Canoane de Rugăciune Către Sfinţii Ierarhi Vasile Cel Mare, Grigorie Teologul Şi Ioan Gură de Aur

Canoane de rugăciune către Sfinţii ierarhi Vasile cel mare, Grigorie
Teologul şi Ioan Gură de Aur
În timpul împăratului Alexie I Comneanul (1081-1118) slăvirea Sfinţilor 3 ierarhi a

ajuns o pricină de dezbinare între credincioşi, considerând pe unul mai mare decât
pe ceilalţi. Dar sfinţii s-au arătat mai întâi câte unul, apoi toţi trei laolaltă
înţeleptului episcop Ioan din cetatea Evhaitelor. Deci, ascultând porunca sfinţilor,
episcopul Ioan a rânduit pomenirea laolaltă a Sfinţilor trei ierarhi la 30 ianuarie. Pe
fiecare îl cinstim şi individual, pe Sfântul Vasile la 1 ianuarie, pe Sfântul Grigorie
Teologul la 19 şi 25 ianuarie, iar pe Sfântul Ioan Gură de Aur la 13 noiembrie şi la
27 ianuarie.
https://www.scribd.com/document/254672267/Sfin%C5%A3ii-trei-Ierarhi-Vasile-
Grigorie-%C5%9Fi-Ioan-30-ianuarie
Canon de rugăciune către la sărbătoarea Sfinţilor trei ierarhi Vasile cel mare,
Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur (1)
Troparul Sfinţilor trei ierarhi Vasile cel mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de
Aur, glasul al 4-lea: Ca cei ce aţi fost întocmai la obicei cu apostolii şi lumii
învăţători, rugaţi-vă Stăpânului tuturor să dăruiască pace lumii şi sufletelor noastre
mare milă.
Aur, glasul 1: Pe cei trei prea mari luminători ai Dumnezeirii Celei de trei ori mai
strălucitoare decât soarele, pe cei ce învăpăiază lumea cu Razele dumnezeieştilor
dogme; pe râurile cele cu miere curgătoare ale înţelepciunii, care adapă toată
făptura cu apele cunoştinţei de Dumnezeu: pe marele Vasile şi pe Grigorie de
Dumnezeu Cuvântătorul, împreună cu strălucitul Ioan cel cu limbă de aur, toţi cei
iubitori de cuvintele lor, adunându-ne, cu cântări să-i cinstim; că aceştia pururea se
roagă Treimii pentru noi.
Cântarea 1
Irmosul:
Stih: Sfinţilor ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ce recunoştinţă? Ce răsplătire potrivită va fi adusă de noi, oamenii, făcătorilor

noştri de bine, prin care suntem îndrumaţi să săvârşim binele?
Limbile ritoriceşti şi măiestriile, meşteşugirile şi toată puterea cuvintelor, acum la

un gând să se pornească şi să cinstească, la rândul lor, pe cei ce le-au cinstit.
Nimic osebit al lor nu au căutat a dobândi pe pământ, cugetătorii de cele ce-reşti;

ci, păzitori şi apărători ai obştii s-au arătat. Pentru aceasta şi laudelor obşteşti să se
învrednicească.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Pe tine, cea îndeobşte iubitoare de cinstea firii noastre, Ceea ce eşti cu totul fără
prihană, toţi te mărim, cu o singură gură şi cu o singură simţire.
Cântarea a 3-a
Irmos: Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei,
că s-a veselit duhul meu a cânta: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept
afară de Tine, Doamne.
Stih: Sfinte ierarhe Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Trâmbiţa cea mare a Bisericii, făclia care luminează toată lumea, propo-văduitorul
a cărui vestire cuprinde toate marginile, Sfântul Vasile cel cu nume mare, adună pe
credincioşi la prăznuirea aceasta.
Stih: Sfinte ierarhe Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel strălucitor prin viaţă şi prin fapte, cel strălucit prin cuvânt şi prin dogme, care,
ca un alt soare, străluceşte mai mult decât toate stelele, mult lăudatul teolog, astăzi
este fericit de toţi.
Stih: Sfinte ierarhe Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iată lumina lumii luminează lumea; iată sarea pământului îndulceşte pământul; iată
pomul vieţii aduce roade de nemurire, Sfântul Ioan Gură de Aur; cei ce nu voiţi să
muriţi, veniţi de vă desfătaţi.
Cel ce dintru nefiinţă întru fiinţă toate le-a făcut şi fire a dat tuturor celor făcute,
Acela ştie a schimba şi firile cele date, precum voieşte. Pentru aceasta se şi aude că
Fecioara a născut; cine nu se va minuna?
Cântarea a 4-a
Irmosul: Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Domnul, Te-ai
Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul. Pentru aceasta, cântăm Ţie: Slavă
Puterii Tale, Doamne.
Cuvântători ai înţelepciunii celei părinteşti fiind, aţi câştigat felul de a vă conduce

de la înţelepciunea dumnezeiască, măriţilor. Pentru aceasta pe cea dintâi aţi supus-o
celei din urmă, ca pe o roabă, prea înţelepţeşte.
Iubitorilor de înţelepciune, de iubiţi pe cei înţelepţi, înţelepţiţi-vă şi toţi cei ce

cinstiţi cuvintele, învăţaţi-vă a grăi, împlinind mai departe trăirea după pravilă şi
privind la cele înalte.
Ca o ploaie târzie, care în cele din urmă este sosită la vreme, Făcătorul apelor şi al
veacurilor în pântecele tău a picurat, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, răcorind la
vreme pe cei lipsiţi.
Cântarea a 5-a
Irmos: Lumina celor întunecaţi...

Tu pe Izvorul harurilor Tale, Cel nicidecum împuţinat din pricina deşertării, Întreg
L-ai dat Sfinţilor Tăi să-L bea, Iubitorule de oameni; Care adapă toată lumea cu
dumnezeieştile pâraie ce curg din gura lor.
Ce-mi foloseşte aurul? De ce folos îmi este bogăţia, mărirea şi puterea, care se
risipesc ca fumul în aer? Toate să piară; să le spulbere pe toate vântul! Bogăţia cea
mult dorită pentru mine este una singură: treimea învăţătorilor, cea frumos
grăitoare.
Curge ambrozia şi nectarul ca un râu şi dă celor flămânzi hrană nemuritoare şi celor

însetaţi băutură nestricăcioasă: Apă Vie în veci, care ţine vii pe cei ce o beau;
săturaţi-vă toţi de Viaţa cea îmbelşugată.
Avut-a tărie asupra noastră răutatea, dar nu până în sfârşit; că a slăbit după ce
Fecioara a născut pe Cel Puternic întru Tărie; Care S-a Îmbrăcat cu slăbiciunea
trupului şi pe cel puternic întru răutate l-a omorât.
Cântarea a 6-a
Irmos: Întru adâncul greşelilor fiind învăluit, chem adâncul milostivirii Tale cel
neurmat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.
Trei însuşiri de seamă împreună aţi teologhisit în Treime: Nenaşterea Tatălui,

Naşterea Fiului şi Purcederea Sfântului Duh.
Astăzi s-a făcut luminată mântuire casei acesteia; că doi sau trei fiind adunaţi
laolaltă întru numele lui Hristos, cinstindu-L, în mijlocul lor este de faţă.

Nemăsurat este adâncul pământului faţă de înălţimea cerului; dar cereasca dragoste
a înălţat de pe pământ pe Sfinţi, mai presus de ceruri.
Izvor nou, Fecioară şi pricină a Tainelor avându-te cei trei de Dumnezeu grăi-tori,
cu temeiuri noi, numire ce pare nouă ţi-au aflat.
Condac, glasul al 2-lea.Podobie: Pe propovăduitorii cei tari şi de Dumnezeu

vestitori, căpetenia ucenicilor Tăi, Doamne, i-ai primit întru desfătarea bunătăţilor
Tale şi în odihnă; că chinurile acelora şi moartea ai primit, mai vârtos decât roada,
Unule, Cel ce ştii cele din inimă.
Pe Sfinţii propovăduitori şi dumnezeieşti vestitori, pe căpetenia învăţătorilor Tăi,

Doamne, i-ai primit întru desfătarea şi odihna bunătăţilor Tale. Că ai pri-mit
ostenelile acelora şi moartea mai vârtos decât arderile de tot; Cel ce Însuţi prea
măreşti pe Sfinţii Tăi.
Cântarea a 7-a
Irmos: Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui păgân, înaltă văpaie
a ridicat; iar Hristos, Cel ce bine este cuvântat şi Preaslăvit, a întins cinstitorilor de
Dumnezeu tineri Roua Duhului.
Se biruieşte, fericiţilor şi fuge netemeinica semeţie de mai dinainte a eresurilor; şi

ceară topită de faţa focului se arată toată învăţătura cea prefăcută, lovindu-se de
cuvintele voastre cele cu foc insuflate.
De mincinoasele bârfeli ale elinilor s-au ferit şi numai mijlocul puternic de a

îndupleca pe oameni au ales; în acest fel cei trei au dat Putere Adevărului şi au
biruit în cuvinte toată adunarea credincioşilor şi au înduplecat-o la credinţă.

