constituie nuoleul de bază al educa­
ţ i e i ş i învăţământului din această societate.
(b ) R estab ilirea oaraoterului public, euharistie ş i
in stru ctiv al cultului este o precondiţie a parohiei. Hu numai
s p ir itu l de comuniune ş i de s o lid a rita te parohială, o i ş i moti­
varea ş i determinarea misionară, evanghelică, a c red in cio şilo r*
î ş i au izv o ru l în entuziasmul euharistie. Celebrarea comună a
oultului - din n e fe ric ir e unii p reo ţi au în lo c u it vecernia co­
mună de sîmbătă ou paraclise ş i acatiste individuale de
v in e r i —, iconografia ş i simbolismul lit u r g ic au o putere de
comunicare ş i da influenţă mult mai mare ş i mai efioace decît
r în d u ie lile ş i rugăciunile săvârşite "la fe lu r it e trebuinţe",
cum zice M o litfe ln io u l. Cultul ortodox nu a fo s t in s titu it pen­
tru a face fa ţă numai "treb u in ţelor" particulare, c i mai ales
pentru a transforma rugăciunile, v o c ile , laudele ş i mulţumiri­
le oelor oe formează comunitatea, în tr-o singură rugăoiune, o
unică voce, laudă ş i euharistie.
- 32

Aspectul comunitar al oultului eate aloi hotărî-

tor. Nu eate deci de mirare aă dezintegrarea ş i deteriorarea
v i e ţ i i parohiale au cauza tocmai în depreoierea momentului îm­
p ărtăşirii credincioşilor. Credincioşii trebuie in v ita ţi aă
formeze un cero, în jurul potirului, şi nu ţin uţi în colţul Bi­
s e r ic ii ca nişte atrăiai ş i spectatori. Nu trebuie aă ae uite
faptul oă, încă de la începutul B is e ric ii, c re ş tin ii aveau
ob ligaţia aă participe la liturghie în fiecare Duminioă ş i în
z ile de sărbători, inclusiv la vecernia care le preoede ^Sino-
dul din Laodiceea - 347/381 -, canonul 29). Ce asemenea, cre­
ş t in ii care asistau la liturghie aveau obligaţia să se roage
împreună cu oredincioşii şi să primească împărtăşania, la mo­
mentul p o trivit ( Canoanele ap ostolilor, 8.şi 9? Sinodul din An—
tiohia - 341 oanonul 2).
(o ) Parohia trebuie să creeze con diţii pentru inte­
grare tuturor c a teg o riilo r, tuturor viratelor ş i preocupărilor.
In această pTivinţă, parohia de azi ar trebui să găsească forme
noi care să ajute pe oredinoioşi să se adune’ o£t mai des, să se
sfătuiasoă unii ou a l ţ i i , să se unească pentru viaţă. "Adunări­
le de slujbă să fie mai dese" ( Sf,. Ipnatie oătre Poli carp, IV,
2, în 3PA, I , p. 188). In acest sens, organizarea unor grupe
parohiale şi mai ales identificarea unor fa m ilii creştine în
jurul cărora să se desfăşoare diverse forme de viaţă parohială
(de pildă: cateheză, oîntarea lituxgioă, lectu ri biblice,
asistenţa celor bolnavi, vizitarea oelor bătxîni, e t c .), ax f i
de mare importanţă.
Apoi, preotul poate să propună şi' să întreprindă
o mai mare varietate de acţiuni, parohiale oare să includă pe
t o ţ i membrii parohiei, ou diversele lor daruri, s lu jir i ş i pre­
ocupări. Nefiind o castă sacerdotală, Biserica se sprijină nu
numai pe cler, oi ş i pe rolul mirenilor, ¿'arohia va avea deoi
un oaraotex deschis ca să devină o comunitate da s lu jir i, desi­
gur, sub autoritatea preotului ( I Cor., 12, 28). In ultima vre­
me, alături de comunitatea eolezială au apărut numeroase forme
de a socia ţii, cluburi, form aţii■, care au un scop instructiv ş i
educativ. Uembrii parohiei în ş iş i sînt a f i l i a ţ i la asociaţii şi
grupuri sociale, profesionale, de v îrste. Tineretul ş i femeile
sîţit atrase din ce în ce nai mult la viaţa culturală ş i sooială.
De aoeea, parohienii vor şi e i să se adune, nu numai pentru
 83

litu rgh ie, Ţoi ş i pentru a discuta probleme de cultură, de educa­

ţie , de etibă p o litic ă . Locul B is e ric ii ş i rolu l cre ş tin ilo r în-
tr-o societate care propune un nou sistem p o litia şi o nouă
id eologie, sidioă numeroase probleme care nu pot f i lăsate fără
răspuns e x p lic it din partea B is e r ic ii ca in s titu ţie creştină.’
(d) P re o ţii ş i credin cioşii să se simtă direct ş i per­
manent oonfruntaţi cu porunca "C reşteţi ş i vă în m u lţiţi". Pieaa-
re comunitate ortodoxă este chemată să-şi asigure propria e i
continuitate is to rio ă ş i aucoesiune fiz io â . Parohia de mîine de­
pinde de fe lu l în oare p re o ţii ş i credin cioşii î ş i îndeplinesc
aoaastă răspundere sfîn tă, de a spori "aşezămîntul harului" cu
i'p
numele oeloajr noi-năsouţi ş i botezaţi, urizontul v i e ţ i i parohiale
nu este aşadar lim ita t la adunarea litu rg io ă ş i la membrii ace­
steia . Parohia este un organism în oreştere ş i extindere ooati-
nuă, o obştş oare sporeşte z iln io (Bapte, 2, 47), care iradiază
dinoolo de lim itele e i. Preotul ş i fieoaxe credincios în parte
sînt confruntaţi cu porunca misionară a ¿¡vangheliei (M t., 2a,
19), deoareoe Vestea oea Bună nu este proprietatea exclusivă a
■
B is e r ic ii conducătoare, c i este un mesaj universal ce aparţine
tuturor (U ^ T es., 3, 1) . le aceea preotul ş i cred in cio şii tre­
buie să nu u ite oă, prin Tainele i n i ţ i e r i i , fieca re creştin
este un propovăduitor al Evangheliei către cei ce nu o cunosc,
pentru a ceaverti ş i a boteza (Mo., 16, 16J.
(e ) Parohia este, apoi, o comunitate în solid aritate
ou societatea umană, îndeosebi ou cei săraci, asupriţi ş i fără
acces la puterea socială sau p o litio ă . Sa propune o atică de
dreptate şi de lib e rta te , de împăcare, de iubire ş i de 3 lu jire a
tuturor, fără discriminare. A ţine oomunitatea numai în timpul
ş i spaţiul litu r g ic , fără a -i da p osib ilita tea de a atinge so­
cietatea, de a fecunda cultura acesteia ş i de a împlini năzuin­
ţele e i, înseamnă nu numai atrofierea entuziasmului litu r g ic ,
oi şi alterarea naturii sale proprii, aceea, de a f i "sarea pă-
mîntului" ş i "lumina lumii" (Mt., 5, 13-14). Căci există o legă­
tură partioulară între sp iritu a lita tea litu rg io ă ş i etica socia­
lă creştină, mai cu aeamă acolo unde nu există un mare spaţiu
sooial pentru lucrarea B is e r ic ii. îlu numai pentru că Biserica
nu poate să f i e 3trăină de problemele ş i proiectele ou care 3Q
bate societatea, c i pentru că Biserica ţine seama de modul în
care lucrează lumea ca atare. Problemele de ansamblu ale socie—
 B4

•taţii devia a s tfe l probleme de ansamblu ale 3 is e r ic ii. Iar pea~

txu ca ea însăşi să devină instrument de înnoire, Biserica se
inspiră din înnoirea în societate. Apostolatul socia l al cre­
ş tin ilo r nu este deci o simplă datorie de cetăţean, c i are un
profund caracter sp iritu a l şi litu r g ic . Or, fieca re litu rgh ie
vine să redescopere râdăoinile sp iritu ale ale angajamentului
social creştin .

XI. DIKEN3IUET3A ffiaiONABA A LITURGHIEI

Liturghia este o structură de comuniune de o ase­
menea natură ş i putere, în o ît in teg rita tea parohiei stă ş i cada
cu in teg rita te a litu r g ic ă a cred in cioşilor: "Ia r v o i, ca n işte
p ietre v i i , s ln te ţi z i d i ţ i în tr-o casă duhovnicească, pentru a
f i o preoţie sfîn tă ş i pentru a aduce je r t fe sp iritu a le, bine—
primite de Dumnezeu, pTin Iisus Hristos" ( I P t., 2, 5 ). In
acest sens, p re o ţii sînt ţin u ţi să folosească spaţiul ş i timpul
litu r g ic p o tr iv it scopului în oare a fo s t in s titu ită Liturghia.
Liturghia nu are menirea să distreze pe amatorii de muzică ve­
che, de tablouri Teligioase sau de monumente de artă din trecut.
Ea este res titu ire a , m ijlocirea ş i actualizarea is t o r ie i mîntui-
r i i pentru întreaga oomunitate ş i pentru fieca re oredinoios în
parte. Apartenenţa v iz ib ilă la Biserioa is to r ic ă trebuie să f ie
confirmată în ş i prin Taina Euharistiei, taină în care Hristos
m ijlooeşte viaţa Sa în v ia ţa credinciosului. Hristos este pre­
zent ş i 3e dăruieşte B is e r ic ii euharistice, prin oare atrage
lumea în oomunitatea Sa eshatologică.. Oha din acu zaţiile prin­
cipale pe oare Iisu s le -a adus s lu jit o r ilo r de la templu - din
Ierusalim - a fost aceea oă au schimbat funoţia proprie a tem­
plului: "Casa ¿¡ea se va ohema casă de rugăciune; voi însă a ţi
făcut din ea peşteră de tîlh a r i" (K t., 21, 13).
P re o ţii, care cunosc cel mai bine ce procent din
populaţie asistă cu regu laritate la litu rgh ia de Duminică ş i
rHn sărbători - cine sînt, ce vira tă , ce profesie ş i p o ziţie
socială au oei ce s o lic ită tainele ş i ie r u r g iile , în locaşul
B is e r io ii ş i în case - î ş i dau foarte bine seama oă oei oare
participă activ la via ţa parohiei sînt anume o ie d in c io ş ii care
în mod frecvent se apropie de p otir "cu fr ic a lu i Dumnezeu, cu
credinţă ş i ou dragoste". rJ hitatea reală a parohiei a fo s t to t­
deauna asigurată de nucleul de credincioşi care se împărtăşesc
i
 35

freovent. Parohia este compusă dintr-o mulţime de credincioşi

mai mult sau mai puţin ataşaţi de litu rg h ia duminicală, dar ea
tră ie ş te prin cei ce practioă ¿fîn ta Cumineoătură.
In.aoeastă p rivin ţă nimeni să nu se în şele, deoarece
se ş tie că, timp de aecole, cultul a fo s t factoru l oare a men­
ţinut unitatea B is e r ic ii. In ciuda tuturor transformărilor ş i
d ife r e n ţe lo r ,sociale, litu rgh ia iămîne mediul în care comunita­
tea se adună.pentru a oînta împreună, a ae ruga, a se împăca
ş i cunineoa împreună. Este un f e l de "paşte" aăptămînal, căci
o r e ş tin ii poţ spune în fieoare Duminică: "Unii pe a l ţ i i să ne
îmbrăţişăm 1iSă zicem f r a ţ ilo r ş i celor ce ne urăsc pe noi !
Să iertăm toate în cinstea în v ie r ii ! Căci ia tă , prin cruce,
bucurie a ven it la toată lumea !'*. Liturghia are o proprietate
unică: ea angajează o oomunitate în transformarea is t o r ie i mîn-
t u i r i i în "Vestea cea bună", ş i a t r a d iţ ie i în principiu de
v ia ţă . Dar c re d in c io ş ii nu pot f i purtători de veste bună dacă
nu sînt "h x is to fo r i", adevăraţi părtaşi ai Cinei da taină,
c o s lu jito r i ş i comeseni ai preotului. Aşadar, Liturghia, - nu
ca ceremonie.,, fe s tiv ă , oi oa p r ile j de comuniune ş i ctuaine cătu­
ră - poate reda in teg rita te a ş i v it a lit a t e a parohiei.
Repunerea în valoare a oaraoterelor esenţiale ale
cultului ş i litu r g h ie i - oal kerigmatio ş i in s tru o tiv , oel au-
„h aristic-p astoral, c e l pedagogio-misionar - este de o necesita­
te absolută pentru misiunea de a z i. Aceste oaraotere ocrespund
cu momentele litu r g ic e respeotive: le c tu r ile b ib lic e ş i predi-
oa ("în ţelep ciu n e, drepţi . . . " ) ; conoelebrarea ş i împărtăşirea
cred in cio şilo r ( "Faoeţi aceasta . . . " ) » trim iterea l a propovă—
duire ş i mărturie ("Cu pace să ieşim . . . " ) . In acest scop este
necesar să exprimăm următoarele deziderate:
(a ) Liturghia cuvîntului sau a catehumenilor (fă ră
să se lase de o parte ectenia celor chemaţi,) ar trebui să fie
lă r g ită ş i în tă rită , dîndu-i-se forma e i origin ală, a aspectu­
lu i e i catehetio ş i didaotio. In loc de a lungi utrenia, este
mult mai recomandabil să se in siste asupra o i t ir i l o r din 3fîn—
ta Scriptură, în s o ţite de omilie sau comentariu. Poarte mulţi
credinoioşi sînt atraşi de b iogra fia lu i Hr-istos, de is to r ia
m în tu irii ş i a B is e r ic ii universale ş i lo c a le . Predica bio­
g ra fic ă sau narativă este de o mare valoare pedagogioă. Pentru
- d6

aoeasta, preotul ar putea să facă uz de întreaga 3 ib lie , nu nu­

mai de peiicopele duminicale. Există din partea credincioşilor
o profundă devoţiune fa ţă de ¿¡vanghelie, de aceea trebuie aă ae
asigure aooeaul tuturor la textul S fin te i Scripturi.
In oult ş i în locaşul b is e r ic ii, is to r ia Bântuirii
este reprezentată în imagini ş i simboluri, de aceea iconografia
este cea mai directă ş i e x p lic ită metodă de ilu strare ş i de in­
terpretare a evenimentelor b ib liae, mai ou seamă pentru oredin-
c io ş ii oare nu au aooes la te x t u l.b ib lio .
Liturghia ouvîntului fără un oomentariu b ib lic , pre­
dică aau cateheză, este o mutilare, după cum Liturghia euhari-
stică fără împărtăşirea oredinoioşilor este o anomalie. Propo-
văduirea ş i împărtăşirea nu pot f i nioi escamotate, n ici sub­
s titu ite , n io i lăsate la voia oelebrautului. In practica apo­
s to lic ă se vede clar că procesul de consolidare a oelor d in ţ ii
comunităţi creştine, mai ales în mediul cultural e le n ia tio , a
fost nedespărţit de "nebunia propovăduirii" (-1 Cor., 1, 21),
Poarte mulţi preoţi nu mai fac o d is tin c ţie între a transmite
¿¡vanghelia ş i a interpreta Evanghelia ş i confundă necesitatea
de a învăţa, ou predica. Or, s lu jire a învăţătoare propiiu-zisă,
adică responsabilitatea pentru transmiterea corectă a d ootri-
nei de credinţă, aparţine episcopului, pe oînd s lu jire a de a
predioa, de a interpreta ş i a aotualiza mesajul Evangheliei,
revine preotului. Interpretarea este tot aşa de importantă ca
ş i transmiterea. Datorită permanenţei ouvîntului lu i Dumnezeu,
materia p re d io ii aste totdeauna aceeaşi. Dar oontextul predi­
c i i evoluează. Piecare s itu a ţie, fie c a re moment, fieca re per-
eoană, are identitatea e i sp ecifioâ. Din această oauză, t îlo u i—
rea Evangheliei nu poate f i redusă la o singură interpretare,
uniformă ş i permanentă* Acelaşi cuvînt al lu i Dumnezeu, aceeaşi
Evanghelie, dar ea trebuie să f ie reinterprstată ş i aotualizată
continuu. D ea ltfel, d iversitatea in te rp re tă rii Evangheliei de-
ourge din misterul mesajului e i . Eaţă de criza ermineutică de
a zi, fa ţă de metodele exegetice fo lo s ite de către grupările
"fundamentalista", să f ie spus clar că exegeza nu este indepen­
dentă, deoareoe B iblia nu se interpretează fără n ioi un o r ite - .
riu, în afară de T rad iţie, din oare a ie ş it ş i pe care o conţi­
ne, scoţînd cuvintele din oontextul lo r, sau construind oombi-
n a ţii ş i t ip o lo g ii arbitrare.
 37

