Dostoievski, :

1. „Frații Karamazov“
2. „Crimă și pedeapsă“
3. "Idiot"
4. „Demonii“
5. "White Nights"
6. „Jurnalul unui scriitor“
7. „Insultat și răniți“
8. „Jucător“
9. „Oamenii săraci“
10. „Adolescent“

„Frații Karamazov“ 1
↔(pag 47-48) Minunile niciodată nu-l vor incomoda pe un om realist. Nu minunile îl artag pe un
om realist spre credință. Un individ cu adevărat realist, dacă nu este credincios, va găsi
întotdeauna în sine forțe și capacități ca să nu creadă în minuni, iar dacă i-ar apărea o minune în
față ca un fapt evident, atunci el mai curând nu și-ar crede simțurilor sașe decât să o accepte ca
existență a realități. Dar, dacă până la urmă va accepta-o, o va privi ca pe un fenomen natural,
dar de care nu știuse până în acel moment. Nu mintea este cea caredă naștere credinței în sufletul
omului realist, ci credința dă naștere minunii. Dacă se va întâmpla ca realistul să creadă o dată,
apoi tocmai din cauza realismului său el trebuie să accepte și existența minunii.
↔(pag 50) Deci ce înseamnă „stareț”? Starețul este acela care ia sufletul și voința dumneavoastră
în propriul său suflet și în voința lui. Cine și-alege un stareț renunță la propria voință și I se
încredințează acestuia ăntr-o supunere totală. Cel care se hărăzește acestui mod de trai, acestei
teribile școli a vieții, ia decizia de bunăvoie, sperând ca după o ispită de lungă durată să se
învingă pe sine, să pună stăpânire pe sinepână într-atât ca să poată, în sfârșit, să ajungă, printr-o
asceză ce se întinde pe parcursul întregii vieți, la o libertate absolută, adică să fie liber de sine
însuși, să evite soarta acelora care,cu toate că și-au trăit toată viața, nu s-au mai regăsit pe
sine………..Cel ce face un legământ cu duhovnicul trebuie să i se mărturisească acestuia și se
crează o legătură indisolubilă între cel care se spovedește și cel care ascultă spovedania.
↔(pag 78) Cel care se minte pe sine însuși și se lasă patruns de propra minciună ajunge sănu mai
deosebească niciodată minciuna de adevăr și trepta, chiar se instrăinează deorice formă de adevăr
și de cel din interiorul său și de cel din afară, din jur, pierzându-și totodată, stima față desine și
fată de alții. Dacă nu respectă pe nimeni, încetează să mai iubească și atunci, pentru as-i umple
timpul, se consacră plăcerilor trupești și patimilor, ajungând să aibă uncomportament vicios și
brutal și toate acestea i se întâmplă pentru că ajunge să se mintă deopotrivă pe sine și pe ceilalți
din jur. Cel care se minte pe sine devine suspicios și este primul care găsește motive de supărare.
↔ (pag 98) Străduiți-vă să îi iubiți cu tot sufletul și necondiționat pe cei apropiați. Pe măsură ce
veți fi tot mai mulțumită de efectul acestei iubirinecondiționate față de oameni, vă veți convinge
de existența lui Dumnezeu ca simbol al iubiri nețărmuite și veți ajunge să credeți în nemurirea
sufletului dumneavoastră. Iar dacă veți ajunge să vă devotați până la sacrificiu acestei iubiri ,
atunci veți ajunge să credeți fără reserve și nicio îndoială nu va putea să patrundă în sufletul
dumneavoastră.
↔ (pag 152) Îndură cu bucurie necinstea ce se abate asupra ta și nu te pierde cu firea, pentru
cănumai astfel îți vei putea stăpâniura ura împotriva celui ce te dezonorează. Așa vom proceda și
noi
↔ (pag 269) Doamne, miluiește-i pe toți cei de azi-dimineață, păzește-i pe ei, nefericiții și
vijelioșii, și arată-le calea.Tu, care stăpânești căile toate, arătându-le căile tale, salvează-i pe ei.
Și trimite-le tuturor doar iubire și bucurie.
↔ (pag 276) Iubiti-vă între voi, gragilor. Iubiți oamenii lui Dumnezeu. Noi nu suntem mai sfinți
decât cealaltă lumedoar pentru faptul că am venit aici și ne-am închis între acești pereți, ci,
dimpotrivă, fiecare dintre cei de aici, prin însuși faptul că a venit să trăiască în mânăstire, a
crecunoscut în sinea sa că el este mai rău decât necredincioșii și păgânii rămași afară și decât toț
și toate care se află pe pământul acesta…Călugărul trebuie să conștientizeze acestea în toți anii