Întru tine toată proorocia s-a odihnit şi plinire a luat, umplând de mirare pe cei ce
grăiesc şi din tine minuni chiar mai luminate decât proorociile izvorăsc, Preacurată,
vădind înţelepţi pe cei ce le tâlcuiesc.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei şi
văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru
toţi vecii.
Înţelegem cu evlavie şi slăvim o Singură Fire deopotrivă de Cinstită, o Unime şi o

Treime nesfârşit de Puternică, Care toate le chiverniseşte cu judecăţi prea înalte; că
aceşti Trei de Dumnezeu purtători aşa au aşezat să slăvim. Cu aceia împreună şi noi
ne închinăm în veci.
Unitu-s-au cei trei grăitori de Dumnezeu, Sfinţii trei ierarhi Vasile cel mare,
Grigorie de Dumnezeu, cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur, care au unit Treimea şi
întru toate au păstrat nedespărţită Firea dumnezeiască; şi mărire nedespărţită de la
Treime primind, cheamă spre laudă pe cei ce O înalţă pe Ea în veci.
Luând firea noastră, ne-a dat-o pe a Sa Făcătorul de bine şi a făcut aceasta, dar n-a
pătimit, Fecioara; că îndumnezeieşte, dar nu Se coboară până la stricăciune; ci, mai
vârtos, chiar pătimind de bunăvoie, prin Patimă patimile a dezlegat, pre-cum cei
trei părinţi ne-au povăţuit întru cele de Taină.
La Cântarea a 9-a
Irmos: Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întru-pându-Se
din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele
risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea prea lău-dată, o slăvim.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cei trei, între ierarhi, mari luminători.
Iată ţarina şi turma voastră, pentru care prea mari dureri aţi răbdat, adunându-se
laolaltă şi pe voi trei deopotrivă primindu-vă, are ca laudă de obşte unirea voastră
cea prea dulce.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cei trei luminători ai Bisericii lui Hristos.
Nu sabie cu două tăişuri, ci cu trei, pune harul înainte împotriva vrăjmaşilor săi; o
sabie din cer lucrată, pe trei laturi ascuţită, care pururea s-a luptat pentru
Dumnezeirea cea Întreit Strălucitoare.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cei ce au împodobit Biserica lui Hristos.
Prea măriţilor, trăirea voastră a fost în ceruri, chiar de pe când purtaţi trup
nepătat; iar acum, locuind în ceruri în chip lămurit, rugaţi-vă, ca noi cei ce trăim
pe pământ să gândim şi să facem cele de sus.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Cea mai cinstită şi mai prea mărită decât Oştile
cele de sus.
Mă strâmtorează lărgimea măririlor tale, Stăpână, înăbuşindu-mi cuvântul, din

pricina mulţimii lor şi ciudat lucru mi se întâmplă că mă uluiesc de belşugul lor.
Pentru aceasta slăvim pe Cel ce atât de mult te-a mărit pe tine.
Sedelna, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău

zămislind fără ardere, Maica lui Dumnezeu, în chip de negrăit ai născut pe Cel ce a
făcut toate şi în braţele tale ai avut pe Cel ce ţine toate şi la sân ai hrănit pe Cel ce
hrăneşte lumea. Pentru aceasta, te rog pe tine, Preasfântă Fecioară, să mă izbăveşti
de greşeli, când va fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară
Curată, atunci să-mi dăruieşti ajutorul tău, că pe tine te am nădejde eu, robul tău.
Pe marii luceferi cei purtători de lumină, turnurile Bisericii cele neclintite, într-un
glas să-i lăudăm noi, cei ce ne îndulcim laolaltă de bunătăţile, de cuvintele şi de
darul lor. Pe înţeleptul Ioan Gură de Aur şi pe marele Vasile, împreună cu Sfântul
Grigorie, strălucitul teolog; către care să şi glăsuim, strigând din inimă: Prea
măriţilor trei ierarhi, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli
celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Luând înţelepciune de la Dumnezeu ca nişte alţi trei apostoli ai lui Hristos, cu

cuvântul cunoştinţei aţi întocmit dogmele, pe care mai înainte de cuvinte
meşteşugite le-au aşezat pescarii, întru cunoştinţă, cu Puterea Duhului. Că aşa se
cădea credinţei noastre celei drepte să ajungă la întocmire. Pentru aceasta toţi
strigăm către voi: rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dă-ruiască
celor ce prăznuiesc, cu dragoste, sfântă pomenirea voastră.
Sedelna Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe

Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislind fără ardere, Maica lui
Dumnezeu, în chip de negrăit ai născut pe Cel ce a făcut toate şi în braţele tale ai
avut pe Cel ce ţine toate şi la sân ai hrănit pe Cel ce hrăneşte lumea. Pentru aceasta,
te rog pe tine, Preasfântă Fecioară, să mă izbăveşti de greşeli, când va fi să stau
înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, atunci să-mi dăruieşti
ajutorul tău, că pe tine te am nădejde eu, robul tău.
Sufletul meu cel smerit, care, ca o corabie fără cârmaci, se afundă în zbuciumul
valurilor ispitelor vieţii şi sub povara păcatelor se vede în primejdie să ajungă în
adâncul iadului, întâmpină-l Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, cu mireasma
rugăciunilor tale, linişte dându-i şi din primejdii smulgându-l. Că tu eşti liman
neînviforat; roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu să-mi dăruiască mie iertare de greşeli,
că pe tine te am nădejde eu, netrebnicul, robul tău.
Canon de rugăciune la sărbătoarea Sfinţilor trei ierarhi Vasile cel mare,
Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur (2)
Aur, glasul al 4-lea: Ca cei ce aţi fost întocmai la obicei cu apostolii şi lumii
învăţători, rugaţi-vă Stăpânului tuturor să dăruiască pace lumii şi sufletelor noastre
mare milă.
Aur, glasul 1: Pe cei trei prea mari luminători ai Dumnezeirii Celei de trei ori mai
strălucitoare decât soarele, pe cei ce învăpăiază lumea cu Razele du-mnezeieştilor
dogme; pe râurile cele cu miere curgătoare ale înţelepciunii, care adapă toată
făptura cu apele cunoştinţei de Dumnezeu: pe marele Vasile şi pe Grigorie de
Dumnezeu Cuvântătorul, împreună cu strălucitul Ioan cel cu limbă de aur, toţi cei
iubitori de cuvintele lor, adunându-ne, cu cântări să-i cinstim; că aceştia pururea se
roagă Treimii pentru noi.
Cântarea 1
Irmos: Pe Faraon cel ce era purtat în carele de război, l-a cufundat toiagul lui
Moise, cel ce a făcut minuni de demult, lovind în chipul Crucii şi despărţind marea.
Şi pe Israel cel fugărit, care mergea pe picioare, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare
lui Dumnezeu.

Nu este lucru potrivit cu râvna omenească ceea ce încerc să fac acum; ci,
Înţelepciunea care şade pe Scaunul Tău, Iubitorule de oameni, să-mi ajute mie,
dându-mi har de cuvânt; ca prin el să pot mări pe aceia, pe care Ea Însăşi, mai
înainte, bine i-a mărit.
Bunătatea Ta şi multa bogăţie a iubirii Tale de oameni, Stăpâne, s-a revărsat ca un

pahar plin şi a curs, spre a arăta şi acum pe cei ce sunt puşi înainte spre laudă, ca pe
alţi îngeri în trup.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Făpturilor cereşti laude se cuvine; iar celor dumnezeieşti numai cântarea înge-
rească le este potrivită; că îndumnezeiţi au fost, prin împărtăşire, ca cei ce au avut
întru sine vieţuind şi grăind pe Dumnezeu cel Adevărat şi după fire Unul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pomenirea drepţilor cu laude o săvârşeşte de Dumnezeu insuflata adunare, cu care

şi Maica lui Dumnezeu, ca o conducătoare tare a lor, cu cuviinţă împreună se prea
măreşte; fiind mai presus de rânduiala cea de la sfârşit şi de cea de la început şi de
cea de la mijloc şi împărtăşindu-se de bună laudă.
Catavasie: Pământul cel roditor de adâncime uscat l-a trecut, oarecând, soa-rele;
căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea
pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: să cântăm Domnului căci cu Slavă S-
a prea slăvit.
Cântarea a 3-a
Irmos: Cel ce ai întărit din început cerurile cu priceperea şi ai întemeiat pământul

peste ape, întăreşte-mă pe piatra poruncilor Tale, Hristoase; că nu este Sfânt afară
de Tine, Unule Iubitorule de oameni.
Îndreptătorii obiceiurilor şi chivernisitorii sufletelor; izbăvitorii cei de obşte ai

oamenilor, care şi chipurile faptelor şi ale cuvintelor ne-au arătat nouă; învă-ţătorii
cei străluciţi ai vieţii cu strălucire să fie lăudaţi.
Duhul lui Dumnezeu a umplut pe Sfântul Vasile de ştiinţă; din limbile cele de foc
Sfântul Grigorie a avut una şi foc de cuvinte înalte a suflat; iar gura lui Hristos în
Sfântul Ioan a grăit.
Pe înţelepciunea veacului de acum, nimicită cu adevărat, nebunia propovăduirii o

are supusă sieşi şi ca o roabă slujindu-i, că darul înţelepciunii pe învăţători, ritori îi
arată.
Cel ce S-a Sălăşluit în pântecele Preacuratei Fecioare, face sufletele Sfinţilor celor
purtători de Dumnezeu, locaş Luişi şi ne tâlcuieşte nouă, prin gurile lor, Tainele
cele cu privire la Maica Sa.
Catavasie: Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte Doamne, Biserica Ta,
pe care ai câştigat-o cu Scump Sângele Tău.
Cântarea a 4-a
Irmos: Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu,
bucuria mea, Cel ce n-ai părăsit sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o.
Pentru aceasta, cu proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule
de oameni.
Stih: Sfinte ierarhe Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Stâlp de foc povăţuitor poporului credincios şi arzând pe vrăjmaşii credinţei,

mântuind neamurile cele ce-l urmau cu tărie, marele Vasile aşa s-a arătat; deci să
îndrăznească şi să biruiască Biserica lui Hristos, îmbogăţită fiind cu un apărător ca
acesta.
Stih: Sfinte ierarhe Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Desfătare limbii şi dulceaţă la tot auzul a ajuns cuvântul tău, Sfinte Grigorie; mana
vieţii, roua dulceţii, mierea din piatră, îngerilor cerească pâine; care în-deamnă a se
sătura de nesăţioasa ei dulceaţă şi care umple de desfătare pe cei ce se împărtăşesc
cu ea.
Râul darurilor Duhului s-a umplut până la revărsare şi faţa cea frumoasă a
pământului se udă ca dintr-un izvor de desfătare, din gura cea de aur; veselind şi
îngrăşând toată cetatea lui Hristos, cu săltările dumnezeieştilor valuri.
Fire simplă, îngăduind împreunarea şi arătându-se mai presus de amestecare, cei

trei de Dumnezeu purtători învăţători au mărturisit în Fiul tău, Stăpână, două voinţe
şi două lucrări, cunoscând pe Cel ce este în două firi.
Catavasie: Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din Chivotul