Desigur că problema oea mai aomplexă a mărturiei cre­

ştine este poate aceea a transm iterii şi comunicării Evangheli­
e i într-un nou context oultural şi ideologia. Biserica, poate
sa fo lo s i cultura şi ideologia de azi ca mijloace de comunicare
a mesajului Evangheliei ? Se ştie că fiecare generaţie face
receptarea tr a d iţie i în fe lu l e i propriu, oa într-un f e l de di­
s tile r ie spirituală, de unde tendinţa de a debarasa limbajul,
simbolurile ş i in s t it u ţ iile tradiţionale de to t ceea oe o îm­
piedică să accepte sp iritu l acestei T ra d iţii. în prinoipiu, Bi­
serica Ortodoxă nu promovează n ici acomodarea fără lim ite, ou
orice risc, pentru a nu-şi pierde identitatea e i, nici tradi­
ţionalismul rig id , oare să o alieneze de societatea de a z i. 0
oomunitate oare dă mărturie este aceea care rămâne în continui­
tatea ş i unitatea sp iritu lu i, nu a l i t e r e i . Eiserioa are res­
ponsabilitatea ş i autoritatea să rid ice oontinuu vălul care ar
împiedica pe credincioşi să ajungă la sensul profund al cuvân­
tului lu i Dumnezeu, la mesajul teologio al T ra d iţiei, in d ife­
rent ce formă ar avea acest văl: c iv iliz a ţ ie , cultură, ideolo­
gie .
(b) Cuminecătura - "oîinea pelerinu lui". Se ştie că
........ i— ..... ■- ~i

în tra d iţia oultică ortodoxă există o litu rghie fără aducerea

ş i sfin ţirea darurilor, dar nu există litu rghie fără împărtă­
şirea oredinoioşilor. Rînduiala Liturghiei Sfântului Ioan Gură
de Aur, care se săvârşeşte în nod Curent în Biserica Ortodoxă,
se împarte în două părţi tocmai avîndu-se în vedere o rite riu l
p rim irii Tainei împărtăşaniei: liturghia catehunenilor, a ce­
lor oare ascultă cuvîntul lu i Dumnezeu, dar nu pot primi
Trupul lu i Hri3tos; ş i liturghia credincioşilor, adică a oelor
care au dreptul ş i obligaţia să se împărtăşească. împărtăşirea
oredinoioşilor la litu rghie nu este o chestiune de tip io , de
practică sau de bunăvoinţă a preotului, oi ţine de însăşi
fiin ţa Tainei împărtăşaniei. Alternativa: împărtăşire deasă
sau rară este falsă, deoareoe fără acest aot, împărtăşania ca
Taină nu se produoe, credinoiosul - care este însuşi subieotul
Tainei - nefiind "părtaş" al Cinei c e lei de taină. In cele din
urmă, Dumnezeu este Cel care invită la această cină pe priete­
n ii Jiului Său, oferindu-le în dar însuşi Trupul acestuia.
Episcopul sau preotul este doar. slu jitoru l care cheamă ş i
 88

adună pe in v it a ţ ii lu i Dumnezeu, strigînd fără încetare:

"7 en iţi, căci iată toate sînt gata" (L c ., 14, 11), Te aceea, la
chemarea: "Cu fr ic a lu i Dumnezeu, cu oredinţă ş i cu dragoste să
vă apropiaţi", potiru l trebuie să f i e nu numai expus, oi ş i
o fe r it celor prezenţi. Âşa cina se arată în Rugăciunea punerii-
înainte, lucrarea Sfîntului luh se răsfrînge asupra tuturor
fa c to rilo r lit u r g ic i: s lu jit o r i, daruri ş i credinoioşi: "Şi ne
învredniceşte 9ă aflăm har înaintea Ta, ca să f ie bineprimită
je r t fa noastră ş i aă se sălăşluiască Duhul cel bun al harului
Tău peste noi, peste aceste daruri puse înainte şi peste to t
poporul Tău".
S fin ţ ii P ărin ţi, ca de pildă, Ciprian, Clement de
Alexandria, Origen, C h irii al Ierusalimului, 7asile cel Ilare,
Ioan G-ură de Aur, învaţă că împărtăşirea credincioşilor ţine de
însuşi faptul apartenenţei lor la 3iserică, fiin d p r iv ile g iu l
lor saoru de a se uni c it mai des cu Hri9tos, f ie atunci cînd
partioipă la slujbă, f ie acasă, cînd sînt bolnavi. D ea ltfel, în
primele t r e i seoole, 3iserioa a practicat chiar împărtăşirea
z iln ic ă . P o tr iv it Regulilor apostolice (8 ş i 9), împărtăşirea
p reoţilor ş i credincioşilor care iau parte la litu rgh ie este
o b lig a to rie. Desigur că există o atitudine spiritu ală unioă în
care credinciosul se apropie de altar ş i de p o tir, după oe în
prealabil ş i-a mărturisit păcatele în Taina Pocăinţei. Plecare
să se "judece" pe sine însuşi înainte de Cuminecătură. Aposto­
lu l Pavai avertizează pe oorinteni a s tfe l: "Oricine mănîncă
plinea aceasta sau bea paharul Domnului cu nevrednicie, va f i
vinovat de trupul ş i de sîngela Domnului" (X Cor., 11, 27;. Cu
toate acestea, oreştinul nu primeşte S fin tele Taine ou con­
ş tiin ţa oă ele ar f i răsplata v ir tu ţilo r ş i m eritelor sale, o i
ou sentimentul vin ovăţiei ş i cu deplina înaredinţare în iu b i­
rea, bunătatea şi ierta rea lu i Dumnezeu: "Si mă învredniceşte,
fără de oaîndă, să mă împărtăşesc cu Preacuratele Tale Taine,
spre iertarea păoatelor ş i spre viaţa de veoi"«r'
Prin urmare, participarea tuturor credincioşilor la
viaţa litu r g ic ă a parohiei trebuie să rămină leg9a de aur a pa-
s to r a ţie i. împărtăşania este baza comunităţii oreştine, fo rţa
u n ită ţii ş i s o lid a r it ă ţ ii e i, ş i ancorarea credinciosului In
comunitatea - trup h r is tic . Credincioşii caută în afară, oeea
ce nu găâesc sau l i se refuză în lăuntrul parohiei. Huiţi ore—
 39 ~

dinoiaşi oaută aiurea derivate ale împărtăşaniei, deoaxeoe preo­

ţ i i uită că litu rg h ia nu' axe a lt scop decît împărtăşirea credin­
c io ş ilo r . Le aceea, e3te de datoria lo r să atragă din nou mulţi­
mile apre p o tir, prin slujbe oare hrănesc ş i adapă pe cei f lă -
mînzi ş i în s e ta ţi de Hristos cel ră stign it ş i în v ia t. Fiecare
Duminică este o sărbătoare, o sărbătoare pascală, căci litu rg h ia
restabileşte starea în care fieca re credincios devine "martor"
al R ă s tig n irii ş i în v ie r ii, pur.tînd în m îinile sale trupul lu i
Hristos cel în v ia t. împărtăşania oonstituie rezerva principală a
B is e r io ii, sursa ei de energie ş i in s p ira ţie , tocmai pentru că
ea actualizează pe Hristos cel în v ia t. Marea poruncă misionară
a fo s t dată ap ostolilor după în v ie re . Iisus Hristoa-Domnul, Cel
oare a surpat puterile iadului ş i ale m orţii prin învierea 5a,
este Cel care trim ite pe apostoli să predice Yestea cea bună a
3vangheliei, să oheme la pocăinţă ş i să boteze în nunele S fin te i
Treimi.
Poarte mulţi p reoţi confundă împărtăşirea propriu-zisă
cu frîn gerea p îin ii. D ea ltfel, această n eclaritate se constată .
chiar în textul "rugăoiunii anafoxei" ( Litu rgh ier, ed iţia 1974)s
"bineouvintează plinea aoeasta, ce se va da în locu l S fin telor
Tale Taina". Or, în contextul Litu rgh iei euhaxistica, "această
je r t fă duhovnicească ş i fără de sînge", nimic nu se poate da
"în locul" Trupului ş i 3îngelui lu i Hristos, rrn numai pentru că
poporul credincios aste de drept "părtaş" la întreaga aoţiune
litu r g ic ă , c i mai alea pentru oă Hristos euharistio "Se sfărîmă
ş i Se împarte", "Se dă ş i "3'e mănîncă" în acelaşi timp. Ispeo-
tu l de je r t fă ş i aspectul de comuniune sînt inseparabile în
structura Litu rgh iei ortodoxei "Că Tu e ş t i Cel oe aduoi ş i Cel
ce Ts aduoi, Cel ce primeşti ş i Cel oe Te împărţi” . Această
structură nu permite deci n ic i o alterare a p ra c tic ii împărtă­
ş i r i i oelor prezenţi la litu rg h ie . P o tr iv it în văţătu rii Părin­
ţ ilo r B is e r io ii, împărtăşania este "pîinea noastră cea spre
fiin ţ ă " ş i "merinde pe calea v i e ţ i i veşnice" ( YiatioumJ. In
fond,, cu celebrarea Euharistiei, predicares Evangheliei ş i îm­
părtăşirea cred in cio şilo r, preotul pune în joo însăşi unitatea
sau dezmembrarea parohiei. Căci n ic i o tehnică pastorală, n ic i
exemplul preotului, n ic i frumuseţea locaşului de cult, nu poate
să înloouiasoă fo rţa de atracţie ş i de coeziune a ouvîntului
predicat ş i a S fin telor Taine. -Preotul poate să evite descompu­
nerea comunităţii, împingerea oredinoioşilor spre p e rife rie ,
 90 -

spre forme false şi periouloase de pietate, numai prin apropie­

rea credinoioşilor de p otir. întreaga teologie litu rg io ă patri­
stică in sistă asupra faptului oă prezenţa lu i Hristos în Taine­
le B is e r ic ii constituie sursa v i e ţ i i ş i u n ită ţii spiritu ale,
personale ş i comunitare: "Iar pe noi pe t o ţ i, oare ne împărtă­
şim dintr-o pîine ş i dintr-un p otir, să ne uneşti unul cu a ltu l
prin împărtăşirea aceluiaşi Sfînt Duh".

I I I . EXPLICAREA CREZULUI pi A LITURGHIEI

Trebuie să f ie combătută ideea că transmiterea
oredinţei se face de la sine, în virtutea tr a d iţie i orale ş i a
cultului» fără o predare ex p lic ită ş i sistematică a acesteia
în cadrul unui program de catehizare» Prezentarea, interpreta­
rea şi aproprierea Crezului ş i a Litu rghiei, a t ît pentru oei
"chemaţi", o ît ş i pentru cei "credin cioşi", rămîn deci preocu­
parea majoră şi permanentă a p reoţilor. Liturghia constituie
încă oel mai f e r io it cadru pentru oatehizare, f ie înainte de
împărtăşirea credincioşilor, f ie la terminarea Litu rghiei* Le-
sigur că preotul are datoria să înveţe pe credincioşi, fără
fr ic a de a se repeta, în toate o ca ziile ş i s itu a ţiile pastora­
le . Le a io i, importanţa majoră a laudelor ş i mai ales a ierur-
g i i lo r . Intr-o epooă în care predomină mas-media, ou mesajul
lor în întregime secularizat, este necesar să se redesoopere
forţa de pătrundere, de oomunioare ş i de transformare a cultu­
lu i public.
In general, funcţia orezului constă în:
- a vehioula sau transmite ceea ce oonstituie nucle­
ul mesajului Evangheliei. Crezul este forma brută a tr a d iţie i
orale apostolice. 31 au înlocuieşte n ici Revelaţia, n ic i 3fînta
Scriptură, nioi Tradiţia, oi le rezumă într-o serie de afirma­
ţ i i de natură teologioă;
- a interpreta învăţătura bib lioă, deoarece CTezul
este cea mai directă şi cea mai simplă interpretare a S fin tei
Scripturi, pe care Biserioa a făcut-o ţinînd seama de limbajul
teologic al vremii (despre Piui: "Cel ce este de—o -fiin ţă ou
Tatăl; despre Luhul Sfîn t: "Cel ce împreună cu Tatăl ş i cu Piui
este închinat ş i s lă v it " ), de dezvoltarea autentică a T ra d iţiei
ş i de anumite pxinoipii de interpretare;
 91

