Stihiri din Minei – text original și traducere

La sărbătoarea Sfinților Apostoloi Petru și Pavel (29 Iunie)

Ποίοις εὐφημιῶν στέμμασιν, ἀναδήσωμεν Πέτρον καὶ Παῦλον; τοὺς διῃρημένους τοῖς σώμασι,
καὶ ἡνωμένους τῷ Πνεύματι, τοὺς θεοκηρύκων πρωτοστάτας· τὸν μέν, ὡς τῶν Ἀποστόλων
προεξάρχοντα, τὸν δέ, ὡς ὑπὲρ τοὺς ἄλλους κοπιάσαντα, τούτους γὰρ ὄντως ἀξίως, ἀθανάτου
δόξης, διαδήμασι στεφανοῖ, Χριστὸς ὁ Θεὸς ἡμῶν, ὁ ἔχων τὸ μέγα ἔλεος.

Cu ce cununi de laudă vom încununa pe Petru și pe Pavel? Pe cei despărțiți cu trupurile și uniți
cu Duhul, pe mai marii propovăduitorilor de Dumnezeu, pe unul ca pe o căpetenie a
Apostolilor, pe celălalt ca pe unul ce s-a ostenit mai mult decât ceilalți; că pe aceștia cu adevărat
după vrednicie cu cununile slavei celei nemuritoare îi încununează Hristos Dumnezeul nostru,
cel ce are mare milă.

Pentru sărbătoarea Sfintei Cruci (14 Septembrie)

Δεῦτε ἅπαντα τὰ ἔθνη, τὸ εὐλογημένον ξύλον προσκυνήσωμεν, δι᾿ οὗ γέγονεν ἡ αἰώνιος
δικαιοσύνη· τὸν γὰρ Προπάτορα Ἀδάμ, ὁ ἀπατήσας ἐν ξύλῳ, τῷ Σταυρῷ δελεάζεται· καὶ πίπτει
κατενεχθεὶς πτῶμα ἐξαίσιον, ὁ τυραννίδι κρατήσας τοῦ βασιλείου πλάσματος. Αἵματι Θεοῦ, ὁ
ἰὸς τοῦ ὄφεως ἀποπλύνεται· καὶ κατάρα λέλυται, καταδίκης δικαίας, ἀδίκῳ δίκῃ τοῦ δικαίου
κατακριθέντος· ξύλῳ γὰρ ἔδει τὸ ξύλον ἰάσασθαι, καὶ πάθει τοῦ ἀπαθοῦς, τὰ ἐν ξύλῳ λῦσαι
πάθη τοῦ κατακρίτου. Ἀλλὰ δόξα Χριστὲ Βασιλεῦ, τῇ περὶ ἡμᾶς σου φρικτῇ οικονομίᾳ δι᾿ ἧς
ἔσωσας πάντας, ὡς ἀγαθὸς καὶ φιλάνθρωπος.

Veniți toate neamurile, binecuvântatului lemn să ne închinăm, prin care s-a făcut veșnica
dreptate; căci cel ce a amăgit pe strămoșul Adam prin lemn, prin Cruce se amăgește; și cade,
surpându-se, cădere cumplită, cel ce a ținut cu tiranie cumplită împărăteasca zidire. Cu sângele
lui Dumnezeu, veninul șarpelui se spală; și blestemul se dezleagă, de osândirea cea dreaptă/pe
dreptate, cu nedreaptă judecată cel drept fiind osândit; căci cu lemnul se cădea/trebuia să se
vindece lemnul, și cu patima celui fără de patimă, să se dezlege patimile cele prin lemn ale
celui osândit. Ci slavă, Hristoase împărate, înfricoșatei tale rânduieli/iconomii celei pentru noi,
prin care ai mântuit pe toți, ca un bun și iubitor de oameni.
La Sfântul Ierarh Nicolae (6 Decembrie)

Χαίροις ἡ ἱερὰ κεφαλή, τὸ καθαρὸν τῶν ἀρετῶν καταγώγιον, ὁ θεῖος τῆς θειοτάτης, ἱερωσύνης
κανών, ὁ Ποιμὴν ὁ μέγας, ὁ φανότατος, πυρσὸς ὁ τῆς νίκης, ἐπιφερόμενος ὄνομα, ὁ δεομένοις,
συμπαθῶς ἐπικλώμενος· ὁ καμπτόμενος, ἀσθενῶν ταῖς δεήσεσι· ῥύστης ὁ ἑτοιμότατος,
φρουρὸς ὁ σωτήριος, πᾶσι τοῖς πίστει τελοῦσι, τήν παναοίδιμον μνήμην σου. Χριστὸν
καταπέμψαι, Παμμακάριστε δυσώπει, τὸ μέγα ἔλεος.

Bucură-te cap sfințit, locaș curat al virtuților, dumnezeiescule îndrepător al preadumnezeieștii

preoții, mare Păstorule, prea luminate, făclie care porți numele biruinței, cel ce către cei ce se
roagă cu umilință te pleci; cel ce asculți rugăciunile celor neputincioși. Izbăvitorule prea gata,
păzitor mântuitor tuturor celor care săvârșesc cu credință preamărită pomenirea ta. Pe Hristos
roagă-L, preafericite, ca să trimită nouă mare milă.