Liceul

Proiect didactic

Clasa: a XI-a

Data: 9-13. 05. 2011

Disciplina: Religie

Titlul lecţiei: Dreptcredinciosul voievod Ștefan cel Mare și Sfânt

Tipul lecţiei: mixtă

Scopul lecţiei:

- cultivarea respectului faţă de Binecredinciosul voievod Ștefan cel Mare și Sfânt;

- îmbogăţirea cunoştinţelor despre istoria Bisericii Ortodoxe Române

- promovarea unor comportamente social-morale deosebite

Durata: 50'

Competenţe specifice:
3.1 Evidenţierea promovării convingerilor şi atitudinilor moral-creştin, însusite din învăţătura Mântuitorului şi din exemplele oferite de
marile personalitătî din istoria naţională, prin promovarea unui comportament social- moral elevat;
5.1 Sintetizarea şi prezentarea contribuţiei voievozilor români la formarea şi dezvoltarea culturii naţionale, utilizând cunoştinţe dobândite la
diferite discipline.
 Competenţe derivate:

C1 - să cunoască procesul de canonizare a unui sfânt;

C2 - să enumere date importante din viața Binecredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt;

C3 - să precizeze modul în care Binecredinciosul Voievod Ștefan cel cel Mare și Sfânt a format și dezvoltat cultura și arta națională;

C4 - să afirme calitățile și virtuțile acestui sfânt

Strategia didactică

1. Metode şi procedee:

- expunerea

- explicaţia

- conversaţia

- interpretare pe text

2. Mijloace de învăţământ utilizate la lecţie:

- icoana

- fişe cu texte scrise pentru interpretare pe text

- calculatorul

3. Forme de organizare: frontal, în perechi

Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură

2. Păcurariu, Preot Profesor Doctor Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române
3. www. stefancelmare.ro

4.www.putna.ro
Etapele lectiei Timp C. Activitatea profesorului Activitatea elevilor Strategia didactică
d. Metode şi Mijloace de Forme
procedee învăţare de
organiz
are
1.Moment 2’  Salutul
organizatoric  Rugaciunea
 Notarea absenţelor
 Pregătirea pentru începerea lecţiei
2. 4’ Ce activități cu caracter creștin-ortodox au Elevii dau
Reactualizarea întreprins voievozii Mircea cel Bătrân și Sfântul următoarele
cunoștințelor Martir Constantin Brâncoveanu? răspunsuri: Conversați
ridicarea de biserici a
și așezăminte Frontal
bisericești, danii
către biserici și
mânăstiri din
Țarea Româneacă
și din alte țări
ortodoxe, tipărituri
de cărți religioase, Conversați
apărarea gliei a
strămoșești și a
Având în vedere tema pe care ați avut-o de credinței ortodoxe.
pregătit ce îmi puteți spune despre martiriul
 voievodului Constantin Brâncoveanu, a celor 4 Elevii relatează
fii și a sfetnicului Ianache Văcărescu? istorisirea
martiriului

3. Captarea 7’ Se adresează întrebarile: Poate să-mi definească

atenţiei cineva ce este acela un sfânt? Prin ce se distinge Elevii formulează Frontal
un sfânt față de ceilalți oameni? Ce calități răspunsuri Conversați
trebuie a avea un sfânt? a

Profesorul conduce discuția arătând că un

C1 criteriu esențial în ceea ce privește canonizarea
unui creștin este acela de a avea dreapta
credință. Un altul foarte important este acela de
a mărturisi și de a se lupta pentru această
credință și pentru Biserica Ortodoxă.
Istoria vieţii bisericeşti ne arată că iniţiativa
pentru aşezarea eroilor credinţei creştine în
rândul sfinţilor a avut-o întotdeauna poporul Elevii ascultă cu
credincios. Evlavia populară a fost aceea care a
atenţie
identificat pe adevăraţii sfinţi, a început să-i
venereze printr-un cult neoficial, local sau Explicaţia
general. Cultul acesta poate fi organizat sau
difuz, manifestându-se printr-o cinstire simplă,
prin faima sau numele de sfânt. De la
îndeplinirea acestei condiţii pot face excepţie
numai mucenicii dreptei credinţe.

