PRĂBUȘIREA UNUI PROFET

Într-un minunat parc dintr-un oraș din Spania, așezat pe țărmul mării mediteraneene, pe o bancă la
umbra unor palmieri, înconjurați fiind de tot farmecul vegetației mediteraneene stăteau de vorbă doi
prieteni. Acea seară de vară era suberbă, trecuse tot zăduful zilei, și în aer adia o briză ușoară. Soarele își
pierduse odată cu venirea serii puterea sa de a dogorî, și razele sale îi îmbrățișau pe oameni în chip
blând. Unul din cei doi un bărbat înalt, solid, ce avea patruzeci și opt de ani părea foarte preocupat,
dădea impresia unui om ce era frământat de anumite probleme ce îl măcinau. El se numea Costea
Maxim și lucra ca administrator la mai multe clădiri. Celălalt bărbat avea în jur de cinzeci de ani, avea
părul negru, și o barbă mare neagră, atât părul cât și barba îi erau brăzdate de fire albe, dar ceea ce
impresiona la el era fața sa, ce spre deosebire de a lui Costea era calmă, și mai mult de atât fața lui
exprima un echilibru interior, de altfel era un om foarte calculat. Chipul său părea a fi cel al unui apostol
ajuns la vremea maturității și care în interiorul său încă mai era mistuit de dorința de a propovădui
Evanghelia. Timp de cinsprezece ani fusese pastor în România. Însă fusese nevoit să-și dea demisia,
datorită faptului că după moartea primei sale soții cu care se înțelesese foarte bine, se recăsătorise, iar
cu cea de a doua soție a sa nu reușise să se înțeleagă datorită faptului că ea avea o puternică dorință
după lucruri materiale, iar el înclinat fiind spre lucrurile spirituale, conflictul dintre ei fu inevitabil. Așa că
el ajunsese la concluzia că nu mai era un bun exemplu pentru enoriașii săi, și demisionă. După divorț, el
emigră în Spania, unde timp de mai mulți ani lucrase în construcții. Dar odată cu sosirea timpurilor de
criză rămase în șomaj și mai lucra foarte puțin, însă el dacă avea cu ce să se întrețină era mulțumit,
pentru că pasiunea vieții sale era să-i ajute pe oameni să-L poată cunoaște pe Dumnezeu. Era foarte
apreciat de comunitatea de români în mijlocul cărora își desfășura viața, și de multe ori era invitat să
predice la amvon la diferite biserici. Numele lui era Aaron Stancu și cu toate că nu mai era de ani buni
pastor încă simțea în adâncul ființei sale chemarea lui Dumnezeu de a le predica oamenilor Evanghelia.
În România avea un băiat ce era pastor, care de fapt era singurul său copil pe care îl avea din prima sa
căsătorie.

După un timp în care discutară generalități privind situația precară a emigranților din Spania, la un
moment dat Costea spuse:

- În ultimul timp mă apasă o problemă, și anume, mă văd făcând acum la vârsta maturității anumite mici
compromisuri. Și asta datorită faptului că viața noastră nu se desfășoară doar în alb și negru, ce minunat
ar fi dacă totul ar rămâne doar așa însă, sunt și acele zone gri cu care ne confruntăm și uneori nu știu
cum să fac ca totul să iasă bine. Apoi mai sunt și anumiți oameni cu care am de-a face în munca mea și în
viața de zi cu zi, și care pe orice cale caută să mă determine să scot ce este mai rău din ființa mea. Pentru
că ei atunci când se raportează la mine o fac cu viclenie și răutate, iar eu îmi pierd calmul în fața unor
astfel de provocări și izbucnesc uneori cu mânie asupra lor. Deși mai târziu îmi dau seama că nu este bine
ceea ce fac. Pe de altă parte chiar dacă uneori mai fac anumite compromisuri, în nici o circumstanță nu
admit să fac rău aproapelui meu, pe cât posibil caut să fac bine celor în nevoie. În schimb cu cei ce mă
provoacă devin dur și îmi dau seama că nu este bine. De aceea doream să te întreb ce-i de făcut, sau cum
ar trebui să mă port ca să nu mai dau la iveală ce este rău din ființa mea. Of, dacă nu ar fi atât de mulți
provocatori cu care mă confrunt în această viață.
 - Da, cred că te-am înțeles destul de bine, și eu mă confrunt cu unele probleme ca cele pe care tu le-ai
enunțat. În primul rând ceea ce este bine este faptul că în tine se dă o adevărată luptă pentru a rămâne
de partea binelui. Apoi este faptul că ești foarte conștient că ai părți întunecate în ființa ta și lupți, nu te
dai bătut chiar dacă uneori constați că nu ești la înălțimea a ceea ce consideri că este drept și bine. Pe de
altă parte doresc să-ți spun că trebuie să citești Biblia nu ca pe o carte care îți va descrie toate situațiile
posibile cu care tu te vei confrunta în viață. Citește-o ca pe o carte ce conține înțelepciune divină și are
darul de a te ilumina pe tine pentru a știi cum să acționezi în situațiile complicate ale vieții. Cel mai
minunat lucru este ca după studiul Sfintelor Scripturi să știi să extragi de acolo acele învățături ce te vor
putea ajuta în situații delicate. Nu este ușor pentru că implică o activitatea mai serioasă a minții, dar cu
timpul ajutat fiind de puterea lui Dumnezeu vei reuși. Eșecurile noastre vin atunci când ne desprindem
de Dumnezeu și încercăm prin prisma noastră umană să ne rezolvăm problemele, trăim într-o lume a
compromisurilor de aceea ne mișcăm cam stingheri prin această lume. De altfel țin să-ți menționez că nu
ești singurul care te confrunți cu astfel de probleme, mai mulți oameni mi-au pus întrebări
asemănătoare.

