Acatistul Bunei Vestiri

Bunavestire a Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi pururea

Fecioarei Maria (25 martie):
https://www.academia.edu/42670596/Bunavestire_a_Preasfintei_St%C4%83p%C3%A2nei
_noastre_de_Dumnezeu_N%C4%83sc%C4%83toarei_%C5%9Fi_pururea_Fecioarei_Ma
ria_25_martie_

***

(Scris de pãrintele ieroschimonah Daniil Tudor,

Sfânt martir român (†17 noiembrie 1963, Aiud)
 Rugăciunile începătoare

În numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti, şi

toate le implineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te
sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată intinăciunea, şi mântuieşte,
Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, milu-ieşte-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, milu-ieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, milu-ieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi;

Doamne, curăţeşte păcatele noastre;
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre;
Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluieşte !
Doamne, miluieşte !
Doamne, miluieşte !

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta,
facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă
dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta
este Împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un
răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi,
miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi

foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne
izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem
poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Uşa milostivirii deschide-o nouă,binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să

nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu
eşti mântuirea neamului creştinesc.

Crezul
Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului,
al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, care din
Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu
adevărat din Dumnezeu adevărat, Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin
care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire.S-a pogorât din ceruri Şi
S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara Şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, Şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi după Scripturi .
Şi S-a suit la ceruri şi Şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să
judece viii şi morţii, A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, care din Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, care a grăit prin
prooroci.
Întru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică,
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor,
Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !

Condac I
Ţie, Doamnă apărătoare
a Oştilor conducătoare,
 ca uneia care, izbăvitu-ne-ai dintru cumplite nenorociri
la izbânda aceasta ţi-aduc mulţumiri
eu, ţarigradul tău,
Născătoare de Dumnezeu!
Dar, ca aceea ce ai nebiruită tărie,
întru toată primejdia ne dă izbăvire
ca să strigăm ţie:
Bucură-te, tu, Mireasa cea fără de mire!

Icos I
Şi un Înger întâi rânduit
din cer s-a fost solit,
Născătoarei de Dumnezeu să glăsuiască:
Bucură-te!
Şi deodat',
la zicerea lui netrupească,
Doamne, el seama şi-a dat
că vei fi întrupat
şi lângă Dânsa a stat
şi unele ca acestea a strigat:
Bucură-te, cea prin care bucuria răsare!
Bucură-te, cea prin care blestemul cade-n pierzare!
Bucură-te, că eşti Adamului căzut chemarea!
Bucură-te, că eşti lacrimelor Evei alinarea!
Bucură-te, tu, înălţimea cu anevoie de cugetul omului suită!
Bucură-te, tu, adâncimea şi de ochii de înger anevoie zărită!
Bucură-te, că tu eşti jilţul Celui ce Împărat e!
Bucură-te, că tu porţi pre Cel ce le poartă pre toate!
Bucură-te, tu Steaua care pre Soarele mărturiseşti!
Bucură-te, tu pântec al Întrupării dumnezeieşti!
Bucură-te, cea prin care făptura se înnoieşte!
Bucură-te, prin care prunc Zămislitorul se zămisleşte!
Bucură-te, tu, Mireasa cea fără de mire!

Condac II
Şi văzându-se pre sine Sfânta-n neprihănire
zice lui Gavriil cu îndrăznire:
Înţelegerea străină a cuvântului tău
se arată să fie prea grea
să o poarte sufletul meu!
Cum de dai mie a vestire
de Naşterea
cea fără de sămânţă în zămislire,
strigând: Aliluia!?

Icos II
Şi Înţelegerea-neînţeleasă, Fecioara cercând să desluşească,
către Cel ce venea să-i slujescă
a prins să vorbească:
Din coapsă nicicum întinată,
spune-mi, cum se poate vreodată
fiu să se nască?
Către care, de răspuns înspăimântat,
El însă aşa a strigat:
Bucură-te, tu, tainiţă a sfatului de netălmăcit!
Bucură-te, credinţa celor ce tăcerea au râvnit!
Bucură-te, tu, pârga de minuni ale Hristosului!
Bucură-te, tu, rădăcină a dogmelor Lui!
Bucură-te, scară din a slăvii lui Dumnezeu pogorământ!
Bucură-te, pod la cer ce treci pre cei de pre pământ!
Bucură-te, uimirea îngerilor spre înmulţită vorovire!
Bucură-te, rănirea dracilor întru jeluire!
Bucură-te, că ai zămislit Lumina-n chip tăinuit!
Bucură-te, că tâlcul tău nimănui n-ai dezvelit!
Bucură-te, prea prisosire peste mintea înţelepţilor!
Bucură-te, strălimpezire întru cugetele drepţilor!
Bucură-te, tu, Mireasa cea fără de mire!