Trebuie relevat faptul că Biserica n-a căutat

niciodată să impună cultul vreunui sfânt, ci ea
numai l-a constatat, l-a însuşit sieși şi l-a
legalizat, definindu-l mai precis. Nu există în
viaţa Bisericii Ortodoxe niciun caz în care vreun
Sinod să fi încercat a institui şi a impune
credincioşilor cultul vreunui sfânt neconsacrat
în prealabil de evlavia poporului.
 Acestia sunt doar câțiva dintre pașii care se fac
în vederea acordarii oficiale a sfințeniei de către
Biserică, factori pe care i-a îndeplinit și
personalitatea pe care o vom studia astăzi.
4. Anunţarea 1’ Este vorba despre Dreptcredinciosul voievod Elevii notează titlul Explicaţia Icoana
temei şi Ștefan cel Mare și Sfânt. Dreptcredinci Frontal
precizarea osului
Se precizează competențele urmărite în această
obiectivelor Voievod
lecție.
lecţiei Ștefan cel
Mare și Sfânt
5.Comunicarea 22’ Mai întâi aș dori să ne readucem aminte câteva
noilor dintre evenimentele care au marcat viața
cunoştinţe acestui Sfânt. Astfel veți putea interpreta mai Elevii ascultă cu
(Dirijarea C2 ușor materialele pe care le voi împărți mai atenţie și notează Expunerea
învăţării) târziu. Așadar, viitorul voievod și sfânt s-a în caiete
născut la Borzești în județul Bacău în anul 1433.
Tatăl său se numea Bogdan cunoscut ca
domnitor sub titulatura de Bogdan II fiu sau
frate al domnitorului Alexandru cel Bun. În Frontal
1457 ajunge domn al Moldovei fiind ajutat de
Vlad Țepeș. Între cele 36 de lupte pierde doar 2,
câștigând 34. Prima luptă pierdută a fost la
asediul Chiliei din 1462 unde este rănit la
picior, rană care îl va chinui întreaga viață. A
doua luptă pierdută este cea de la Valea Albă
( Războieni ) desfășurată în 1476 când sfântul Expunerea
Ștefan în fruntea unei armate de 10-12 mii de
oameni nu reușește să facă față armatei turcești
care număra aproximativ 150000 de luptători.
În vremea sfântului Ștefan cel Mare, Moldova
se întindea peste toate ținuturile de la Carpații
răsăriteni până la Nistru. După anul 1486 se Calculatorul
observă o preocupare mult mai accentuată de
 ridicare a locașurilor de cult și de formare și
C3 dezvoltare a culturii ortodoxe, acestea în
detrimental luptelor și bătăliilor. Vă voi
prezenta acum câteva dintre operele culturale
reprezentative coordonate de către Calculatorul
dreptcredinciosul voievod Ștefan cel Mare și Expunerea Frontal
Sfânt. Se expun imaginile cu bisericile,
veșmintele, manuscrisele, obiectele și argintăria
bisericească. La 2 iulie 1504 după numeroase
bătălii în care a apărat ortodoxia și țara, după
C2 ce a încercat să cultive arta religioasă Elevii privesc și
moldovenească și după ce și-a dus cu demnitate adresează întrebări
crucea durerilor rănii de la picior timp de mai după caz
mult de 40 de ani, dreptcredinciosul voievod
Ștefan cel Mare și Sfânt moare în cetatea de
scaun a Sucevei iar după câteva zile este
înmormântat la Putna în biserica mânăstirii
ridicată de el.

Vom încerca acum să observăm complexitatea

personalității acestul Sfânt și pentru aceasta o
să impart la fiecare bancă o fișă cu izvoare
istorice sau cu scrieri cu mărturii de evocare a
sfântului. Completând cerințele pe care le cer în
cadrul fișelor vom strange toate informațiile și Elevii vor găsi
C4 le vom scrie la tablă și în caiete astfel încât să următoarele
avem o imagine clară referitoare la calitățile și calități și virtuți ale În
virtuțile acestui sfânt. Se impart fișele de lucru Sfântului: Interpreta perechi
și se lasă la dispoziție aproximativ 10 minute smerenia, iubirea rea pe text Fișe de lucru
pentru rezolvarea lor. Profesorul ajută elevii la față de Dumnezeu
creionarea portretului Dreptcredinciosului și sfinții Săi,
voievod Ștefan cel Mare și Sfânt prin adresarea credința cea
de întrebări ajutătoare și prin punerea în dreaptă, vigilența,
 discuție a unor probleme. Se scriu pe tablă în slăvirea și laudele
jurul numelui sfântului toate calitățile și aduse lui
virtuțile. Dumnezeu,
luptător neînfricat
pentru Dumnezeu,
rugător, În
mărturisitor al lui Interpreta perechi
Dumnezeu, rea pe text
postitor,
comandant eroic, Fișe de lucru
isteț, viteaz, demn,
erou, necârtitor
împotriva voinței
lui Dumnezeu,
înțelept, îndurător,
drept, virtuos,
sfânt, erou sfânt,
milostiv,
întemeietor de
episcopie ortodoxă,
purtător de cruce,
nădejdea,
conștiința misiunii
sale, providențial
6. Fixarea 5’ Li se adresează elevilor următoarele întrebări: Elevii dau posibile Frontal
cunoştinţelor răspunsuri:
- Arătați în ce constă procesul de canonizare a - Ținându-se cont Conversați
unui creștin? de cultul pe care-l a
are poporul față de
acel creștin cât și
de credința lui cea
dreaptă și
manifestarea ei
 - Cum a contribuit Dreptcredinciosul voievod - a ajutat la Conversați Frontal
Ștefan cel Mare și Sfânt la dezvoltare Bisericii Înființarea unei a
Ortodoxe Române din Moldova și la episcopii
dezvoltarea artei și culturii religioase? moldovene în
Ardeal, ridicarea de
biserici, sprijinirea
artei religioase și a
atelierelor
meșteșugărești cu
profil religios

- Arătați câteva dintre calitățile și virtuțile Sunt enumerate

Dreptcredinciosului voievod Ștefan cel Mare și aceste calități și
Sfânt virtuți
7. Asociere, 5’ Astăzi am vorbit despre un sfânt voievod militar Elevii ascultă
generalizare care a încercat să apere întreaga creștinătate și
să mărturisească credința sa prin ctitorii și
însăși viața sa. Trebuie spus de asemenea că noi
românii chiar dacă n-am canonizat mulți sfinți Explicația
și aceasta din smerenie, nu înseamnă că nu-i
avem. Cu siguranță, având în vedere anvergura
istorică a ortodoxiei din România, au trăit pe Frontal
aceste meleaguri foarte mulți sfinți iar procesul
de canonizare a câtorva dintre ei este deja în
desfășurare.

