SHS 4 Curriculum pentru Studiul Religiei

Filosofia Studiilor Religioase [8]

Un teolog ortodox proeminent accentua odată faptul că credința nu este o structură mentală sau emoțională, este
un element spiritual care însufleţeşte și iluminează totul. Dacă realizăm că ortodoxia nu este o religie ci Viața
însăși, revelată nouă de Dumnezeul vieții, atunci educația devine o preocupare vie și o abordare vibrantă faţă de
această realitate uimitoare.
Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, derulată în timpul Postului Mare, afirmă că „Lumina lui Hristos
luminează totul”. Această remarcabilă afirmație ne trezește la faptul că o credințå vie iluminează și revelează
înțelesul temporal și etern al lumii, la fel ca şi relaţia sinelui nostru interior cu toată creaţia. Creștini ortodocși fiind,
trebuie să abordăm educația, și în mod specific educația religioasă, din această perspectivă unică. Nu putem discuta
semnificația educației creștin ortodoxe până nu ne gândim că toate tematicile sunt iluminate și acoperite de
înțelegerea noastră ortodoxă – prin lumina luiHristos. Din acest punct de vedere putem deduce importanța educației
religioase.
Dintre toate obiectele, studiul religiei este regina – cea mai importantă dintre toate, centrul. Deşi o numim
obiect de studiu, este în mod esențial baza oricăror tematici și educații. Ea dovedește dificultatea de a defini și
sistematiza, deoarece Duhul Sfânt este deasupra a toate, instructorul sufletului elevilor. Deci cel mai important
aspect al educației nu apare în clasă. Primul loc și prima modalitate care cufundă pe cineva în studii religioase este
în contextul unei vieți active în biserică, prin practica spirituală zilnică, prin citirea Scripturilor, și aplicarea
consistentă a mesajului evanghelic.

Participarea este o calitate esențială în educația religioasă. Copiii de grădiniță şi elevii mai mici învață având
contact direct cu ceea ce au la îndemână, de aceea de câte ori pot, ei gustă, ating, miros, văd, aud și să fac ceva,
acest lucru fiind de o incontestabilă valoare în formarea lor timpurie. Uitându-se la icoane, mirosind tămâia,
atingând veștmintele preoților, aprinzänd lumnânări și făcând prescuri, toate oferă copiilor o oportunitate
substanțială pentru o învățare organică experimentală sub umbrela studiilor religioase.
Paradoxal o minte a unui copil mic are abilitatea de a participa la un nivel înalt la cunoștințele spirituale, în
ciuda faptului că nu este în stare să înțeleagă prea multe din practicile mai complexe și analitice, explicitate la un
nivel mai avansat. De aceea multe teme specifice și practici ale studiului religios se repetă în toate clasele primare,
crescând în profunzime și complexitate pe măsură ce copilul se maturizează.
Prin educația religioasă de la SHS, copilul va parcurge două stadii de formare. Primul și cel mai important a
fost deja menționat, ca o cunoaştere prin experiment, care vine printr-o viață activă în biserică. Aceasta include
participarea la ciclul zilnic al slujbelor, la variatele Sărbători ale bisericii, învățând ce înseamnă să dezvolți o viață
personală de rugăciune. În nivelurile superioare de participare la slujbe, se include învăţarea componentelor
Serviciului Divin și cum să elaboreze și să conducă cântările întregului serviciu.
Al doilea stadiu al formării implică studiul vieții acesteia din punct de vedere scriptural, istoric, patristic,
dogmatic, etic și din perspectiva hagiografică. Primul stadiu este potrivit primilor ani și el durează până la absolvire.
Al doilea este rezumat pe scurt în primii ani ai vieţii copilului mic, dar devine mai dezvoltat în perioada școlii medii.

Principiile Studiului Religios:

· Categoriile Studiului Creștinismului:
o Sfânta Scriptură
o Istoria bisericii
o Hagiografia
o Teologia Ascetică
§ Viața în sfințenie
§ Etică și moralitate
· Bunătate, întrajutorare, smerenie
§ Viața de rugăciune
§ Rezonanțe filocalice
§ Sărbători
o Dogmatica
o Apologetica
o Liturghii/Imnografie
§ Arhitectura bisericii
§ Zile festive
§ Perioade de post
§ Ciclul general Liturgic
§ Cântări