- a apăra ortodoxia cred in ţei în faţa in te rp re tă rilo r

arbitrare ş i e re tic e privind T ra d iţia. Crezul exprimă oonaenaul
3 ia e r io ii universale în tr-o anumită epocă de luptă în tre Orto­
doxie ş i e re zie . £1 se bucură de autoritatea episcopatului adu­
nat în sinod ecumenic, autoritate care depinde de adevărul măr­
tu r ie i sale ce î ş i ara aursa ş i puterea în comuniunea B is e r ic ii;
- a id e n tific a Bi3erioa în c a lita te a e i de comunitate
de credinţă, în raport ou oei oe nu cred sau au altă credinţă.
Ia r celor din afară, e l este propus ca o condiţie pentru apar­
tenenţa lor la B iserică prin botez.
Bxplioarea L itu rg h iei sate necesară nu numai pentru
că ritu a lu l lit u r g ic este încărcat de simbolism, c i ş i pentru
oă cultul este mărturisirea de credinţă sub formă doxologică.
Ritualismul, adică exagerarea r itu r ilo r ş i simbolurilor ou ltice
exterioare în detrimentul credinţei ş i p a r tic ip ă r ii personale,
este oel mai ascuns duşman al s p ir it u a lit ă ţ ii litu r g ic e . B itul
ş i simbolul au funcţia lor mistagogică, iar p re o ţii au pot da
dispensă de actele ş i gestu rile s ă v îr ş ir ii unei Taine sau iexur-
g i i . Lax cu ltu l nu poate f i redus la r i t . B itu l fără credinţă
ş i rugăpiune personală nu asigură în> mod automat Taina.
In tr a d iţia catehetică ortodoxă sînt cunosoute "cate­
hezele miatagogioe" ş i "com entariile L itu rg h ie i", oaX9 oonsti-
tuie încă o sursă inepuizabilă pentru interpretarea textu lu i l i ­
tu rgh iei. In 1972, Pr. P rof. Petre Vintilesou a publicat
L ituxghierul e x p lio a t, unul din cele mai remarcabile stu d ii asu­
pra cultului ortodox. Comentariile L itu rg h ie i, chiar cele sooo-
t i t e cla s ic e, suferă de o supraîncărcare de simbolism. Aotele
ş i gestu rile litu r g ic e au mai multe v a lo ri simbolioe* Mai multr
în decursul is t o r ie i, fie ca re comentator a l L itu rgh iei a adău­
gat propria lu i interpretare simbolioă. Or, astăzi se simte ne­
voie de oomentaxii d irecte asupra s tru ctu rii de bază a Litu r­
g h iei, lăsînd la o parte stra tu rile de simbolism care au fo s t
depuse în cursul is t o r ie i.
De vreme ce Biserica singură e3te acum responsabilă
de in stru irea cred in c io şilo r, ea trebuie să facă p o s ib il acce­
sul acestora la cuvîntul lu i Dumnezeu, la o ă rţile litu r g ic e ş i
catehisme. Le aceea, în rîndurile re v is te lo r teolo gice destina­
te numai oieru lu i, uneori supraîncărcate ou m aterial is to r ic ş i
- 92

teolo gic de s tria tă s p e c ia lita te , e nevoie de un material ou

caracter catehetic, pastoral ş i cultural, de largă popularizare.
0 serie de catehisme, c ă r ţi de rugăoiune, calendare, au foat
deja publicata ş i acestea au o mare e fic a c ita te . ?iecare epar­
hie ar trebui să publice revista sa pastorală ou un conţinut
aocesibil tuturor, la te fiind geografia parohială ş i compoziţia
sooiologioâ nouă a populaţiei din Capitală, oieru l de a ic i ar
putea aă editeze propriul său Buletin pastoral . Cartea de învă-
ţătură ortodoxă trebuie-aă aibă o largă c irc u la ţie . In marile
oraşe, mai ales pe aeama catedralelor episoopale ş i a marilor
oentxe parohiale, se simte necesitatea unui diaoonat oare aă
se consacre exclusiv oa teh iză rii ş i educaţiei sp iritu ale.

17. PARTICIPAREA MIRENILOR LA. L I31UNEA BISERICII

' Preotul cunoaşte cel mai bine care slnt mijloace­
le de a în tă ri apostolatul mirenilor în viaţa parohiei. 7om su­
b lin ia a ic i qîteva elemente ce ni se par absolut necesare pre­
g ă t i r ii m irenilor pentru misiunea lo r .
1. Pregătirea misionară a m irenilor.
Aooesul la o itir e a ş i ounoaşterea aprofundată a Sfin­
t e i Scripturi, a t ît în cadrul Litu rgh iei c ît ş i în afară de
cult, este fără îndoială punctul de pleoare in această pregăti­
re. Unii te o lo g i vorbeeo cu precauţia exagerată da capacitatea
teologioă ş i sp iritu ală a mirenilor de a^ in terp reta " Scriptura,
inainuînd că aoeaată funoţie ar f i rezervată p re o ţilo r, după
exemplul 7eohiului Testament. A l ţ i i se’ retrag în tr—un fundamen­
talism canonic, apunînd oâ dreptul de a interpreta ouvîntul
S crip tu rii î l deţin numai episoopii, p re o ţii ş i p ro feso rii teo­
logi, oare formează "n agisteriu l" B is e r io ii. Desigur, aoeete
s im p lific ă ri au la origine nu numai confuzia dintre preoţie ş i
misiune, o i ş i aeoţionarea B is e r ic ii în partea oare '’ ascultă"
ş i partea oaie "învaţă".
Există o tr a d iţie ortodoxă autentioă, din n e fe rio ire ,
aproape pierdută în practica de a zi, oare susţine ca orioe ou-
vînt ş i act ai B is e r io ii eă f i e "după mărturia S fin telor Scrip­
tu ri" (Ava Antonie, Apophtegnata, 3 ), considerînd necunoaşterea
Soriptu rilor o mare prăpastie (Petru Damaschin, învăţături du-
 93

hov n ic e s ti, în E ilo c a lia , v o i. 5, p. 136;. Prăpastia de ambele

versante: c e l al preotului ş i cel al oxsdincioaului. Această
tr a d iţie exclude existenţa vreunei instanţe intermediare, între
textu l S fin te i Scripturi ş i doctrina de credinţă a B is e r ic ii,
care ar avea mandatul de a ’'in terp reta" in f a lib i1 Sfînta Sorip-
tură. Citirea^ cunoaşterea, interpretarea ş i propovăduirea cu-
vîn tu lu i lu i Dumnezeu, toate acestea aparţin întregului corp al
B is e r io ii, o le x io i ş i mireni. Cum se explică aceasta ?
C re ş tin ii au venit la credinţă, sînt născuţi "din
i
nou", prin propovăduirea cuvîntului: "Mă rog nu numai pentru
e i, c i ş i pentru oei ce vor crede în Mina prin ouvîntul lo r "
(In , 17» 20).. Cuvîntul lu i dumnezeu, adioă persoana care iese
din tăoere, deţine o putere în 3ine, are o o a lita te sacramenta­
lă .ir e v e rs ib ilă . Cuvîntul lu i Dumnezeu e viu ş i lucrător (Evr*,.
4, 12). De aceea ouvintele S crip tu rii nu 3Înt lit e r e moarte, oi
' r ' '.t*; V; '• . . .:<* : •" __ . -

semne ale prezenţei ip ostatice a Cuvîntului: "Cuvintele pe care

'H ş :.V

v i le-am spun Eu sînt duh ş i viaţă" (In , 6, 63)» Odată oe este

adresat, cuvîntul nu revine fără rezu ltat, fără să faoă voia
.•".L/;! ’ iăjp
oelu i oe—1 pronunţă, fără să-şi împlinească misiunea sa: "Aşa
va f i ou cuvîntul Meu oare iese din gura Meaj nu se va întoarce
la mine fă r ă ;rod, c i va îm plini toate oîte am v o it ş i va face
cu spor că ilş Mele ş i poruncile Mele ş i- ş i îndeplineşte rostu l
lu i" ( I a . , 55, 1-13). Aşadar, în credinţă cuvîntul ş i-a atina
rostul lu i, de aoeea ea este marea capacitate sp iritu a lă de a
avea aceea la taina lu i Dumnezeu. Ea nu este întemeiată pa în­
ţelepciune sau studiu, c i pe puterea ş i harul lu i Dumnezeu
* V.

( I Cor., 2, 5 ;. în ţeleg erea S fin te i Scripturi implioă oredincio-

şie faţă de ouvîntul b ib lio ş i fa ţă de învăţătura B is e r ic ii*
Or, actul de oredinţă are în sine aoeaată v ir tu te . Căci în via­
ţă ş i practica B is e r ic ii nu se poate separa înţelegerea Scrip­
t u r ii de aotul de credinţă. In d e fin itiv , Biserica posedă pro­
pria e i v ia ţă oare 9ste lisu s K ristos. Sfînta Scriptură ş i Tra­
d iţia aparţin acestei v ia ţ i. Biserica mediază ş i prelungeşte,
prin ele acest torent de iubire a lu i Dumnezeu, care ţîşneşte
din umanitatea văzută, înviată ş i transfigurată a lu i Hristos.
±>e de altă parte, Sfînta Scriptură trebuie să f i e
nu numai oîntată, psalmodiată, comentată, de fieca re în parte
ş i în oo le o tiv , c i ş i contemplată. Contemplarea cuvîntului lu i
Dumnezeu, oăreia tr a d iţia ortodoxă i- a acordat o mare atenţie,
 94

înseamnă a tiece dincolo de lit e r ă ş i text ş i a ajunge la înţe­

lesu l adina, la scopul "te o lo g ic ". Aoeasta înseamnă a " s i l i "
Scriptura, a "transoende" vălul lit e r e lo r ş i semnelor, a ajunge
la "scopul" e i to ta l. lax aceasta este nu numai o muncă Se ermi-
neutioă, de descifrare a textului to r itic a is to ric ă a fragmen­
tat textul în p ărţi ş i cuvinte), c i această muncă are scopul de
a duce la cunoaşterea sp iritu ală. P ă rin ţii B is e r ic ii spun că
sensul cel d in ţ ii nu este sensul ultim. Textul o rig in a l ş i-a
pierdut oaxeoum transparenţa oare o avea pentru contemporanii
săi. Textul cere e x p lic a ţii, deoarece axe acum un surplus de
sem n ificaţii. în ţelesu l S crip tu rii nu poate f i vreodată epuizat.
Ceva rămîne nedezvăluit, nezis* A s tfe l, textu l stă deschis to t­
deauna, interpretarea se oontinuă ş i poate f i refăcută de f i e -
oara generaţie.
Desigur că pentru a ajunge la aoeastă cunoaştere
aprofundată a S crip tu rii este necesară o pregătire, nu a t ît în
termeni da studiu B ib lic, oi în termeni de atitudine faţă de
ouvîntul lu i Dumnezeu. Nimeni nu intră cu mîna goală în Sfînta
SoiigtuTă, deoaxeoe ea nu este de sine stătătoare. Credincioşi
oare au practica v i e ţ i i b is e ric e ş ti în to ta lita te a e i, sînt
cei mai m otivaţi ş i p re g ă tiţi pentru această cunoaştere* Litur­
ghia ş i întreaga praotioă bisericească trim it în mod insistent
ş i e x p lio it la Sfînta Soriptură. B iblia îş i, găseşte "temeiul"
e i în Liturghie, în cu lt. Nu trebuie să f i e căutate dovezi sau
argumente b ib lic e despre practica B is e r ic ii, deoarece aoeasta
nu este altceva decît rodul 3 fin te i Soripturi. Tradiţia, 3au
praotica B is e r ic ii, s-a format prin căderea, pioătură cu pică­
tură, a cuvîntului lu i Dumnezeu în piatra is t o r ie i. Soriptură
nu mai poate f i scoasă din acest în treg, ş i n ic i interpretată
separat. M iren ii, comunitatea litu rg ic ă , poartă ou aa "sensul"
S fin te i Soripturi, fiin d cea mai autentioă interpretă a duhul ui
B ib lie i.
Apostolatul mirenilor se susţine ş i se exeroită cel
mai bine în oadrul S fin te i L itu rg h ii. Liturghia este oultul în­
tregului popor credincios, chemat crin cuvîntul lu i Dumnezeu să
formeze un to t. Prezenţa mirenilor este plină de sens, indis­
pensabilă» Rolul acestora nu aste doar de a area un cadru de
ansamblu pentru ceremonie, sau de a spori puterea emoţională a
r itu lu i. Daoă preotul este "instrumentul" sacramental prin care
 95

luorează Iisu s Hristos - Arhiereul care a adus, de bună. v o ie ,

je r t fă pentru t o ţ i, propriul Său trup - comunitatea este oea
care p rezin tă :ofranda ş i în nunele ş i în prezenţa e i, ia r preo­
tu l rosteşte rugăciunea de mulţumire.
Liturghia este structură de comuniune prin excelenţă,
prin cele două braţe puternice ale sa le: ascultarea cuvîntului
lu i Dumnezeu ş i cuminecarea cu S fin te le Taine. Uhitatea parohi­
e i, chiar 3ub .raport sociolo gic, depinde de măsura în care
preotul ajunge pînă la acest capăt a l L itu rg h ie i, în chip spe­
c ia l la cuminecarea c re d in c io ş ilo r. Le aoeea întrebarea dacă
este permisă împărtăşirea deasă sau rară este o întrebare de-
f' ■ ~. !
plasată. Dar ceea ce pare anormal, este răspunsul acelora ca­
re, invocînd anumite rîn d u ie li canonioe, propuse în s itu a ţ ii
p articu lare, pun în faţa cred in cio şilo r to t fe lu l de r e s tr io -
ţ i i la împărtăşire. D e a ltfe l, r în d u ie lile oanoiu.ce privind cu-
mineoarea cred in cio şilo r aînt fo a rte diverse. De p ild ă, unii
P ă rin ţi ai B fs e r io ii, in s is tă aa m irenii să se cuminece la f i e —
oare litu r g h ie , în fie c a re Duminică ş i la sărbători, în orice
oaz să nu se lipsească de împărtăşanie mai mult de patruzeci de
s ile (S f. P rig orie al Tesalonicului, canon 3 ş i 3). Mai mult,
P ă r in ţii cer oa acei credincioşi care vin rar la împărtăşire,
să f i e o b lig a ţi să motiveze- aoeastă ra rita te sau absenţă.
C red in cioşii se împărtăşeso ou S fin te le Taine din
cauză că au deja comuniune ou Hristos ( I In, 1, 6), pentru oă
sînt deja f r a ţ i ş i surori în 31. "Acum v o i s în te ţi ouraţi,
prin cuvîntul pe oare v i l-am spus" ( I n , .15, 3 j. Apoi, Sfînta
Suharistie este dată "spre ie rta re a păoatelor ş i viaţa da
v e o i". Credinciosul se apropie de p o tir m ărturisindu-şi.păoaţe­
le , pentru că dacă zicem că nu avem păcat, ne înşelăm singuri,
ia r adevărul nu e s te 'în noi ( I In , 1, 8 ). Cei care spun oă as­
c e ţ i i ş i s f i n ţ i i se împărtăşeau foa rte rar, au dreptate, deoa­
rece nu cei sănătoşi au nevoie de doctor. In d e fin it iv , s fin ­
ţ i i ş i m a rtirii nu au nevoie de ritu a lu l Tainelor pentiu a
primi harul. Tainele au fo s t in s titu ite pentru cei oe nu au b i­
ru it păcatul în umanitatea lo r ş i în mediul lo r .
.fc'reotul trebuie să vadă cuminecarea euhariatică
nu numai din perspectiva celu i ce "primeşte", c i ş i din pers­
pectiva Celui ce "Se dă ş i Se împarte". In ouvîntul său de
.Faşti, s fîn tu l Ioan Hrisostom subliniază faptul că Liturghia
- 96