pe care-i petrece între pereții mănăstirii, și cu cât trăiește mai mult în locul acesta, cu atât
conștientizarea acestui fapt trebuie să devină și mai profundă. Astfel, de ce oare s-ar mai afla
într-o mănăstire ca aceasta ? Abia atunci când va ajunge să fie convins că el e mai rău decât
necredincioșii rămași afară, și că e vinovat în fața celorlalți oameni pentru tot răul și pentru toate
fărădelelegile de pe lume, pentru toate păcatele oamenilor, personale și generale, scopul misiunii
noastre va fi atins. Să nu vă îndoiți de faptul căfiecare dintre noi poartă, în mod personal, vina
pentru întreaga omenire și pentru toate cele rele săvârșite de oameni în lumea aceasta, fiecare în
mod individual, pentru toți muritorii și pentru fiecare om care viețuiește pe pământ, în pace.
Această conștientizare alcătuiește cununa viețiicălugărului, dar și afiecărui om pe pământ. Să nu
care cumva să vă imaginați călugării ca fiind ↔ (pag 277) construiți dintr-un aluat diferit de al
celorlalți muritori; ei doar trăiesc așa cumar trebui să trăiască toți oamenii pe pământ. Doar așa
ni se va înduioșa inima pentru a ne iubi fără margini semenii, pentru a face să radieze din sufletul
nostrum acea dragoste divină, de dimensiune universal, de nestăvilit. Numai astfel, fiecare dintre
voi va fi în stare să dobândească mântuirea: iubindu-și semenii și spălând păcatele lumii cu
lacrimile sale… Fiecare dintre voi să-și cerceteze sufletul și să se spovedească neobosit. Nu vă
temeți să recunoașteți păcatul vostru, este important să existe pocăirea, și să nu-i puneți voi
condiții lui Dumnezeu. Să vă mai spun ceva: să nu fiți mândri. Nu fiți orgolioși în fața celor mai
mici, nu fiți orgolioși nici în fața celor mari. Nu-i urâți pe cei care vă resping, care vă
batjocoresc, care vă pângăresc și care vă ponegresc. Nu-i urâți pe păgâni, pe cei care vă învață de
rău, pe materialițti, nici pe cei răi și nici pe cei mai puțin buni decât voi, fiindcă și printer cei răi,
printer cei mai modești, sunt foarte mulți oameni înclinați spre bunătate, mai ales în vremurile
noatre. Atunci când vă rugați, să-I pomeniți astfel : Izbăvește-i pe toți, Doamne, și pe cei pentru
care nu are cine să se roage, izbăvește-i și pe cei care nu vor să ți se închine. Și adăugați imediat:
Te rog să faci acest lucru nu ca o recompensă pentru mine, Doamne, căci și eu sunt păcătos, ca și
toți și toate. Iubiți oamenii lui Dumnezeu, nu permiteți veneticilor să vă risipească turma, pentru
că, dacă vă veți lăsa pe tânjeală din cauza mândriei prea mari sau a trândăviei, din cauza lăcomiei
și invidiei, atunci vor veni alții peste voi, din toate colțurile lumii și vă vor împrăștia turma sau
vor lua-o cu ei. Explicați-I neobosit poporului Evanghelia….Nu vă lăcomiți la bani! Nu îndrăgiți
argintul și aurul, nu le țineți la voi.. Să țineți sus flamura credinței și să credeți în ea. Să o ridicați
cât mai sus…
↔(pag 482) viața este un rai, și noi suntem cu toțiiîn rai, însă nu vrem să recunoaștem deloc
acest lucru, iar dacă am vrea să-l recunoaștem, chiar mâine întreaga omenire s-ar transforma într-
un rai.
↔(pag 482) oamenii trebuie să se slujească unul pe altul
↔(pag 489) Chiar dacă ești în criză de timp, chiar dacă spui pe bună dreptate că ești copleșit de
muncile câmpului și înrobit de treburile din casă,tot îți mai rămâne măcar o oră din toată
săptămână pe care să o poți folosi doar spre a le aminti oamenilor de prezența lui Dumnezeu
printrei !
↔(pag 524) Spovedania, postul și rugăciunea au ajuns să fie luate în derâdere de lume, însă
numai acestea constituie cheia către adevărata libertate, înțeleasă în adevărul sens al cuvântului:
eliberarea de necesități inutileși de prisos, supunerea liber consimțită prin care mă umilesc și îmi
biciuiesc propria libertate orgolioasă și egoist ca să ajung, cu ajutorul lui Dumnezeu, la o
libertate spiritual absolută și împreună cu ea la o satisfacție spiritual desăvârșită.

„Frații Karamazov“ 2
↔(pag 221) Fapta e pe față, fapta vorbește, strigă, însă sentimentele, domină, sentimentele
înseamnă cu totul altceva