Pr.

Sofian Boghiu – Ispita intelectualismului

Pr. Arhim. Sofian Boghiu - Cuvinte de folos, https://www.youtube.com/watch?
v=Ug8BMhn1SkU&t=524s (23.11.2018).

”T. Popescu: O altă ispită ar fi intelectualismul în care credința apare ca o problemă

interesantă de cultură și nu neapărat un act de trăire.
Pr. Sofian: Și cultura aceasta, cât ar fi ea de înaltă, este însă amestecată cu mândrie.. și
mândria este aruncată în lume de duhul acesta al minciunii care este diavolul. El este foarte
savant. Diavolul știe foarte multă filozofie și știe și foarte multă teologie și impresionează
prin știința lui. Dar știința lui îl ține mereu rece față de Dumnezeu. Mintea lui este
încremenită în cunoașterea pe care o are ca și prietenii săi, oamenii intelectuali, mai ales
atei. Știu toate și rămân mai departe închiși în știința lor, fără nicio deschidere către
Dumnezeul Cel Viu, rămân închiși în această știință și impresionează pe cei din jurul lor și
pe ai lor, care au aceeași preocupare, care sunt morți pentru Dumnezeu, și pentru ei. Cu toată
această filozofie a lor și această intelectualitate înaltă sunt ca o trâmbiță care sună puternic,
dar lumea nu este atrasă de această trâmbiță. N-are o melodie anume, ceva care să placă.
Rămâne un strigăt, adeseori uscat, încât această intelectualitate chiar când vine în contact cu
credința creștină și cu trăirea creștină, această înaltă filozofie sau intelectualitate nu se
împacă deseori cu creștinismul, în general, și cu trăirea creștină în special. Refuză, e
convins să rămână în această uscăciune intelectuală, pe care cei care au crescut alături de
această uscăciune sunt mulțumiți să asculte această depănare de cunoștințe și de probleme ale
intelectului, ale minții, dar pe ei îi atrage și nu îi mulțumește și rămân mereu uscați în această
formă de cunoaștere seacă. Pentru sufletul și pentru viața creștină, pentru viața în Hristos
această intelectualitate nu are valoare, pentru că ceea ce e mereu în afară, ca și diavolul
care este foarte savant, însă el nu poate face niciodată parte din prietenii lui Hristos.
Prietenii lui Hristos sunt sfinții, care deși știau foarte multe lucruri, în același timp le trăiau și
aveau bucuria aceasta dumnezeiască a harului care îi făcea fericiți cu adevărat.”