· Adunând harul zilei: Un bătrân preot din zilele noastre obișnuia să spună că fiecare zi are propriul său har special
dăruit ei. Harul se găsește prezentat în citirile zilnice din Evanghelie, a Epistolelor, în stihuri și tropare (imnuri
ortodoxe). Gândurile conţinute de acestea sunt destinate şi acelor zile din calendar pentru comemorarea Sfinților.
Aceasta, spune el, este legătura noastră cu Providența lui Dumnezeu desemnată zilei. (OW#169, 1993, p. 76). Alt
aspect pentru a obține harul zilnic este implicarea cu oamenii pe care-i întâlnim, cu oportunitățile care apar și în
evenimentele pe care le experimentăm. Trebuie sà ne rugăm ca în Rugăciunea Bătrânilor de la Optima, ca
Dumnezeu să ne acorde binecuvântare în toate şi să ne dăruiască Pacea Sa în fiecare zi. În acest fel, dacă cineva
participă integral în activităţile zilnice folosind această rugăciune şi luptă să adune harul existent în ea, atunci religia
începe să aibă o nouă înfăţişare – nu ca ceva separat de viața de zi cu zi, ci ca o realitate care dă evenimentelor
obișnuite ale zilei o nouă semnificație și un nou înțeles.
·Scriptura: interpretarea Vechiului Testament și Noului Testament, înțelesul și aplicarea lor în viețile noastre
o Pentru a avea o primă concentrare pe ceea ce este nevoie, nu este suficient doar să cunoaștem povestea
largă a lui Moise, de exemplu, ci de asemenea trebuie să reținem din poveste: cortul din pustie – prezentarea
elementelor din interior și cum au fost transpuse în cultul ortodox, în Noul Testament.
o Cunoașterea conţinutului Evangheliei
o Conexiunea dintre cuvintele care sunt rostite și copil. Această legătură mistică a realității spirituale cu
sufletul copiilor devine mai profundă chiar decât o predică elevată care nu se potrivește de loc cu ei, un cuvânt
simplu care prinde este mai benefic și mai eficient decât orice altceva.
o Gândim la viața noastră personală prin istorisirile predominante pe care le știm. Le vorbim despre luptele
noastre, victoriile, tristețile și bucuriile noastre, prin metaforele și similitudinile pe care le avem din povestirile
biblice în mintea noastră și în inima noastră. Copiii trebuie să știe poveștile din Biblie, din Vechiul și Noul
Testament. Ei trebuie să le cunoască în detaliu la început, și apoi, pe măsură ce se maturizează ei pot începe studiul
diferitelor interpretări și al metodelor de interpretare.
· Cunoașterea Liturghiei: conștientizarea și cunoașterea serviciului bisericesc, cum să-l lege cu Scriptura şi cum
provine din Scripturi:
o Ex: Psalmul 50 din Utrenie
o Competenţă în săvârşirea diferitelor servicii bisericeşti
o Cântări și conducerea servicilor de-a lungul anului școlar.
· Servicii creștine comunitare: Cunoașterea Scripturii cu „exegeze prin practică”
o Servicii comunitare și muncă pentru cei cu nevoi speciale
o Semnul Crucii: înțeles și semnificații
o Cum să primești o binecuvântare
o Rugăciuni înainte și după lecții, înainte și după masă, rugăciuni zilnice
·Istoria bisericii și Viețile Sfinților: Sfinţii sunt exemple pentru vieţile noastre. Înțelepciunea lor punctează drumul
tuturor oamenilor din toate naţiile şi de toate vârstele spre Impărăția Raiului. De-a lungul secolelor, cele mai
puternice evenimente ale Bisericii, arată Providența și Spiritul lui Dumnezeu acționând și răspunzând nevoilor și
faptelor poporului Său. Este important să vedem istoria din această perspectivă.

