GEORGE POTRA

PROFESOR

11

* ACADEMIE1 *
41011166 -

MIHAIL EMINESCU .."

CAUZELE MORTII SALE

STUDIU

EDITURA LIBRA RIEI OULTURA POPORULUI", STR ACADEMIEI 2

BUCURE5TI 1934

www.dacoromanica.ro
 f

Mihail Eminescu I.

Cauzele morlii sale

Pini in al patru-zeci si cinci-lea an de child titanul
gandirii romanesti s'a stins in floarea varstei, duchnd cu el
in neant, tot ceeace mai putea sä dea i o suferinta care 1-a
chinuit toata viata.
Scampi ne sunt toti poetii neamului, Eminescu insä
ne este intre cei mai scampi i aceasta din cauzA, ca prin
poesia lui maestri* a dat limbii i gandirii romanesti o mint
viata". .
Atat timp cat el se afla printre. cei vii, razele de lumina
pe care le raspandea nu cuprindeau deal un numar restrain
de oameni care il pretuiau ; dar astazi, admiratiunea pentru
genial sau care a produs opere nemuritoare, a cuprins toati
suflarea romaneasca si a trecut de malt chiar hotarele tarii,
pana departe, formand unul din punctele luminoase ale lite-
raturii mondiale.
Viata Si talentul sau se aseamana. cu versurile urmatoare
dintr'o poesie a sa :
Icoana stelei ce-a murit .

Incet pe cer se sue;

Era pe cand nu s'a zarit.
Azi o vedem si nu e"
Si inteadevar, el nu mai este, dar opera lui este din ce
in ce mi miasma si mai vie pretutindeni. Ma simt fericit,
ca na de mult timp mi-a cazut in mana un manuscris, dupa 3

I.

www.dacoromanica.ro
 4

cat se pare a unui medic dintre aceia care 1-au ingrijit in

timpul boalei sale. Ceeace este regretabil, e c manuscrisul nu
e iscAit pentru a se cunoaste nominal persoana care ne-a
transmis, poate fara sk vrea, atatea amknunte pretioase despre
M. Eminescu.
In redarea acestui manuscris imi voi permite sa corectez
anumite forme ortografice i sk inlocuiesc o parte din voca-
bularul, cel vechiu, cu cel de astAzi 1).
k La 8 Julie 1883, Mihail Eminescu a fust isbit intr'un
mod quasi subit gi mai, fart prodrom de o maladie min-
tall care a intristat si a surprins pe amicii si cunoscutii sai.
Iritabil numai si muncit de o insomnie }Inuit cu cateva
zile mai inainte, se armA in invidia lui cu un revolver si a-
menin, farl motiv pe unul dintre cei mai devotati ai lui
amici.

1) Manuscrisul original este proprietatea mea i il am din bar-

tiile Amass dela regretata poet& Cornelia din Moldova. Am cautat in
nenumarate randuri i pretutindeni, unde am avut Uncials Ca a-si pu-
tea da de numele autorului, dar mi-a fost absolut imposibil, fiindca-
timpul indelungat care s'a scars de atu nci plea acum, tarise in ve-
cinicie pe aceia care mai puteau sä spool, ceva, despre el. In orice cam,
se vede cá manuscrisul este al unui inedic i aceasta o dovedeste carac-
teristica scrisnlni si numerosii termeni medicali intrebnintati in raport.
En, asi propune ca autor al manuscrisului pe Dr. N. Tomescu,
fost medic primar al Spitalulni de Copii si al institutului unde era in-
ternat M. Eminescu. El este acela care a pus diagnosticul sistemului
.

