Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Care e pricina, e principala întrebare? De-ar mai da vreun oracol ca odinioară răspuns
cred că ar avea forma acestui dureros și adânc – cuprinzător țipăt al lui Dostoievski, acest
profet al vremurilor noastre:
Boala cea adâncă a veacurilor e suprema lașitate pe care Apocalipsul ne-a proorocit-o.
”Oare omul care a căpătat conștiință de el însuși poate cu adevărat să se respecte”?
analizează mai departe marele scriitor rus. Încheierea aceasta este răsturnat și protivnic a
tot ce ar crede cineva care se află la începutul încercărei de cucerire proprie și
conștientă. Toți cei ce suntem novici în lupta contra noastră înșine ne spunem: să ajungi să-
ți dai seama de rezultatele propriilor tale fapte pare că te pune în stăpânirea unei conștiințe
relativ activă și în creștere, care tinde spre o înfăptuire din ce în ce mai desăvârșită. Așa ne
creăm din judecata primei păreri cercul cel vicios în jurul căruia ne învârtim continuu, așa ne
făurim marea iluzie raționalistă, care crede să mântuiască pe om prin om.
Cum să regăsim acest eroism străbun al supremei renunțări, iată singura condiție de a
reveni la Hristos”.
Extras din articolul ”Un gand de capat de an”, publicat de Sandu Tudor in Buletinului
Asociației Creștine Studențești din București, Anul IV, no. 1, Ianuarie 1927.