Sfinţirii Tale, din Maică nevătămată, în Biserica Slavei Tale Te-ai arătat ca Prunc
în braţe purtat şi s-au umplut toate de lauda Ta.
Cântarea a 5-a
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti lumină neapusă? Că m-a
acoperit întunericul cel vrăjmaş pe mine, ticălosul. Ci, Te rog, întoarce-mă şi la
lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Pe înţelepţii cunoscători ai lucrurilor celor dumnezeieşti şi omeneşti, care cu iubire

de adevăr firile celor ce sunt ni le-au lămurit nouă şi ne-au făcut cunoscut tuturor pe
Ziditorul acestora, precum se cuvine, cu glasuri de mulţumire să-i răsplătim.
Amărăciunea şi gustul cel rău al leacurilor celor spre mântuire le-au îndulcit
dumnezeieştii tămăduitori ai sufletelor, cu farmecul, cu meşteşugirile şi cu darurile
înţeleptelor cuvinte; îndulciţi-vă toţi dreptcinstitorii de Dumnezeu şi veselindu-vă,
mântuiţi-vă.

Tace tot cuvântul, când propovăduitorii de Dumnezeu grăiesc de cele dumne-zeieşti
şi Legea cea nouă se ridică mai presus de cea veche, punând înainte cinstitele
tăbliţe ale celor legiuite în ea; după care se îndrumează toată adunarea
credincioşilor.
Pe făpturile cele nemuritoare le-a întrecut firea muritoare, întru sfinţenie şi Fecioara
a covârşit pe Îngerii cei fără de trup, ca una ce a născut pe Dumnezeu, Împăratul
Îngerilor; către Acela a privi nu le este cu putinţă.
Catavasie: Când a văzut Isaia, în vedenie, pe Dumnezeu pe Scaun Preaînalt, de

Îngerii Slavei înconjurat, a strigat: vai mie, ticălosul! că am văzut mai înainte pe
Dumnezeu Întrupat, pe Cel ce stăpâneşte pacea şi lumina cea neîn-serată.
Cântarea a 6-a
Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog,

ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumne-zeul
mântuirii mele.
Treimea în Unime, Dumnezeu a O numi ne-am învăţat şi Unimea, Treime a O

lăuda am primit de la părinţi; şi am învăţat a ne închina unei Firi în Trei Ipostasuri.
Cuvântul era întru început la Tatăl, împreună fără de început şi Duhul împreună cu
Fiul era, dar din Tatăl; O Dumnezeire Neamestecată şi de aceeaşi Fire, precum
grăiesc dumnezeieştii propovăduitori.
Unesc şi despart pe cele ce cu unire sunt despărţite: Unul Nedespărţit înţeleg şi Trei
îmi închipui; pe trei dascăli de Dumnezeu purtători primesc, care aşa m-au învăţat
să cred.

Fără maică mai înainte de trup a fost şi fără de tată după Întrupare; şi este Fiu al
Tatălui şi al Maicii, Cel ce se cheamă aşa; amândouă acestea sunt mai presus de
minte; că la Dumnezeu sunt cu putinţă cele mai minunate dintre lucruri.
Catavasie: Strigat-a Ţie bătrânul, văzând cu ochii mântuirea, care a venit

popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.
Condac, glasul al 2-lea.Podobie: Pe propovăduitorii cei tari şi de Dumnezeu

vestitori, căpetenia ucenicilor Tăi, Doamne, i-ai primit întru desfătarea bună-tăţilor
Tale şi în odihnă; că chinurile acelora şi moartea ai primit, mai vârtos decât roada,
Unule, Cel ce ştii cele din inimă.
Pe Sfinţii propovăduitori şi dumnezeieşti vestitori, pe căpetenia învăţătorilor Tăi,

Doamne, i-ai primit întru desfătarea şi odihna bunătăţilor Tale. Că ai primit
ostenelile acelora şi moartea mai vârtos decât arderile de tot; Cel ce În-suţi prea
măreşti pe Sfinţii Tăi.
Cântarea a 7-a
Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat de demult în Babilon. Pentru
aceasta, tinerii în cuptor, cu picioare sprintene, ca într-o grădină verde dănţuind,
cântau: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Stâlpi de fapte bune şi de înţelepciune, văzuţi şi auziţi, care tac şi strigă, au fost
grăitorii de Dumnezeu, în cuvânt şi în faptă, îndemnându-ne a striga: Bine-cuvântat
este Dumnezeul părinţilor noştri.
Graiurile lui Dumnezeu care tună de sus, în chip minunat, strălucirile fulgerelor şi
cuvintele voastre, înţelepţilor, primind, cântăm laolaltă cu voi şi împreună cu voi
grăim: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Din limbile cele de piatră va fi aruncată grindina, care va sfărâma învăţăturile cele
putrede, de va îndrăzni cineva să stea în mijlocul grăitorilor de deşer-tăciune,
negrăind cu dreptate: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Întru tine, Fecioară, S-a Sălăşluit şi după naştere Fecioară te-a lăsat Cel ce schimbă
stihiile şi preface firile, precum voieşte. Către care strigăm, împreună cu tine, cea
cu totul fără prihană: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor no-ştri.
Catavasie: Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au numit
şi în Fecioară nestricată Te-ai Sălăşluit, Dumnezeu Cuvântul, Te lăudăm, cântând
cu dreaptă credinţă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a
Irmos: De şapte ori cuptorul, chinuitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, pentru
cinstitorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceştia mântuiţi de o putere mai mare,
Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: Tineri, binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L,
popoare prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
Pe care Dumnezeu i-a împreunat într-o unire deopotrivă de cinstită, cei ce îi laudă
să nu-i despartă; ci, socotindu-i întocmai întru aceleaşi daruri, întocmai să-i şi
învrednicească de laude, dulce cântând: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare
prea înălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Puternicii şi nebiruiţii ostaşi ai Dumnezeirii şi adevăraţii apărători ai adevărului,

cercetând bine adâncurile Duhului, au scos de acolo minunatele cunoştinţe despre
Dumnezeu şi au învăţat a cânta: popoare prea înălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
De pe cer doi luminători prea mari luminează unul după altul partea de sub soare;
iar de pe pământ mai luminat luminează toată lumea trei prea mari luminători:
Sfinţii trei ierarhi Vasile cel mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul şi Ioan
Gură de Aur; aceştia strălucesc deopotrivă unul cu altul şi cântând împreună:
popoare prea înălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Pentru noi a fost Întruparea şi Cinstitele Patimi; pentru noi Dumnezeu împreună cu
morţii a fost; dar, ca Cel ce a fost liber de patimi, moarte n-a gustat; ci, numai cu
trupul cel muritor s-a împărtăşit şi de Patimi şi de moarte. Pe Acesta Îl prea înălţăm
întru toţi vecii.
Catavasie:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi prea

înălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
În focul cel mistuitor uniţi fiind tinerii, cei ce au fost cei dintâi în cinstirea de
Dumnezeu, dar de văpaie nefiind vătămaţi, cântare dumnezeiască au cântat:
Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
La Cântarea a 9-a
Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că

Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat
decât cerurile. Pentru aceasta, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, înce-pătoriile
cetelor îngereşti şi omeneşti, te măresc.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cei trei păstori ai Preasfintei Treimi.
Virtutea Treimii s-a Înălţat şi toate le-a umplut de Slavă: o altă văpaie a strălucit
nouă cu întreite lumini, ca o răsfrângere de lumină a Ei, pe cereştii povăţuitori în
Taine. Prin care ne îndreptăm către dumnezeiasca cugetare cea înaltă, noi, cei drept
cinstitori de Dumnezeu.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cei trei mari luminători, de trei ori mai luminoşi
decât soarele.
Nu este un al doilea între aceştia trei; că fiecare îşi poartă vrednicia lui, nimeni
întâiul părând şi pe cei deopotrivă cu cinstirea înfrângând; ci, mai vârtos îşi împart
unul altuia biruinţa, cu mare bucurie. Că nu încape între dânşii îndrăzneala
pizmuirii, care strică buna înţelegere.
În loc de: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Stih: Măreşte, suflete al meu, Stăpânia Dumnezeirii Celei în Trei Ipostasuri şi

Nedespărţită.
Dreapta cinstire de Dumnezeu care a arătat pe părinţi fii ai Săi întâi-născuţi, naşte
printr-înşii fii, după Lege, fără prihană şi desăvârşiţi prin Duhul, Cel ce a grăit întru
dânşii; aceştia cer să se păzească pacea până în sfârşit, pe care de la dânşii au
moştenit-o.
În loc de: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Cea mai cinstită şi mai prea mărită decât Oştile
cele de sus.
Fiu al Dumnezeului Celui Viu a propovăduit pe Fiul tău, Maică Fecioară, căpetenia
înţelepţilor dascăli, nu de trup şi de sânge fiind povăţuită în această Taină, ci de
descoperirea Tatălui. Pentru aceasta, învăţând să te cunoaştem pe tine Fecioară şi
Maică şi Născătoare de Dumnezeu, te-a mărit.
Catavasie:
Stih: Născătoare de Dumnezeu, nădejdea creştinilor, acoperă, apără şi pă-zeşte

pe cei ce nădăjduim în tine.
În Lege, în umbră şi în Scriptură închipuire vedem noi credincioşii; toată partea

bărbătească ce deschide pântecele, Sfânt lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul Cel
mai înainte Născut, pe Fiul Tatălui Celui fără de început, Cel Întâi-Născut din
Maică, fără ispită bărbătească, Îl slăvim.