Condac III
Puterea Prea-Înaltului atunci a umbrit
peste aceea ce de nuntă nu s-a ispitit
întru zămislire.
Iară pântecele ei cu bună-rodire
Ea-l face arătare,
precum ţarina mult-desfătătoare,
tuturor ce voiesc să secere mântuire,
spre a cânta
în acest chip: Aliluia!

Icos III
Şi Fecioara coapsa având
de Dumnezeu cuprinzătoare
spre Elisabeta a venit alergând.
Iar pruncul aceleia îndată înţelegând
dintru a Ei îmbrăţişare,
bucuratu-s-a şi întru săltări,
ca-ntr-o zburdare de cântări,
a zis către cea Născătoare:
Bucură-te, viţă a vlăstarului ce veştejire nu are!
Bucură-te, agonisirea cea de roadă fără de stricare!
Bucură-te, ceea ce-L lucrezi pre Lucrătorul de oameni iubitor!
Bucură-te, că odrăsluieşti pe-al vieţii noastre Odrăslitor!
Bucură-te, glia care creşte belşugul milostivirii!
Bucură-te, masa ce stoleşte bogăţia neprihănirii!
Bucură-te, ceea ce-nfloreşti pre Livada desfătării!
Bucură-te, că sufletelor găteşti pre limanul alinării!
Bucură-te, tămâie bună de a fi primită rugăciune!
Bucură-te, tu, curăţia pentru întreaga Lume!
Bucură-te, a lui Dumnezeu spre muritor bunăvoire!
Bucură-te, a muritorilor la Dumnezeu îndrăznire!
Bucură-te, tu, Mireasa cea fără de mire!

Condac IV
Vifore îndoioase de gând
la lăuntru avu în ispită
Iosif înţeleptul, când
pre tine, cea nenuntită,
în sine te-a judecat.
Şi pre tine cea nevinovată
el te-a bănuit
că ai nunta furată.
Dar dacă s-a fost înştiinţat
că este din Duhul Sfânt Însuşi, plămădirea ta,
zis-a şi el: Aliluia!

Icos IV
Şi auzit-au păstorii pre Îngeri proslăvind
arătarea Hristosului în trup.
Şi, ca la un Păstor spre El sârguind,
Îl văd ca pre un miel neprihănit
 la pântecul Mariei păscând;
pre care prea slăvind-o, au grăit:
Bucură-te, Maica Celui ce e şi mielul şi păstor!
Bucură-te, că tu eşti oilor cuvântătoare ocolul!
Bucură-te, că eşti vrăjmaşilor nezăriţi încătuşarea!
Bucură-te, că eşti uşilor de Rai, descuietoarea!
Bucură-te, că ale cerului cu ale pământului sărbătoresc!
Bucură-te, că pământeştile cu cereştile dănţuesc!
Bucură-te, că pentru apostoli gură eşti neamuţită!
Bucură-te, a mucenicilor cerbicie nebiruită!
Bucură-te, temeiul tare cel întru credinţă!
Bucură-te, străvezitoarea harului cunoştinţă!
Bucură-te, cea prin care iadul s-a deşertat!
Bucură-te, cea prin care cu Slava ne-am îmbrăcat!
Bucură-te, tu, Mireasa cea fără de mire!

Condac V
Stea drumuită de Dumnezeu
privind-o magii mereu,
pre a ei dâră de lumină umblară
şi ca de o făclie de dânsa ţinînd,
ei căutară
pre tarele Împărat.
Şi ajungând
pre Cel neajuns,
s-au bucurat,
de au strigat: Aliluia!