ne înfăţişează un dumnezeu care in vită pe fieca re ş i pe t o ţ i,

un Dumnezeu care iartă fără vreo altă condiţie deoît iertarea
acar dată de e i. litu rg h ia oferă a s tfe l o in v ita ţie unioă ş i o
ie rta re necondiţionată, fără a ţine cont de m eritele ş i v ir t u ţ i­
le personale« Chiar vrednic fiin d , oredinoiosul vine la împărtă­
şire cu conştiinţa că este nevrednic.
Desigur, credinciosul trebuie să facă deosebire între
"cina Domnului" sâ vîrşită în amintirea m orţii Sale t i Cor., 11,
26 ) ş i masa comunităţii, la care există dezbinări ş i certu ri
între oei flăm înzi ş i cei îmbuibaţi ( I Cor., 11, 27-30). Iar
mărturisirea păoatelor este prealabilă 3uharistiei. Da Litur­
ghie se aplică cel mai bine cuvîntul ilîntuitorului care spune
că unul este semănătorul ş i a ltu l seoerătorul: ”'3u v-am trim is
să seceraţi acolo unde nu voi v -a ţi ostenit; a l ţ i i e-au ostenit
Şi voi a ţi in tra t în osteneala lo r" (In , 4, 38). Iisus a păti­
mit ş i S-a ostenit pentru noi, JJoi intrăm în osteneala Sa, ne
buourăm de munca Lui.
Unii preoţi absolutizează co n d iţiile morale de împăr­
tă ş ire , a l ţ i i dezvoltă o pastoraţie în care accentul nu nai ca­
de pe cuminecare ş i n ic i chiar pe prezenţa fiz ic ă la litu rg h ie .
Fireşte, se poate spune că pastoraţia nu se lim itează la spa­
ţ iu l ş i timpul litu r g io . Ssistă momente ş i aote b is e ric e ş ti de
o mare importanţă pastorală, care au loc îji afară de cadrul l i ­
turgic: Botezul, cununia, înmormîntar e a « Cu toate acestea, par­
ticip area la litu rg h ie ş i ourdneoaiea au rostul lor pastoral
unic. "Adevărat, adevărat zic vouă: daoă nu v e ţ i mlnca trupul
Fiului Omului ş i nu v e ţi bea 3îngele Lui, nu v e ţ i avea viaţă în
v o i" (In , 6, 53). Dar cel mai important element al L itu rgh iei
este fo rţa e i de coeziune, capacitatea e i de a ţine poporul
oredinoios la un loc ş i de a -i da aoestuia^o nouă id en tita te.
Iar această id en tita te nouă este rezultatul împăcării cu Dumne­
zeu ş i aproapele, a e lib e r ă r ii din tensiune ş i c o n flic t. Litur­
ghia este un mediu da uşurare ş i elib erare. De aceea i a-a dat
B is e r ic ii puterea de a"lega" ş i "dezlega", de a uşura de pova­
ră, de a elib era dintr-o atare de dependenţă. Iisus "dezleagă"
de păcate înainte de a vindeca suferinţa trupului U it., 9* 2—7),
tocmai pentru că păcatul presupune vinovăţie, starea da victimă
care este mai grea decît boala f iz ic ă . Fentru a reda lib e rta ­
tea, Iisus scoate persoana de sub acuzaţie şi condamnare. Fari—
 97 -

ş e ii au devenit fu rio ş i deoarece Hristos preface victim ele pă­

catului în persoane lib e re . Preotul nu trebuie aă ţină pe cre­
dincioşi sub apăsarea ai controlul păcatului, oi este chemat să
"dezlege" comunitatea din starea de dependenţă sp iritu a lă .
Apostolatul m irenilor constă mai cu seamă în mărturia
lor creştină, a t ît prin propovăduirea diraată a cuvîntului lu i
Dumnezeu.oît ş i prin via ţa lor în numele Evangheliei. mărturia
prin c a lita te a v i e ţ i i a fo s t totdeauna oel mai eficaoe mijloo
de propovăduire ş i oonvertire ^?apte, 5, 12-16). "Să aveţi o
purtare frumoasă în m ijlocul neamurilor, pentru ca în oeea oe
"vă vorbeso de rău, oa pe nişte făoă tori de re le , prin faptele
voastre bune pe oare le văd, să mărească pe Dumnezeu în ziua
c e rc e tă rii" ( I ? t ., 2, 12).
După cum am spus, unii te o lo g i ş i preoţi confundă
preoţia ou misiunea, excluzînd m irenii de la datoria ş i dreptul
de a vorbi despre Dumnezeu, de a mărturisi oredinţa creştină în
orice loo ş i timp. Participarea mirenilor la propovăduirea
Evangheliei se poate explica a s tfe l:
Predicaiea ş i mărturia cuvîntului lu i Dumnezeu con­
s titu ie o exigenţă internă a cred in ţei; "Am crezut, de aceea am
v o rb it; ş i noi credem, ş i de aceea vorbim Cil Cor., 4-, 13)*
Predioarea Evangheliei de către mireni este de importanţă capi­
ta lă în transmiterea credinţei la n ivelu l fa m ilie i. Mulţi pă­
r in ţ i oxeştini au pierdut credinţa lor din cauză că nu mai au
răspundere pentru in stru cţia relig ioa să a co p iilo r lo r . Datoria
faţă de c o p ii; ş i de tînăra generaţie a întreţinut ş i oredinţa
p ă rin ţilo r. In Vechiul Testament, învăţarea L e g ii în c o le c tiv
ş i transmiterea e i era o o b lig a ţie da fa m ilie; "Cuvintele ace­
stea, pe care ţ i le spun eu astăzi, aă le ai în inima ta ş i în
su fletu l tău. 3ă le în tip ă re ş ti în f i i tăi ş i să vorbeşti de
ele cînd şezi în casa ta, oînd mergi pe cale, oînd te cu lci ş i
oînd te s c o li" (Deut., 6, 6-7). In fin e , t o ţ i c r e ş tin ii sînt
chemaţi să coopereze la zid irea trupului oare este B iserioa.
Apariţia în spaţiul parohial tra d iţion a l a diverse grupuri
evanghelice neortodoxe, prozelitism ul lor agresiv, reclamă pre­
gătirea mirenilor pentru propovăduirea directă a credinţei
ortodoxe.
2. Rolul fa m ilie i ş i 'al fem eii creştin e.
încă de la începutul e i, Biserica oreştină a-a oon-
s titu it după modelul fa m ilie i, ca o oomunitate de dragoste:
 98

"Pe oel bătrîn să nu-1 în fru n ţi, ci să-l îndemni ca pe un pă­

rinte!; pe cei t in e r i, ca pe f r a ţ i . ?e femeile bătrine îndeamnă-
le oa pe nişte mame, pe oele tin ere ca pe surori, în toată
curăţia. Cinsteşte pe văduvele care sînt cu adevărat văduve"
( I îim ., 5, 1 -3 ). Apostolul Pavel compară legătura dintre băr­
bat ş i femeie cu cea dintre Hristos ş i B ieeiioă ( 3 f . , 4, l l j .
Familia este imaginea poporului adunat, înoepînd cu alianţa
dintre bărbat ş i femeie. 3a este clă d ită nu numai pe necesita­
tea in terioară de a tr ă i în aomunitate, c i ş i pe oomuniunea oa­
re există în tre Dumnezeu ş i umanitatea pe care o iubeşte. Biae-
Tica dă p rio rita te fa m ilie i asupra tuturor formelor de comuni­
tate umană. Nu este de mirare că oea d in tîi formă de cult a
fo s t cultul de fam ilie ^Fapte, 10).
Familia creştină este comunitatea umană socială de
bază a parohiilor ortodoxe. Sa este inclusă în misiunea B iseri­
c i i în mai multe sensuri: «
Fără fa m iliile creştin e, Biserica n-ar putea să oon-
tinue f i z i o în timp. ¿ăstrarea ş i continuitatea oredinţei orto­
doxe depind in mod exclusiv de fa m iliile creştin e. Căci credin­
ţa se învaţă, ae practică ş i se transmite numai din lăuntrul
unei comunităţi creştine, oare este con stituită din fa m ilii..
B iserica se extinde în timp ş i spaţiu prih fam ilia creştină.
Familia este mediul evanghelistic în oare se pregă-
tesc noi gen eraţii de membri ai B is e r io iii Sducaţia ş i instruc­
ţ ia creştină în cadrul fa m ilie i sînt cruciale pentru copii ş i
t in e r i. Această eduoaţie se face f i e d irect, f ie in d ireot,
prin experienţa postului, a rugăciunilor -gomune, prin pregăti­
rea c o p iilo r pentru Cuminecătură, prin participarea la marile
evenimente fam iliare, dar mai ales prin r e l a ţ i i l e personale
dintre p ărin ţi ş i oop ii, nu numai acasă c î ş i în afară. îndru­
marea duhovnioească ş i exemplul d irect a l 'p ă rin ţilo r sînt de o
importanţă crucială. In această p rivin ţă, j cine poate înlocu i
mama creştină ? Ce cuvinte se pot fo lo s i pentru a face e lo g iu l
mamei care moare ş i tră ieşte pentru o o p iii săi ? 3 o substitui­
re to ta lă în tre mamă ş i cop ii t A ic i mama ¿devine nu numai aju—
torul ta tă lu i, c i ajutorul ş i colaboratorul lu i Dumnezeu. Sa
face lucrarea unui ucenic ş i apostol.
3-ar putea spune, de asemenea, că p ă rin ţii c re ş tin i
sînt aei mai de seamă m ijlo c ito r i dintre Biserică ş i lume.
 99

Căci prin e i.s e face în b is e rio ire a c o p iilo r ş i a t in e r ilo r ş i,

to t prin e i, aceştia sînt trim iş i în lume ca ucenici ai lu i
H ristos. 3 o prelungire a B is e r ic ii în luna ş i o aducere a lu­
mii în B iserică.
Bar cum se face pregătirea fa m ilie i creştine pentru
această mare răspundere c e -i revine, de a f i un mediu de trans­
mitere a cred in ţei ? Bin păcate se observă în toate B is e r io ile
Ortodoxe o mare lip s ă de texte catehetioe ş i litu r g ic e pentru
c o p ii ş i t in e r e t , 'la îndemîna mamelor.
In oadrul fa m ilie i ş i al parohiei, ro lu l mamelor ş i
a l fem eilor în general, este de o importanţă cap itală.
Poarte adesea lite ra tu ra om iletică compară femeia cu
3va, oare stă la originea neamului omeneso ş i a oăderii acestu­
ia în păcatul c e l d in t îi. lin contră, lite ra tu r a p a tris tic ă ş i
cea litu r g io ă stab ilesc o asemănare d irectă ş i imediată în tre
femeie ş i Maica Domnului. Aşa cum este reprezentată în icono­
g ra fia ortodoxă, Fecioara Uaria este tronul sau scaunul lu i
H ristos. 2a reprezintă umanitatea întregului neam omenesc asu­
mată în umanitatea Fiului lu i Dumnezeu întrupat, Maica Domnului
prezintă pe P iu i său, Iis u s , a t ît lu i Dumnezeu, c ît ş i oameni-
lo r* In toate icoanele ortodoxe aşezate c ît mai aproape de a l­
ta r, e i sînt n edespărţiţi, Maica ş i F iu l. B iserica are oa model
pe Fecioara Maxia, ş i face acum ceea ce ea însăşi a făcut- în
timpul v i e ţ i i lu i Iisu s, adică poartă în sine pe Fiul Omului,
oferă pe Iisu s lu i Dumnezeu ş i I I prezintă lum ii. Dacă LIaioa
Domnului este "născătoare de Dumnezeu", B iserica este "purtă­
toare de Dumnezeu".
In lumina acestei analogii cu Maica Domnului, ş i ou
B iserica, femeia sate creată ca "aju tor" a l lu i Dumnezeu,
nu numai ca parteneră ş i în so ţitoa re a omului (F ac., 2, 18;.
Care este deci ro lu l ş i destinul fem eii în 3 iserică ş i 30oieta-
te ? Aceasta a devenit în z ile le noastre una din problemele ce­
le mai controversate. Femeia vrea adioă să f i e dezise ş i des­
fiin ţa t e pentru totdeauna acele ooncapţii ş i in s t it u ţ ii socio­
lo g ic e , unele de in s p ira ţie b ib lic ă , care o ţineau în tr-o sta­
re de aservire ş i in f e r io r it a t e . Din păcate, is to r ia societă­
ţ i i ounoaşte perioade în care le g i ş i p re s c rip ţii au degradat
femeia. Astăzi se fac e fo rtu ri de a înlătura aceste discrim i­
n ă ri. B is e r io ile oreştine în sele, rid icîn d anumite r e s t r i c ţ i i
tra d iţio n a le contra fem eilor, vor să construiască o comunitate
- 100