Pe marii luceferi cei purtători de lumină, turnurile Bisericii cele neclintite, într-un
glas să-i lăudăm noi, cei ce ne îndulcim laolaltă de bunătăţile, de cuvintele şi de
darul lor. Pe înţeleptul Ioan Gură de Aur şi pe marele Vasile, împreună cu Sfântul
Grigorie, strălucitul teolog; către care să şi glăsuim, strigând din inimă: Prea
măriţilor trei ierarhi, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli
celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.
Luând înţelepciune de la Dumnezeu ca nişte alţi trei apostoli ai lui Hristos, cu

cuvântul cunoştinţei aţi întocmit dogmele, pe care mai înainte de cuvinte
meşteşugite le-au aşezat pescarii, întru cunoştinţă, cu Puterea Duhului. Că aşa se
cădea credinţei noastre celei drepte să ajungă la întocmire. Pentru aceasta toţi
strigăm către voi: rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască
celor ce prăznuiesc, cu dragoste, sfântă pomenirea voastră.

Sufletul meu cel smerit, care, ca o corabie fără cârmaci, se afundă în zbuciumul
valurilor ispitelor vieţii şi sub povara păcatelor se vede în primejdie să ajungă în
adâncul iadului, întâmpină-l Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, cu mireasma
rugăciunilor tale, linişte dându-i şi din primejdii smulgându-l. Că tu eşti liman
neînviforat; roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu să-mi dăruiască mie iertare de greşeli,
că pe tine te am nădejde eu, netrebnicul, robul tău.
Canon de rugăciune către Sfântul ierarh Vasile cel mare, arhiepiscopul
Cezareei Capadociei
Sfântul Vasile cel mare în anul 364 este hirotonit preot. S-a suit la scaunul
arhiepiscopal al mitropoliei Cezareei Capadociei, când era de 37 de ani, ocârmuind
Biserica opt ani; apoi, s-a dus către Domnul, fiind în scaunul arhiepiscopatului său.
La numai de 45 ani. Sfântul Vasile moare la 1 ianuarie 379 fiind regretat de întrea-
ga biserică şi numit „cel mare".
Troparul Sfântului ierarh Vasile cel mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, gla-
sul 1: În tot pământul s-a răspândit vestirea ta, că acela a primit cuvântul tău, prin
care, cu dumnezeiască cuviinţă ai învăţat, firea celor în fiinţă ai lămurit şi ai pus
rânduială în obiceiurile oamenilor. Părinte cuvioase, preoţie împărătească, roagă pe
Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1
Irmosul: Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a

despărţit marea şi a povăţuit pe poporul pe care l-a scos din robia egiptenilor, că S-
a prea slăvit.
Stih: Sfinte Părinte Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Vasile, glăsuitorule de Dumnezeu vino în ajutorul celor ce vor să înceapă a
cânta laudele tale. Ci tu, părinte, îngăduitor fiind, ca un părinte, ne dai har din
belşug.
Săltarea cea pătimaşă a tiraniei trupului ai înfrânat cu dragostea de înţelepciune.

Pentru aceasta locuieşti întru Împărăţiile cele nestricăcioase, Sfinte Părinte Vasile.
Umblând pe calea cea aspră a faptelor bune, ai ajuns la Cerescul podiş, cel neted şi
liniştit şi pildă tuturor te-ai arătat, mare ierarhe Vasile.
Patimile sufletului împreună cu ale trupului le-ai tăiat, Părinte Vasile, cu folos, cu
sabia Duhului iar pe tine jertfă te-ai adus Stăpânului.
Făcutu-te-ai tâlcuitor al celor Sfinte ierarhe Vasile, diadema lui Hristos şi în

Tainele preoţiei ne-ai povăţuit, părinte, luminându-ne pe noi, în chip vădit cu Lumi-
na Treimii.
Cine va putea să destăinuiască zămislirea ta, cea mai presus de cuvânt? Că ai născut
pe Dumnezeu cu Trup, Preasfântă, Cel ce S-a arătat nouă, tuturor, Mântuitor.
Catavasie: Fundul adâncului l-a descoperit şi pe uscat pe ai Săi i-a trecut, întru
acelaşi acoperind pe potrivnici, Domnul, Cel Tare întru războaie, că S-a prea slăvit.
Catavasie: Umblat-a Israel pe valul cel învăluit al mării, cel ce s-a arătat uscat
îndată. Iar negrul luciului pe voievozii egipteni i-a înecat cu totul, mormântul
aşternut cu apă, cu Puterea cea tare a dreptei Stăpânului.
Cântarea a 3-a
Irmosul: Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Care ai omorât cu Lemn păcatul;
şi sădeşte frica Ta în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.
Plin fiind de toată învăţătura, nu numai de cea lumească şi defăimată, ci, mai vârtos
şi de cea mai bună decât aceea, te-ai arătat lumină lumii, Sfinte ierarhe Vasile.
Cu frica Domnului fiind întemeiat, că aceasta este începutul înţelepciunii, la iubirea

de înţelepciune cea mai bună te-ai înălţat, o, Părinte Vasile!
Sfinte Vasile, cu înţelepciune te-ai ridicat la lucrare, iar lucrarea ai arătat-o mai sfâ-
ntă decât cugetarea la cele dumnezeieşti şi ai pătruns în chip lămurit în cunoaşterea
celor ce sunt.
Împreună cu sărbătorile Naşterii lui Hristos a sosit şi împreună a strălucit

pomenirea ta, părinte, a Cărui nespusă Taină ai lămurit-o cu învăţăturile tale.
Fără sămânţă ai zămislit în pântece pe Dumnezeu şi L-ai născut, în chip de negrăit

Întrupându-Se Cel spre Care Puterile cereşti a căuta nu îndrăznesc, Curată, pururea
Fecioară.
Catavasie: Domnul, Cel ce dă ocârmuitorilor noştri tărie şi înalţă fruntea unşilor

Săi, S-a născut din Fecioară şi vine către Botez. Deci credincioşii să-I strigăm: nu
este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept fără numai Tu, Doamne.
Catavasie: Câţi ne-am dezlegat din cursele cele vechi, de leii cei mâncători
sfărâmându-li-se dinţii, să ne bucurăm şi să lărgim gura, împletind cuvântul din
cuvintele cântării cu care de la noi se îndulceşte de daruri.
Cântarea a 4-a
Irmosul: Auzit-am, Doamne, glasul iconomiei Tale şi Te-am prea slăvit pe Tine,
Unule Iubitorule de oameni.
Precum se împodobeşte cu naşterea lui Hristos Mireasa Biserică, aşa se înfru-

museţează şi cu pomenirea ta, prea fericite.
Neînduplecat te-ai arătat, luptând pentru Dumnezeu, Sfinte Vasile, cel ce te-ai
plecat tuturor poruncilor Lui.
Îngrădire ai fost dat Bisericii de Dumnezeu şi adăpost tare, Sfinte Vasile, prea
fericite.
Secure cu două ascuţişuri tăietoare şi foc care mistuie înşelăciunea te-ai arătat,
Părinte Vasile, celor potrivnici lui Dumnezeu.
Rugămu-te pe tine, Curată, care ai zămislit pe Dumnezeu fără de sămânţă, să te rogi

pururea pentru robii tăi.
Catavasie: Auzitu-s-a Doamne, Glasul Tău, Care ai zis: glasul celui ce strigă în
pustiu, când ai tunat peste ape multe, mărturisind Fiului Tău, cu totul fiind de faţă,
iar prin Duhul a strigat: Tu eşti Hristos, Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu.
Catavasie: Curăţindu-se cu lumina privirii celei Tainice, cântând proorocul a

oamenilor înnoire, a glăsuit, mişcat fiind de Duhul, arătând Întruparea Cuvântului
Celui Negrăit de Care s-au sfărâmat stăpânirile celor puternici.
Cântarea a 5-a
Irmosul: Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, îndreptează-ne

pe noi întru lumina poruncilor Tale, că afară de Tine, pe alt dumnezeu nu ştim.
Biserica prăznuieşte astăzi cu adevărat Praznic îndoit: Tăierea împrejur, ca un

Prunc, a Stăpânului arătându-Se pe pământ şi pomenirea slugii celei înţelepte şi de
trei ori fericite.
Odihnind întru tine, cuvioase, Lumina cea Necuprinsă, făclie luminoasă te-a arătat
lumii pe tine, Hristos. Pentru aceasta lăudăm pomenirea ta, Sfinte Părinte Vasile.
Nici tocmitorul de Lege Moise, nici Iosif cel mai înainte de Lege n-au fost ca tine
măsurători de grâu pentru mâncare; că tu, cu dumnezeiescul trup, însuţi împărţitor
te-ai arătat, Părinte Vasile.
Facerea lumii cea slab istorisită de Moise în Sinai, tâlcuind-o tu, din dumnezeieştile
vistierii ai arătat-o lămurit tuturor, prea fericite ierarhe Vasile.
Ţie, celei ce ai născut pe Hristos, Ziditorul tuturor, strigăm: Bucură-te, Curată! Bu-
cură-te, Ceea ce ai răsărit nouă Lumina! Bucură-te, Ceea ce ai Încăput pe
Dumnezeu Cel Neîncăput!
Catavasie: Iisus, Începătorul vieţii, vine să dezlege osânda lui Adam cel întâi zidit;
iar curăţire, ca unui Dumnezeu, netrebuindu-I, pe cel căzut îl curăţeşte în Iordan,
întru care, omorând vrajba, dăruieşte pacea, care covârşeşte toată mintea.
Catavasie: Cei care ne-am spălat prin Curăţirea Duhului de veninul spurcatului şi
întunecatului vrăjmaş, plecat-am pe calea cea nouă, fără rătăcire, care duce la
bucuria cea neapropiată, apropiată numai celor împăcaţi cu Dumnezeu.
Cântarea a 6-a
Irmosul: Adâncul cel mai din urmă al păcatului m-a înconjurat ci, Doamne,
Doamne, precum pe proorocul Iona l-ai scos, scoate şi viaţa mea din stricăciune.
Hrănit-ai din destul sufletele săracilor cele sfârşite de foame, Sfinte Vasile şi ini-
mile flămânzilor le-ai umplut de toată dumnezeiasca veselie.
Hrănit-ai sufletele cele flămânde cu cerească hrană, că pâinea îngerilor este Cu-
vântul, al Cărui prea bun împărţitor de grâu ai fost, Sfinte Părinte Vasile.
Adunat-ai cu sârguinţă, ca o albină, ierarhe Vasile, floarea a toată fapta bună şi

iscusit făcându-te într-însele, te fericim toţi.
Nevoitu-te-ai a te despărţi de lume şi a trăi cu Dumnezeu. Pentru aceasta, Părinte