circulator al poetulni i nnmai el singur, dintre medicii care 1-au ingrijit

nu a publicat nimic in legatura, en el; deci, ar fi exclus ca sa nusi fi
lnat si el notite, ca i ceilalti, de felul cum se manifesta boala i viata
poetulni.
Nemultumindu-ma numai cu atat i voind sa dau articolului de
fata, o atentie cat mai mare si dad, imi permiteau cercetarile chiar a-I
transforma intr'un studiu pretios, am inceput manat de informatia ra-
portulni, sa rascolesc praful trecutului de pe dosarele care mai 'Wise
in podul spitalulni BrausuVencsc.
Bunavointa si atentia D-lui Dumitriu, Marin Ionescu i Iorascu
Vasile care timp de o saptilmana n'an incetat de a elute in tot locul
unde banueau ca vor da de vre-o 'Artie pretioasii, -terminat fara
nici o satisfactie, fiindca Morga la acest spital fusese de sc-urta durata,
numai pentru timpul cat sa faceau reparatii la spitalul Coltea (acolo
era Morga orasului, mai inainte) ; iar printre hartiile timpului s'au gasit
copiile multor memorii, adresate Ministerului de Administratia acestui
spital, prin care cere sa i se mute in alta parte Morga, deoarece nici
localul nu permite aceasta i nici starea bolnavilor care stateau alaturi

www.dacoromanica.ro
 5

Ca multa dificultate el fu staphnit in agitatiunea sa qi

dus la Institutul medical Caritatea" din Bucure0i.
Acuitatea extrema a simptomelor nu permitea in primele
momente un studiu amanuntit al diferitelor functiuni i fa-
cultati.
Aspectul maladiei era acela al unei manii acute caracte-
rizata printr'un delir absolut incoherent, prin uric rad desor- 6.

donate, prin ilusiuni qi halucinatiuni sensoriale care deveneau

uneori terifiante, in fine prin tendinta a tot distruge prin pre-
jurd sail in paroxismul raului.
Excitatiunea continua a centrilor psiho-motori qi psiho-
.

sensoriali, era factorul unic al acelui delir acelei perturbatiuni,

ale functiunilor intelectuale 0 morale, care se aflau libere de A

°rice control al vointei qi ca niqte instrumente pasive ale

unei cerebratiuni necon0iente.
Nimic nu-I putea calma din acea stare. nici morfina
nici hidroterapia, nici tratatamentul moral, nici tratamentu
fizic.
In timp de douä luni, abea de trei ori el avu eaten
. .

momente de luciditate. Restul II petrecea intr'o aiurare, careia

politica, qtiinta, literatura ii oferea elemente intre ele, farl ca

de cadavrele tinute mai multe zile, sau chiar o saptamang, pang and
le venea rAndul la autopsie.
Dupa cum vedern, fiind ceva fugitiv, nici procesele verbale ale
.autopsiilor nu s'au pastrat.
Socotind ca la Ministerul de Instructie se &este copia procesu-
lui verbal, fiindca fnsese la autopsie i un reprezentant al acestui Mi-
nister, am pornit-o intr'acolo, dar mi s'a rAspuns c arhiva mai veche
de 30 de ani, a fost data Arhivelor Statulni.
Imediat ce am auzit, fSrä multa gandire m'am i dus la depo-
zitul tuturor vechiturilor de actc, in speranta, de a vedea cat mai re-
pede hartia mult doritA.
Iluzie zadarnica i mult regretabila, fiindca hartiile Ministernlui
de Instructie din anul 1889 erau prea pntine, iar printre acestea lipsea
tocmai cea cAutatA. Mi s'a spus de cineva poate ea vei gasi la Insti-
tutul Medico-Legal unde se vor fi adunat hartii de felul acesta.
Pentrn convingere am vizitat in ultimul timp si acest Institntut,
dar secretarul m'a lämurit din primele cnvinte, cA arhiva mai veche de
anul 1893, data infiintarii Institutulni, nu se &este. Si cu aceasta am
terminat sirul drumnrilor in cAutarea hartiilor cu informatii mai pre-
, tioase, ramanand ca viitorul sa fie mai indulgent pentru aceia care se
vor mai ocupa Inca, en viata si opera lui M. Eminescu.

www.dacoromanica.ro
 . .