Cunoașteți de ce este important a cinsti sfinții? Dau posibile

Împreună, aceștia nu contenesc a ruga pe răspunsuri: pentru
că aceștia sunt Conversaţi
Dumnezeu pentru neamul nostru românesc. bineplăcuți lui a
Una dintre menirile sfinților încă din viața Dumnezeu, pentru
pământească a fost aceea de ajuta pe cei că viața lor impune
nevoiași. Nu rămân insensibili nici după ce au respect, pentru
 ajuns lângă Dumnezeu, ci și acolo se îngrijesc rugăciunile pe care
pentru binele nostru, primind și mai mult aceștia le ridică
ajutor dumnezeiesc drept răsplată pentru viața către Dumnezeu
lor dăruită lui Dumnezeu.
8. Activitatea 1’ Pentru data viitoare încercați să tratați o idee Elevii notează tema Explicaţia Frontal
suplimentară abordată în lecție. pentru acasă
9. Aprecieri 2’ Aprecieri verbale asupra desfăşurării activităţii Elevii ascultă
asupra
desfăşurării
lecţiei
10. Încheierea 1’ Rugăciunea Rugăciunea
Salutul Salutul
 Fișa numărul 1

„O, îndelung răbdătorule și de biruinți purtătorule, mare mucenice Gheorghe, cela ce la nevoi și în năpaste ești grabnic apărător și fierbinte
ajutător, și celor întristați bucurie nespusă, primește de la noi și această rugăminte a smeritului robului tău a domnului Io Ștefan Voievod, cu mila
lui Dumnezeu domn Țării Moldovei, și-l păzește pe el neatins în acest veac și în cel viitor, cu rugăciunile celor ce te cinstesc pe tine, ca să te
proslăvim pe tine în veci, amin! Și s-a făcut în anul 7008, iar al domniei lui anul al 43-lea”.- din inscripția slavonă aflată pe steagul de
luptă ( după alții poala de icoană) care-l înfățișează pe Sfântul și Măritul Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruință,
steag trimis în Muntele Athos la Mânăstirea Zografu, Muntele Athos

De aceea, facem cunoscut Domniilor Voastre că, pe la Boboteaza trecută, mai sus-numitul turc a trimis în ţara noastră şi împotriva noastră o
mare oştire, în număr de 120.000 de oameni, al cărei căpitan de frunte era Soliman paşa beglerbegul; Auzind şi văzând noi acestea, am luat sabia
în mână şi, cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic, am mers împotriva duşmanilor creştinătăţii, i-am biruit şi i-am călcat în
picioare, şi pe toţi i-am trecut sub ascuţişul sabiei noastre; pentru care lucru, lăudat să fie Domnul Dumnezeul nostru. Auzind despre aceasta,
păgânul împărat al turcilor îşi puse în gând să se răzbune şi să vie, în luna lui mai, cu capul său şi cu toată puterea sa împotriva noastră şi să
supună ţara noastră, care e poarta creştinătăţii şi pe care Dumnezeu a ferit-o până acum. Dar dacă această poartă, care e ţara noastră, va fi
pierdută – Dumnezeu să ne ferească de aşa ceva – atunci toată creştinătatea va fi în mare primejdie. De aceea, ne rugăm de Domniile Voastre să
ne trimiteţi pe căpitanii voştri într-ajutor împotriva duşmanilor creştinătăţii, până mai este vreme, fiindcă turcul are acum mulţi potrivnici şi din
toate părţile are de lucru cu oameni ce-i stau împotrivă cu sabia în mână. Iar noi, din partea noastră, făgăduim, pe credinţa noastră creştinească
şi cu jurământul Domniei Noastre, că vom sta în picioare şi ne vom lupta până la moarte pentru legea creştinească, noi cu capul nostru. Aşa
trebuie să faceţi şi voi, pe mare şi pe uscat, după ce, cu ajutorul lui Dumnezeu celui Atotputernic, noi i-am tăiat mână cea dreaptă. Deci, fiţi gata,
fără întârziere. ;- din scrisoarea Dreptcredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt către Principii creștini, 25 ianuarie 1475
Cerință: Identificați și subliniați în izvoarele istorice și în scrierile conaționalilor, calitățile și virtuțile sfântului voievod

Fișa numărul 2

„In zilele cuviosului si iubitorului de Hristos, domnului Io Stefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu domnitorul tarii Moldovei, fiul lui Bogadan
Voievod, la anul 6984 (1476), iar al domniei noastre al 20-lea curgator, sculatu-s-a puternicul Mahomed, imparatul turcesc, cu toate ale lui
rasaritene puteri; inca si Basarab Voievod, cel numit Laiota, venit-a cu toata tara lui basarabeasca. Si au venit sa jefuiasca si sa prade Moldova; si
au ajuns pana aici, la locul numit Paraul Alb. Si noi, Stefan Voievod, cu fiul nostru Alexandru, am iesit inaintea lor si am facut cu dansii mare
razboi, in luna iulie in 26 de zile; si cu voia lui Dumnezeu, biruiti fura crestinii de catre pagani. Si cazura acolo mare multime de ostasi moldoveni.
Tot atuncea au lovit si tatarii Moldova din acea latura. Pentru aceea binevoit-a Io Stefan Voievod a zidi acest hram intru numele Arhistrategului
Mihail, intru ruga sa si a doamnei sale Maria, si a fiilor sai Alexandru si Bogdan, si intru pomenirea si amintirea tuturor dreptcredinciosilor
crestini care s-au prapadit aici. In anul 7004 (1496), iar al Domniei sale anul 40 curgator, in luna noiembrie 8“.- din pisania aflată pe
peretele de sud în partea dreaptă a ușii ce dă în pronaos aflată la biserica din Războieni