Vasile, ca un înţelept, ai câştigat în locul celor nestătătoare şi trecătoare pe cele
trainice.
Rugul cel ce s-a împreunat fără de ardere cu focul în Sinai, mai înainte te-a
închipuit pe tine, Maică, pururea Fecioară nenuntită, Născătoare de Dumnezeu,
Marie.
Catavasie: Glasul Cuvântului, sfeşnicul Luminii, Luceafărul mergător înaintea

Soarelui, în pustiu strigă tuturor: pocăiţi-vă şi mai înainte vă curăţiţi; că iată, de faţă
stă Hristos, izbăvind lumea din stricăciune.
Catavasie: Pe Cel dorit L-a arătat, cu prea fericit Glas Tatăl, pe Care din pântece
L-a Născut. Adevărat, zice, Acesta de o Fire fiindu-Mi Fiu, Luminat a ieşit din
neamul omenesc: Cuvânt al Meu Viu şi Om după rânduială.
Condac, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii şi Lumina Ta, Doamne
s-a însemnat peste noi care cu cunoştinţă Te lăudăm, venit-ai şi Te-ai arătat,
Lumina cea Neapropiată.
Arătatu-te-ai temei neclintit Bisericii, dând tuturor oamenilor domnia cea ne-
stricată, pecetluind-o cu dogmele tale, Sfinte Vasile cuvioase, grăitorule de cele
cereşti.
Cântarea a 7-a
Irmosul: Cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu de a cinsti
chipul cel de aur în câmpul Deira şi în mijlocul focului fiind aruncaţi, răcorindu-se,
au cântat: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Chipul Tatălui este Fiul şi Chipul Fiului este Duhul iar tu, Sfinte Părinte Vasile, eşti
oglindă nepătată a Duhului şi casă a întregii Preasfinte Treimi, fericită este
pomenirea ta şi cei ce o măresc pe ea se vor prea mări.
Afundându-ţi mintea întru Adâncurile lui Dumnezeu cele Nepătrunse şi adunând

mărgăritarul cunoştinţei cel de mult preţ, ai îmbogăţit lumea cu înţelepciunea şi ai
învăţat-o a striga: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
O, potrivire de simţire a minţii şi sfinţită pereche! Că tu, Sfinte ierarhe Vasile, eşti
cu Sfântul Grigorie ca un suflet neîmpărţit în două trupuri şi tu, Părinte Grigorie,
fiind acum unul ca Sfântul Vasile, prin dumnezeiască dragoste, rugaţi pe Hristos
pentru turma voastră.
Tatăl orfanilor şi ocrotitor văduvelor, bogăţie săracilor şi bătrâneţilor toiag,

învăţătură tinereţilor şi călugărilor dreptar al faptei bune te-ai arătat, mare Ierarhe
Vasile.
Curăţindu-ţi mintea, Sfinte ierarhe Vasile, de toată întinata spurcăciune, ai asemuit

cele duhovniceşti cu Duhul cel dorit de tine. Pentru aceasta lăudând pe Sfânta
Treime, cu îndrăzneală ai strigat: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe tine, Rug arzând mai înainte te-a văzut Moise în Muntele Sinai, Curată, care fără
ardere ai primit raza cea strălucitoare a negrăitei Fiinţe, Una dintre Sfintele
Ipostasuri din Ea, unindu-Se cu nimicnicia unui singur Trup.
Catavasie: Pe tinerii cei binecredincioşi care au intrat în cuptorul cel de foc,

suflând Duhul cel răcoritor şi pogorârea dumnezeiescului Înger i-a păzit. Deci, în
văpaie răcoriţi fiind, cu mulţumire cântau: prea lăudate Doamne al părinţilor şi
Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Catavasie: Ars-a cu apă capetele balaurilor Cel ce a potolit văpaia cea înălţată a
cuptorului în care erau tinerii cei binecredincioşi. Negura cea grea, care este din
păcat, toată o spală cu roua Duhului.
Cântarea a 8-a
Irmosul: Pe Dumnezeu Cuvântul, Care cu negrăită înţelepciune toate le-a alcătuit

şi dintru nefiinţă le-a adus, binecuvântaţi-L lucrurile Domnului, ca pe Domnul.
Cu ziua cea de-a opta a sărbătorii Naşterii lui Hristos s-a împreunat, după cum
se cuvine, prea mărita pomenire a ierarhului pe care cinstind-o, cu credinţă,
lăudăm pe Domnul.
Pe Cel ce a dăruit, cu nespusa pronie, lumii, pe Sfântul Vasile, lumină a dreptei

cinstiri de Dumnezeu şi trâmbiţă a teologiei, pe Domnul binecuvântaţi-L toate
lucrurile Domnului.
Pe Cel ce cu îndestulată lucrare S-a Sălăşluit întru înţeleptul Părinte Vasile şi

printr-însul cu dreaptă cinstire a fost teologhisit, pe Domnul binecuvântaţi-L toate
lucrurile Domnului.

Cei ce ne-am desfătat cu dumnezeieştile tale cuvinte, Părinte Vasile, prăznuind
neîncetat pomenirea ta, strigăm: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Trimis-ai în lume, Sfinte Părinte Vasile, razele cuvintelor, care au luminat-o a cinsti
o Fire a Treimii, strigând: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Pe Dumnezeu Cuvântul, Care a ieşit din Tatăl mai înainte de veci şi fără de ani, iar
mai pe urmă a răsărit din Fecioara, pe Domnul binecuvântaţi-L lucrurile Domnului.
Catavasie: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi

prea înălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Taină minunată a arătat cuptorul Babilonului, care a izvorât rouă. Că în valurile

sale vrea să primească Iordanul pe Focul cel Netrupesc şi să îngăduie pe Ziditorul,
Cel ce Se botează cu Trupul, pe Care Îl binecuvântează popoarele şi Îl prea înalţă
întru toţi vecii.
Catavasie: Slobodă făptura se cunoaşte şi fii Luminii sunt cei mai înainte întu-
necaţi. Singur domnul întunericului suspină. Acum toată moştenirea neamurilor,
ceea ce era mai înainte ticăloasă, cu osârdie să binecuvânteze pe Pricinuitorul.
Cântarea a 9-a
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cel între ierarhi Sfântul Vasile cel mare.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe ierarhul Vasile cel mare, cel din Cezareea.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe luminătorul lumii cel prea strălucitor.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cel ce a înfrumuseţat Biserica lui Hristos.
În loc de Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Stih: Măreşte, suflete al meu, Stăpânia Dumnezeirii Celei în Trei Ipostasuri şi

Nedespărţite.
În loc de Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Cea prin care am fost izbăviţi din blestem.
Sfinte Vasile, te-ai ţinut ca o oaie credincioasă pe urmele cele aducătoare de viaţă
ale Arhipăstorului Hristos; că tu, cu desăvârşire, părinte, ţi-ai dat viaţa tiranului
înfruntând vitejeşte primejdia pentru Biserică, prea fericite.
Tiranul făcător de rele văzând prea sfinţita adunare a Bisericii lui Hristos
împodobită cu arhieria ta, a căzut ca trăsnit de fulger că nu a putut răbda raza cea
dintru tine, prea fericite Părinte Vasile.
Scaunului apostolilor şi cetei purtătorilor de biruinţă ai lui Hristos, cortului pa-

triarhilor, desfătării drepţilor şi bucuriei proorocilor te-ai învrednicit, Sfinte Vasile,
că închinător ai fost al Născătoarei de Dumnezeu şi slujitor al Preasfintei Treimi.
Pe ceea ce eşti nimicitoarea asprei hotărâri de demult, îndreptătoarea strămoaşei,

pricina de împăcare a omului cu Dumnezeu şi podul cel către Dumnezeu, pe tine,
Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Catavasie: Nu izbuteşte nici o limbă a te lăuda după vrednicie, ci se întunecă şi

mintea cea mai presus de lume a cânta ţie, de Dumnezeu Născătoare. Însă, fiind
Bună, primeşte credinţa, că ştii râvna noastră cea dumnezeiască că tu creştinilor eşti
ocrotitoare, pe tine te mărim.
Catavasie: O, minunile naşterii tale celei mai presus de minte, Mireasă prea curată,
Maică binecuvântată, prin care dobândind desăvârşit mântuire, cântăm după
vrednicie Făcătoarei de bine, aducând ca dar, cântare de mulţumire.