, I
t

.-
6

cugetarile, frazele si chiar cuvintele, sa fie catusi de putin

inteligibile, asa de putina legatura logica exista intre ele.
In fata uei atare stari patologice ce nu putea fi altfel
denumitä deal manie acuta, medicii care II ingrijeau as-
teptau cu impacienta evolutiunea naturalä a maladiei spre un
sfksit fericit, convinsi prin experienta c. aceasta psihoza' este
o maladie care isbucneste brusc, dureaza 2-3-5 luni i apoi
se vindeca, fatl sa lase de mai multe ori urmari definitive,
defavorabile organismului mintal.
Intr'adevar pe la inceputul lunei a treia, Eminescu in-
cepu a avea ore linistite i lucide, isi regasi somnul, intreba
de amicii sal, se preumbla in institut si afara din institut
fr pericol.
La sfksitul lunei a treia pe cand se afla in convales-
centa, amicii sal in nerabdarea lor de a-1 vedea cu o ora mai
inainte vindecat se hotrara a-1 conduce afara din tail si a-1
aceza la o casa de sanatate din Viena.
Nu putem cunoaste ultimile faze ale maladiei din 1883;
stim insa ca, convalescenta a fost adesea Intrerupta de accese
de agitatiune maniacä i c restabilirea fu anevoioasa si nici-
. odath complectà. . .

Dupa o sedere de attars luni in casa din Viena i dupa

o calatorie de caleva saptamani in mai multe localitati din
Europa, Eminescu reveni in 1884 la locul sail natal unde a
incercat a reincepe sä lucreze. Insa el ducea o viata din care
activitatea de odinioara era cu totul absenta.
Amicii sal ne pot spune care a fost adevarata sa stare
mintalä ; prin ce productiuni literare sau politice s'a manifes-
tat in acea perioada a vietei sale, acea geniala inteligentä 11;

care fu capabill a imbratisa in sanul ei universalitatea canoe-

A tintelor omenesti. Amicii sai ne pot spune daca lucra dupa
prima sa maladie si cum lucra si daca lucrarile sale au putut
vreodata atinge inaltimea celor dinainte ; daca in fine exista
o concordanta sau o continuitate logica intre debutul acelei
stralucite cariere i mersul ei ulterior.
Lasam, deci amicilor si criticilor din literatura sa ras-
pundä la aceste intrebari. Ne este teama insa, ca Eminescu
semana cu acel turist care pleaca plin de inima si entusiasm, i
' dar care se opreete in drum si in loc sa ajunga la vkful,

www.dacoromanica.ro
 ,

muntelui unde plecase, se scoboara obosit, incapabil chiar de

a se mentine in regiunea ce o atinsese.
Dupa maladia din 1883, Eminescu scade si scade mereu,
steaua se intuneca, cu tot focul ce incerca a i insufla amicii
si admiratorii srti".
Timp de doui ani de zile, dupa sosirea din Viena, (1884)
a dus-o potrivit cu sanatatea, pana cand in 9 Noembrie 1886,
este internat din nou, la ospiciul de alienati de pe langa Ma-
nastirea Neamtului ; unde a stat pang la 10 Aprilie 1887, child
s'a vindecat complect.
Dela aceasta data, ducea insa, o viata cam neregulata ei,
mereu sdruncinata de diferite suferinte corporate. , ,
In ceeace priveste alcoolismul, Maiorescu intreba la 10
Februarie 1888, pe Henrietta, sora lui Eminescu, daca poetul
s'a lariat de baut", deci dupa internarea lui, de a doua oara.
Amanuntul e pretios si trebuie retinut, ca sa aratam ca
nu alcoolismul, a fost una din cauzele principale a nebuniei
sale ; deoarece acest vitiu II contractase mutt mai tarziu.
_

Intr'una din ultimile zile ale anului 1888, cell,

kM
Capitalei afla cu o placuta surprindere ea Eminescu a revenit
ei s'a alipit ca redactor al unui ziar politic important, care sa
ofere publicului noui opere i noui lucrari. Dar vai ! Foarte
.
repede ne coprinse deceptiunea caci se soptea in unele cercuri
ca viata ce o ducea in Bucuresti, dela intoarcerea sa, departe
de a avea un scop nobil si util, deveni lenesa, vagabonda
aproape necuviincioasa. Tendinte diverse la care vointa sa de-
bill nu putea sà reziste atrageau activitatea sa i o purtare
incorecta qi quasi-vicioasa ocupa orele sale.
Amicii sal observara la el o apatie morala, o desechili-
brare mintala, adevarata. decadenta intelectuala, ce desigur era
inceputul unei grave cerebro-patii care era menita a-I conduce
fatalmente la neant.
kLa 3 Februarie 1889, Eminescu fu adus prin ordinul
Politiei Capitalei la institutul Caritatea" unde fu supus su-
pravegherii i tratamentului medical ; i motivele care au oca-
zionat izolarea sa, au fost de un ordin cu totul moral.
Caracterul san bland i destul de linistit deveni sub ac-
tiunea unor libatiuni recente, violent si iritabil, provocand cer-
turi si scandaluri in public ; onest i moderat in pornirile sale
Eminescu deveni vicios, intra in localuri publice cerand a bea,