Icos V
Fiii caldeilor, aşa,
întru mâinile Fecioarei au privit
pe Cel ce pre oameni cu mâna i-a zidit.
Şi pre Acesta cunoscându-L Stăpânul a fi,
măcar că o faţă de rob El purta,
cu daruri, grăbitu-s-au Lui a sluji,
iar celei blagoslovite a striga:
Bucură-te, Maica Luceafărului fără de culcare!
Bucură-te, tu, auroră de tainică înziuare!
Bucură-te, că ai stins cuptorul înşelăciunilor!
Bucură-te, că aprinzi pe păstrătorii tainelor!
Bucură-te, că din domnire izgonit-ai pre neomenosul stăpânitor!
Bucură-te, că pre Hristos L-ai dovedit Domn de oameni iubitor!
Bucură-te, că de slujirea păgânească ne-ai slobozit!
Bucură-te, că de faptele cele spurcate ne-ai curăţit!
Bucură-te, că închinarea către foc o ai încetat!
Bucură-te, că de ale patimii văpăi ne-ai scăpat!
Bucură-te, dreptar credincioşilor spre înţelepţire!
Bucură-te, a neamurilor toate înveselire!
Bucură-te, tu, Mireasa cea fără de mire!

Condac VI
Şi acei vestitori
de Dumnezeu purtători,
prea înţelepţi fiind,
înturnatu-s-au la Vavilon,
proorocia despre tine desăvârşind.
Şi pre tine mărturisindu-te tuturor:
“Hristos!”,
pre Irod l-au lăsat ca pre un mincinos;
ca pe acel ce nu ştia
să cânte: Aliluia!

Icos VI
Şi cu strălucirea Adevărului peste Egipet luminând,
întunecimea minciunii tu ai alungat.
Că idolii toţi de-acolo s-au dărâmat,
puterea Ta, Mântuitorule, neîndurând.
Iară cei ce de aceştia s-au fost lepădat,
spre Născătoarea de Dumnezeu au strigat:
Bucură-te, ceea ce eşti omenirii întremarea!
Bucură-te, ceea ce eşti pentru duhuri sfărâmarea!
Bucură-te, ceea ce ai călcat a înşelăciunii ademenire!
Bucură-te, c-ai dat în vileag a idolilor amăgire!
Bucură-te, marea ce înghite pre Faraonul fără faţă!
Bucură-te, piatra ce adapă pre însetaţii de viaţă!
Bucură-te, columna de foc ce-ntuneric călăuzeşti!
Bucură-te, al lumii coperământ ce decât norul mai larg eşti!
Bucură-te, tu, hrană ce ţii locul de mană!
Bucură-te, slujitoarea înfermecărilor de neprihană!
Bucură-te, că eşti nouă şi Ţara de făgăduire!
Bucură-te, din care vin miere şi lapte-n prisosire!
Bucură-te, tu, Mireasa cea fără de mire!

Condac VII
Şi când Simeon să se mute a vrut
dintru acest amăgitor veleat,
lui ca un prunc i Te-ai dat.
Dar Tu i Te-ai făcut
cunoscut
şi Dumnezeu desăvârşit.
Pentru aceea el s-a uimit
de toată înţelepciunea Ta,
de negrăit,
şi a strigat: Aliluia!

Icos VII
Arătatu-ne-a făptura cea nouă
arătându-Se Făcătorul şi nouă,
celor ce a Lui facere suntem.
El răsărind fără sămânţă din pântec
şi păzindu-l pre acesta precum a fost întreg,
ca noi minunea văzându-i,
să o lăudăm pre Dânsa, strigându-i:
Bucură-te, tu, floare a nestricării!
Bucură-te, înstemare a înfrânării!
Bucură-te, ceea ce pre Chipul învierii L-ai lucit!
Bucură-te, ceea ce pre viaţa îngerească o ai ivit!
Bucură-te, pomul cu fruct luminos din care cucernicii se-ndestulează!
Bucură-te, copacul înfrunzit şi umbros sub care cei mulţi adăstează!
Bucură-te, cea care rătăciţilor le-ai născut pre Cel Îndrumător!
Bucură-te, cea care robiţilor le-ai născut pre Cel Dezrobitor!
Bucură-te, a Dreptului Judecător îmbietoare!
Bucură-te, tu, a mult greşiţilor iertarea!
Bucură-te, tu, haina celor goi în semeţire!
Bucură-te, iubirea ce biruieşte orice dorire!
Bucură-te, tu, Mireasa cea fără de mire!

Condac VIII
Stranie naştere văzând,
să ne înstrăinăm de la lume,
 mintea la Cer strămutând.
Că de aceea, Prea-Înaltul Dumnezeu
pre pământ S-a arătat
om prea-plecat,
vrând ca să tragă spre înaltul Său,
pre acei ce vom striga:
Aliluia!