Propovăduitorule al Luminii, deschizându-ţi gura, ai vestit cuvântul lui Dumnezeu

şi lumii dumnezeiască înţelegere ai semănat. Că în adevăr, întărind învăţăturile
părinţilor, te-ai arătat, ca şi Apostolul Pavel, apărător al credinţei. Pentru aceasta te
găseşti şi cu îngerii împreună cetăţean şi te arăţi împreună vorbitor cu ei, fericite
Părinte Vasile. Cel ce faci Dumnezeirea cunoscută, roagă-te lui Hristos Dumnezeu
să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Canon de rugăciune către Sfântul ierarh Grigorie Teologul, arhiepiscopul
Constantinopolului (1)
Sfântul Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu sau Teologul este hirotonit preot în

anul 361, ajunge episcop în anul 371 şi a murit în anul 390. Sfântul Grigorie este
numit oficial episcop de Constantinopol în 27 noiembrie 380, El a ocârmuit Bi-
serica Constantinopolului 12 ani şi a trăit 80.
Troparul Sfântului ierarh Grigorie Teologul, arhiepiscopul Constantinopolului,
glasul 1: Fluierul cel păstoresc al teologiei tale a biruit trâmbiţele ritorilor; că ţie,
celui ce ai încercat adâncurile duhului, ţi s-au adăugat şi frumuseţile Cuvântului.
Ci, roagă pe Hristos Dumnezeu, Sfinte Părinte Grigorie, să mântuiască sufletele
noastre.
Cântarea 1
Irmos: Hristos Se naşte, slăviţi-L; Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L; Hristos pe

pământ, înălţaţi-vă; cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L, popoare,
că S-a prea slăvit!
Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cel de-al doilea cuvântător de Dumnezeu, stâlpul cel ceresc al Luminii, trâmbiţa
înţelepciunii lui Dumnezeu, veniţi toţi cei ce iubiţi cuvintele lui să ne adunăm cu
dragoste şi să-l lăudăm, ca pe un apostol.
Cuvântul Cel fără de început al Tatălui, Care ca un Dumnezeu este Purtător de grijă
a toate, cu Puterea cea de grijă purtătoare, fericite, dăruind minţii tale dar de cuvânt
şi de înţelepciune, te-a dăruit Bisericii, ca unei maici.
Mintea făcând-o stăpână, ţi-ai înfrânat poftele trupeşti şi făcându-te începător al

dumnezeieştilor Străluciri, ne-ai luminat pe noi a cinsti un Dumnezeu în Trei Feţe,
Sfinte Părinte Grigorie.
Înţelepciunea lui Dumnezeu, Ceea ce este cu totul fără prihană, casă Ei şi-a zidit,
sălăşluindu-Se în pântecele tău, Ceea ce eşti plină de har şi în chip mai presus de
minte S-a arătat ca un Om, cu acesta unindu-Se după Ipostas, Curată Fecioară.
Cântarea a 3-a
Irmos: Fiului, Celui Născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci şi mai pe
urmă din Fecioară Întrupat fără de sămânţă, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel
ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti, Doamne.
Având izvorul înţelepciunii care izvorăşte neîncetat, ai umplut, prea fericite, de

învăţăturile cele pline de înţelepciune dumnezeiască Biserica lui Hristos, care strigă
lui Dumnezeu, Celui ce este peste toate: Sfânt eşti, Doamne.
Propovăduitorul cel cu mare glas al dreptei cinstiri de Dumnezeu, care a teologhisit

limpede pe Dumnezeu Cuvântul, vistieria adâncii cugetări duhovniceşti din destul
ne pune înainte şi ne împarte din belşug bogăţia cea neîmpuţinată.
Ritorul cel înflăcărat, alăuta harului cea slăvitoare de Dumnezeu, cu suflarea cea de
Dumnezeu grăitoare şi cu glasul cel insuflat de Dumnezeu limpede răsunând, ne-a
cântat nouă cântarea Fiinţei Celei în Trei Ipostasuri.
De Dumnezeu Născătoare, Împărăteasă a toată făptura, pe Hristos, Împăratul tutu-

ror pe Care L-ai născut spre mântuirea celor de pe pământ, nu înceta a-L ruga să
mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 4-a
Irmos: Toiag din rădăcina lui Iesei şi Floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai
odrăslit, Cel Lăudat, din Muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai, Întrupându-Te din
cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu. Slavă Puterii Tale, Doamne.
Povăţuitor întru cele ale Treimii făcându-te, cu a Ei cunoaştere lumea ai luminat,

înţeleptule şi ai făcut, cuvioase, să strălucească sclipirile dogmelor cu neîntrecutele
tale învăţături; la care gândind pururea, toţi pe tine cu cucernicie te lăudăm.
Revărsat de zori strălucitor al dreptei cinstiri de Dumnezeu, ai răsărit, primind întru

tine Raza cea Întreit Strălucitoare şi noaptea cea întunecată a hulitoarelor eresuri ai
alungat-o cu raza învăţăturilor tale cele înţelepte; şi ai luminat sufletele cre-
dincioşilor, părinte.
Mintea cea mai presus de orice fiinţare, Izvor al Cuvântului şi al Duhului, din veci,
teologhisind-o cu tunet, de Dumnezeu cuvântătorule prea fericite, cu dreaptă
cinstire de Dumnezeu ai învăţat-o. Şi lucrul acesta l-ai aflat de la Dumnezeirea cea
cu adevărat Atotputernică şi Începătoare de lumină.

Suitu-te-ai în muntele faptelor bune, osebindu-te de cele de jos şi de la lucrurile
cele muritoare depărtându-te şi table scrise de mâna lui Dumnezeu, cu dogmele
curatei tale teologii, ai primit, îndrumătorule în Dumnezeieştile Taine, Sfinte
Părinte Grigorie.
Pe Adam, cel căzut mai înainte din voia sa, l-ai ridicat, Ceea ce eşti cu totul fără
prihană, născând Viaţa cea Ipostatnică din pântece fecioresc curăţit de Duhul şi la
desfătarea cea nepătimitoare, dumnezeiască şi nestricată, iarăşi l-ai adus, Stăpână.
Cântarea a 5-a
Irmos: Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, pe Îngerul Sfatului Tău Celui
Mare, dăruindu-ne pace, L-ai trimis nouă; deci, fiind povăţuiţi la lumina cunoştinţei
de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.
Dumnezeiasca vestire a cuvintelor tale şi harul cel dumnezeiesc al învăţăturilor ca

un fulger grabnic s-au răspândit peste tot pământul, teologhisind Treimea în Unime
şi Unimea în Treime şi învăţându-ne a ne închina Ei, de Dumnezeu grăitorule.
Dorit-ai cu adevărat înţelepciunea lui Dumnezeu şi frumuseţea cuvintelor ai iubit şi

ai preţuit-o mai mult decât pe toate cele frumoase de pe pământ; pentru aceasta cu
cununa darurilor, prea fericite, cu bună cuviinţă ai fost împodobit şi de Dumnezeu
cuvântător te-ai făcut.
Dorit-ai a cunoaşte, ca şi Moise de demult, pe Cel ce este, de Dumnezeu grăitorule

şi te-ai învrednicit a vedea spatele Lui, acoperit fiind de stâncă şi ai fost călăuzit în
noianul dumnezeieştii Înţelepciuni, care s-a arătat, în chip de nepătruns.

Cel ce a zidit de demult pe Eva, strămoaşa ta, din tine S-a zidit; osândirea şi
neascultarea aceleia în chip vădit vindecând a dezlegat-o ca un Îndurat şi Stăpân al
tuturor, de Dumnezeu Născătoare Maică Fecioară.
Cântarea a 6-a
Irmos: Din pântece pe Iona ca pe un prunc, l-a lepădat fiara mării, precum l-a
primit. Iar Cuvântul în Fecioară sălăşluindu-Se şi Trup luând, a ieşit lăsând-o nes-
tricată; că Cel ce n-a pătimit stricăciune pe Ceea ce L-a născut a păzit-o nevă-
tămată.
Cu revărsările înţeleptelor tale dogme, prea înţelepte, ai secat mintea lui Arie. cea
tulbure; în linişte păzind turma ta neînecată, ca pe o corabie cuvântătoare, întru care
ai pus, cu frumuseţea cuvintelor tale, seminţele dreptei cinstiri de Dumnezeu.
Ca să-ţi îmbogăţeşti mintea cu Strălucirea Preacinstitei Treimi, părinte, ai luminat-o

ca pe o oglindă neîntinată şi de curând lustruită, lucrând-o astfel prin viaţa
pustnicească cea desăvârşită. Pentru aceasta şi mare văzător de Dumnezeu te-ai
arătat, prin dumnezeieşti arătări.
Cu totul unindu-te cu Raza Duhului, te-ai făcut luminător cu totul plin de lumină,
părinte şi ai luminat cu strălucirea cuvintelor tale marginile, desfătând cu curăţia
teologiei plină de bucurie adunarea credincioşilor, de Dumnezeu cuvântătorule,
Sfinte Părinte Grigorie.
Nou Samuel, dăruit de Dumnezeu, te-ai arătat, ca un dar fiind lui Dumnezeu şi mai
înainte de zămislire, prea fericite; cu înţelepciunea şi cu neprihănirea fiind împo-
dobit şi înfrumuseţat cu prea sfânta îmbrăcăminte a preoţiei, părinte, mijloceşti
între Ziditor şi zidire.