1475 [Lupta de la Podul Înalt – Vaslui]. Marţi, în 17 [sic] ianuarie, Ştefan, voievodul Moldovei, înfrânse într-un mare măcel oastea de
120.000 de oameni a lui Mahomed, căruia îi dăduseră şi muntenii ajutor, după ce le supusese ţara. A dat Ştefan această lupta lângă mocirla
Racovăţ şi râul Bârlad, cu oastea sa şi cu 5.000 de secui, a căror ţară, rupând-o din regatul Ungariei, şi-o supusese sieşi. Dar învingerea a costat şi
pe ai săi; căci toate şirurile dinainte, în care se aflau şi secui, fură zdrobite de turci şi ameninţa o mare primejdie, până când Ştefan se aruncă el
însuşi în mijlocul turcilor, nebuni de bucuria învingerii şi, cu puterea minunată a lui Dumnezeu, nimici cetele turceşti, având abia vreo 40.000 de
luptători, din care cea mai mare parte erau ţărani.
Nu s-a îngâmfat Ştefan în urma acestei biruinţe, ci a postit 40 de zile cu apă şi cu pâine. Şi a dat poruncă în ţara întreagă să nu cuteze cineva să-i
atribuie lui acea biruinţă, ci numai lui Dumnezeu, cu toate că ştiau toţi că învingerea din ziua aceea numai lui i se datoreşte.- Jan Długosz
(cunoscut şi ca Johannes Longinus sau Dlugossius), preot, cronicar şi diplomat polonez ( cronică poloneză )
Cerință: Identificați și subliniați în izvoarele istorice și în scrierile conaționalilor, calitățile și virtuțile sfântului voievod
Fișa numărul 3

O, bărbat minunat, cu nimic mai prejos decât comandanţii eroici, de care atâta ne mirăm! În zilele noastre, câştigă el, cel dintâi dintre principii
lumii, o strălucită biruinţă asupra turcilor. După a mea părere, el este cel mai vrednic să i se încredinţeze conducerea şi stăpânirea lumii şi mai
ales cinstea de comandant împotriva turcilor, cu sfatul, înţelegerea şi hotărârea tuturor creştinilor, de vreme ce ceilalţi regi şi principi catolici îşi
petrec timpul numai în trândăvii sau în războaie civile. [...]- Jan Długosz (cunoscut şi ca Johannes Longinus sau Dlugossius), preot,
cronicar şi diplomat polonez ( cronica poloneză )

E adevărat, însă, că cele ce au urmat nu i s-ar fi întâmplat dacă ar fi ştiut că principii creştini şi vecini cu dânsul au să se poarte cu el aşa cum s-au
purtat. Căci, deşi avea jurăminte şi învoieli cu dânşii, ei l-au înşelat şi astfel a păţit ce-a păţit. Învoielile şi jurămintele ce erau între dânşii
cuprindeau [prevederea] că toţi trebuiau să fie gata şi să ajute în orice loc pe acela dintre domni împotriva căruia ar fi mers turcul... Dar m-au
lăsat singur şi mi s-a întâmplat cum am spus mai sus. Şi dacă vrăjmaşul ar fi fost singur, n-ar fi fost aşa de rău; dar el a poruncit să vie cealaltă
Ţară Românească, de-o parte, şi tătarii, de alta, iar el însuşi a venit în persoană cu toată puterea lui, şi m-au înconjurat de trei părţi şi m-au găsit
singur pe mine, cu toţi ostaşii mei împrăştiaţi, ca să-şi apere casele lor. Gândească-se Luminăţia Voastră cu cât mă întreceau la număr, când
împotriva mea singur erau atâtea puteri. Eu, împreună cu curtea mea, am făcut ce-am putut şi s-a întâmplat cum am spus mai sus, care lucru
socotesc că a fost voia lui Dumnezeu, ca să mă pedepsească pentru păcatele mele; şi lăudat să fie numele Lui.- din mesajul
Dreptcredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt transmis la Veneția prin solia sa la 8 mai 1477

Cerință: Identificați și subliniați în izvoarele istorice și în scrierile conaționalilor, calitățile și virtuțile sfântului voievod
 Fișa numărul 4

Moartea Dreptcredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. În anul 1504, în 2 iulie, marţi, ora 1 după răsăritul soarelui, din voia
destinului, muri Ştefan, voievodul Moldovei, împovărat de lupte, bătrâneţe şi podagră. Natura îl făcuse norocos, isteţ şi viteaz. El alungase din
Moldova pe regele unguresc Matia, bătut în oraşul Baia şi lovit el însuşi în trei locuri la spate. Tot el – minunată faptă – înfrânse cu o mână de
oameni şi alungă cu ruşine pe sultanul Mahomed, care avea 120.000 de ostaşi. Tot el, cu arma în mână, alungase peste hotarele Moldovei pe
regele polon Ioan Albert, călcând învoiala prin care i-a fost asigurată de mai înainte libera ieşire a acestuia din ţară. Tot el zdrobi, mai de multe
ori, şi respinse pe tătarii de dincolo de Volga şi pe cei din Crâm. O, bărbat triumfal şi victorios, care birui şi pe toţi regii învecinaţi! O, om fericit,
care te bucuraşi de toate darurile, câte natura altora numai în parte le dă: unii înţelepţi şi vicleni, alţii viteji şi drepţi, alţii iarăşi cu noroc
împotriva duşmanilor. Tu singur le avuşi hărăzite toate laolaltă: drept-prevăzător, isteţ, biruitor al tuturor duşmanilor! Nu degeaba trebuie
socotit printre eroii secolului nostru.- Jan Długosz (cunoscut şi ca Johannes Longinus sau Dlugossius), preot, cronicar şi diplomat
polonez ( cronica poloneză )