Icos VIII
El a fost la cei de jos, tot şi fără cusur;
iar la cei de sus, nicicum depărtat,
Cuvântul cel nescris împrejur.
Că-n dumnezeiască pogorâre S-a dat
şi nu din vreun loc mutare;
iară Naşterea,
din Fecioară de Dumnezeu primitoare,
care aude acestea:
Bucură-te, începătoarea Dumnezeului neîncăput!
Bucură-te, tu, ivăr al tainei fără-început!
Bucură-te, auzita cu nepricepere a necredincioşilor!
Bucură-te, mărirea fără ştirbire a evlavioşilor!
Bucură-te, căruţa cea sfântă a Celui pre Heruvimi!
Bucură-te, adăpostul prea ales a Celui pre Serafimi!
Bucură-te, ceea ce potrivnicele îndelaolaltă ai îmbinat!
Bucură-te, ceea ce fecioria şi naşterea ai împăcat!
Bucură-te, prin care călcarea poruncii s-a dezlegat!
Bucură-te, prin care Edenul ni s-a descătuşat!
Bucură-te, tu, Cheie a lui Hristos de împărăţire!
Bucură-te, a veşnicelor daruri nădăjduire!
Bucură-te, tu, Mireasa cea fără de mire!

Condac IX
Toată a Îngerilor fire
a stat a uimire
de lucrul cel mare
al Întrupării Tale.
Că pre Cel neapropiat,
ca un Dumnezeu şi Domn,
văzutu-L-au om
la toţi apropiat,
cu noi în de-a valma trăind
şi de la noi toţi auzind: Aliluia!

Icos IX
Pe ritorii cei mult vorbitori
noi îi vedem că au rămas,
despre tine Născătoarea de Dumnezeu,
ca nişte peşti fără de glas.
Că a ne spune
nu s-au priceput
cum şi fecioară a rămâne
şi a naşte ai putut.
Iară noi ca de o taină ne minunăm
şi ţie cu încredinţare strigăm:
Bucură-te, a înţelepciunii lui Dumnezeu cămară!
Bucură-te, a rânduielelor Sale comoară!
Bucură-te, ceea ce-nvederezi pre filozofi că nu au minte!
Bucură-te, ceea ce ruşinezi pre meşteşugarii de cuvinte!
Bucură-te, că întrebătorii cei isteţi s-au zăpăcit!
Bucură-te, că năucitorii cu erezuri s-au veştejit!
Bucură-te, că iţele vorbirii atineilor ai rupt!
Bucură-te, că tu mrejele năerilor le-ai umplut!
Bucură-te, ceea ce ne-ai tras din fără fund de neştiinţă!
Bucură-te, că pre mulţi tu îi limpezeşti la cunoştinţă!
Bucură-te, tu, corabia călătorilor spre mântuire!
Bucură-te, tu, ţărmul de peste a vieţii vălurire!
Bucură-te, tu, Mireasa cea fără de mire!

Condac X
Să mântuiască Lumea voind
Împodobitorul tuturora,
către dânsa a venit,
de Sine Însuşi făgăduit,
şi ca un Dumnezeu, Păstorul El fiind,
omeneşte ca noi, S-a închipat.
Că, în asemănare chemând pre cel asemănat,
să ne audă pre noi Dumnezeu
într-un: Aliluia!

Icos X
Zid al fecioarelor eşti, Fecioară de Dumnezeu Născătoare,
şi-al tuturor celor ce spre tine au grăbit.
Că Acela Care cerul şi pământul le-a zidit
prea curată pe tine te-a gătit,
în pântecul tău de S-a sălăşluit
şi ţie pe toţi învăţând a striga:
Bucură-te, turla înfecioririi!
Bucură-te, tu, portiţă a izbăvirii!
Bucură-te, începătoarea prefacerii înţelepţeşti!
Bucură-te, aducătoarea de bunătăţi dumnezeieşti!
Bucură-te, că preschimbi pe cei păcatului plămădiţi!
Bucură-te, că iscuseşti pre cei de minte jefuiţi!
Bucură-te, că pre stricătorul de cugete ai abătut!
Bucură-te, că pre semănătorul virtuţii ai născut!
Bucură-te, iatac al nunţii ce nu s-a prihănit!
Bucură-te, că Domnului pre credincioşi ai unit!
Bucură-te, că din fecioare, singură, la Prunc ai fost buna hrănire!
Bucură-te, a sufletelor sfinte, chilie de împodobire!
Bucură-te, tu, Mireasa cea fără de mire!

