1.5.2.

Alexandru Mironescu
Ioan Ianolide despre Alexandru Mironescu:
”Un om complex, sincer si generos. O figura admirabila. Desi avea o pregatire
stiintifica, a fost poet, romancier, critic de teatru, eseist, publicist, memorialist. A debutat ca
ateu al scolii franceze si a sfârsit ca mistic ortodox. A facut politica socialista dar el vedea
un socialism moral-crestin si deci era printre socialisti ca o cioara alba.
A participat intens la miscarea de la „Rugul Aprins”, din care cauza a si fost condamnat. A
facut 5 ani de temnita ca un spadasin. Poeziile lui filocalice, înca nepublicate, vor ocupa un
loc ales în literatura.
Dupa eliberare s-a pastrat netulburat, necompromis. Credea în Dumnezeu si practica
rugaciunea inimii dar era dublat de un om cu rigoare intelectuala, realizând o tinuta
echilibrata si armonioasa.
- S-a terminat cu comunistii, spunea el.
- Dar cum? îl întrebam eu.
- Pai astia, socialistii astia din Vest au sa faca ceva.
- E o dubla naivitate, spuneam eu. Comunistii sunt plini de avânt iar socialistii occidentali
vor avea soarta socialistilor români.
- Fleacuri, zicea el. Esti pesimist. Ai suferit prea mult, nu vezi ca nu mai exista comunisti?
- Nu exista comunisti de credinta dar exista comunisti politici, obsedati de putere
nemasurata si constienti de eficacitatea sistemului marxist-leninist.
- Eu poate nu voi mai trai, dar voi veti vedea cum sucomba aceasta basica umflata a
marxism-leninismului!
Era naiv politic. Înainte de a muri de cancer spunea: „Merg senin în cealalta viata. Nu ma
îndoiesc de existenta ei dar sunt atent asa, ca într-un laborator, sa vad cum va fi!”. A sfârsit
senin, lucid, plin de dragoste si întelepciune”1.

1
Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, pp. 155-156 (ed. electronică)