Nu vreau să mai spun cât de folositoare este pentru treburile creştine această ţară a mea; socotesc că este de prisos, fiindcă lucrul e prea limpede,
că ea este cetatea de apărare a Ungariei şi a Poloniei şi straja acestor două crăii. Afară de aceasta, fiindcă turcul s-a împiedicat de mine, mulţi
creştini au rămas în linişte de patru ani. Aşadar, fiindcă sunteţi domni creştini şi sunteţi cunoscuţi ca creştini, eu vin la prealuminata Domnia
Voastră, cerând ajutorul vostru creştinesc, spre a păstra această ţară a mea, folositoare pentru treburile creştine, şi făgăduiesc că orice dar şi orice
ajutor îmi veţi trimite, eu îl voi întoarce înzecit, de câte ori veţi avea nevoie şi veţi cere – dar numai împotriva păgânilor –, oriunde veţi avea
nevoie şi veţi porunci şi fără nici o zăbavă. Afară de aceasta, Luminăţia Voastră va face o faptă foarte cinstită, ajutând pe un domn creştin.- din
mesajul Dreptcredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt transmis la Veneția prin solia sa la 8 mai 1477
Cerință: Identificați și subliniați în izvoarele istorice și în scrierile conaționalilor, calitățile și virtuțile sfântului voievod

Fișa numărul 5

Toată nădejdea el şi-o pune în Domnia Voastră şi cere ajutor de la Domnia Voastră şi sprijin de la alţi creştini. Şi dacă Dumnezeu va vrea ca eu să
nu fiu ajutat, din două lucruri unul se va întâmpla: ori această ţară va pieri desigur, ori voi fi silit, de nevoie, să mă supun păgânilor. Lucrul
acesta, însă, nu-l voi face niciodată, vrând mai bine de o sută de mii de ori moartea, decât aceasta. Şi îşi pune nădejdea în Domnia Voastră.- din
mesajul Dreptcredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt transmis la Veneția prin solia sa la 8 mai 1477

[...] De asemenea, voievodul Moldovei, numit Ştefan, voievod, ceea ce vrea să însemne un soi de guvernator, căci el are în mână toată Moldova,
toată Valahia, atât cea de jos, cât şi cea de sus. Acest voievod nu a vrut niciodată să facă jurământ, nici să se supună regelui Matias, ci s-a războit
mereu cu el, nerecunoscându-i acestuia nici un drept la coroană. Acest voievod s-a luptat într-o [singură] zi cu două oşti, a zisului rege Matias şi a
turcilor, şi a câştigat bătăliile.- Cronică franceză, Jean Molinet ( 1435-1507 )

1504. A murit Ştefan, voievodul Moldovei, oştean viteaz ca un al doilea Alexandru; de multe ori a bătut pe împăratul turcesc cu marile lui oştiri,
de asemenea şi pe tătari şi pe Matei, regele Ungariei, şi pe regele Poloniei, Albert.- Cronica de la mănăstirea Gustânsk, cronică rusească

Cerință: Identificați și subliniați în izvoarele istorice și în scrierile conaționalilor, calitățile și virtuțile sfântului voievod
 Fișa numărul 6

Pricina pentru care nu am scris mai devreme Înălţimii Voastre a fost boala grea de care am suferit din prima zi din august de când am ajuns în
Moldova, [şi] în tot cursul lunii lui octombrie trecut. În ciuda acestei boli grele, totuşi m-am înfăţişat în ziua de 22 august acestui domn vestit,
ducele Ştefan, şi am îndeplinit slujba unui credincios slujitor al Serenităţii Voastre cu acele cuvinte ce se cuvin faţă de un domn atât de mare cum
este acesta; m-a salutat foarte binevoitor cu dovezi şi cuvinte foarte prieteneşti, printre care mi-a spus: „eu nu am vrut să aduc un medic din nici o
[altă] parte a lumii decât de la prietenii mei de care sunt sigur că mă iubesc” şi chiar îmi spuse: „eu sunt înconjurat de duşmani din toate părţile şi
am purtat 36 de lupte de când sunt domnul acestei ţări, dintre care am fost învingător în 34 şi am pierdut 2”. Pentru lămurirea Înălţimii Voastre,
eu voi povesti despre cinstita stare a acestui vestit domn, despre fiul său, despre supuşii şi ţara [lui] şi apoi întâmplările care au urmat şi cele ce
au loc zilnic între aceşti domni de la miazănoapte. Cât despre sus-numitul domn, el este un om foarte înţelept, vrednic de multă laudă, iubit mult
de supuşii săi, pentru că este îndurător şi drept, veşnic treaz şi darnic, arată bine la trup pentru vârsta sa, dacă această meteahnă nu l-ar fi
chinuit, dar sper, cu [ajutorul lui] Dumnezeu, să-i aduc o uşurare, după cât pot să-mi dau seama acuma la început. Fiul său, domnul Bogdan
voievod, urmează pilda domnului, tatăl său, e sfios ca o fată şi e bărbat viteaz, prieten al virtuţilor şi al oamenilor virtuoşi, este tânăr cam de vreo
25 de ani.- Dat la Suceava, în Moldova, în ziua de 7 decembrie 1502. Slujitorul Serenităţii Voastre, Mathaeus Murianus, doctor
în arte şi în medicină

Domnise aproape cincizeci de ani, o jumătate de veac. Venise tânăr, în vijelia năvălirii, ca să răzbune pe ai săi, ca să-şi întemeieze viaţa şi ca să
tragă zid de vitejie în jurul ţării sale de moştenire. De atunci toate drumurile spre hotarele duşmane fusese bătute de copitele cailor oştirii sale.
Dar peste sabia lui minunată apăsa o mână sigură, stăpânită de un gând cuminte. I-a fost totdeauna milă de sângele oamenilor vărsat în zădar.-
Nicolae Iorga, Istoria lui Ştefan cel Mare (Prefaţă)
Cerință: Identificați și subliniați în izvoarele istorice și în scrierile conaționalilor, calitățile și virtuțile sfântului voievod

Fișa numărul 7

Imn lui Ştefan cel Mare

de Vasile Alexandri

Cântat la serbarea junimii academice

dată în memoria acestui domn la mănăstirea Putna,
în 15/27 august 1871.