Metodologia Studiului Religiei

Există 8 sfere de influență care constituie metodologia pentru studiul religiei în SHS:
1. Participarea la Ciclul Serviciilor Divine și la Liturghie: Prima influență și instruire pentru copii trebuie
să fie chiar slujbele bisericii. Pline de înțelepciue divină și înțelegere sfântă, slujbele informează, educă și modelează
inimile, mințile și sufletul copiilor cu cele mai înalte cunoștințe posibile. Copiii participă la slujbele divine la
Sărbătorile mari și la Liturghiile săptămânale, și învațã să stea atenți şi să participe complet, tot timpul slujbei.
Acesta este instrumentul principal în special pentru copiii mai mici. Nu se așteaptă de la ei să studieze și să analizeze
slujbele la un nivel academic până în anii mai mari. Li se cere så participe în mișcări şi să învețe, făcând prin
imitaţie. În timp ce această practică nu se pierde în clasele primare mai mari, în clasele mai mari ale școlii
elementare și în școala medie elevii sunt de asemenea puşi să participe la slujbe însă la un nivel academic.
2. O viață activă de rugăciune, în afara slujbelor din clădirea bisericii, construită prin colaborare cu
familiile, biserica și școala trebuie să fie în acel loc, cu scopul de a educa deplin copilul pe calea credinței.
Rugăciunile de la începutul și la sfârșitul cursurilor școlare și frecventele rugăciuni de la începutul orelor și ale
meselor pe parcursul unei zile, încurajează aceasta. Copiii de toate vârstele memorează și conștientizează
rugăciunile de bază ale bisericii care pot fi rostite în timpul zilei. Aici sunt incluşi Psalmii, imnurile sau alte
rugăciuni suplimentare ale vieţii ortodoxe.
3. Studiul Teologiei Liturgice și Sacramentale: În afară de participarea în servicile divine și la viața de
rugăciune, în afara bisericii copiii învață despre înțelesul, istoria și ordinea din ciclul liturgic, stând în clasă. Se face
o mică introducere ale diferitelor articole Liturgice (cum ar fi tămâia, potirul comun al Împărtăşaniei, crucea, etc.) în
primii ani, prin „fă și spune”, dar devine mult mai mult accentuată practica spre sfârșitul Școlii Elementare pentru
elevii mai mari, și în Școala Medie. Când intră în clasele mai mari elevilor li se cere să asiste la slujbe cu cântări
( atât la slujbele zilnice cât și la variatele sărbători liturghice)
4. Memorarea: un alt accent important în educația religioasă implică citirea unor pasaje largi din Scriptură și
din rugăciunile ortodoxe pentru a le memora. Deci educația elevilor la SHS implică studiul Scripturii și al
rugăciunilor Ortodoxe. Pentru ca elevii să absoarbă cu adevărat aceste texte sfinte chiar și pentru viața din afara
școlii, ei încep să audă cuvintele în Biserică , apoi să memoreze cuvintele, și apoi să studieze înțelesul și
semnificația lor istorică, pe măsură ce li se dezvoltă intelectul.
5. Studiul istoriei bisericii: Studiul Scripturii și al rugăciunilor ortodoxe sunt suplimentate de studiul istoriei
bisericii. Sărbătorile liturghice și posturile sunt introduse aici arătând principalele momente din istoria bisericii și
explicându-le semnificația.
6. Hagiografia: Sfinții acționează ca modele pentru toți creștinii. Copiii din SHS învață viețile și istorisirile
despre sfinți de la cea mai fragedă vârstă. Ei aud despre ei la slujbe , în Proloage (viețile Sfinților) când se
comemorează zilele lor de-a lungul anului, jucând viețile lor în clase sau pe scenă, iar mai târziu încep să studieze
invățăturile lor și să exploreze modul în care văd ei lumea, ceea ce le permite să devină puncte de sprijin ancorate
luminii lui Hristos în lume. În final, ca cel mai important aspect, copiii sunt încurajați și învățați să imite exemplul
sfinţilor și să lupte de asemenea pentru sfințirea propriilor lor acțiuni zilnice.
7. Studiul Dogmaticii/Istoria bisericii: copiii devin familiarizaţi cu credințele, doctrinele și dogmele
bisericii ortodoxe, datorită în primul rând slujbelor bisericești și Scripturilor și apoi datorită interacțiilor în contextul
clasei. Copiii mai mici învață bazele creștinismului (Crezul, Fericirile, Tatăl nostru, etc.) în timp ce copiii mai mari
încep să invețe despre Ereziile de la Sinoade și despre teologii importanți și caracterele care au ajutat păstrarea
tradiției bisericii de-a lungul secolelor.
 8. Serviciul comunitar și Mobilizarea (adunarea): un important aspect în „obținerea harului” fiecărei zile
implică slujirea proiectelor făcute din dragoste pentru alții. Copiii sunt învățați că adevărata împlinire poate veni
doar prin jertfa pentru Hristos și pentru aproapele. Aceasta este exprimată în sarcinile administrative pe care copiii
trebuie să le îndeplinească, la fel ca și în vizitele frecvente pentru ajutorarea bătrânilor. Toți elevii sunt încurajați să-
și crească sensibilitatea unora față de alții, învățând cum să ducă o viață virtuoasă prin respect mutual, colaborare,
integritate în orice fac și multe altele.