VI
www.dacoromanica.ro
 ,

.
_ 8

apoi pleca fara a-si plati consumatiunea ; altà data se suia in

birje si se plimba fara a-si plati cursa ; atatea fapte care pro-
vocarl masuri administrative.
La intrarea sa in institut, Eminescu se prezenta ca un
om ganditor si absorbit de grave cugetari ; insa raspunderile
sale la intrebarile ce i se fac, arunca repede pe observator in-
tr'o trista deceptiune. El vorbeste clar, fara ezitatinne, fara
dificultate in limbagiu ; dar el cere mancare i bautura, caci
nu mancase zicea el, nici nu Mime de doug, zile.
Ahea isi da seama de noua faza a starii sale ; nici nu
intreba pentru ce a fost adusl aci, nici nu discerna calitatea
bolnavilor intre care s'a gasit. Totusi el pastreaza memoria lo-
cului i recunoaste dupa un interval de sase ani multe persoa-
ne din personalul institutului. Memoria sa subsistä Inca, insa
rationamentul, acea facultate prin care comparam faptele si
ideile intre ele si deducem noui idei i concluziuni este cu
totul abolit, ar zice cineva cà stratul ideogen al cereberului
sail este atrofiat sau izbit de degenerescenta.
0 noua dovada a acestei desechilibrari intelectuale sunt
si citatiunile ce le face mereu fie din operile autorilor greci
si latini, fie din acele ale sanscritilor, fie din propriile sale
productiuni de altà data, fara sir, fara logica intre ele.
Puterea productiva ii lipseste cu totul, spiritul sau este izbit
de inertie. Cand are hartie si condeiu, se apnea, de scris ; dar
ceeace aseaza pe hartie sunt niste fragmente reamintite de
ici de colo, niste idei incoherente ce le d ca productiuni de
valoare si cu totul noui.
. Dementa dar, era din primele zile observata i stabilita
complicandu-se cu un sentiment de satisfactiune care en tim-
pul si cu progresul maladiei avea sä se transforme intr'un de-
lir de grandoare i abnormitate.
La acea epoch' a maladiei, simptomele somatice sunt Inca
raiz desemnate si nu permit inch diagnoza varietatiii de de-
menta de care era isbit.
De constitutie forte, de temperament sanguin, el are o
musculatura bine desvoltata. Pe corp nu se observa semne
acuiste sau hereditare. Pe ambele gambe numai, se vad cica-
trice urmele unor ulceratiuni cronice. Craniul sau pare la pri- ,
ma vedere mai voluminos ca in stare normalä. Fruntea sa este
..111. 4e. mare, iar pe bazele parietale nu se observa inegalitati sau

www.dacoromanica.ro
 9

proeminente. Circonferinta craniului este de 540 mm., iar dia- .

metrul biparietal de 220 mm. Figura ii este simetrica cu pu-

ting expresiune ; lobabul urechii lipseste ; dentura este putin
neregulata i nici strabism ocular, nici inegalitatea pupilara
nu se observa.
In rezumat nici craniul, nici figura _ nu prezinta stigmate
. pronuntate de vreo degenerescenta hereditara sau congenitalà. ,1
Examenul aparatului motor si sensitiv nu ne permite sa
constatarn la prima vedere, turburari speciale.
Articulatiunea cuvintelor este normala. El pronunta bine
clar si nici scandare, nici gangavie, nici bolborosealà, nici
anonare acele diverse defectuozitati asa de comune in mala-
diile celebrale nu s'au putut observa pana In ultimile zile ale
vietei sale.
.. In celelalte teritorii ale activitatii musculare se observa
oarecari desordini. Tremuratura atavich a extremitatilor superi-
oare a buzelor, ondulatiunea limbei si diminutiunea simtului
mascular erau manifesto si cu timpul se pronuntau din ce in
ce mai bine. Reflexii tendinosi sunt exagerati.
Din partea sinitibilitaii amintim diminutiunea simtibili-
tatii tactile la temperatura si la durere, iar din parte simtu-
rilor superioare scaderea i perversiunea mirosului si a
gustului.
Deci lipsesc unele din principalele simptome ale parali-
ziei generale adica afasia, delirul caracteristic de grandoare,
inegalitatea pupilelor, totusi prezenta dementei ci a unor semne
motore si sensitive impunea observatorului diagnosa unei
riencefalite difuse cronice, diagnosa in mersul ulterior al ma- I
ladiei i autopsia a venit pe deplin sa confirme.
Neconsecventa i confuziunea identificarii, slabirea cres-
" canda a memoriei si delirul mobil, contradictoriu i nerod, mai
thrziu simptome somatice ea paralizia sfincterului i tube.-
rile trofice se pronuntau din ce in ce mai clar i anuntau in-
trarea pacientului in a treia perioada a maladiei sale.
El ajunsese in ultimile saptamani a fi o fiinta automata
flea, initiativ, flea, vointa, disparandu-i totdeodata si instinctele
superioare. .

