MESAGERUL (2)

Odată, în timp ce Lucreția lucra în grădină cu Bernard, îi spuse acestuia:

– Sunt atât de neliniștită cu Ionuț, pentru că nu se căsătorește ca tot omul să aibă copii, și să trăiască o
viață de familie normală. Eu nu sunt de acord că trăiește cu Florentina fără să se căsătorească, să-i
cunune preotul la biserică și să fie și el mai responsabil, să nu mai umble așa fără nici un rost prin viață.
Tu ce crezi Bernard?

– Aceasta este o problemă generală a tinerilor de astăzi, care preferă dragostea fără responsabilități, și
de aici vin o serie de consecințe neplăcute ce îi lovesc mereu. De aceea ei au nevoie să se întoarcă la
origini, și să înceapă să înțeleagă cum a conceput Dumnezeu viața pentru om, și să parcurgă acei pași ce
sunt trasați în Cartea Cărților privind viața de familie.

– Bernard tu ești un om credincios, și mai mult de atât, cred că ai o bună pregătire pentru că vorbești din
experiență ca cineva care cunoaște foarte bine viața și oamenii.

– Nu pot concepe viața umană fără prezența lui Dumnezeu. Oamenii au nevoie să-L redescopere pe Iisus
și iubirea Sa demonstrată la Golgota.

– Ce interesant vorbești tu Bernard, deși ești un om bun, pe de altă parte pentru mine pari atât de
învăluit în mister.

În cursul acelei zile, spre seară Bernard părea foarte trist, se simțea ca strivit de o presiune puternică. La
miezul nopții ieși din casă, pentru că simțise că de afară venea o influență nefastă, o putere malefică. În
acea seară plouase și fusese furtună, în acel moment în miezul nopții cerul era înnourat și totul era
învăluit într-o beznă adâncă. Vântul sufla cu putere și ramurile arborilor încărcate cu frunze se mișcau și
scoteau un foșnet ciudat în noapte. Bernard porni pe câmp prin noaptea întunecată, merse un timp până
ce în fața lui se ivi o ființă misterioasă învăluită în bezna nopții. Bernard știa cine era acel trimis al
împărăției întunericului, pentru că el și acel demon se cofruntaseră de nenumărate ori în bătălia pentru
sufletele oamenilor, nu era prima oară când ei doi erau în dispută. Acea ființă misterioasă cu glasul său
plin de aroganță începu să vorbească în noapte:

– Iarăși pătrunzi pe teritoriul meu cu scopul să-mi tulburi supușii, oare nu înțelegi că oamenii se simt bine
cu ceea ce eu le dau? Tu vii mereu numai să le vorbești despre eternitate. De ce nu vrei să înțelegi că ei
sunt pierduți pentru veșnicie, și că vor scăpa doar cei ce vor face pact cu Stăpânul meu doar aceștea vor
avea nemurirea?

– Stăpânul tău nu poate oferi nemurirea, pentru că unul singur este nemuritor și acesta este Dumnezeu,
iar prin Hristos li se oferă oamenilor o nouă șansă la viață veșnică de care tu vrei să-i privezi. Eu pentru
asta am venit, coborând din lumea de sus, vin cu misiunea de a-i învăța pe oameni ce este iubirea,
aceasta este misiunea mea de înger slujitor. Pe când tu doar distrugi, amăgești și înșeli, pentru că vii
trimis de Tatăl minciunii ce este un ucigaș de oameni, semeni doar moarte spirituală peste tot și
ademenești sufletele oamenilor, vrăjindu-i cu plăcerile de o clipă ale păcatului. Oamenii nu sunt pe
deplin conștienți că trăiesc pe teritoriul fermecat al Satanei, și că viața ce o au acum le este dată pentru a
cunoaște iubirea agape și a se pregăti pentru eternitate.

– Bernard, mereu ai fost un adversar puternic pentru mine, dar acum ai făcut o greșeală, ai intrat din nou
pe teritoriul nostru, oamenii de aici ne aparțin, sunt ai noștrii, și lor le place ceea ce le oferim. Tu vii cu
dragostea, dar și noi le oferim dragoste, bineînțeles că o altfel de iubire. Privește cum ne urmează, vezi
barurile, discotecile, cazinourile, cluburile de noapte, și nu cred că este nevoie să-ți mai descriu eu toate
aceste lucruri, pentru că vezi și tu că toți se așează la picioarele noastre. Apoi, nu îți mai spun de supușii
noștri din lumea politică sau religioasă, ce ne sunt foarte devotați și lucrează din răsputeri ca interesele
noastre în privința omenirii să se îndeplinească cât mai repede. De altfel, tu știi că sunt foarte mulți ce se
închină în locuri special amenajate Stăpânului meu, și curând vom prelua lumea cu totul. Iar tu nu vei
mai putea să pătrunzi în această lume cu nici o misiune de a ta, pentru că vom stinge din inimile
oamenilor orice licărire de credință, orice aspirație spre dreptate. Și atunci ai să umbli din loc în loc fără
succes, și oamenii nu eu, te vor alunga. Acum ei mai sunt încă într-o fază când mai găsești câte unul ce te
mai ascultă, dar curând nu va mai fi așa. Te vor alunga cu furie de peste tot, și nimeni nu va mai dori să
învețe iubirea de la tine. Iar acum ai pătruns din nou pe teritoriul meu, dar de astă dată vei fi înfrânt și nu
vei mei putea înfige stindardul iubirii voastre, așa cum ai făcut ultima dată. Te voi învinge, pentru că
acum nu mai sunt ca atunci la ultima noastră confruntare, ci m-am experimentat mai mult, am studiat
mai bine omul, așa că te voi învinge, vei pleca de aici înfrânt și acoperit de ocara eșecului. Așa că ține
minte ce îți spun, nu ai nici o șansă cu acești oameni, nu vei reuși nicidecum să-i înveți iubirea voastră,
pentru că ei îmi aparțin prin alegerile lor.