În cer apune soarele

La poalele Carpaţilor, Stingând razele lui,
Sub vechiul tău mormânt, Dar într-a noastre
Dormi, erou al românilor, suflete
O! Ştefan, erou sfânt! În veci tu nu apui!
Ca sentinele falnice Prin negura trecutului,
Carpaţii te păzesc O! soare-nvingător.
Şi de sublima-ţi glorie Lumini cu raze
Cu secolii şoptesc. splendide,
Prezent şi viitor.
În timpul vitejiilor,
Când tremurau popoarele
Cuprins de-un sacru
Sub aprigii păgâni,
dor,
Tu le-apărai cu braţele
Visai unirea Daciei
Vitejilor români.
Cu-o turmă ş-un păstor;
Cu drag privindu-ţi patria
O! mare umbră-eroică,
Şi moartea cu dispreţ,
Priveşte visul tău:
Măreţ în sânul luptelor,
Uniţi suntem în cugete,
Şi-n pace-ai fost măreţ.
Uniţi în Dumnezeu.

În poalele Carpaţilor,
La vechiul tău mormânt,
Toţi în genunchi, o! Ştefane,
Depunem jurământ:
 „Un gând s-avem în numele
Românului popor,
Aprinşi de-amorul gloriei
Ş-al patriei amor!”

Cerință: Identificați și subliniați în această poezie calitățile și virtuțile sfântului voievod

Fișa numărul 8

Acest Ştefan, voievod al Moldovei, era iscusit şi norocos, căci într-un rând a biruit o sută cincizeci de mii de turci, pe lângă alte lupte dese şi însemnate cu ei. Acesta, de
asemenea, a alungat pe Matias, regele Ungariei cel viteaz, din Ţara Moldovei şi din cea secuiască, nimicind cu dânsul o mare oaste de unguri şi rănind pe regele însuşi cu trei
săgeţi, în dreptul oraşului Baia, după care izbândă i-a luat şi ţara secuiască. El, de asemenea, şi pe tătari i-a biruit de câteva ori, de asemenea pe regele Poloniei, Albert, l-a
biruit în Bucovina, împotriva aşteptărilor alor noştri. Orice istoric poate să-l preamărească cu drept cuvânt pentru acest slăvit noroc cu o ţară aşa de mică. Despre acesta,
moldovenii şi muntenii cântă mereu, la toate adunările lor, pe scripci sârbeşti, rostind în limba lor: „Ştefan, Ştefan voievod, Ştefan, Ştefan voievod a bătut pe turci, a bătut pe
tătari, a bătut pe unguri, pe ruşi şi pe poloni”. Când mergeam spre Turcia, am văzut la Bucureşti, oraşul de scaun, la curtea domnului Ţării Româneşti, unde am fost la ospăţ,
cum atârnă pe peretele iatacului domnului un chip, zugrăvit pe lemn, după obiceiul vechi, arătându-l pe acest Ştefan, înalt la statură, şezând cu coroană regească pe cap. [...]
Din cauza nespusei lui vitejii, îl socotesc ca sfânt.- cronica poloneză a lui Maciej Stryjkowski ( cca. 1547-1593 ). În anii 1574-1575 a făcut parte din solia trimisă
la Constantinopol, trecând prin Moldova şi prin Ţara Românească

Imn lui Ştefan cel Mare

de Vasile Alexandri

Etern, Atotputernic, o! Creator sublime, Tu din sămânţa mică înalţi stejarul mare,
Tu, ce dai lumii viaţă şi omului cuvânt, Tu junelor popoare dai un măreţ avânt,
În tine crede, speră întreaga românime... Tu-n inimile noastre ai sacre, vii altare.
Glorie ţie-n ceruri, glorie pe pământ! Glorie ţie-n ceruri, glorie pe pământ!

Sub ochii tăi în lume lungi valuri de-omenire În tine-i viitorul, trecutul şi prezentul!
Pe marea veciniciei dispar ca nori în vânt, Tu duci la nemurire prin tainicul mormânt
Şi-n clipa lor de viaţă trecând strigă-n uimire: Şi numele-ţi cu stele lumină firmamentul.
Glorie ţie-n ceruri, glorie pe pământ! Glorie ţie-n ceruri, glorie pe pământ!

Etern, Atotputernic, o! Creator sublime,

 Tu, care ţii la dreapta pe Ştefan, erou sfânt,
Fă-n lume să străluce iubita-i românime...
Glorie ţie-n ceruri, glorie pe pământ!

Cerință: Identificați și subliniați în izvorul istoric și în poezie, calitățile și virtuțile sfântului voievod
Fișa numărul 9

De la noi
De Octavian Goga ( 1881-1938 )