El umbla toata ziva in curtea institutului umpland bu-

zunarele cu hartii, pietre i diferite obiecte ce le considera cà
aveau mare valoare ; el citea mereu i mecaniceste un petec

www.dacoromanica.ro
 $$$.
'r :

10

de ziar fart ca s'a," i se nasca,' in spirit vre-o ideie ; el cerea sa

manance cu 0 bulimie strasnica i nimica nu-1 multumea : el
nu mai avea nici o ingrijire de persoana sa, devenind mur-
dar capatand pana la sfarsit, tendinta de a tot distruge scaune,
vestminte i asternut.
Aceasta stare a lui Eminescu deapururea incorabila se
complica in ultimele saptamani si de sincope care au fost
.

considerate ca rezultate ale unei circulatiuni cardiace neregu-

late, ca niste manifestatiuni ale unei maladii a cordului, ce
simptomele locale nu permiteau a o determina cu preciziune.
./ S'a banuit, zicem, o degenerescenta cardiaca, poate chiar
si o endocardita vegetanta. Ori cum ar fi, sfarsitul total nu
parea a fi iminent, caci el se nutrea bine, dormea i pnterile
se sustineau en destula vigoare.
Un accident lima de mica importanta a agravat starea
patologica a cordului si a accelerat moartea.
lath' in ce a constat acel accident. Inteo zi pe cand se
preumbla in ograda institutului, Eminescu primeste in regiu-
nea parietala stanga a capului o mica piatra cu care un
bolnav se juca, invartind-o legata de o sfoara.
Aceasta i-a produs o plaga de cativa milimetri care in-
teresa nnmai pielea si care s'ar fi cicatrizat repede, dad, Erni-
nescu in obiceiurile sale de necuratenie, n'ar fi ridicat de mai
multe ori pansamentul si nu si-ar fi frecat plaga en diferite
sustante murdare.
Cicatricea totusi era aproape terminata cand o erisipela
isbucni ocupand intai pielea capului, fata i in fine toracele
pang la apofisä i ifoida.
pupa un tratament apropiat si gratie masurilor higenice
erisipela ceda i disparu. Insä debilitatea generala a organis-
mului, aparu insotita de sincope repetate si intr'o zi o nOna
si mai puternica sincova II rasa mort."
I
Unii dintre scriitorii cari s'au ocupat de viata lui M.
Eminescu, spun cä el a fost ucis de tenorul nebun Petre
A
Poenaru, tovaräsul inconstient de ospiciu. deoarece Eminescu
refuzase sa-i dea o bucata de paine". (Octav Minar: Veronica
Miele: Dragoste i Poesie").
Din ceeace se spune insä de persoana care ne-a lasat
aceste insemnari se vede foarte clar, ca Eminescu nu s'a certat
cu nimeni i nici n'a fost lovit intentionat, ci l'a lovit un