autentică umană de fr a ţ i ş i surori. Biserica nu are pentru feme­

ie un ouvînt de condamnare ş i de respingere, o i im mesaj de e l i ­
berare ş i de sfin ţen ie. Să ne amintim cuvintui lu i Xisus, adre­
sat femeii acuzate de nişte impostori: "Femeia, unde sînt p îr î-
ş i i tă i, cei ce te oondamnă ? N ici Su nu te condamn", Daoâ
lisus n-a avut motiv să judeoe femeia, ce drept au oamenii să o
oondamne ? A blama femeia este un sacrilegiu, deoarece ea este
în lume nu simplă însoţitoare a omului, c i parteneră distinsă
a lu i Dumnezeu.
Participarea femeilor la viaţa parohială, prin rugă­
ciune, oîntare, litu rgh ie, asistenţă, c o n s ilii care iau deci­
z i i , este esenţială pentru misiunea B is e r ic ii. Nu numai impul­
sul e i a fe c tiv , sentimentele e i, feminitatea ş i muzicalitatea
e i,s în t necesare, o i slu jirea e i speoifică, chemarea e i d i-
stinotă. Polarizarea între bărbat ş i femeie este nebiblioă,
oăoiî
(a) Deopotrivă, bărbat ş i femeie poartă "ohipul lu i
Dumnezeu". Constituţia fiz io ă sau caracterele su fle te şti nu
sînt elemente oare să separe serele. Fiinţa umană, om ş i femeie,.
au aaeeaşi identitate care vine de sus, ca un element oomun:
chipul (Rom., 5, 12-21; 8, 29? I Cor., 15, 45-49). De aceea fe ­
meia nu formează o categorie antropologică sau sooiologică in­
ferioară, oare să f ie subordonată în Biserică sau societate*
Separarea femeilor de bărbaţi în locaşul B is e r ic ii este o in­
fluenţă seculară oare nu are nimic comun cu structura litu rg h i­
e i sau cu teologia acesteia.
(b) Prin Taina botezului, to ţi oei botezaţi, in d ife­
rent de ser, sînt membrii deplini ai Trupului lu i Hristos*
Iar prin Taina Liirungerii, fiecare mădular primeşte darul său,
ceva unic. In acest trup, fieca re are locul său, misiunea ş i
slu jirea sa unică. Trupul biserioesc există numai prin coordona­
rea ş i armonia acestor daruri şi s lu jir i diverse, dar personale..
Deşi există s lu jir i ş i daruri fe lu rite , preoţi ş i mireni, t o ţ i
sînt chemaţi să participe la zidirea trupului (3 f ., 4, 15).
(o) Is to ria b ib lioă ş i a 3 is e r ic ii amintesc de femei
care s-au oonaaorat cultului, misiunii şi s l u j i r i i creştine,
f ie în lăuhtrul, f i e în afara B is e r ic ii. Femeile sînt cele din­
ţ i i care au îndrăznit să meargă la noxnîntul lu i lisu s. 31e
sînt primele care au primit ş i transmis vestea în v ie r ii. Calen­
 101 -

darul este plin de nune de femei care şi-au j e r t f i t via ţa pen­

tru otedinţa oxeştină. In unele B iserici se praotică pînă azi
hirotonia d iacon iţelor. H în ăstirile de za io i au un loo impor­
tant în pietatea ortodoxă.
Bate adevărat oă, în perioada ap03tolioă, existau
anumite lim ite pentru s lu jir e a femeii la templu, căreia i se
reoonanda o atitudine de "tăcere" ( I Cor., 14, 33-35} X Tim»,
2, 11-15). Hai tîr z iu , d is p o z iţii canonice de origine bizanti­
nă ş i de in sp iraţie monastioă, au în tă rit aceste r e s t r ic ţ ii.
Unele p re s c rip ţii din Vechiul Testament au fo s t preluate în ru­
găciunile de purificare a mamei după naşterea unui c op il, care,
în loc să exalte acest moment, mai degrabă degradează evenimen­
tu l. In statutele din epoca modernă a multor B iserici autocefa­
le , looul femeilor în organele le g is la tiv e , parohiale sau epar­
h iale, aste obscur. lis c u ţ iile recente în legătură ou hirotonia
femeilor nu oferă un olimat favorab il pentru a faoe o d istin c­
ţ ie clară între oeea ce este sociologie ş i ceea ce este teolo­
gie în tra d iţia canonioă despre s lu jire a femeilor în B iserică.
S-ar putea spune oă toate aceste p re s o rip ţii tradiţionale nu
sînt hotăxîtoare pentru natura ş i _desţinui fem eii. 0 practică
nouă poate readuce femeia să ocupe un loc mai la rg în viaţa
biserioească de a zi, oorespunzător ou calitatea e i. Ca ş i bărba­
tu l, femeia are aoeeaşi id en tita te, oomună, unică, în Hristos,
la care "nu este n ici parte bărbătească, n ic i parte femeia-
acă, fiindcă t o ţ i s îa te ţi una în Hristos Iisu s" (G al., 3, 28).

V. mI&TUBIA CBEŞTI2JA COfăUNA

In România, noile r e la ţ ii interconfeaionale pe
plan naţional, inspirate ş i de regimul cu ltelor religioase
adoptat în 1948, participarea comună a Biserioilo'x din România
la Mişcarea ecumenică, f ie în oadrul Consiliului Boumenio al
B is e ric ilo r, fie prin intermediul oonferinţelor creştine in­
ternaţionale ş i regionale, toate aoestea au pus capăt p ro zeli­
tismului ş i discrim inărilor confesionale din trecut. Intre Bi­
s e r ic ile oxeştine din România există acum un dublu pact:
naţional, avînd oa punct comun de plecare solid aritatea lo r cu
poporul respectiv; ecumenic, deoarece ele lucrează împreună
într-un organism mondial la restaurarea u n ită ţii creştine. In
v irtu te a acestui dublu angajament, pe de o parte, ele se reţin,
reoiproc de la orice formă de prozelitism , ia r pa de a ltă par­
te , ele aînt chemate să gractioe orice formă de mărturie comu­
nă, în in teresu l tuturor, pentru binele social comun. Le a ic i,
un element nou în pastoraţia de a z i, anume educaţia ecumenică
a c re d in o io ş ilo r.
Preotul trebuie să f i e atent mai ales la vocabularul
pe care î l folo seşte atunci cind desorie is to r ia , dootxina ş i
oultul confeeiunilor creştine cu oare vine în contact z iln io
sau sporadic. Pe de o parte, faotorul confesional este încă pu-
tern io , de aceea trebuie să f i e respectată id en tita tea ş i l i ­
bertatea fie c ă r e i confesiuni. Fiecare B iserică creştină are
propria e i metodă pastorală ş i m isionară,- p o tr iv it dootrinei ş i
t r a d iţ ie i sale, oare trebuie să f i e respectată. Lin oauza acea­
sta concelebrarea ş i împărtăşirea enhariatioă reciprocă rămin
încă im posibile.
Pe de a ltă parte, în contextul ecumenic actu a l,- Bise­
r i c i l e găsesc argumente comune pentru a spune ş i a lucra îm­
preună în acele probleme în oare o aaţiune creştină solidară
este neoesară. Unitatea văzută a 3 is e r ic ilo r este încurajată
ş i promovată prin mărturia comună a c r e ş tin ilo r , prin s o lid a r i­
tatea ş i colaborarea lo r . Există deci multe p o s ib ilit ă ţ i ş i
îm prejurări, pentru binele comun ş i in teresu l s o cia l, cînd o
mărturie comuna ş i solidară cu c re d in cio şii c e lo r la lte B is e ric i
ş i confesiuni, este neoesară ş i u tilă .
Atunci oînd aceste B is e ric i ş i confesiuni soootesc
B iserica Ortodoxă propriul lo r teren misionar ş i folosesc măr­
tu ria comună ca pretext pentru prozelitism în rîndul credincio­
ş ilo r ortodocşi, p r e o ţii au datoria să se opună cu toată tă r ia .
Faţă.de grupurile din mişcarea evanghelică neoprotestantă, oa­
re abuzează uneori de lib e rta te a ş i ega lita te a re lig io a s ă ,
trebuie să se e v ite atitudinea d e fe tis tă ş i agresivă. Prezenţa
lo r în spaţiul ortodox eate un semn oă oeva esen ţial trebuie
să f i e c o r ija t în metoda misionară. 3e ş tie , de pildă, oă gru­
purile evanghelice sînt foarte active în rîndul anumitor cate­
g o r ii de oameni ş i femei, c e i săraci, oei descurajaţi, c e i ro­
b i ţ i , deposedaţi, cei separaţi, cărora Bisexioa Ortodoxă ade­
sea nu le dă atenţie sau nu-i caută. P r e o ţii ortodooşi trebuie
să dea o p rio rita te absolută p a stora ţiei în rîndul aoeator
oameni ş i femei.
 - 109 -

P a r t e a a t r e i a

MISIUNEA ORTODOXIEI ROMANE

I . COMUNIUNEA SFINŢILOR ROMANI

Aniversarea, în curînd, a t r e i deoenii de la cano­
nizarea solemnă a unor s f in ţ i români (10-23 octombrie 1955)
oferă B is e r ic ii Ortodoxe Române p r ile ju l de a sublinia încă
odată nu numai importanţa is to r io ă a acestui aot, o i ş i valoa­
rea lu i aghiograflcă ş i e c le z io lo g ic ă . Despre însemnătatea
is to r io ă a evenimentului, profesorul Teodor Popesou soria:
"Cauonizind s f in ţ i din neamul nostru, Biserioa Ortodoxă Română
înaorie pe seama lu i un t i t l u de vrednicie în cartea i s t o r i e i
creştin e. D atorită popoarelor apropiate oare s-au oreştinat:
înaintea noastră, oum au fo s t greoii,, noi întoarcem B is e r ic ii
Ortodoxe, prin s f i n ţ i i n o ş tri, prinos de mulţumire, de oredinţă
ş i de v irtu te creştin ă. Aceasta se adaugă la bogata noastră
oontribuţie m aterială ş i morală pentru susţinerea cred in ţei ş i
v i e ţ i i ortodoxe în oursul timpului, arătînd neamul nostru vred­
nic de credinţa ce a primit ş i de nădejdile oe s-au pus ş i se
pun în e l ş i, împreună au contribuţia c e lo r la lte popoare,, se
adaugă la marele patrimoniu comun a l creştinismului* ( 0 sărbă­
toare a în t r e g ii O rtodoxii, în "Ortodoxia", 1955, nr. 4-, p».
637). Pentru oanonistul L iv iu Stan, Octombrie 1955 reprezintă»
•*U5n aot de însemnătate unică pentru Biserioa noastră, cel mai
g ră ito r aot de evlavie al B is e r ic ii Ortodoxe Române, dintr-un
răstimp care—i auprinde aproape întreaga sa is t o r ie , - prin
cin s tire a după toată xînduiala a s fin ţ ilo r r id ic a ţ i din obştea
dreptoredinaioşilor săi f i i i " ( Canonizarea s fin ţ ilo r români, în
"B iserica Ortodoxă Română", 1968,'nr. 6, p. 732-733).
Intr-adevăr, introducerea în calendarul b isericeso ş i
în sinaxarul Ortodoxiei române a unor nume de s f in ţ i ( Calinio
de la Cernica - 11 a p r ilie ), de m ărtu risitori (m it r o p o liţii
I l i e Iorest ş i Sava Brancovici, de la Alba Iu lia - 24 a p r ilie ;
ieromonahii Visarion din Sarai ş i Sofronis de la Cioara -
21 octombrie) ş i de eugeniei (Oprea ÎTicolae (Miclăuş) din S ă li-
ştea Sibiu - 21 octombrie) înseamnă., pe de o parte, id e n tifio a -
rea acelor mărturii v i i fără de oare tra d iţia B is e r ic ii Române
n-ar putea f i recunoGoută ca o sursă de sfin ţen ie, de curaj ş i
de tă rie apostolioă. Fiindcă o Biserică looală î ş i stab ileşte
continuitatea e i nu numai în funcţie de in s t it u ţ iile e i aposto­
lic e ş i b is e r ic e ş ti, sacramentala sau canonice, c i ş i avînd oa
punct de refe rin ţă pe m artixii e i, adioă pe s t î l p i i permanenţi
pe oare se reazimă templul e i. De aceea, orice Biserică looală
are datoria să asigure a t ît succesiunea apostolică a episcopa­
tulu i său, dar, mai ales, să id e n tifio e pe s f i n ţ i i săi, pe cei
veohi ş i pe oei noi, fără de oare ea nu poate f i "Biserica Dum­
nezeului celui viu, s t îlp ş i temelie a adevărului1* ( I Tim., 3,
15). D e a ltfe l, din 1956, numele sfîn tu lu i Ierarh * o s if cel îlou
de la Partoş este menţionat în calendarul B is e r ic ii Române la
15 septembrie. Tradiţia aghio'grafică reprezintă a s tfe l şuviţa
de aur în frîn gh ia ce formează continuitatea, v ita lita t e a ş i
permanenţa B is e r ic ii. Suooesiunea apostolică a oelor h iro to n iţi
prin punerea m îinilor ş i id e n t ific a ţ i prin purtarea p otiru lu i,
ş i succesiunea s f in ţ ilo r , a oelor h iro to n iţi prin je r t fă ş i
id e n t ific a ţ i prin purtarea cru cii, sînt cele două mari semne
după oare se recunoaşte tra d iţia sfîn tă a unei B is e ric i.
Pe de altă parte, prin canonizarea unor e fin ţ i români
ş i prin extinderea oultului unor s fin ţ i cu c in s tire locală
(Cuvioasa Parasoheva, de la Ia ş i — 14 ootombrie; îîuoeniţa F ilo—
te ia , de la Argeş - 7 decembrie; S fîn tu l Grigorie Deoapolitul,
de la B istriţa -V îlo ea - 20 noiembrie; 3fîntu l Dimitrie cel îTou,
din Buoureşti - 27 octombrie; Cuviosul Nicodim,de la Tiamana -
26 deoenbrie; Sfîntul Ioan Valahul - 12 mai), Biserioa Română
iese din orbita e i looală ş i intră în orb ita universală a aghio—
g r a fie i ortodoxe. Recunoaşterea reciprooă a s fin ţ ilo r a fo s t
totdeauna un semn de sobornioitate ş i de plenitudine.
Biserica axe conştiinţa plenitu din ii sale mai ales în
oomuniunea s f in ţ ilo r , în to ta lita te a rugăciunilor de m ijlocire
a oelor oare stau la în ch eietu rile e i v it a le . Comuniunea sfin ­
ţ i l o r este semnul u n iv e rs a lită ţii B is e r ic ii, dar ş i un semn de
judecată pentru toate d iviziu n ile din Biserioa is to rio ă , pentru
 - 111 -