Maică Fecioară, Marie, dumnezeiască Mireasă, proorocii cei de mai înainte te-au
cunoscut Carte Curată, care ai primit acum scris pe Cuvântul cel Nemărginit cu
Dumnezeirea; că tu în chip de negrăit ai încăput pe Cel Nemărginit în pântecele tău.
Condac, glasul al 3-lea. Condac, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi, pe Cel
mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera Celui Neapropiat aduce. Îngerii cu
păstorii slavoslovesc şi magii cu Steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut Prunc
Tânăr, Dumnezeu, Cel mai înainte de veci.
Cu limba ta cea de Dumnezeu grăitoare, încurcăturile ritorilor dezlegând, mărite, ai

împodobit Biserica cu veşmântul Ortodoxiei, cel ţesut de sus; pe care şi purtându-l,
strigă împreună cu noi, fiii tăi: bucură-te părinte, mintea cea prea înaltă a teologiei.
Cântarea a 7-a
Irmos: Tinerii, fiind crescuţi în dreapta credinţă, păgâneasca poruncă nebăgând-o

în seamă, de groaza focului nu s-au înspăimântat; ci, în mijlocul văpăii stând au
cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Tot cuvântul tău cel cu adevărat dorire şi dulceaţă este plin de veselie şi de lumină,
Sfinte Părinte Grigorie, umplând de mângâiere pe cei ce cântă cu credinţă:
Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cu mintea luminată ai ajuns cel dintâi la izvorul luminilor şi cu strălucirile cele de

acolo fiind aprins, ai ars bârfelile lui Eunomie, Preasfintei Treimi strigând: Dumne-
zeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Deschizând înţelesurile adâncului înţeleptelor tale dogme şi dând drumul izvoarelor

înţelepciunii, ai înecat căpeteniile înşelăciunii, luminat fiind de Lumina care este
Una şi luminează în Trei Sori.

Ca ploaia pe lână pogorându-Se în pântecele tău, S-a Întrupat Râul păcii şi Izvorul
bunătăţii, Cel ce numără picăturile ploii, Dumnezeul părinţilor Cel Binecuvântat.
Cântarea a 8-a
Irmos: Cuptorul cel răcorit a închipuit Chipul Minunii celei mai presus de fire, că
n-a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii n-a ars pân-
tecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta, cântând să strigăm: să laude toată
făptura pe Domnul şi să-L prea înalţe întru toţi vecii.
Cu evlavie ai învăţat, Cuvântul şi Duhul sunt deopotrivă cu Tatăl, cu Bunătatea şi

cu Împărăţia, cunoscând că potrivirea şi unirea este cu fiinţa şi cu firea. Pentru
aceasta bucurându-te ai strigat: bine să cuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L
prea înalţe întru toţi vecii.
De mărirea îngerească te-ai învrednicit, că ai strălucit lumii ca un înger, prea

înţelepte, curăţindu-ţi cu grijă, sufletul, trupul şi gândirea, pentru Sfânta Treime,
Căreia acum cânţi, veselindu-te: bine să cuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L
prea înalţe întru toţi vecii.
Milostiv făcând pe Stăpânul cu rugăciunile tale, cere, părinte, iertare de greşeli,

pentru cei ce prăznuim cu credinţă sfinţita şi marea prăznuire a pomenirii tale; întru
care veselindu-ne, cântăm: bine să cuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L prea
înalţe întru toţi vecii.
Îndrumător către o Stăpânie în Trei Feţe şi către Dumnezeirea Cea în Treime

făcându-te, prin deprinderile faptelor bune, teolog al Treimii te-ai arătat, prea
fericite; iar acum cânţi bucurându-te: bine să cuvânteze toată făptura pe Domnul şi
să-L prea înalţe întru toţi vecii.

Cel Slăvit cu arhangheleşti cântări, Cuvântul Cel Prea bogat pentru noi a sărăcit,
alegându-te Maică pe tine; frumuseţea lui Iacov, cea Binecuvântată. Pentru aceasta
lăudându-te, cântăm: bine să cuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L prea înalţe
întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Chipul naşterii tale celei Curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears. Şi acum
te rugăm ca să stingi cuptorul ispitelor, cel sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim
pe tine, Născătoare de Dumnezeu, fără încetare.
Viaţă nestricăcioasă îţi dă ţieTreimea cea Stăpânitoare, pe Care teologhisind-o, a

primit de la tine strădaniile ce le-ai depus pentru Ea şi dogmele şi luptele. Înaintea
Căreia stai acum, părinte, rugător prea ales pentru lume.
Cel ce eşti luminat cu Raza Luminii Celei Întreit Strălucitoare, care iese dintr-O
Singură Dumnezeire, îndrumătorule în Sfintele Taine, Părinte Grigorie, pe cei ce cu
credinţă te laudă pe tine izbăveşte-i şi cu teologia dogmelor tale la Lumină îi
povăţuieşte.
Alergarea cea bună ai săvârşit, luptând pentru Stăpânitoarea Treime şi sfinţenie

dobândind, ca teolog, după vrednicie te-ai împărtăşit de împlinirea dorinţei tale
celei dumnezeieşti, cel ce eşti cinstită podoabă a Bisericii.
O, înfricoşătoare Minunea ta! Că tu, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, născând

pe Dumnezeu Cuvântul în chip de nespus, ai arătat Taina cea mai înainte de veci,
ascunsă întru Dumnezeu, Cel ce a zidit toate.

Deschizându-ţi gura, cu cuvântul lui Dumnezeu ai vărsat înţelepciune; propo-

văduitorul al Luminii şi cugetare dumnezeiască lumii ai semănat; dogmele
părinţilor ai întărit cu adevărat şi ca Apostolul Pavel te-ai arătat apărător al
credinţei. Pentru aceasta şi cetăţean împreună cu îngerii eşti şi împreună vorbitor cu
dânşii te-ai arătat; fericite de Dumnezeu cuvântătorule, Sfinte Părinte Grigorie,
roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste
prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Când va veni Stăpânul tuturor să judece tot pământul, cu oile cele de-a dreapta să
mă socoteşti pe mine, osânditul şi din întunericul cel mai din afară şi din toată
pedeapsa pe mine netrebnicul, robul tău, să mă smulgi, Preacurată; ca să măresc cu
mulţumire bogăţia bunătăţii tale, Născătoare de Dumnezeu, Prea lăudată; şi să strig
ţie bucurându-mă: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu să-mi dăruiască iertare de
greşeli; că pe tine te am nădejde, eu nevrednicul robul tău.
Canon de rugăciune către Sfântul ierarh Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul
Constantinopolului
Sfântul Ioan Gură de Aur (Hrisostom) este hirotonit preot în anul 392, apoi în
anul 397, ridicat la cinstea de arhiepiscop al Constantinopolului. A fost numit
patriarh de Constantinopol în anul 397, începe reforma printr-o redresare morală a
clerului şi a credincioşilor, aducând un duh nou, luptând în toate formele pentru
adevăr şi pentru dreptate. Dumnezeu îi scurtează suferinţele sfântului ierarh, chiar
pe drum, în ziua de 14 septembrie 407, pronunţând ultimele cuvinte: „Slavă lui
Dumnezeu pentru toate”, îşi dă obştescul sfârşit. A trăit 63 de ani, păscând Biserica
lui Hristos şase ani.Mai târziu, împăratul Teodosie al II-lea îi aduce la 438 sfintele
sale moaşte la Biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol, cu mare cinste.
Troparul Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului,

glasul al 8-lea: Din gura ta ca o lumină de foc strălucind harul, lumea a luminat.
Vistieriile neiubirii de argint lumii a câştigat. Înălţimea gândului smerit nouă ne-a
arătat. Şi cu cuvintele tale învăţându-ne, Sfinte Părinte Ioan Gură de Aur, roagă pe
Cuvântul Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1
Irmos: Pe Faraon cel ce era purtat în carele de război, l-a cufundat toiagul lui
Moise, cel ce a făcut minuni de demult, lovind în chipul Crucii şi despărţind marea.
Şi pe Israel cel fugărit, care mergea pe picioare, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare
lui Dumnezeu.
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Al pocăinţei propovăduitor prea călduros fiind, Sfinte Ioan Gură de Aur, ajută-mă
să mă pocăiesc şi eu din toată inima mea, părinte, rugându-te lui Dumnezeu să-mi
vindece, cu milostivirea ta, rănile greşelilor celor de demult.
Toată strălucirea Sfântului Duh, părinte, luând, cu totul luminat stâlp te-ai arătat,
înainte povăţuitor Bisericii, cuvioase şi nor luminat, prea fericite, umbrind
adunările dreptcredincioşilor.
De Hristos fiind pus învăţător, dumnezeieşti învăţături cu limba cea în chipul

aurului şi cu mintea cea înţelepţită de Dumnezeu, tu din destul ai izvorât. Că râu al
lui Dumnezeu plin de apele Duhului te-ai arătat, de Dumnezeu grăitorule, Sfinte
Ioan Gură de Aur.
Împodobită fiind cu multe feluri de haruri, Ceea ce eşti de Dumnezeu Dăruită, pe

Cuvântul Tatălui, Care Trup S-a făcut, pentru milostivirea cea negrăită şi mai pre-
sus de minte şi de cuvânt, Binecuvântată, L-ai născut, rămânând Fecioară neîn-
tinată.
Catavasie: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-

voi Împărătesei Maice şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei,
bucurându-mă.
Cântarea a 3-a
Irmos: Cel ce ai întărit din început cerurile cu priceperea şi ai întemeiat pământul

peste ape, întăreşte-mă pe piatra poruncilor Tale, Hristoase; că nu este Sfânt afară
de Tine, Unule Iubitorule de oameni.