Costea rămase puțin pe gânduri apoi spuse:

- Interesant, deci nu trebuie să mă las bătut ci dimpotrivă să continui lupta. De altfel, cred că eu cedez
prea repede și îmi pierd răbdarea, sunt foarte impulsiv, din ceea ce mi-ai spus îmi dau seama că trebuie
să acord mai multă atenție Sfintelor Scripturi, și pe cât posibil să nu mai fac compromisuri. Dar să lăsăm
asta acum pentrucă vreau să te întreb altceva. Acum câteva zile eram la sora mea, ea își serba ziua de
naștere. Era acolo multă lume, soția și copii mei de asemenea, totul a fost destul de frumos, pot să spun
că m-am simțit chiar bine în mijlocul acelei oaze de părtășie. Apoi la un moment dat cineva a deschis
discuția despre profetul Balaam. Întrebarea era ce fel de profet a fost acesta de se îndeletnicea cu magia,
și cum se explică faptul că Dumnezeu totuș i se descoperea și dialoga cu el, ba mai mult de atât l-a folosit
ca instrument al său pentru a binecuvânta poporul Israel. Au fost mai multe răspunsuri și opinii însă eu
am plecat de acolo gândindu-mă la acest profet și neputând să-l înțeleg.

- Frumos este faptul că în mijlocul unei ocazii de bucurie ați avut timp și pentru a discuta pe teme
biblice, este un semn că oamenilor nu le este indiferent elementul sacru. Dar revenind la profetul Balaam
care este un personaj biblic foarte controversat și despre care Biblia ne spune numai anumite lucruri și
nicidecum totul despre acest om. Am predicat cândva pe când eram pastor despre acest profet, și am
avut chiar unele discuții interesante cu unii pastori despre acest personaj pe care eu îl găsesc foarte
interesant. Cred că într-o anumită măsură ne reprezintă pe noi oamenii ce suntem foarte oscilanți, și
înclinăm uneori balanța atât de ușor spre lucrurile materiale, și mai ales dorința asta a noastră de a
acumula cât mai mult din punct de vedere material, ne indentifică mult cu acest personaj biblic. Tolstoi
avea dreptate când spunea că banul este ochiul dracului. Tu vii cu o întrebare foarte serioasă, și întrebi
adică cum mai putea Dumnezeu să comunice cu un astfel de om ce se îndelednicea cu magia. Citind
anumite comentarii despre viața acestui profet, am înțeles că el cândva fusese foarte loial lui Dumnezeu,
însă cu timpul decăzuse, ba mai mult de atât se vede că începuse să se aventureze pe teritoriul Satanei.
Apoi din raportul biblic reiese că el avea o hibă groaznică în ființa lui, și anume iubirea de bani, sau de
argint și aur dacă ar fi să ne luăm după tiparele vremii sale. Lucru îmbucurător este faptul că el își mai
păstra aceea parte luminoasă din ființa lui, și Dumnezeu se apropia prin acea parte luminoasă din ființa și
viața lui Balaam pentru a-l salva și a-i binecuvânta pe alții prin el. De aici se desprinde o mare lecție
pentru noi privind modul cum Dumnezeu lucrează cu omul dându-i nenumărate ocazii de a se întoarce la
El. Noi oamenii, atunci când ceva nu ne place la o persoană, imediat dorim să abandonăm acea persoană
și să-i întoarcem spatele. Dar nu așa procedează Dumnezeu cu oamenii, și mai ales cu omul ce are o hibă
în ființa lui și luptă prin har să învingă. Ei bine, chiar dacă drumul luptei acestor oameni nu este