toate tensiunile oe există între oreştin i ş i întTe B is e ric ile

lo c a le . Unitatea B is e r ic ii locale ş i universale deoutge din.
comuniunea s f in ţ ilo r , din m ijlo c ir ile şi laudele lor neconteni­
te "ca t o ţ i să f i e una". Tradiţia aghiografioă românească îm­
bracă sem nificaţii multiple. Totdeauna biografia s fin ţ ilo r a
jucat un ro l hotărîtor pentru îndrumarea sp iritu ală a credin­
c io ş ilo r (Ion Năstase, P ro filu l moral al s fin ţ il or român i, în
"Ortodoxia", 1974, nr. 2, p. 352-362). "Să ceroetezi în fieca re
z i ohipurile s fin ţilo r ca aă a f l i odihnă în ouvintele lo r " , z i-
*
00 învăţătura celor 12 Aposto l i (IY , 2 ). Bste vorba nu numai de
valoarea e i morală, ci şi de valenţa e i teologioă. Căoi teolo­
gia are ceva în oomun ou modul de viaţă al s fin ţ ilo r , cu asceza
"războiului nevăzut", ou s p iritu a lita tea îndumnazeirii.
In v ia ţa s fin ţ ilo r , biografia este inseparabilă de
teolo gie, aoeasta fiin d însăşi is to r ia v i e ţ i i lor cu Dumnezeu.
A faoe teologie înseamnă a vorbi de modul în care trăim z i de
z i oolooviul nostru cu Dumnezeu, de apologia ş i s fin ţire a nume­
lu i Său în lupta ou păcatul ş i nedreptatea acestei lumi.
S fin ţ ii reamintesc B is e r ic ii unul din p rin c ip iile
evanghelica ale existen ţei şale, anume oă puterea e i stă în
oruoe, în suferinţă, în ie rta re ş i je r tfă ; oă tăria ei stă în
slăbiciunea e i, deoarece ea ia rtă neoontenit ş i iubeşte pînă la
capăt. Sfîntul este cel mai vulnerabil membru al B is e r ic ii, cel
rpaj slab, pentru oă "toate le suferă, toate le orede, toate le
nădăjduieşte, toate le rabdă" ( I Cor., 13, 7 ). Dar, tocmai pen­
tru că poartă în sine slăbiciunile tuturor, e l este oel mai pu­
tern ic. S fin ţ ii nu sînt m oralizatori sau modele etio e . Numele
lo r adevărat este "purtători de Dumnezeu" (t e o fo r i), sau "purtă­
to r i de Hristos" (h r is t o fo r i), oum zioe sfîn tu l Ignatie ( Către
Sfaseni. IZ, 2), deoareoe e i reproduc stigmatele lu i Hristos în
trupul lo r (G al., 6, 17). Cu s f in ţ ii ş i m a rtirii săi, Biserica
poate id e n tifio a "semnul ouielor" pe care Iisus Hristos le poar­
tă în trupul Său în via t (In , 20, 25-28). Pentru oai d in tîi cre­
ş tin i, martirul este "proba evidentă a parusiei Domnului"
( Spiatola oătre Diognet, V II, 8-9). Moaştele m artirilor au fost
venerate totdeauna ca semne ale îndumnezeirii f i r i i umane, ca
dovadă a n o ii c r e a ţii, a în v ie r ii ş i împărăţiei lui'Dumnezeu
(0 antologie aghiografioă ortodoxă - Orthodox Sainta, în 2 vo­
lume (1976 ş i 1978), a fost publioată de George Poulos, la
Holy Cross Orthodox Press, 3rookline, Massaohusatts).
- 112 “

S fin ţii sînt creatori de comuniune, de solidaritate ş i

de împăcare, acolo unde egoismul şi individualismul rid ică fron­
tie re între oameni ş i pervertesc r e la ţ iile lo r. Trăind direot
din cea d in tîi comuniune care este Dumnezeu - Sfînta Treime, co-
muniunea s fin ţilo r constituie forţa de atracţie a comunităţii
creştine. C reştinii sînt a s tfe l trim işi să trăiaaoă împreună nu
pentru că unirea face puterea, -ci pentru că Dumnezeu însuşi e
comuniune de persoane, pentru că păoatul înseamnă degradarea so­
lid a r it ă ţ ii cu semenii ş i pentru că nimeni nu poate ro s ti numele
lu i Dumnezeu, deoît împreună cu a l ţ i i .
Cu s f in ţ ii ş i m artirii săi, Biserica Ortodoxă Română
posedă adevărata rezistenţă în momente şi evenimente istorice
d if ic ile . Doi ierarhi oxtodooşi, I l i e lo rest ş i Sava Brancovici,
rezistă cu tărie prozelitismului calvin străin, la jumătatea se­
colului al X7TI-lea,în Transilvania. Un secol mai tîr z iu , doi
călugări, Visaxion Sarai ş i Sofronie de la Cioara, şi un mirean,
Oprea Miolăuş, plăteso ou viaţa lor opoziţia împotriva uniaţiei
oatolioe în aceeaşi regiune. In aoeastă perioadă, oalvinizarea
agresivă impusă de stăpînirea străină maghiară a Ardealului, cum
şi ofensiva catolică pentru extinderea ju ris d ic ţie i episoopului
de Roma asupra ortodocşilor români din Transilvania nu erau
simple acţiuni de prozelitism confesional, oi adevărate misiuni
p o litic e antinaţionale. Sie puneau în pericol nu numai credinţa
şi litu rgh ia ortodoxă, care aveau în această regiune o le g itim i­
tate apostolică, c i ş i identitatea etnioă, limba şi cultura na­
ţ i e i române, oare aveau o origine seculară. Pătimind pentru
Ortodoxie, m artirii B is e ric ii din Transilvania au su ferit pentru
cultura şi limba română (Ep. Antonie Plămădeală, Oh episod im­
portant din lupta pentru limba română, în "Ortodoxia",
222 (1978), nr. 3 ) .
Desigur, Biserica Ortodoxă Română evocă acum aceste
pagini de calendar eroio nu cu in te n ţii antiecumenice, oi anume
pentru a venera pe cei ce au creat is to ria e i sfîn tă prin je r t­
fa lo r ş i pentru a elogia pe cei ce au instaurat astăzi un nou
climat ecumenio în oare tensiunile confesionale ş i etnice s-au
redus. .
In fin e, soborul s fin ţilo r constituie nuoleul inde­
s tru ctib il al B is e rio ii Isto ric e . Ideea de "rămăşiţă", de "re­
stul credincios" este tot a tît de biblioă ş i ortodoxă, oa ş i
 - 113 -

cea da poporul lu i Dumnezeu. In oale nai deznădăjduite clipe ale

existenţei sale, Biserioa recurge la îndurarea lu i Dumnezeu în
numele acestui mănunchi de s fin ţi, v is tie r ia sa ascunsă ş i re­
zerva sa ultimă, cunoaoută doar lu i Dumnezeu! "Si de sînt undeva
între noi unii care se tem de numele Tău ş i păzeso porunoile Ta­
le , o parte mioă oarecare, aleasă, sănînţă bineouvîntată, v i-
sterie asounaă, pa care Tu unul o ş t i i ş i o păzeşti ascultă,
ca un hun, pe aceştia care cheamă faoerea Ta de bine ş i mila Ta
asupra noastră, ş i primeşte rugâoiunile lor oe se aduo Tie, pen­
tru poporul cal oe a g ie ş it, Stâpîne iubitorule de oameni"
(Hugăoiune la izbăvire de outremul, M olitfeln io, ed. 1971, p.
393).

I I . INTEGRITATEA BISERICII ORTODOXE ROmI î IE

Patriarhia Homână se pregăteşte să oomecoxeze anul
v iit o r , 35 de ani de la reintegrarea B is e ric ii române unite (sau
greoo-oatolioe) din Transilvania în sînul B iserio ii Ortodoxe Ro—
mâne. La 21 octombrie 1948 un grup reprezentativ de protopopi,
preoţi ş i oredinoioşî "u n iţi", reuniţi în catedrala ortodoxă din.
Alba Iu lia , au hotărît desfiinţarea "u n irii cu Biserioa Romei"
din 1698-1701 ş i revenirea B is e ric ii lor în lăuntrul B is e rio ii
Ortodoxe din Transilvania. Deşirată în con d iţiile prozelitismu­
lu i catolic în Europa oentrală ş i orientală de la s fîr ş itu l se­
colului al IV II-ie a , reîntregirea B is e ric ii Ortodoxe din Tran­
silvania a fost mai mult deoît o necesitate istorică ş i eolezio-
lDgică. Transilvania, spaţiu misionar ş i pastoral ortodox de la
origine, nu a îngropat sub tăoere actul u n irii din 1700. Aoeastă
oonştiinţă a exprimat-o oel mai bine mitropolitul Nioolae Bălan
(1920-1955), pentru oare Biserioa Română unită din Transilvania
aparţine de drept ş i de fapt, in evita b il, Ortodoxiei româneşti.
In ajunul acestei aniversări, papa Ioan-Paul al II- le a ,
la repezeala ou oare vrea să xsoupexeze sp aţiile fost uniate ş i
ou care vrea să oîştige oursa acumani sinul u i, a recurs la anumite
gesturi oare îaourajează resuscitarea uniatismului român, în
afara ţ ă r ii. Este adevărat că în aceet moment iatorio partioular
Papa nu invooă pretenţii confesionala, oi foloseşte un pretext
nou, aoela a l drepturilor omului şi lib e r t ă ţ ii religioase, pre­
text - o r e d ila c t al ncmurn -hătn ni* r»nmân» n M t . SS n a-Pa-ra ft ily -H
 114 -

(V ezi: Ion Raţiu, în Tabiet, 2 sept. 1373; Pierre Ohernan şi

J.Ooia, îa 13tin a , ar. 2-3, 1978). Cu aosasta, Papa Ioan Paul al
I l - l e a , reluînd tra d iţia lu i Pius al X H -Iaa con sfin ţită în en-
c io lio a H3 i3 e rio ile Or ien ta lan. din 15 deoembrie 1952, xedesohi-
de un oontenoios oanonio ş i p o litio pe oare oatolicismul î l are
de aeoole nu numai cu Ortodoxia românească, o i ş i cu alte Eise-
r io i Ortodoxe. Aoeaata ae vede ş i din aceea că papa nu a respins
p o ziţia , c i doar declaraţia sinodului catolic ucrainian, ţinut
în noiembrie 1980, oare a declarat nul sinodul de la Lvov (1946)
în care se consfinţise integrarea B isex io ii uorainiene de rjLt
bizantin în 3iserica Ortodoxă Rusă.
Din is to r ia propriei aale ţă r i, Polonia - al cărei
prim botez a fo s t ortodox - Papa ştie oă Biserica Ortodoxă a.
condamnat totdeauna uniatisnul nu numai ca fiin d o metodă an ti-
eounenioă, o i ş i ca o contradicţie eoleziologioă (Vezi Răspunsul
P atriarh ilor Ortodocşi ră să riten i, din 1848, la scrisoarea Papei
Pius al rx-lea: "In suprema P e tri", de la înoeputul aceluiaşi
an. Pentru p atriarh ii ortodocşi "întoarcerea d isid en ţilo r" este
o erezie ş i un anacronism în acelaşi timp). Apoi, papa a în regi­
strat vooile B is e rio ilo r uniate din Orient, oare, cu ocazia Con—
o iliu lu i al 2-lea da la Vatican, au cerut să reoapete ceea oe au
pierdut prin unirea cu episcopul de Roma: autonomia bisericească
looală ş i iden titatea oulturală. In fin e , papa ounoaşte bine oă
predecesorii săi imediaţi au luat aot de prooesul de eliberare a
u n iţilo r ş i de integrare a lo r în B is e ric ile Ortodoxe respective
(în 1946 - în Ucraina, în 1948 - în Transilvania). Toornai de
aceea, dîndu-şi seama că toate aceste r e a lit ă ţ i dezic metoda
uniaţismului, Papa a ales pentru revendicările aale pretexta noi,
oontroversabile.
Desigur, nu stă în s p iritu l Ortodoxiei să cadenţeze
ecumenistaul grăbit al papilor, nioi să răspundă la acuzaţii po­
lemice, prin ir it a r e ş i o s t ilit a t e . Totuşi un ouvînt ferm tre­
buie să f i e spus a t ît pentru încurajarea celor care se a flă în
sinul B is e r ic ii Române de 35 ani, o ît ş i pentru descurajarea
celor puţin n o stalgici ai uniatismului, la oare se referă papa.
Uniaţismul a fo s t construit pe anumite p rin cip ii
eoleziologice care au dictat nu numai organizarea internă a ca­
tolicism ului, c i şi expansiunea sa universală. In primul rînd
' este vorba de însăşi oonoepţia despre universalitate a B is e r ic ii
 - 115 -
\

romana, concepţie formată în izo la re , în afara oricărui dialog

ou Ortodoxia, în c o n d iţiile p o litic e ş i culturale ale Occiden­
tu lu i la tin din evul mediu. Universalitatea a fo s t conoepută
pur ş i simplu oa extindere geografică a ju r is d ic ţie i directe ş i
imediate a episcopului de Soma, asupra tuturor episcopilor ş i
cred in c io şilo r. De a lo i, in filtr a r e a universală a B is e r ic ii de
Roma. Catolicismul roman ar f i legitim pretutindeni, nu numai
la Roca, c i ş i la Constantinopol, în A frica , în Asia, în Ameri­
ca, chiar dacă în aceste locuri există 3 is e r io i apostolice ş i
is to r ic e , organizate înainte de venirea o a to lio ilo r ş i care nu
au recunoscut vreodată că legătura canonică ou episcopul de Ro­
ma ax ţine de natura B is e r ic ii. Catolicismul eete/în proces de
extindere universală. Or, tocmai aoest proces a fo s t denunţat
de B is e r ic ile Ortodoxe care nu au cedat episoopului de Roma de-
c ît o ju ris d ic ţie locală , regională, lim ita tă . Proiectul "bise­
r ic ilo r , unite" nu v iza deci repararea shismelor ş i unirea din­
tre Orient ş i Qcoident, oi oolonizarea Orientului de către la ­
t in i.
Apoi, uniatismul a fo s t nutrit de impresia falsă oă
ortodooşii se pot nn-t ou Roma fără să părăsească Biserica lo r ,
deoarece aceştia î ş i păstrează " r it u l" . Ortodoxia a fo s t redusă
a s tfe l la o formă de r i t , la r it u l bizantin. Cîhd un preot ro -
mano-oatolio celebrează litu rgh ia bizantină, poate da impresia
că aoea litu rg h ie este a unei comunităţi ortodoxe. Dar papa oe-
lebrînd litu rg h ia sfîn tu lu i Ioan Hrisostom nu devine ortodox î
Unii pretind oă u n iţii au pus în valoare tr a d iţia oultioâ orto­
doxă în lăuntrul B is e r ic ii apusene. A l ţ i i văd în uniatism o in­
s titu ţie de contact, sau o etapă provizorie către deplina uni­
tate dintre Ortodoxia ş i Catolicism. Bar pînă acum nimeni nu a
putut apune oare este id en titatea eclesio lo g ică proprie a Bise­
r ic ilo r unite, pentru că uniatismul are la bază tocmai descali­
fic a re a e c le s io lo g ic ă a "shism aticilor", ameninţarea canonică
împotriva "d is id e n ţilo r ră s ă riten i". Singura lo r valoare este
"r itu l".
In ofensiva episoopului de Roma pentru a extinde ju­
r i sd ioţia sa în Orient, s-a nesocotit anume autonomia b is e ri­
cească locală, oare face parte din d e fin iţia însăşi a Ortodoxi­
e i. Una din nefastele in te n ţii ale oruoiadelor a fo s t înlocui­
rea p atriarh ilor ortodooşi ou patriarhi la t in i, la Antiohia ş i
- 116