4"

www.dacoromanica.ro
 11

bolnav care se juca cu o mica piatra legata de o sfoara si pe

care o invartea, probabil, pe deasupra capului sal], iar cand
Eminescu a trecut pe langa el a tost isbit in partea stfinga a
capului.
Aceasta isbitura n'a fost insa mortala, ci moartea i-a
tirmat mai tarziu : poate dupa 20-25 zile din cauza infectiei,
cauzate de halul de murdarie in care se gases, cu toate in-
grijirile date si a unei sincope care puse sfarsit tuturor sufe-
rintelor poetului.
Este cu totul de domeniul fantesiei, marturia lui Dumi-
tru Comarnescu, friserul poetului, c Eminescu a fost isbit in
cap en o caramida i c5 peste o jumatate de ora dela acasta
intamplare, poetul a murit. De asemenea spune ca lovitura
a fost supt ureche si a fost atat de puternica de i-a sfäramat
osul capului"')
D. Dr. V. Vines care 1-a ingrijit personal pang cand a
murit (Martie-Ianuarie 1889) ne spune fapte:foarte importante,
asupra ultimilor zile a le pretului, care intaresc cele din ma-
noscrisul intrebuintat de mine si desmint cu desavarsire spu-
sele lui D. Comarneseu. Spre exemplu : Prin Mai 1889, un
bolnav nu din cei furiosi, se distra invartind o piatra mica
legat& de ata. Piatra scapand din ata a lovit intdmpldtor pe
Eminescu in cap, aproape de sutura-interparietalà, producand
o rand care interesa numai pielea regiunei parietale drepte,
flea, sä atace periostul. Era o taietura a pielei de 2 cm. lungime."
In ziva de 15 Iunie 1889, zi in care se simtea de
altfel destul de bine, Erninescu se aseza pe pat si peste cateva
minute, cade intr'o sincopd i moare inzediat.
Cum se vede in cele de mai sus, moartea lui Eminescu
nu este datoritd traumattsmului cranian, petrecut cu 25 zile .i.
mai inainte §i care se vindecase complect, ci este consecinta
unei endocardit mai vechi, de care era amenintat in fiecare
clipa si care desigur s'a agravat dupa erisipel"2).
Autopsia facuta 24 ore dupa moarte la amfiteatrnl spi-
talului Brancoveanu, de Profesorii Alecsianu i utzu ai 1 ,

in fata primului procuror al Tribunalului Ilfov, iuspectorului

1) Universal din 28 Innie 1926.

2) Dr. V. Vine,: Cilleva date asupra ultimelor zile ale poetului
Mihail Eminescu. Bummed 1931.

www.dacoromanica.ro
 12

de Politie, Secretarului general al Ministerului Instructiunii

Pub lice, a mai multor amici, ziariti, doctori i studenti an
venit s confirme diagnosa facuta in timpul vietii, punand
sub ochii asistentilor toate leziunile anatomo-patologice ale
periencefalitei difuse cronice.
tt .

Nu vom da in detaliu acele leziuni bine cunoscute; vom

.

atrage numai atentiunea asupra unor puncte speciale.

Greutatea encefaluluil) a fost da 1.490 gr. adica supe-
rioara celei din starea normal i egala, dupa un doctor care
asista la autopsie, cu aceea a encefalului celebrului poet
; german Schiler.
Comparandu-se intre ele cele douà hemisfere, s'a gasit o
greutate mai mare de 25 gr. in favoarea hemisferului sting,
care este organul cugetarei si al actiunei.
Circumvolutiunile frontale ocupau ele singure mai mult
de jumatate din volumul hemisferelor, indicand panh la punet,
desvoltarea anormala a regiunilor psihice in defavoarea celor
sensoriale, motoare si vegetative.
Leziunea anatomo-patologica caracteristica maladiei,
acea simfiza meningo-cerebrala, acele aderente speciale intre
membrane pia-mater i substanta corticala ocupau doua re-
:
giuni opuse : partea interioara a circumvolutiunilor frontale ai
extreminatea posterioara a circumvolutinilor occipitale, pe cand
cele doua ascendente cele parietale §i cele tempero-sfenoidale
eraii cn total indemne ; fapt ce explica unele fenomene clinice
din viatt, adica delirul i debilitatea facultatilor intelectuale,
precum i perversiunea facultatilor instinctive, pe de alta parte A

lipsa turburarilor grave ale motilitätii (contracturi, convulsiuni

epileptiforme i monoplagii) i lipsa turburarilor sensoriale,
ilusiuni i halucinatiuni sensoriale.
1- Din partea cordului s'a constatat o degenerescenta grasl
a peretilor corduTui, deveniti galbeni i friabili i prezerita
unor piaci intense si proeminente atat la baza valvulelor a-
ortice, cat i pe interna a aortei ascendente.
In fine din partea ficatului si a rinichilor s'a observat
asemenea o degenerescenta granulo-grasoasa considerabila.