întotdeauna încununat cu biruință, Dumnezeu se apleacă spre ei și îi ajută. Gândește-te numai la modul
cum Iisus a tratat astfel de oameni, rămân uimit de cât har și iubire divină a oferit unor astfel de oameni.
Dacă l-am lua în calcul numai pe Iuda, ce și el era dominat de iubirea de bani, deși avea și lucruri bune în
caracterul său. Timp de trei ani și jumătate a umblat cu Iisus și a fost mereu tratat cu iubire, abia la sfârșit
a fost mustrat, deși în multe din predicile sale Iisus vorbea împotriva iubirii de bani ce era în inima lui
Iuda. Apoi în acele momente când Iuda se apropie cu ceata celor ce aveau să-l prindă pe Iisus și îl sărută
ca semn al vânzării pentru ca ceilalți să pună mâna pe Iisus. Prietene îl numește Iisus chiar și în acele
momente, și îl tratează în continuare cu dragoste divină, conștientizându-l că actul trădării este ceva grav.
Dar să revin la Balaam acest profet ce a fost contemporan cu Moise, și păcat că au fost în tabere diferite.
Ce mă uimește cel mai mult la acest profet, este modul deschis prin care Dumnezeu comunică cu el. De
fapt Balaam apare în raportul biblic ca urmare a faptului că Balac împăratul Moabului îngrozit de invazia
poporului Israel, trimite după el cu scopul ca acesta să blesteme acel popor. Interesant ce se credea în
acele vremuri despre Balaam, că ceea ce el binecuvântează rămâne binecuvântat și ceea ce el blesteamă
rămâne blestemat, ce faimă avea acest profet în acea lume păgână și dedată idolatriei. De fapt misiunea
lui Balaam în acele vremuri era ca el să fie un mijloc prin care Dumnezeu să-și reverse harul său spre acei
oameni ce erau contemporani cu Balaam. Însă el începuse să alunece mult de la misiunea pe care o avea
înaintea oamenilor. Știi, atunci când trimișii lui Balac la cererea lui Balaam au rămas la el peste noapte,
este de remarcat un lucru interesant, le spune că dorește să-l consulte pe Dumnezeu. În cartea Numeri ni
se relatează că Dumnezeu a venit la Balaam și l-a întrebat, cine sunt acei oameni, și de ce au venit la el.
Iar Balaam îi spune tot cu lux de amănunte, apoi după ce află că acel popor era binecuvântat și nu putea
să-l blesteme, le spune trimișilor împăratului Moabului acest lucru și îi trimite înapoi. Lucrul cel mai
minunat însă se află în aceste cuvinte care ne consemnează că Dumnezeu a venit la Balaam și i-a vorbit.
Faptul că Dumnezeu îl vizitează și îi vorbește, asta denotă speranță și har pentru acest profet pe jumătate
apostaziat, dar a cărui inimă încă mai vibra la atingerea harului.

- Deci tot timpul a existat pentru Balaam șansa de a se întoarce la Dumnezeu? întrebă Costea.

- Da, cel puțin până la punctul apropiat de moartea lui, dar vom discuta despre asta. Eu personal cred,
că omul atâta timp cât trăiește Dumnezeu îl caută și îi oferă ocazii după ocazii pentru a-l salva, îi răspunse
Aaron.

- Deci nimeni nu devine atât de rău încât Dumnezeu să nu îl mai iubească și să-i întoarcă spatele? Te
întreb acest lucru pentrucă au fost și unele cazuri precum Irod, căruia Iisus nu i-a mai vorbit. M-am
întrebat uneori de ce nu i-a mai adresat Iisus nici un cuvânt lui Irod?

Va urma...