– Oamenii de aici și de pretutindeni vor primi mărturia iubirii și vor cunoaște cât de mult îi iubește
Dumnezeu, pentru că misiunea noastră a îngerilor slujitori este să-i ajutăm pe cei ce vor moșteni
Canaanul Ceresc. Omul trebuie să fie avertizat, și să afle că are marea șansă ca prin Hristos să pășească în
eternitate. Eu de foarte mult timp îi învăț pe oameni ce este iubirea, și toate învățăturile mele gravitează
în jurul marelui adevăr revelat în Scripturi, și anume: ,,Dumnezeu este dragoste”. Doresc să-i determin pe
oameni să mediteze la acest măreț adevăr, pentru a putea lua o decizie. De asemenea, cartea Apocalipsa
ne dezvăluie că la sfârșitul tuturor lucrurilor, o mare gloată în afară de biruitorii fiarei, sunt acolo pe
marea de cristal cântând cântarea lui Moise și a Mielului. Ei vor fi oameni răscumpărați din orice neam și
orice norod, venind din toate veacurile și adorându-L acolo pe Răscumpărătorul lumii. Așa că munca
noastră a îngerilor slujitori nu a fost niciodată în zadar, semănăm mereu semințele Evangheliei, și din
unele inimi vor răsări roadele mântuirii. Oamenii, de aici trebuie să învețe ce este iubirea, și eu pentru
asta am venit.

Se auzi un hohot de râs sinistru, în noapte. Însă Bernard îi întoarse spatele acelei ființe misterioase venite
din împărăția întunericului, și plecă spre casă. Abia intră Bernard în casă, că afară se dezlănțui furtuna și
ploaia în același timp cu putere mare, în toată acea furtună elementele naturii se împleteau cu forțe
demonice. Bernard stătea în casă la geam meditând la oameni, și la misiunile ce le avusese mereu în
mijlocul lor. În acele clipe înțelegea mai bine ca niciodată, că el era un mesager ce aducea unei lumi
scufundate în păcat, lumina ce se coboară de sus, din înalturi aducând mireasma Noului Ierusalim. Îl
frământa un lucru, și anume, dacă oamenii în mijlocul cărora avea să trăiască în acea vară vor înțelege
misiunea lui. Lucrarea lui nu însemna ca întotdeauna să vină în mijlocul oamenilor, într-o formă vizibilă
deși uneori făcea și acest lucru ce îi producea plăcere. Mai tot timpul trebuia să fie în focul luptei
spirituale, și să caute să influențeze mintea oamenilor pentru ca aceștea să pășească pe calea cea bună.
Se confruntase de nenumărate ori cu demonii în preajma oamenilor, încercând să anihileze influențele
demonice, influențe ce îi puteau duce la pierzare pe aceștea. Cunoștea prea bine strategiile de luptă ale
forțelor întunericului, și de asemenea știa cât de importantă este alegerea omului în cadrul marii lupte.

În timp ce privea furtuna dezlănțuindu-se cu furie în noapte, Bernard începu să se gândească la marea
luptă ce începuse în ceruri, între acel heruvim plin de înțelepciune și frumusețe numit Lucifer, și Hristos,
își aducea aminte și de căderea altor îngeri ce fuseseră înșelați de acel heruvim. Și apoi, revăzu cu ochii
minții, cum lupta se strămutase pe pământ și prin fața sa începu să se deruleze toată acea luptă ce dura
de mii de ani, și revăzu toate eforturile pe care cerul le făcea mereu pentru ca omul să fie salvat. O, cât
de mult dorea el în acele momente, ca din nou întregul univers să vibreze de pace și armonie, și toate
ființele să-i aducă slavă Marelui Creator.

Avea mereu un vis și anume, voia să vină mai repede ziua când avea să privească mulțimea celor
răscumpărați stând la marea de cristal, și cântând mărețul imn al mântuirii. Iar el fiind acolo să se bucure
pentru că istoria suferinței umane a luat sfârșit, și că totul în univers vibrează de pace și iubire. O, ce bine
făcuse că alesese în acele momente când lupta se declanșase în ceruri să rămână de partea lui Hristos.
Simțea cu toată ființa, că visul lui era pe cale să se înfăptuiască, numai că până atunci mai era un timp de
luptă, de sacrificii, de misiuni printre oameni, unde el trebuia să-și îndeplinească până la capăt rolul său
de înger slujitor al celor ce aveau să moștenească mântuirea.

Va urma…