1) G. Calinescu in Viola lui M. Eminesce aratA in mod gre§it

greutatea encefalului de 1400 gr, .

www.dacoromanica.ro
11J I I ii
 13

Ar fi interesant a cunoaste cauzele maladiei care a venit

sii isbeasca pe until dintre cei mai mari poeti romani.
Stim c. paralizia generala este 0 tristà achitiziune a se-
colului nostru si se datoreste parte alcoolismului cronic, parte
sifilisului si in mare parte vietii turburate si supraobosite la
care ne Imping necesitatile moderne.
Viciurile de desfrAnare, dorul exagerat de a se inavuti,
luptele politiee, dubiul sufletului ce si-1 infiltra pe zi ce trece,
spectacolul lumei acesteia cu neincetata ei nedreptate si cu
neincetatele ei pasiuni, sunt apanagiul modern si intretin In-
tret-in inteo perpetua excitatiune i consecutiv intr'o conges-
tiune quasi crunica, inaltele regiuni ale cerebrului, acela in
care sentimentele, imaginatiunea si rationamentul si-au ales de
cuib si de sediu.
S'a zis ca Eminescu a devenit alienat in urma unei ma-
ladii sifThTje Ce l'ar fi isbit acum 10-12 ani. Eroare.
Eminescu n'a fost sifilitic. Ideia aceasta s'a nascut din
doctrina eronatà ce profesa o scoala germanA c paralizia ge-
nerath,
_
este totdeauna o manifestatiune sifilitica, tot asp. de
neadeväratà ca aceea care sustine c toate sclerosele cerebro-
spinale sunt de origina sifilitica.
Altii au zis &à el se alcooliza. Si aceasta ideie este ca
cea dintaiu o supozitiune cu totul gratuitk
Daca Eminescu a abuzat de bluturi alcoolice, aceasta a
fácut-o cand deja maladia incepuse
Fost'a oare hereditatea adevarata cauza a maladiei ?
Sant oarecari indicii in favoarea acestei asertiuni ; apoi mer-
sul maladiei, fazele neregulate ale perien-cefalitei de care a
fost isbit, oare cari particularitati clinice indica o formà spe-
Mall care se observa la acei care predispusi prin hereditate
la o maladie nervoasa capIta o perien-cefalita. .. .

Adevarata cauza a maladiei lui Eminescu pare a fi sur-

menajul cerebral, oboseala precoce si intensa a facultatilor
sale intelectuale.
Gratie constitutiunei native a spiritului sail care 1-a
impins de timpnriu la o activitate mintala exagerafa, in care
imaginatiunea a avut rolul preponderent, gratie tendintelor
sale la productiuni geniale in care apare o conqtiinta turbu-

www.dacoromanica.ro
 14

rata, gratie educatiunei spiritalui sari adapt la niste doctrine

a caror fond este scepticismul.
. Elev, in fine, a lui Schopenhauer si al lui Hartmann, pe
care ii cita in elucubratiunik sale delirante, cerebrul sari de-
bil in unele din elementele sale, nu putu mai mult timp sä
reziste muncii excesive i fatalmente geniul sau a trebuit sä
sucombe i intr'aceasta, Eminescu, nu s'a deosebit de multe
genii contimporane, care dupa ce au surprins si au uimit
lumea prin inaltele si admirabilele lor productiuni, s'au stins
intr'o maladie mintala ce nimic nu facea sä se prevada.
Multi antropologisti, considerand incoherenta si multip-
licitatea de idei si de cugetari ce le-a agitat spiritul lui Emi-
nescu, considerand sfarsitul sari nenorocit, considerand in fine
predispozitiunea hereditara la maladii nervoase, ar zice poate
c. Eminescu, a fost un om degenerat si pentru aceasta ima-
ginatiunea sa fertile au impins spiritul sau afara din fagasul
obicinuit si amen generalitatii omenesti.
. . Poate c. acei savanti vor avea dreptate. Totusi noi, des-
bracandu-ne un moment de acele idei materialiste, ne vom
aduce aminte de cuvantul lui Hristos : Sei judeceim arborele
dupd fructele sale". On c ar fi fost Eminescu predispus sau
sev-al
nu prin nasterea sa la alienatiunea mintala, degenerat sau nu
el a fost un geniu pe care toti ii admiram i inaintea me- r

moriei canna toti ne inchinam".