Condac XI
Sfinte Împărate!
De-am aduce Ţie psalmi şi cântări
la număr întocmai ca nisipul din mări
prin vrednicia noastră nimic nu plinim;
că se biruie această toată cântare
care să tindă ar vrea
către multa mulţime a milelor Tale
ce-ai dat-o celor ce rostim: Aliluia!

Icos XI
Lumânare cea de lumină, primitoare
celor din întuneric, în arătare,
o vedem pre Sfânta Fecioară.
Că aprinzând întru sine flacăra netrupească,
pre toţi îndrumează
întru cunoaşterea dumnezeiască.
Ea ceea care
cu raza minţii ne luminează,
de se cinsteşte cu această chemare:
Bucură-te, tu, mijirea duhovnicescului Soare!
Bucură-te, sclipirea de zi fără-nserare!
Bucură-te, tu, fulger ce prin suflete străluminezi!
Bucură-te, că pe vrăjmaşi cu un tunet spăimântezi!
Bucură-te, că din tine suit-a Răsăritul orbitor!
Bucură-te, că-ai izvorât pe Râul în multe ape curgător!
Bucură-te, ceea ce iconeşti în chip de scăldătoare!
Bucură-te, că ne nălbeşti de-a păcatelor întinare!
Bucură-te, tu, baia ce învăţătura ne curăţeşte!
Bucură-te, tu, potirul ce bucuria ne împărtăşeşte!
Bucură-te, mireazma lui Hristos cea cu bună mirosire!
Bucură-te, încântare a tăcerii întru sfântă răpire!
Bucură-te, tu, Mireasa cea fără de mire!

Condac XII
Har vrând să dăruiască
la datoriile de demult,
Dezlegătorul a toată vina omenească,
singur S-a petrecut
către cei ce de la dar s-au depărtat.
Şi, aşa, El zapisul au spart
ca pre toţi să îi audă într-un săltat: Aliluia!

Icos XII
Naşterea noi toţi de o cântăm
ca pre Biserica însufleţită te lăudăm,
pre tine,
Născătoare de Dumnezeu.
Că, sălăşluindu-Se-n pântecul tău,
Domnul ce în palmă pre toate le ţine,
El a sfinţit, El a mărit, El a-nvăţat
pre toţi să te strige curat:
Bucură-te, tu, cortul Dumnezeului Cuvântul!
Bucură-te, tu, sfânta mai presus de tot Sfântul!
Bucură-te, tu, Chivot sub a Duhului înaurire!
Bucură-te, tu, visterie a Vieţii fără sfârşire!
Bucură-te, coroana nestimată a împăraţilor evlavioşi!
Bucură-te, lădiţa prea cinstită a Ierarhilor cuvioşi!
Bucură-te, tu, stâlpul Bisericii cel neclătit!
Bucură-te, tu, Zidul Împărăţiei de nezdrobit!
Bucură-te, cea prin care izbânzile se prea măresc!
Bucură-te, cea prin care duşmanii se umilesc!
Bucură-te, a trupului nostru tămăduire!
Bucură-te, a sufletului nostru mântuire!
Bucură-te, tu, Mireasa cea fără de mire!

Condac XIII
O, Maică prea mărită,
ce născut-ai pe Cuvântul
cel mai Sfânt decât tot sfântul!,
primind acum această dăruită,
ne izbăveşte
din orice ispită
şi ne slobozeşte
dintru muncirea ce va să fie
pre toţi cei ce îţi cântăm ţie:
Aliluia!
 ***
Sfântul Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida - Bunavestirea
Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei
Maria

Când Preasfânta Fecioară a încheiat cel de al paisprezecelea an al vieţii ei pe

pământ şi a intrat în al cincisprezecelea, după ce a petrecut deci unsprezece ani
deplini în Templul de la Ierusalim slujind Domnului, preoţii i-au spus că după
Lege ea nu mai poate rămâne în Templu, ci trebuie să se logodească cu bărbat şi să
între în viaţa căsătorită.
Mare le-a fost mirarea preoţilor să o audă pe Fecioară zicându-le că inima ei şi
viaţa ei şi-a dăruit cu desăvârşire lui Dumnezeu şi că doreşte să rămână fecioară
până la moarte, nevoind să se mărite cu nimeni!