Ierusalim în 1098-1099 ş i la Constantinopol în 1204. Ca urmare a

cruoiadei a IY-a (1202-1204), la t in ii se instalează la 3izanţ ş i
în A3ia lic ă , silind patriarhul ecumenic să se refugieze la îli-
ceea.
Ohiatismul a p ro fita t de insinuarea că B is e ric ile Or­
todoxe, o îtă vreme nu mai au protecţia statelor respective, sînt
în tr-o atare de supravieţuire. Biserica Ortodoxă n-ax putea să
existe decît oa Biserică de Stat. LJai mult, ea este ataşată în
mod tra d iţion a l de un anumit tip de stat oreştin, de aoeea nu
s-ax putea acomoda cu orice autoritate c iv ilă . In această atare,
singurul m ijloc de redresare ar f i unirea cu Borna, care ar o fe r i
protecţia statului Vatican. De fa p t, sinoadele unioniste dintre
greoi ş i la t in i (Lyon - 1274, Perrara-Florenţa - 1443), se orga­
nizează într-un oontext de maxi d ifio u ltă ţ i pentru Ortodoxie.
Ele însă au fo s t respinse de poporul oredinoios, oare a preferat
să menţină ahisma decît să compromită in teg rita tea t r a d iţ ie i or­
todoxe. Ohiatismul presupune deci o anumită id eologie despre
statul creştin . ITu este de mirare că grupurile uniate române din
afara ţ ă r i i sîn t în deplină cooperare cu grupurile ortodoxe din
" e x il" , ambele propovăduind nostalgia ţarismului, a unui imperiu,
oreştin medieval.
Uniaţia din Transilvania - te r ito r iu român ş i ortodox
de la origine - are aspectele e i partioulare, oare pot f i rezu­
mate a s tfe l:
După anexarea Transilvaniei de către imperiul austriac
(Pacea de la K arlovitz - 1699), o a t o lic ii întreprind o mişcare
de propagandă ş i prozelitism în rîndul ortodooşilor din această
regiune. Pregătită de ie z u iţ i sub conducerea primatului Ungari­
e i, oardinalul Eollonioh, sub pretextul p r iv ile g iilo r naţionale ,
ş i b is e rio e ş ti pentru românii u n iţi, uniaţia a av.ut un dublu
aspeot: prozelitism confesional ş i oprimare p o litic ă . In con­
textu l s o o io -p o litic al vremii nu era p osib ilă o exprimare lib e ­
ră din partea ortodooşilor, n io i dialog, n ioi tra ta tiv e . A fo s t
o unire impusă, papalitatea folosind fără sorupule oolaborarea
p rin cip ilor s tră in i. De aceea, prooesul de dezvoltare naţională
ş i de elib erare socială a românilor din Transilvania nu a fo s t
deloc s p r ijin it prin uniaţie. Creind ambiguităţi în problema
confesională românească, uniaţia a complicat problema naţională
românească. Ohiaţia, fără să vrea, s-a transformat într-un ou-
 117 -

rant politic* oara înpiedioa dezvoltarea naţionalismului auten­

t ic , aşa cum a argumentat Nichifox Crainic. Hai î n t l i pentru că
însăşi autonomia ş i lib erta tea u n iţilo r au fo s t sugrumate. Ro­
mânii ortodocşi din Transilvania nu au crezut în uniaţie ca
formă de elib erare. Mişoarea lu i Sofxonie de la Cioara (1756}
- care a oonvooat un sinod antiunionist la Alba Iu lia , în fe ­
bruarie 1761 - , revoluţia lu i Horia, Cloşca ş i Crişan (1784-
1785), sînt adevărate mişcări ortodoxe naţionale care n-au-cre­
zut în u n iaţie. Apoi, pentru că u n iţii au fo s t o b lig a ţi să ur­
meze p o litic a ronano-catolioismului maghiar din Transilvania,
Biserioa Română unită nu a avut niciodată o independenţă pro-
priu -zisă. La încoronarea de la Alba Iu lia , în 1922, a regelui
Ferdinand ş i a regin ei Maria, re prezentanţii u n iţilo r au stat
la distanţă, ia r episcopul lor a refuzat să intre In catedrala
ortodoxă.
CEniaţia din Transilvania venea în c o n flic t direot cu
lupta pentru autonomia bisericească a ortodocşilor, care nu
este o simplă chestiune de administraţie ş i de organizare, oi
ţine de însăşi in tegrita tea B is e r ic ii looale. (D e a ltfe l, unia-
ţia vizînd ttdismembraţia l e g i i " , a obţinut desfiinţarea Mitropo­
l i e i ortodoxe de la Alba I u lia ). Cel. mai solid obstaool împotri­
va înoercărilor unionista î l constituie autonomia ş i autooefa-
l i a B is e r ic ii Ortodoxe lo c a le . Biserica locală, ca en titate na­
ţională ş i id en titate culturală, are valoarea ei proprie.
Nu este de mirare că, ou o ît organizarea autonomă a B is e r ic ii
ortodoxe române din Transilvania se rea liza în fapt, cu a t ît
existenţa B is e r io ii unite devenea un non-sens. Xn lupta sa pen­
tru o Biserică Ortodoxă autonomă din Transilvania, (re a liz a tă
in 1863)i M itropolitul Andrei Şaguna (1864-1873) a-a gîndit la
t o ţ i românii ardeleni. Pentru M itropolitul Nicolae Bălan (1920-
1955) principiu l naţional stă la baza B is e rio ii ortodoxe looale,
de aceea e l nu a putut tolera o Biserică "ixnită", adică în afa­
ra unei B iserioi autonoma oTtodoxe a românilor de pretutindeni.
Autonomia tradiţion ală a Ortodocşilor mergea mînă în mină cu
iden titatea lor naţională ş i culturală.
Uniaţia uita nu numai oă Biserica Ortodoxă Română
este o Biserică autonomă, naţională, c i ş i că poporul român
este un popor ortodox de la înoeputul lu i. Sate adevărat, e
singurul popor la tin în oomuniunea ortodoxă, de aoeea e l are
- 118

valoare da simbol. Uniaţia a înoercat însă o inversare a v a lo ri­

lo r. Astăzi ea oontinuă să afirme oă creştinismul, veoixi românesc
a fost înglobat în ju risd icţia romană ş i că de abia din ceoolul
al I* - le a el ar f i trecut în emisfera Ortodoxiei bisantino-bul-
gaxe. Ortodoxia B is e r ic ii Române ar f i un adaos tîr z iu b iza n ti-
no-slav, ceea ce e o confuzie patentă nu numai între Ortodoxie
ş i bizantinism, oi ş i între la tin ita te şi catolicism . Or, n io i
c o r ife ii Ş c o lii ardelene (Gheorghe Şincai ş i Petru Llaior, edu­
caţi la Pe Propaganda Pi de în Roma, ia r Smuel Hicu, la Tiena),
care au făout elogiu l la t in it ă ţ ii noastre oa id en titate naţiona­
lă ş i oulturală, nu au invocat catolicismul ca formă confesiona­
lă proprie naţiunii române. Desigur, Şcoala ardeleană a juoat un
ro l important în promovarea drepturilor naţionale ale românilor.
Par catolicism ul, care a încercat în multe rînduxi să pătrundă
în sp aţii româneşti ortodoxe, s-a iz b it de o rea lita te iredu cti­
b ilă : Biserica Ortodoxă este in s titu ţia oar9 a luat parte la
constituirea poporului român. Aceasta a fo s t vocaţia e i origina­
ră. S piritu alitatea ş i cultura românească sînt - prin ţesutul
lor originar ş i origin al - ortodoxe. D ealtfel,’ Biserioa Română
este singura Biserică Ortodoxă oare foloseşte da seoole limba
i
vorbită ş i lite r a r ă oa limbă litu rg ic ă , oeea ce a creat pentru
Biserică p o s ib ilită ţi imense de în rîu rire în toate domeniile:
artă, muzică, cultură, litera tu ră. A stfel, uniaţia trebuie eă-şi
dea seama oă este mult mai importantă prezenţa la t in it ă ţ ii Bi­
s e x io ii Române în Ortodoxie, deoît influenţa ritu lu i bizantin
în oatolioism, prin uniaţie.
Uniaţia are şi alte aspeoţe oare nu au fo s t menţionate
a io i. De pildă, rolu l e i în formularea drepturilor p o litic e ale
românilor'din Transilvania, ou toate că aoelaşi r o l l-a jucat ş i
Biserioa Ortodoxă Română din Transilvania. Desigur, p reten ţiile
e i naţionale nu 3e pot oompara ou caracterul legitim naţional al
B is e r ic ii Ortodoxe Române. D ealtfel, c r itic a u n iaţiei nu mai
poate f i dusă exclusiv în oadrul raportului dintre Ortodoxie ş i
românism. Acest cadru a dus pe mulţi ortodocşi la naţionalism
9xoesiv ş i la o eclesiologie exclusivă. Sxistă un a lt cadru în
care uniaţia nu mai are nici o le g itim ita te: in tegritatea Bise­
r i c i i Ortodoxe loo a le. Uniaţia vine în oontradioţie ou autonomia
bisericească ş i identitatea culturală a 3 i3 e r io ii Ortodoxe Româ­
ne. In aoest sens, Biserioa Eomână -unită din ţară aparţine în
mod in e v ita b il Ortodoxiei româneşti. In epooa aotuală, în care
 - 119 -

Liişcaxea ecumenică a aooa la iveală convergenţe teologice 3 a;jore

îmtre B iserici ş i elemente fie solidaritate ş i fie mărturie cre­
ştină comună, nimeni nu trebuie să nai pună la îndoială in teg ri­
tatea B is e ria ii lo ca le. Uniaţia este vulnerabilă nu pentru c l i ­
matul pe care l-a creat în Transilvania - nu este vorba fioar fie
a ţine seama fie sensibilitatea ortodocşilor, aşa cun regretă
adesea o a to lio ii o i, pentru nerespectarea autonomiei Bisexi-
o i i Ortodoxe Române, în in tegritatea e i.
înţelegem că în eoumenismul 3ău grăbit, papa Ioan-Paul
al I I - le a fioreşte aă prescurteze drumul "în toa rcerii" prin va­
rianta uniaţiai. înţelegem că Biserica Romano-Catolică are azi
d ific u ltă ţi unilaterale cu uniatisnul. 3iserioa Română a fost
lib erată de aoeate d ific u lt ă ţi. 3a vrea să ae consaore dialogu­
lu i teologia ou Biserica Romano-Catolioă, înoepînd ou cea din
România, oare cuprinde comunităţi de origine maghiară, germană
ş i română. Aoest dialog s o lio ită un efort serios căoi plnă acum
între Ortodoxie ş i Catolicism nu există n ic i reciprocitate sa­
cramentală, n ic i ega litate oanonioă. ÎToi sperăm că "Tomos
Agapis" nu va f i pus la "index", c i va continua să inspire dia­
logul s i oomuniunea
:/•
fiintrs cele două1 B iserici surori.

III. ORTODOXUL ROMÂîTSAăcl IH COiiUITIIATSA ECULENIcI

Prezenţa Ortodoxiei Române se face azi din oe în

ce mai simţită în spaţiul creştinismului apusean. Aceasta nu
numai 3ub formă pastorală şi litu rg ic ă , adică prin parohiile
din oadrul episcopiilor cin Europa oocidentală, Statele Ohite,
Canada ş i Australia, oi ş i sub forma creaţiei teologice, prin
p u b lica ţiile te o lo g ilo r români în limbi străine. Pînă nu de
mult, Ortodoxia era cunoscută în Oooident cu deosebire prin
oentrele episcopale ş i nisionare greceşti ş i prin p u b licaţiile
ş i conferinţele teo lo gilo r din emigraţia rusă. Bălă îndoială,
aoestea au avut un rol decisiv în a deschide multe punote de in­
trare ş i de oontact între confesiunile ozeştine, luoru care,
mai alee la înoeput, n-a fost deloc uşor nu numai din cauza
acelei lo c a liz ă ri regionale a B isericilo r is to ric e - c a to lic is ­
mul la tin fiin d id e n tific a t cu " creştinismul apusean", iar
Ortodoxia cu "Biserica răsăriteană" - ci ş i cin oauza unui spi­
r i t ecumenic necaturizat. Biserica română participă aoum la
această luorare de prezentare a Ortodoxiei în Occident, într-o
 120

ambianţă favorabilă creată de Mişcarea ecumenică, la care narti-

oipă -toate confesiunile, indiferent de importanţa lor istorică,
da tendinţa lor litu rgică şi de organizarea lor canonică. Cu
toata aoastea, ea este solio itată să facă un e fo rt în plu3 pen­
tru a pune în valoare propriul ei caracter şi propria ei vocaţia»
aoeea de a f i o altă faţă a Ortodoxiei, fără a se lăsa absorbită
de c e le la lte ortodoxii, greacă şi slavonă, mai de mult cunoscute
în acest spaţiu. Dar în ce oonstă caracterul Ortodoxiei româ­
neşti, oare sînt elementele particulare esenţiale pe care le poa­
te o fe r i în contactul e i cu creştinismul european ? Care sînt
exigenţele unei prezenţe autentice Tomâneşti în Occident astăzi ?
Iată oîteva din aceste accente speoifioe:
In primul rînd vechimea seculară a creştinismului româ­
nesc, conştiinţa oă Biserica română are în spatele ei o continui­
tate apostolioă directă, o is to rie universală. Techinea ei apo­
stolică are nu numai probe is to rio e , oi şi amprente culturale ş i
teologice evidente oare fac parte din tezaurul creştinismului de
totdeauna şi de pretutindeni. Cele ce se numesc astăzi "Orient"
şi "Occident", se găsesc oa elemente primordiale în însuşi aotul
ei de geneză. In aoest sena, este destul să fie amintite inscrip­
ţia ş i monograma oreştină ( "Sgo Zenovius votum posui") descoperi­
te la Biertan - oibiu, oare atestă existenţa unui cult în limba
română în secolul al IT -lea în aoeastă parte a Daciei. Simbolul
vechimii ş i u n ive rs a lită ţii Ortodoxiei româneşti rămîne însă
Ioan Casaian, teolog daoo-roman din Sciţia romană - Dobrogea,
s ta b ilit la Marsilia, und-e moare oătra 435.
Biserica Română este aşadar una din ramurile cele mai
vechi ş i 'cele mai autentice ce s-a dezvoltat în tulpina origina­
ră a creştinismului apostolic. Sa nu este o in s titu ţie istorică
de împrumut'şi n ici o invenţie religioasă a unei "pături culte".
Is to ria e i nu începe cu obţinerea autonomiei ş i autocefaliei, în
1885, sau cu organizarea e i oa Patriarhie, în 1925* Fapt unio,
is to ria e i coincide cu is to ria poporului român ca entitate etni­
că ş i oulturală. In curînd ea va sărbători 625 de ani de la recu­
noaşterea canonică a nucleului viito ru lu i patriarhat, Mitropolia
T ării Româneşti ou scaunul la Curtea de Argeş (1359).
O trăsătura majoră a creştinismului românesc este con­
substanţialitatea dintre Ortodoxie şi romanitate. Toţi marii
i 3to rio i români subliniază cu tărie o legătură isto rică specială
 - 121 -