Cu fruntea-n ţărână, plângând azi ne vezi,
Din slavă, cerescule soare;
Rugămu-ne ţie, azi sufletul nostru
Tu lasă-l departe să zboare.
Trimite şi vântul, pribeagul drumeţ,
El, crainicul bolţii albastre,
Să ducă departe, pe aripa lui,
Cuvântul strigărilor noastre.
Acolo, departe, spre soare-răsare,
În freamăt de foi din dumbravă,
Pe veci cetluite în marmura rece,
Dorm clipele noastre de slavă.
Voi sunteţi acolo, viteji pârcălabi,
Şi voi, preacinstiţilor vornici,
Statornici în cinstea de lege şi ţară,
În focul credinţei statornici.
Acolo dormi şi tu, arhanghel bătrân,
Tu, Ştefane, sfânt voievoade,
Ce-ai scris strălucirea norodului tău
Cu sânge duşman de noroade.
De sfânta ta dreaptă, de spada ta sfântă
Spun toate poveştile slovei.
Să nu se-nfioare de numele tău
Nu-i frunză în codrii Moldovei...
Azi maşteră-i vremea... Acum văduvite
Zac sfintele tale oţele,
Şi luna, când trece, de milă tresare,
Căci vede rugina pe ele.
Amarnic ne poartă pe strâmbe cărări
Vicleana şi vitrega soarte,
Mărit voievoade, în ţara ta azi
Şi vise şi fulgere-s moarte...
Noi suntem drumeţii piticelor vremi,
Pitici în putinţă şi vrere,
Căci braţele noastre azi spada nu strâng,
Şi steag ţara noastră nu are...
Măria ta! Suntem bătuţi de nevoi!
La noi în zadar ară plugul,
Căci holdelor noastre cu spicul de aur
Străinul le fură belşugul.
Am vrea să purcedem cu jertfele laudei,
Dar n-avem nimica la casă...
Măria-ta! Toate străinii le duc,
Şi numai cu lacrimi ne lasă...
Dar spunem cu toţii nevestelor noastre
Să plângă cu lacrimi de jale,
Potopul să treacă şi plaiuri şi munte,
Să spele oţelele tale.
Atunci, când în soare din nou străluci-vor,
De sus, din a ta-mpărăţie,
Crai tânăr, crai mândru, crai nou să le-ncingă,
Trimite, rugămu-ne ţie!
 Copii fără sprijin, ne scurgem viaţa
Din dor şi din nemângâiere.
A noastră moşie, frumoasă nespus,
Grumazul şi-a-ntins spre pierzare,

Cerință: Identificați și subliniați în poezie, calitățile și virtuțile sfântului voievod

Fișa numărul 10
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Iubiţi credincioşi,

Printre faptele măreţe ale Sfântului Ştefan cel Mare se numără şi una mai puţin însemnată în conştiinţa poporenilor noştri. El a înfiinţat multe mănăstiri şi schituri, a ridicat
multe biserici, dar a întemeiat şi o episcopie. Şi poate că din punctul meu de vedere este fapta lui cea mai însemnată.

În timpul domniei sale, după ce a rânduit pace cu Matei Corvin, regele Ungariei, pe care de altfel îl învinsese în bătălia de la Baia, acesta, în semn de respect şi de prietenie, i-a
dăruit lui Ştefan cel Mare o moşie în părţile Ciceului, o moşie mare cu 40 de sate, să o stăpânească. Iar Ştefan cel Mare n-a găsit că are ceva mai bun de făcut pe această moşie,
pe acest pământ românesc aflat sub stăpânire străină, decât să zidescă două biserici şi să întemeieze o Eparhie. Aşa a luat fiinţă, sub domnia lui, Episcopia Vadului, pe care a
aşezat-o sub jurisdicţia Mitropoliei de la Suceava.

Când vorbim de conştiinţa unităţii româneşti înainte de 1918, noi obişnuim să-l pomenim pe Mihai Viteazul. Şi pe drept! Dar înaintea lui, cel care a avut această conştiinţă a
neamului românesc de pretutindeni, a fost Sfântul Ştefan cel Mare. El ştia că românii majoritari din Transilvania subjugată sunt români, vorbesc româneşte şi că sunt de
credinţă ortodoxă. Şi a vrut să-i ajute să-şi menţină acestă credinţă şi conştiinţa de neam. Aşa se explică faptul că a întemeiat acolo, în inima Ardealului subjugat, o eparhie, o
episcopie.

Au trecut veacuri. S-a împlinit cel de-al doilea război mondial şi întregirea României Mari. Atunci a fost reînfiinţată Episcopia Vadului care a funcţionat după aceea o vreme la
Feleac. Se numea şi mitropolie unde, de asemenea, există o biserică construită de Ştefan cel Mare. Apoi, vitregiile vremurilor au adus înstrăinarea şi dispariţia acestei
episcopii. După Marea Unire din 1918 s-a înfiinţat Episcopia Vadului, Feleacului şi Clujului ca o continuare a vechii episcopii întemeiată de Ştefan cel Mare. Primul episcop a
fost Nicolae Ivan, hirotonit şi instalat în 1921. În primul an de păstorie, şi anume în septemvrie, ca să fiu şi foarte exact, la 21 septemvrie 1922, el a venit aici la Putna în fruntea
unei mari delegaţii de ardeleni, preoţi şi mireni, ca să-i mulţumească Voievodului Ştefan pentru episcopia pe care el a făcut-o în Transilvania şi pe care el, Nicolae Ivan,
înaintaşul meu în scaun, a reactivat-o. A fost un moment emoţionant pentru că el se petrecea în atmosfera sărbătorească a refacerii României Mari în hotarele ei fireşti, şi aşa
se face că au venit aici foarte mulţi bărbaţi de stat, oameni politici, învăţaţi, demnitari, printre care şi Nicolae Iorga.