Din cuprinsul acestui raport, ca sä zic ilea, se vede
destul de bine, in modul cel mai clar, boala poetului si toate
fazele prin care a trecut pang la ultima clipa a vietii sale.
Apoi ceeace este si mai interesant, socot eu, e tocmai
autopsia amanuntita care a scos la iveala lucruri importante
dovedindu-ne ca nu alcoolismul i boalele venerice (sifilisul),
au fost cauzele alienatiei sale.
IV. Zaharia,') in studiul sari despre Mihail Eminescu",
aminteste spusele D-rului Zosin, cä Eminescu era alcoolic ei
sifilitic si ca numai aceste dotia nenorociri au fost cauzele
boalei sale mintale. .

Informatie neprecisa i lipsità de orice confirmare fiind-

ea s'a constatat in modul cel mai sigur, prin autopsia float,

1) In Revista Spita1u1 1903 Nr. 11.

>'

www.dacoromanica.ro
 15

cà el n'a fost atins de aceasta boala a sifilisului, iar alcoolis-

mul nu 1-a practicat deal dupa prima sa paralizie mintalä,
intre anii 1883-1888.
In ceace priveste viciurile de desfranare de care a fost
acuzat nu este adevarat nimic, fiindca pentru Eminescu, femeea I

nu insemna necesitatea fizica naturala, ci motivul cel mai

important in procurarea de placeri intelectuale, care se mani-
festau in poesie, gandiri sublime si veneratie. Femeea era idealä,
nu personala.
Epilepsia psibica, mostenità, care 11 stagtnea 11 trecea
dela o externa la alta i II facea sá duca o viata cat se poate
de neregulata `). . t
Lipsa manierelor comuneIncinaii spre ascetism, absti-
nenta si in acelas timp lacomia excesiva, ii vor duce cat mai
repede spre ziva fatalä.
,
Fazele neregulate ale boalei au aratat intr'o oare care
masura ca nebunia sa c fost de natura hereditara si daca nu
se intampla atunci, era mai thrziu, dar ea a fost grabita, prin
munca intelectuala intensil i surmenajul cerebral extraordinar
care coplesise intreaga lui fiint,. Dl. N. Iorga, dandu-si parerea
(ziarul Vremea" 1929 Decembrie), relativ la ce s'ar fi In-
tamplat Daca ar fi trait Eminescu...", presupune ca daca nu
s'ar fi imbolnavit atunci, indiferent din ce cauza s'ar fi im-
bolnavit de ticalosia oamenilor de azi i demagogia rusinosa
I .
a politicianismului contimporan".
Se intampla de multe ori, ca la oamenii maria sa se ga-
seasca si defecte mari, iar defectele lui Eminescu au fost nas-
cute odata cu el, si ele cresteau in raport direct proportional cu
varsta lui, aac atunci, cand poetul ajunsese la un maximum
de perfectie i ele ajunsesera la un maximum de distrugere.
Dar sa nu tinem socoteala de aceste defecte, fiindca ele nu
stirbesc intra nimic aureola extraordinara, de pe fruntea adanc
cugetatoare, a marelui Eminescu. Pomul se judeca dupa
fructele lui" ; iar cei cativa nouri de pe intinsul cerului nu
impiedica prea mult, din lumina zilei i maretia soarelui.

1) Dr. A. Sunda: Nevroza lui M. Emincscu" in Spitalul (revistá

medicara) anul 1q05 Nr. 13 p. 351-359.

www.dacoromanica.ro
 \

16

Socot ca viata pe care a avut-o i felul in care a murit

M. Eminescu, a nascut in sufletele noastre o admiratiune
.

cat mai mare, iar imaginea lui a capatat chipul untii semi-zen
venerat chiar si de dusmanii sa.i.

*ACADEIIII51-*

www.dacoromanica.ro
 MANTULEASA 31 - BUCURESTI
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE GRAFICON" INSTITUTUL

M1NTULEASA 31 BUCUREF1

0.0

Pretul Lel 20'

www.dacoromanica.ro
ol