Atunci, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, marele preot Zaharia, tatăl înainte-
mergătorului, plin fiind de Duhul Sfânt şi în acord cu ceilalţi preoţi, a adunat
laolaltă doisprezece bărbaţi necăsătoriţi din tribul lui David, spre a alege dintre ei
pe unul care să voiască să o ia pe Maria de soţie, ţinând-o la casa lui şi purtând
grijă de ea, fără ca să-i strice fecioria. Aşa a fost ea logodită cu bătrânul Iosif din
Nazaret, cu care se şi înrudea.
În casa lui Iosif, Preasfânta Fecioară a continuat să trăiască precum o făcuse şi
în Templul lui Solomon, petrecându-şi timpul în citirea Sfintelor Scripturi, în
rugăciune, în cugetări dumnezeieşti, în postiri şi în lucrul mâinilor. Ea rareori
ieşea din casă şi era cu desăvârşire înstrăinată de lucrurile şi evenimentele
lumeşti. Ea vorbea foarte puţin cu oricine ar fi fost şi niciodată fără să fie
neapărată nevoie. Cel mai des grăia cu cele două fiice ale lui Iosif.

La plinirea vremii, după prorocia lui Daniil şi când lui Dumnezeu bine I-a plăcut să
împlinească făgăduinţa Lui făcută lui Adam şi prorocilor, marele Arhanghel
Gavriil a venit înaintea Fecioarei în cămara ei şi aşa cum scriu unii scriitori bi-
sericeşti, chiar la momentul în care ea ţinea deschisă Cartea prorocului Isaia şi
cugeta la cuvintele lui: iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor
chema numele lui Emanuel (Isaia 7 : 14). Arhanghelul Gavriil i-a apărut în
toată strălucirea lui îngerească şi a salutat-o astfel: Bucură-te, cea plină de har,
Domnul este cu tine! şi toate celelalte care se află scrise în Evanghelia Sfântului
apostol şi evanghelist Luca (l : 28). Cu această Vestire şi cu umbrirea Fecioarei de
către Duhul Sfânt a început restaurarea şi mântuirea tot neamului omenesc şi a
întregii zidiri.

Istoria Noului Testament cu aceste cuvinte îngereşti începe, care au fost rostite
către Fecioara Maria: Bucură-te, cea plină de har! Aceasta vrea să arate că
Noul Testament cu adevărat bucurie aduce omenirii şi întregii zidiri. De aceea
acest luminat praznic al Buneivestiri se numără nu doar printre cele mari ale
bisericii, ci este şi unul al marii bucurii.
 Cântare de laudă către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, minunată vestire!
- Bucură-te, Preacurată,
Căci tu nouă pe Hristos ne-ai născut!

O, de bucurie vestire!
Bucură-te, Fecioară,
Porumbiţă prea luminată!
Bucură-te Marie, bucură-te ceea ce eşti plină de har,
Bucură-te, poartă de aur!

Tu eşti rugul cel nears din pustie,

Vestind zorii unei noi frumuseţi!

Gavriil cuvinte de bucurie a alcătuit,

Cu bucurie ţie le-a adus,
Şi Buna Vestire o a vestit!
El Buna Vestire ţie, Fecioară, o a vestit:
Pe ea cerurile o ascultă,
De ea sufletul tău se cutremură!

În Templul sfânt tu ai slujit,

Şi lui Dumnezeu sfinţindu-te,
Templu al Lui în trupul tău te-ai făcut!

Bucură-te, Preacurată, cerească mireasă,

Tu eşti tronul împăratului Ceresc!

Bucură-te, mieluşea, cea care ai născut

Pe Mieluşelul lui Dumnezeu
Care ridică păcatul lumii!

Bucură-te, roabă smerită,

Că ţi-a făcut ţie mărire Dumnezeu,
Şi te-a încununat cu slavă şi cu putere
Printre toate neamurile lumii!

Bucură-te, lacrimă nesecată,

Străluminată de Duhul!

Bucură-te, neagonisitoare desăvârşită,

Căci Dumnezeu de bogăţii te-a covârşit,
Mai strălucitoare decât soarele!

O, prea curată Fecioară,

Roagă-te lui Hristos, Fiul tău,
Pentru ca să se mântuiască
Sufletele noastre!
"Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac: Fiul lui
Dumnezeu, Fiul Fecioarei se face, şi Gavriil darul bine-l vesteşte! Pentru
aceasta şi noi împreună cu dânsul Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm:
Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine."