ÎPS Bartolomeu Anania

ÎPS Bartolomeu Anania, cel care a fost arhipăstor al Arhiepiscopiei Vadului Feleacului și
Clujului, arhiepiscopie care până în anul 2005 era subordonată Mitropoliei Ardealului, iar din
anul 2006 el devine și mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. Deși
s-a născut în județul Vâlcea în comuna Glăvile la data de 18 martie 1921, el se trage din familie
de ardeleni după tată, care a fost adus de către părinții săi în Oltenia pe când avea vârsta de doar
un an (tatăl ÎPS Bartolomeu).

ÎPS Bartolomeu este cunoscut în primul rând ca și un mare cărturar dar și ierarh al
Bisericii Ortodoxe române, însă el este și poet și chiar dramaturg, el scriind câteva piese de
teatru.

Valeriu Anania se naște după cum am văzut mai sus în anul 1921, din părinții Ana și
Vasile Anania, face școala primară în satul natal, iar mai apoi la insistențele mamei urmează și
ciclul primar la București, acolo unde tatăl sau lucra la tramvaie așa după cum el însuși
mărturisea.1

Viața sa se împarte în mai multe etape, tocmai din acest motiv, capitolul de față va fi
împărțit în alte 4 supbcapitole mai mici pentru a scoate în evidență fiecare din cele patru perioade
de activitate ale vrednicului de pomenire, mitropolitul Bartolomeu.

1
Bartolomeu Anania, ,,Profesioniștii” <https://www.youtube.com/watch?v=13D8dHb6K88>

1
 1. Omul

Bartolomeu Anania, încă din timpul adolescenței, mai concret în jurul vârstei de 14 ani
se înrolează într-o frăție legionară a tineretului școlar din acea vreme ca mai apoi să avanseze
după aproximativ un an la o altă superioară ale acestei comunități. Însă nu a durat mult după cum
tot el mărturisește și se retrage din acea organizație, nefiind niciodată legionar deoarece nu a mai
apucat. Însă după cum spune, a văzut și partea întunecată a legionarismului, parte cu care el nu a
fost niciodată de acord, iar în urma desființării acelor frății ce se găseau la Seminarul Central, el
rupe legăturile cu legionarismul.2

El mărturisea că în perioada cât făcuse parte din Frăția de Cruce, nu se făcea nici
propagandă politică, nici propagandă antisemită, ci doar educație, și a fost învățat lucruri bune
despre iubirea de Dumnezeu, neam, corectitudine, cultivarea adevărului, spirit de sacrificiu, etc.

Îi plăceau foarte mult activitățile din cadrul frăției, care după cum am spus mai sus nu
erau altele decât cele menționate, la un moment dat merge în Serbia, clandestin bineînțeles
pentru a vedea cum sunt românii din Banatul iugoslav.3

,,Am trecut frontiera noaptea, călăuziți de grănicerii români care cunoșteau ritmul patrulelor
sârbești, iar a doua zi eram în comuna Marghita, în casa unor buni cunoscuți ai lui Mioc. Am rămas acolo
câteva zile, timp în care m-am cunoscut – conspirativ, firește – cu mai mulți țărani, de la care învățam nu
numai folclor, dar și deprinderea dialectului. Stăpânirea iugoslavă era de pe atunci reputată ca de extremă
stângă și îmi luam suficiente măsuri ca să nu fiu descoperit.” 4

Deși a absolvit Seminarul Central, fiind destul de sărac și neavând nicio meserie, pe
timpul verii din anul 1941, așteptând să vină toamna și să intre la Facultatea de Teologie cu vreo
bursă ceva, fiind inspirat de un articol publicat de către Tudor Arghezi, se angajează ca și chelner
la un restaurant de clasa a doua. Lucrând câteva ceasuri pe zi, cu bănuții strânși el își plătea
chiriaiar cu o parte din ei, ce îi mai rămâneau acoperea o parte din cheltuielile revistei Dacia
Rediviva, revistă pe care o edita împreună cu câțiva prieteni la fel de săraci și entuziaști ca și el.5

2
Ibidem
3
Valeriu Anania, Memorii, Ed. Polirom, Iași, 2011, pag. 27
4
Ibidem
5
Ibidem, pag. 17

2
 După ce participă la funeraliile unui comandant legionar este arestat timp de o lună de
zile. Din nefericire în cazierul său el avea menționat faptul că era legionar, iar de acest calificativ
nu a mai scăpat întreaga sa viață. Următorul an este din nou arestat pentru faptul că ar fi deținut
în podul de la Mănăstirea Cernica presupuse arme și documente conspirative legionare, el nefiind
legionar, însă având înclinație politică de dreapta. Dea această dată este condamnat la o perioadă
de detenție de șase luni de închisoare.

2. Scriitorul

Așa după el însuși mărturisește scriitorul, s-a născut înaintea călugărului, dat fiind faptul
că prima s-a poezie a scris-o în jurul vârstei de 10 ani. Literatul, spunea primează înaintea
călugărului spunea el, cel puțin din punct de vedere cronologic.

Una din cele mai importante lucrări pe care el și le însușește, este diortosirea Bibliei. Pe
lângă aceasta din tinerețe publică diferite articole în revista ,,Vremea” iar după un timp publică
așa cum am menționat mai sus și în revista ,,Dacia Rediviva”, aici el la un moment dat este
redactor principal.

În revistele bisericești, publică mai multe articole, ,,Glasul Bisericii” ,, Mitropolia

Olteniei” iar în perioada cât a fost plecat în Statele Unite ale Americii publică articole în revista
,,Credința” din Detroit, unele dintre scrierile sale fiind sub pseudonimul de Vartolomeu Diacul.6

Din punct de vedere al scrisului duhovnicesc, din multele lucrări amintim ,,Filele de
acatist” (1976), ,,Acțiunea catolicismului în România interbelică” (1992) penultima
lucrare, ,,Cartea deschisă a Împărăției”, o tâlcuire competentă a Sfintei Liturghii izvorâtă din
experiența sa. În anul 2008 a publicat un volum de memorii, volum în care mărturisește despre
viața și activitatea sa din fragedă pruncie până aproape de bătrânețe.

,,Aproape şase decenii de istorie personală, profund subiectivă, dar fascinantă se

împletesc cu secvenţe din trecutul recent al Bisericii Ortodoxe Române, al Mişcării Legionare,
însoţite de descrieri ale detenţiilor suferite de memorialist în închisorile antonesciene şi
comuniste, precum şi de detalii din laboratorul de creaţie al scriitorului. Viaţa clericului este
străbătută de numeroase contradicţii: deşi intrat în Frăţiile de Cruce ale Mişcării Legionare, în

6
Pr. Prof. Univ. Dr. Mircea Păcurariu, Dicționarul teologilor români, Ed. Encicolpetică, București, 2002, pag. 45

3
timpul studiilor de la Seminarul Teologic din Bucureşti, adolescentul Valeriu Anania este rupt
între Carol al II-lea (din mâinile căruia primeşte „Meritul Cultural“) şi Corneliu Zelea Codreanu,
liderul Gărzii de Fier, asasinat de regele sub domnia căruia memorialistul este gratificat cu
premii consistente în bani; mai apoi, tânărul cu tendinţe antisemite (asumate – „cred că eram
totuşi antisemit“) vrea să se afirme ca scriitor şi cochetează atât cu Tudor Arghezi (cel atât de
frecventat inclusiv de personalităţi ale lumii evreieşti bucureştene), cât şi cu Nichifor Crainic,
promotorul etnocraţiei agresive.”7

Vorbind de partea de dramaturgie a vlădicăi Bartolomeu, acesta scrie câteva piese de

teatru, ,,Miorița” , ,,Meșterul Manole” , ,,Du-te vreme, vino, vreme!” și altele iar pentru copii a
scris piesa ,, Păhărelul cu nectar”. Toate aceste piese ale sale fiind mai apoi puse în două
volume ,,Teatru” I și II, apărute la Iași, tipărite la editura Polirom în anul 2010.

,,Meșterul Manole” despre această piesă Dumitru Micu spunea: ,,Faptul de a fi redactată
în versuri o integrează, prin definiție, având în vedere tema, în teatrul poetic. Ce o
individualizează la nivelul subiectului și al construcției în raport cu celelalte piese de factură
prozodică notabile despre edificarea mănăstirii de la Curtea de Argeș, e, desigur conținutul
specific al componentelor sale inventate de dramaturg, al așa-numitelor de către V.I. Propp
mărimi variabile, modul cum acestea se leagă de componentele neschimbătoare și ponderea lor
în context.”8

Despre piesa ,,Păhărelul cu nectar” Ioan Chirilă notează: ,,Ca teolog, ca unul ce dorește
să facă o apologie în fața copiilor, am sesizat mesajul de dincolo de cuvinte, am încercat să
intuiesc gândul major al autorului. Nu cred că a fost vorba doare de un răspuns pe care
Înaltpreasfințitul l-a dat distinsei doamne care se ocupa de balet și că a scris doar un text pentru
micile sale balerine…”9

,,Piesa se recomandă ca exprimând un inefabil aer de delicatețe și ingenuitate, tratând în

manieră ludică probleme serioase ale existenței universal valabile, astfel accesibile și universului
infantil.”, nota Lucian-Vasile Bâgiu.10

7
Cristian Vasile, Memorii incomplete, în Revista 22, Septembrie, 2009
<http://www.revista22.ro/memorii-incomplete-cronic259-de-carte-6512.html>
8
Valeriu Anania, Teatru, vol. I, Ed. Polirom, Iași, 2010, pag. 161
9
Ioan Chirilă, Înțelepciunea jocului în Renașterea, nr. 5, anul 2005, pag. 2
10
Valeriu Anania. Scriitorul, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2006, pag. 326

4
 În anul 1978 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. Alegerea sa ca
arhiepiscop nu l-a făcut să abandoneze scrisul. I-au apărut volumele de poezii: ,,Geneze”
(1971); ,,Istorii agrippine” (1976); ,,File de acatist” (1981); ,,Anamneze” (1984); ,,Imn
Eminescului în nouăsprezece cânturi” (1992); ,,Poezie religioasă românească modernă” (1992).
La acestea se adaugă volumele de proză și de eseuri: ”Greul Pământului” (1982), ,,Rotonda
plopilor aprinși” (1983), albumul ,,Cerurile Oltului” (1990), ,,Amintirile peregrinului Apter”
(1991), romanul exotic ,,Străinii din Kipukua”(1979).11

3. Călugărul

Valeriu Anania, este călugărit, la data de 2 februarie 1942 la Mănăstirea Antim din
București, primind numele de Bartolomeu. Tot în același an, în luna martie este hirotonit
ierodiacon slujind mai apoi la Mănăstirea Polovragi și Baia de Arieș. În toamna anului 1944 s-a
înscris ca student al Facultății de Medicină și Conservatorul de Muzică din Cluj.

În calitate de președinte al studenților din Centrul Studențesc ,,Petru Maior” a organizat

și condus greva studențească cu caracter anticomunist, contra guvernului condus de Petru
Groza la 6 martie 1946 și totodată antirevizionistă împotriva celor care nu erau de acord cu
revenirea Ardealului la România. Din cauza organizării acestei greve a fost exmatriculat în
anul 1947.

Între anii 1948-1949 a fost intendent la Palatul Patriarhal, iar apoi, între anii 1949-1950,
inspector patriarhal pentru învățământul bisericesc. Între anii 1950-1951 a fost asistent la catedra
de Istorie Bisericească Universală la Institutul Teologic Universitar din București, iar
între 1951-1952, decan al Centrului de Îndrumare Misionară și Socială a Clerului, la Curtea de
Argeș. În perioada 1952-1958 a deținut funcția de director al bibliotecii patriarhale din București.
Conform mărturiilor unor contemporani, s-a bucurat în toată această perioadă de protecția
patriarhului Justinian Marina.

În anul 1966 a fost trimis de către Biserica Ortodoxă Română în Statele Unite ale

Americii, unde a îndeplinit mai multe funcții în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române: secretar
eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Serviciului
"Publicații". În anul 1967 a fost hirotonit ieromonah de către Arhiepiscopul Victorin, acordându-
11
Al. Piru, Istoria literaturii române, Ed. Grai și suflet- Cultura Națională, București, 1994, p. 341.

5
i-se din partea Sfântului Sinod rangul de arhimandrit. A ținut numeroase conferințe și a făcut
parte din mai multe delegații ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare. Este membru fondator
al Comitetului Sălii Românești din Detroit, avându-l ca invitat la dineul de promovare din 21 mai
1976, pe laureatul Premiului Nobel, George Emil Palade.

A participat la diverse conferințe în Detroit, Chicago, Windsor și Honolulu, fiind ales ca

membru în delegația Bisericii Ortodoxe Române care a vizitat Bisericile vechi orientale
din Egipt, Etiopia și India (1969). Conform jurnalistului Ioan T. Morar, Bartolomeu Anania ar fi
furnizat Securității note informative despre Andrei Scrima, unul din teologii ortodocși de seamă
aflați în exil.12

Au existat voci care au susținut că Bartolomeu Anania a fost trimis în Statele Unite în
1966 de către Securitate, pentru a-l elimina pe Valerian Trifa, urmând să aducă ortodoxia
românească din S.U.A. în subordinea Sinodului de la București. Aceste acuzații nu se mai susțin
în lumina noilor cercetări. Potrivit documentelor, Bartolomeu Anania, fost deținut politic, a fost
rechemat în țară din cauza ,,atitudinii ostile fața de realizările României socialiste”.

4. Arhipăstorul

Leul Ardealului, în anul 1993 după moartea arhiepiscopului Teofil Herineanu, a fost ales
arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului. Hirotonirea întru arhiereu și instalarea
în Catedrala Ortodoxă a Clujului a fost oficialtă de patriarhul Teoctist în data de 7 februarie1993,
înconjurat fiind de un sobor de ierarhi și de o mare mulțime de credincioși.

După decesul mitropolitului Antonie Plămădeală, a declarat inițial că este prea bătrân

pentru a candida la scaunul de mitropolit. Nemulțumit că Laurențiu Streza și nu Andrei
Andreicuț, candidatul pe care l-a susținut în mod public, a fost ales în funcția de mitropolit
al Ardealului, a inițiat ruperea episcopiilor din nordul și centrul Ardealului de sub jurisdicția
scaunului mitropolitan de la Sibiu.13

 IPS Bartolomeu i-au fost decernate titlurile de Doctor Honoris

Causa al Universității ,,Babeș-Bolyai” din Cluj (1 iunie 2001), al Universității de Medicină și
Farmacie ,,Iuliu Hațieganu” din Cluj (7 iulie 2001).

12
Mirela Corlățan, Bartolomeu Anania, față cu reeducarea, Evenimentul Zilei, 12 ianuarie 2010
13
Emil Hurezeanu, Război în biserică?, Evenimentul Zilei, 17 ianuarie 2006.

6
 În data de 2 martie 2006 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat pe
arhiepiscopul Bartolomeu la rangul de mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și
Maramureșului. Această nouă mitropolie, înființată canonic de către Sfântul Sinod la 4
noiembrie 2005, a fost trecută în Statut și i s-a stabilit denumirea de către Adunarea Națională
Bisericească pe 1 martie 2006. A fost instalat oficial ca mitropolit la 25 martie 2006 de către un
sobor de ierarhi în frunte cu Patriarhul Teoctist.

Pentru activitatea sa ecleziastică a fost distins cu: Crucea Patriarhală - București, Ordinul
Sfântului Mormânt al Patriarhiei Ierusalimului, Ordinul Sfinților Apostoli Petru și Pavel al
Patriarhiei Antiohiei. Începând cu data de 22 noiembrie 2010 a fost membru de onoare
al Academiei Române.

Fiind supranumit Leul Ardealului, (prima data de către stareța Mănăstirii Râmeț) fel face
o mărturisire unor jurnaliști, mărturisire ce o vom reda în totalitate: ,, Leul, neavând duşmani
naturali, nu-l mănâncă nimeni şi moare numai de bătrâneţe. Şi cum moare? Îi cad dinţii şi nu se
mai poate hrăni, nu mai poate vâna, dar nici să mănânce din ce vânează altul. Şi moare ca un
bicisnic, mâncat de furnici şi de muşte. Sper că nu îmi doriţi aşa ceva”.

În seara zilei de 31 ianuarie 2011, mitropolitul Bartolomeu al Clujului, Albei, Crişanei şi

Maramureşului îşi încheie misiunea pe pământ şi păşeşte spre Împărăţia cerurilor la vârsta de
aproape 90 de ani. Trupul său a fost depus în aşteptarea Învierii în cripta ierarhilor de sub altarul
catedralei din Cluj.