Şi iar au mai trecut nişte ani... Şi acum, după ce Ştefan cel Mare a fost recunoscut de biserica noastră drept sfânt, întărind, pecetluind denumirea pe care i-o acorda poporul
încă din vremea lui, şi cronicarii, în acest an jubiliar, când s-au împlinit 500 de ani de la trecerea întru veşnicie a Sfântului Ştefan cel Mare, şi eu, urmaşul lui Nicolae Ivan, am
hotărât ca tot acum în septemvrie, la numai două zile diferenţă, să viu aici în fruntea unei delegaţii pentru ca să-i mulţumim Sfântului Ştefan şi să exprimăm recunoştinţa
noastră prin această Sfântă Liturghie. Inima oricărei Sfinte Liturghii este Euharistia, iar euharistia este un cuvânt grecesc care înseamnă mulţumire. Am venit să săvârşim
Sfânta Taină a Euharistiei pentru ca, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile pe care ni le dăruieşte, să-I mulţumim şi pentru darul pe care El l-a făcut Ardealului
subjugat prin Sfântul Ştefan cel Mare.- Înaltpreasfințitul Mitropolit Bartolomeu Anania ( 1921-2011 ) Predică rostită la Mănăstirea Putna
19 septembrie 2004

Cerință: Identificați și subliniați în această parte din predică, virtuțile și calitățile sfântului voievod
 Fișa numărul 11

În acea vreme Ardealul n-a avut un Ştefan cel Mare, dar a avut o cruce. N-a avut Ardealul pe cineva care să-i ducă crucea, şi a dus-o poporul, şi fiecare în parte, până a venit
biruinţa. Aici, moldovenii au fost binecuvântaţi de Dumnezeu c-a venit el, Ştefan, să le poarte crucea, ( … ) Ştefan cel Mare, sunt convins de aceasta, a venit trimis de
Dumnezeu după 25 de ani de fărâmiţare lăuntrică, de lupte interne, după care Moldova urma să se prăbuşească sub jugul imperiului otoman. Ştefan a ştiut aceasta şi şi-a luat
crucea pe umeri, având în sine marile virtuţi ale unui creştin. Mai întâi credinţa. Toată viaţa lui a fost plină de credinţă puternică, până şi păcatele lui le-a pus în faţa lui
Dumnezeu cu umilinţă şi cu credinţă: Doamne, ăsta sunt eu, om. Tu ai să mă ierţi, că nu sunt înger. Dar eu am o altă menire aici. ( … ) În acelaşi timp, a avut iubire. ( … ) Cele
pământeşti au fost mai multe şi trecătoare, dar marea lui iubire, pe care nu a părăsit-o niciodată, a fost Moldova. A fost înzestrat cu virtutea speranţei, a nădejdii. Când a fost
deznădăjduit, a alergat la Dumnezeu. Ştim că mergea la duhovnicul său, la Daniil Sihastrul, pentru ca să primească curaj în numele lui Dumnezeu, şi să ridice el steagul de
luptă ca să-şi apere ţara de duşmani şi de robie. A fost înzestrat cu smerenie, dragii mei. Când era biruitor într-o bătălie, Îi mulţumea lui Dumnezeu cu recunoştinţă, iar când
se întâmpla, rareori, să fie înfrânt o spunea deschis: asta a fost pentru păcatele mele. Nu se poate o smerenie mai mare, ca el, voievodul, stăpânitorul, să-şi ia asupra lui
responsabilitatea păcatelor supuşilor săi. Modelul a fost Iisus Hristos, Cel care Şi-a asumat păcatele noastre, şi, cum spune Sfântul Pavel, a acceptat să devină El Însuşi păcat,
pentru ca noi să nu mai fim păcătoşi. În acelaşi timp a avut demnitate. Vitejia este a eroului, demnitatea este a omului. Nu a îngenunchiat şi nu şi-a părăsit demnitatea nici
atunci când alţii au vrut să-l umilească. Demnitatea lui era demnitatea lui Dumnezeu şi demnitatea ţării pe care o păstorea. Demnitatea lui era demnitatea Moldovei. Şi aici a
avut exemplu în Domnul Iisus Hristos, Cel care spusese cândva: Dacă cineva îţi dă o palmă, întoarce-i şi obrazul celălalt. Atunci când S-a găsit în faţa judecăţii şi cineva, un
servitor, I-a dat o palmă, nu i-a întors obrazul celălalt, ci l-a mustrat, blând, dar l-a mustrat: Dacă am vorbit rău, spune-Mi ce-am vorbit rău, iar dacă am vorbit bine, de ce Mă
baţi? Atunci nu mai era Iisus cel smerit, ci era Dumnezeu cel demn. El apăra demnitatea dumnezeirii Lui şi demnitatea Bisericii pe care avea să o întemeieze. ( … ) Ce
însemnează un om demn? ( … ) Un om care prin toată purtarea lui, prin toată statura lui morală este respectat, pentru că cei care-l respectă simt nevoia să-l respecte, nu
pentru că ar fi avut un ordin.

Ştefan cel Mare şi Sfânt este bărbatul de stat desăvârşit, cel care are credinţă în Dumnezeu, cel care are iubire pentru neamul său până la jertfă şi cel care este demn în numele
neamului său. Să nu uităm că Ştefan cel Mare a primit o rană de la o săgeată duşmană otrăvită în timp ce-şi apăra ţara, rană pe care a purtat-o toată viaţa şi din cauza căreia a
şi murit. Credeţi că este simplu să porţi în trupul tău o rană care scoate puroi şi te doare tot timpul şi te face să şchiopătezi atunci când vrei să mergi drept? El a purtat-o cu
demnitate, cu fruntea sus.

Acesta este modelul bărbatului de stat pe care ni-l prezintă nouă Ştefan cel Mare astăzi şi pe care-l recomandăm tuturor bărbaţilor de stat, actuali şi viitori.-
Înaltpreasfințitul Mitropolit Bartolomeu Anania ( 1921-2011 ) Predică rostită la Mănăstirea Putna
19 septembrie 2004

Cerință: Identificați și subliniați în această parte din predică, virtuțile și calitățile sfântului voievod