întrs credinţa ortodoxă şi poporul român. Ortodoxă ş i caoo-rona-

nH în aoelani timp, aceasta î i oferă un etos original oaxe 3e
vede în configuraţia e i etnică ş i culturală, dar nai cu seană
în limba ai, elenentul creator ce oultură. Biserica Română sete
d e a ltfe l singura Biserică Ortodoxă din luna de linbă romanică ş i
singura care foloseşte în cult limba vorbită a poporului. Rona-
nitataa Ortodoxiei române are nu nunai aspectul verbal, lin g v i­
s tic , c i se referă la o serie de categorii intelectuale, a r ti- '
stioe ş i sooiale în care 3-a exprimat oredinţa ai ortodoxă. Or­
todoxia românească a purtat însă o luptă continuă pentru a nu
rămîne tributară în nod exclusiv nioi oonţinutului ei teologio
şi litu r g ic asimilat din trad iţia bizantină, n ici formelor oul-
turala determinate da romanitatea e i, căuţînd de la înoeput un
caraoter simetrio propriu. In epoca modernă, ea a făcut efortu ri
3erioaae pentru a se debarasa de oategorii ş i forme extreme im­
puse fie de elenism, f i e de slavonism (a 3e vedea în aoe3t sena
reaoţia te o lo g ilo r români la congresul fa c u ltă ţilo r de teologie
ortodoxă, de la Atena, 1936, contra oelor oare pretindeau "re-
elenizarea" ortod oxiei). Din acest moment, ea devine mai conşti­
entă de faptul că roadele oultuxale, a rtis tic e ş i poetice ale
oredinţei ortodoxe în spaţiul românesc poartă amprenta unei sin­
teze în tre Ortodoxie ş i romanitate. Aoeastă sinteză se poate ve­
dea, de pildă, în domeniul te o lo g ie i. Teologul român simte to t­
deauna necesitatea de a "orea", de a dezvolta ş i exterioriza, de
a căuta - conştient de pragul transcendenţei ş i de marginea lim­
b ii - analogii ale misterului în 3inboluii, imagini ş i forme.
Teologia este nu numai ouvînt, articulare verbală, sistematizare
soolastioă, ci ş i icoană, reprezentare simbolică, doxologie. Or­
todoxia românească este o oftodoxie pluridimensională, a forme­
lo r, aşa oum se vede în arhitectura bisericească din muntenia, o
Ortodoxie vizuală, estetică, aşa oum dovedesc frescele b is e r io i-
lor din Buoovina şi iuoldova.
Acelaşi principiu al sin tezei între conţinut şi formă
se poate observa ş i în viaţa spiritu ală, în oare gîndirea ş i
sen sib ilitatea, logosul ş i etosul, oontenplaţia ş i etioa sînt
inseparabile. Libertatea şi ordinea, comuniunea şi disciplina
sînt de egală valoare şi importanţă. Caraotarul daoo-raman se
vede în acea preferinţă pentru v iz ib ilit a t e a disoretă a B iseri­
c i i , pentru aspectul e i in stitu ţion al neîngxoşat, pentru
 122

umanitatea comunităţii. Spiritu l filo c a lic n istio ş i personali­

z a i ortodox, într-un cuvîat caisa contemplativă a rugăciunii
ş i cultului nu renunţă la sim plicitatea naturală a r e la ţ iilo r
umane, la forma umană a e t i c i i . De a ic i sentimentul ie plenitu­
dine, de integrare a d iv e r s ită ţii naturale într-o unitate s p iri­
tuală.
Legătura organică dintre credinţă ş i cultură face par­
te din expresia autentică a O rtodoxiei rom âneşti. Dat fiin d
faptul că credinţa nu poate f i comunicată fără limbă, f i e ca
tra d iţie orală, f ie oa litera tu ră scrisă, ş i dat fiin d faptul că
între limbă ş i cultură există o unitate indisolubilă, Ortodoxia
românească nu poate f i d ezlip ită de cultura naţională. In comu­
nicarea credinţei, limbajul ş i cultura sînt indispensabile. In
acest act de comunicare - ş i de oumineoara - a ouvîntului lu i
Dumnezeu, Biserica traduce B iblia în limba română ş i foloseşte
limba în oult, creînd a s tfe l o comunitate culturală. Bisouţia
despre raportul dintre Ortodoxie ş i românism, dintre cultura ma­
joră ş i aea populară, care a creat atîtea animozităţi în trecut, ’
trebuie să f i e orientată în aoeaată perspectivă. Cu a lte cuvinte
afirmarea "românescului" din Ortodoxia noastră este un act de
i
fid e lita te fa ţă de expresia verbală ş i rea lita te a culturală a
credinţei. Separarea dintre credinţă ş i verb, dintre cult ş i
cultură, (oare se face fie prin fo lo sirea unei limbi litu rg ic e
neînţeleasă de popor, ca în B is erio ile slavone; f ie prin aliena­
re intelectuală, antioulturalâ, ca în grupările evanghelicej,
este străină Ortodoxiei române, câoi credinţa nu poate f i mărtu­
r is it ă ş i comunicată fără grai, fără tra d iţie orală, fără întru­
parea ei în opere de cultură ş i de artă. Biserica se adresează
lumii prin limba oamenilor ş i cultura umană. Comunitatea b is ex i-
oea3oă devine a s tfe l o oomunitate de credinţă ş i o oonunitate
culturală în acelaşi timp. Desigur că mesajul oredinţei nu tre­
buie să f i e confundat cu cultura unui popor 3au ou ideologia
unei a o o ietă ţi. (După teza lu i Llax ’»"aber r e lig ia este cel din­
ţ i i faotor de oultură, dar o cultură poate orea bariere contra
comunicării credinţei, după cum o ideologie poate f i destructivă
pentru r e l i g i e ; . De a io i, n ici separarea oredinţei de culţuxă,
- ceea ce ar duce la un creştinism acultural - , n ic i absorbirea
oredinţei în cultură ş i ideologie, - ceea ce ar duce la un cre­
ştinism naţional sau id e o lo g ic .’ Oricum, Ortodoxia românească
 124

prelungeşte dincolo de viaţa in te rio a ră în nodul de a t r ă i ta

sooietate, deterninîud i n s t i t u ţ i i l e 9cononio3 ş i so c ia le ale
a c esteia.
Desigur, 3iserica, făcînd aceasta, nu schimbă v a lo rile
Evangheliei după vremuri ş i locu ri, oi transformă vremurile ş i
locu rile în perspectiva înpăxăţiei lu i lumnezeu. 3a inspiră de
aceea o pietate oare se nişcă de la planul s p iritu a l, personal,
spre prezenţă ş i participare socială. 3a face aceasta fără pati­
nă ş i ambiţie p o litic ă , ci plină de discreţie ş i de disoernă-
nlnt. Sa se roagă pentru “pacea de sus", dar ş i pentru pacea de
pe pănînt; pentru nîntuirea su fletelo r, dar ş i pentru bunăstarea
oamenilor. Sa generează un s p irit de înnoire în societate ş i de
aceea conlucrează cu t o ţ i cei oe păstrează aceeaşi fid e lita te
faţă de poporul român, pentru a elimina tot ceea oe î l oprimă,
î l umileşte, î i reneagă valoarea sa.
Ia fin e , oaraoterul oon ciliar, deschis ş i de conver­
genţă al te o lo g ie i ronâue merită o menţiune aparte. Comparaţia
polemică oe ae mai observă în unele studii recente de dogmatică
intarconfeeională, sau accentuarea elementului lo ca l, în unele
artioole e d ito ria le , nu pot schimba aoe3t caracter fundamental.
D ea ltfel, Ortodoxia românească nu s-a angajat într-un j,oo pole­
mic ou o e le la lte confesiuni ş i n ici n-a ascultat pe oei oare î i
propuneau o izo la re ecumenică. Faptul că ea pătrunde acum -
prin p erson alităţile e i marcante - în sfera te o lo g ie i ecumanioe,
denotă nu numai v it a lit a t e ş i conştiinţă universală, o i ş i capa­
c ita te de a propune puncte de convergenţă ş i de co n o ilia rita te,
ca o contribuţie speoifioă la mişcarea 3pre maturitate a comuni­
t ă ţ i i ecumenice.
Enumerarea de mai sus are doar rolul de a ilu stra
p ro filu l Ortodoxiei româneşti ş i nu trebuie să f i e considerată
ca o lis t ă completă a v a lo rilo r pe care aceasta le poate o fe r i
creştinismului occidental, celui european, în special. Deoarece
această altă faţă a Ortodoxiei aste chemată să joaoe în prezent
un ro l important de legătură ş i de schimb între ceea ce se nume­
şte convenţional Biserica Răsăriteană şi cea Apuseană (c a to li­
cismul la tin ai confesiunile ie ş ite din Reformă) este necesar ca
v a lo r ile e i să fie prezentate ş i accentuate într-un mod e x p lic it
ş i sistematic. In acest sens, cei oe stat angajaţi în această
lucrare de integrare a Ortodoxiei româna în oomuaitatea ecumeni-
 125 -

ca, au o ¿ars răspundere teologică, culturală, liturgica şi

chiar lingvistioă. ?ără să cezică într-un fe l sau altul auten­
ticitatea acestei Ortodoxii, ei trebuia să pregătească şi să
faciliteze "receptarea" acesteia în sediul european şi univer­
sal. Acest proces de reoeptare a ei început într-un ritm favo­
rabil. Trebuie să fie găsite forme şi mijloace de comunicare
oare să dezvolte mai departe demersul ei ecumenic. In multe
ţări europene, există grupuri ecumenice oara studiază Ortodo­
xia româneasoă. Iar rolul cel mai important revine parohiilor
române, oare prin celebrarea liturghiei în limba română, prin
configuraţia lor culturală unică, prin spiritualitatea lor co­
munitară, constituie promontoriul Ortodoxiei române în comuni­
tatea eounenică de azi.

|pre contribuţia Ortodoxiei la teologia ecumenică de ez.i„ v e z i i j

,'jBtia, Contribuţii ortodoxe la teologia ecumenică de a z i , în
Teologice", XXXI, 1979, nr-5-lo, pp.357-366; Idem, Holul ş
respofis'abilitatea'prtodoxiei în dialogul ecumenic,, în "Or-todoxis"
^XlălÎr 1ŞBC, nr>2, pp.366-377; Idem, Mişcarea ecumenică, în Dicţic
nar de teologie ortodoxă, Bucureşti 1981, p25S-264. . ___
 126

17. APOSTOLATUL SOCIAL - PARTS IHH ELSIUÎJSA BISERICII

Comemorînd ciaoi ani de la trecerea la cele veşni­
ce a patriarhului Justinian (1901—1977)» este bine să na reamin­
tim că întreg programul său pastoral, desfăşurat pe o perioadă de
peste tre i decenii, a fost ouprins sub noţiunea de "apostolat
social". "Apostolatul social" a avut pentru Patriarhul Justinian
o dublă motivare * una personală, adioă sensibilitatea sa faţă de
nevoile reale ale poporului român, în oon d iţiile eaonomice ş i so­
ciale oreate de al doilea război mondial în România; ş i una
evanghelică, adioă convingerea fermă că etioa socială a creştin i­
lo r, angajarea p o litio ă a B is e ricii ca in s titu ţie , în sena de
prezenţă ş i lucrare în aooietatea umană, fac parte din misiunea
permanentă a B is e r ic ii. Biserioa este trimisă să propovăduiască
Evanghelia "d rep tăţii", ceea ce înseamnă o ordine de r e la ţ ii ju­
ste între oameni; de aceea responsabilitatea e i etioo-aocială
nu poate f i omisă. Patriarhul Justinian a căutat să pună temeiul
apostolatului său social în trad iţia părinţilor B is e ric ii - sfîn -
tu l 7asile cel ilare şi afîntul Ioan Gură de Aur conoentxîndu-
se asupra unor probleme specifice timpului său, timp 4a reforme
eoonomiae şi p a litio e în struotura so cietă ţii române.
Le fapt, în forma aceasta "apostolatul social" avea în
spatele lu i o mişoare ortodoxă românească de gîndire şi acţiune
sooială, mişcare oare se manifestase mai ales in legătură ou mari­
le evenimente naţionalet unirea Ţărilor române, independenţa na­
ţională, unirea Transilvaniei ou Români a. Toţi marii ierarhi din
aoest timp au atras Biserioa Ortodoxă întx-o activitate sooială
speoifioă, nu numai în mediul rural, în rîndul ţăranilor, oi ş i
în mediul industriali şi urban. A stfel, Apostolatul soaial î ş i gă­
seşte expresia în mişcarea in iţia tă de episoopul de Rîmnio Tarto—
lomeu Stănescu. Apoi, se ştie oe ro l important a avut, în anii
30-40, pastoraţia în rîndul proletariatului industrial, într-o
perioadă în oare muncitorii revendicau drepturi sociale şi econo­
mice. Toate aoeste preocupări ş i acţiuni sînt reflectate în o l­
oiul de conferinţe "Biserica ş i problemele sociale" ţinute la
Buoureşti în ianuaxie-apxilie 19^3*
•V2 .
Patriarhul Justinian ee înscrie în această • ••
mişcare
vr*1
de
acţiune socială de inspiraţie ortodoxă. In plus, e l a insp-atat oa
"apostolatul social" să devină parte din misiunea permanentă a—
B is e ric ii. Intr-o publicaţie recentă a Consiliului Eoupejnio al
ÎS -- \