Cu gândul lui Hristos tu îmbogăţindu-te, prin viaţa ta cea curată, mântuirii
oamenilor te-ai făcut ajutător şi învăţător şi lucrător, Sfinte Ioan Gură de Aur,
învăţături de mântuire izvorând, de Dumnezeu insuflate.
Din vistieriile cele necălcate ale Duhului tu, îmbogăţindu-te din izvoarele mântuirii,
ai luat izvorul învăţăturilor cel pururea curgător şi ai adăpat, cuvioase părinte, toată
faţa Bisericii.
Ţarinile sufletelor celor stufoase, Sfinte Ioan Gură de Aur, cu prea înţeleaptă
lucrare de pământ a cuvintelor tale le-ai curăţit cu adevărat şi aducătoare de roadă
le-ai arătat, cu cereşti ploi acelea adăpându-le, de Dumnezeu primite.
Prihană întru tine şi întinăciune nu este nicidecum, Fecioară, ci, locaş mai vârtos te-
ai arătat cereştilor bunuri. Că întru tine S-a sălăşluit toată Sfinţenia virtuţilor, Ceea
ce eşti cu totul fără prihană.
Catavasie: Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce ce eşti izvor viu şi

îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i întru dumnezeiască
mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
Cântarea a 4-a
Irmos: Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu, şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu,
bucuria mea, Cel ce n-ai părăsit sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o.
Pentru aceasta, cu proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule
de oameni.
Alt Apostol cu acelaşi obicei, Cel ce cu purtare de grijă de toţi îngrijeşte, Hristos,
ca un bun, te-a dat nouă pe tine propovăduitor cereştii învăţături celei de Taină şi
tâlcuitor dumnezeiesc al Tainelor celor de sus, Sfinte Ioan, prea fericite Gură de
Aur.
Pe cel cu raze de aur şi cu cuvinte de aur, pe Sfântul Ioan Gură de Aur să-l cinstim,
care pe toţi cu aur i-a poleit, cu strălucirile învăţăturii celei în chipul aurului şi
lumea a luminat cu limba cea mai strălucită decât aurul şi mai plină decât lumina,
care a izvorât har dumnezeiesc.
Tot ai fost locaş dumnezeiesc, tot te-ai arătat organ al Duhului, glăsuind cântare
insuflată de Dumnezeu a toată bunătatea şi pricina mântuirii şi arătând frumuseţea
Împărăţiei Cerurilor, Sfinte Ioan Gură de Aur, prea fericite.
Tu ai propovăduit milostivirea lui Dumnezeu, chipurile pocăinţei tâlcuind şi fugirea

de la cele rele învăţând prea bine şi prea desăvârşit, prea fericite şi învăţăturile
lucrurilor celor prea alese arătând, prea cinstite Părinte Ioan Gură de Aur.
După Dumnezeu folositoare pe tine te-am agonisit. Că tu, Maica lui Dumnezeu
Făcătorului şi Ziditorului te-ai făcut, a Celui ce a luat chipul nostru, Ceea ce eşti cu
totul fără prihană şi pe acesta l-a mântuit din stricăciune şi din moarte şi cu
Dumnezeiască Slavă l-a prea slăvit.
Catavasie: Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc, al Întrupării Tale celei de sus, celei
din Fecioară, Proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale,
Doamne.
Cântarea a 5-a
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti lumină neapusă? Că m-a
acoperit întunericul cel vrăjmaş pe mine, ticălosul. Ci, Te rog, întoarce-mă şi la
lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.

Bisericii luminător prea luminat toţi pe tine te ştim şi sufletelor mântuitor, care le
răpeşti pe ele din gâtlejul cel de moarte aducător şi la viaţa veşnică le povăţuieşti,
părinte pururea fericite.
Risipeşti taberele ereticilor, tu îngrădindu-te cu armele dreptei credinţe şi cu băr-

băţia sufletului, prea sfinţite şi aduni, bucurându-te prea luminat, cetele drept-
credincioşilor, cu legătura Duhului.
Pline sunt, ca nişte pahare, de dumnezeieştile miresme buzele tale, care veselesc
lumea cu bune mirosuri înţelegătoare, cu ungătoare învăţătura cea de Taină a
înţelegerilor şi cu frumuseţea cuvintelor tale, prea înţelepte.
Ca pe ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu Făcătorul şi Ziditorul şi Domnul, pe tine

neamurile omeneşti toate, Curată, te fericesc şi căpeteniile Cetelor celor fără de
trup cele înţelegătoare, ca pe Maica lui Dumnezeu, pe tine te slăvesc.
Catavasie: Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară,

neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut pe
Fiul Cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.
Cântarea a 6-a
Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog, ridi-

că-mă din adâncul răutăţilor; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul
mântuirii mele.
Cu înţelepciune duhovnicească lumea toată ai îmbogăţit, bogat împărţitor de cuvânt

fiind; că harul cel bogat, ierarhe, de sus s-a revărsat pe buzele tale.

În tot pământul ca un fulger a ieşit vestirea ta şi puterea cuvintelor, Sfinte Ioan
Gură de Aur, ca o trâmbiţă prea bine glăsuitoare, toate marginile lumii de glas le-a
umplut.
În haina cea de sus ţesută a virtuţilor îmbrăcându-te, prea fericite şi cu strălucirea

cuvintelor împodobindu-te, Adevărului te-ai arătat văzută întărire.
Cel ce cu Puterea cea Atotstăpânitoare le poartă toate, în Trup neputincios din tine
S-a îmbrăcat, Fecioară cu totul fără prihană, spre facerea de bine a oamenilor,
Iubitorule de oameni.
Catavasie: Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi acest praznic dumnezeiesc şi cu

totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumne-
zeu, Cel ce S-a născut dintr-însa.
Condac, glasul al 6-lea. Podobie: Plinind rânduiala cea pentru noi şi cele de pe
pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul
nostru, nicicum despărţindu-Te, ci rămânând nedepărtat şi strigând celor ce Te
iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră!
Din ceruri ai luat dumnezeiescul har şi cu buzele tale pe toţi înveţi să se închine în
Treime Unuia Dumnezeu, Sfinte Ioan Gură de Aur, prea fericite cuvioase, după
vrednicie te lăudăm pe tine, că eşti îndreptător, ca cel ce arăţi cele dumnezeieşti.
Cântarea a 7-a
Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat de demult în Babilon. Pentru
aceasta, tinerii în cuptor, cu picioare sprintene, ca într-o grădină verde dănţuind,
cântau: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Adâncul bunătăţii şi al milostivirii lui Dumnezeu cunoscând, chezaş te-ai arătat

mântuirii celor ce se pocăiesc cu căldură şi cu tot sufletul strigă Domnului:
Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Îndreptat-ai, Sfinte Ioan Hrisostom, cu învăţăturile tale mintea şi vindeci ne-putin-

ţele sufletelor ca un milosârd şi împreună cu cei ce umblă bine cânţi veselindu-te:
Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Înălţatu-te-ai bucurându-te fiind ales, cuvioase, fără de răutate, preot Celui Prea-
înalt, cu dreptate îmbrăcat fiind luminat şi cu veselie strigând, prea fericite: Bine-
cuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Zămislit-ai, Preacurată, pe Dumnezeu şi Domnul, Cel ce este peste toate, Care a

binevoit a mântui neamul omenesc din stricăciunea morţii, pe Care după vrednicie
lăudându-L strigăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Catavasie: N-au slujit făpturii înţelepţii lui Dumnezeu, ci numai Făcătorului şi

groaza focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau, cântând: Prea lăudate Dumnezeul
părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a
Irmos: De şapte ori cuptorul, chinuitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, pentru
cinstitorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceştia mântuiţi de o putere mai mare,
Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: Tineri, binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L,
popoare prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
Noi, care cu înţelegerea ne împărtăşim de cuvintele tale, Sfinte Ioan Gură de Aur,
ne învăţăm cinstita cuvântare de Dumnezeu, rodim tot felul de bunătăţi şi de
vătămarea răutăţii scăpăm. Că de obşte purtător de grijă de mântuire te-ai făcut,
strigând: prea înălţaţi pe Hristos în veci.
Pentru noi roagă-te Stăpânului, Sfinte Ioan Gură de Aur, cu marea milostivire şi
îndrăznire pe care le ai şi cu milostiva şi de oameni iubitoare dragoste a ta,
părinte. Că pe tine către Mântuitorul te punem înainte credincioşii, mijlocitor şi
folositor şi prea cald rugător, de Dumnezeu înţelepţite Ierarhe, prea fericite Ioan.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Copilăreasca împotrivire şi neplecatul gând şi nedreptatea împăraţilor o ai vădit, cu

căldură folosind celor năpăstuiţi, cuvioase şi sărmanilor şi văduvelor şi săracilor
părinte ai fost, cu iubitoare voinţă strigând: prea înălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Cu trupeşti chipuri şi cu felurite vorbe tainice, cu însemnătoare şi închipuitoare

arătări, mai înainte au vestit grăitorii de Dumnezeu naşterea ta cea mai presus de
fire şi minunată, Fecioară. Pentru aceasta veselindu-ne, cu dreaptă credinţă, pe tine
te lăudăm, pe Hristos prea înălţându-L întru toţi vecii.
Catavasie:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi prea

înălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a

mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită pe toată lumea ridică să-Ţi cânte
Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pe Dânsul întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că

Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat
decât cerurile. Pentru aceasta, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile
cetelor îngereşti şi omeneşti, te măresc.
Cu viaţa cea adevărată îndulcindu-te, părinte, pentru care te-ai nevoit după putinţă
pe pământ, cu viaţă îngerească strălucind şi a lui Hristos limbă dobândind şi gură
lină, roagă-te, grăitorule de Dumnezeu, să se mântuiască cei ce cu credinţă, mai
ales, pe tine te fericesc.

Cuvintele tale, de trei ori fericite, sunt cuvintele vieţii, care solesc viaţă nesfârşită;
că pe tine izvor curgător te-a arătat Hristos şi râu care verşi din tine izvoare de
învăţături dumnezeieşti şi pârâu de dulceaţă cu adevărat şi curgere de iertare şi
luminat propovăduitor al pocăinţei.
Mijlocitor prea luminat şi prea strălucit te-ai arătat, arhiereule, între Dumnezeu şi
oameni. Că tu te-ai arătat luminător luminat al dreptei credinţe şi dumnezeieştii
cunoştinţe şi de milostenie învăţător. Pentru aceasta, cel ce eşti cu cuvinte de aur,
pe tine cu dragostea inimii acum după vrednicie te mărim.
Curată Prea mărită Maica lui Dumnezeu, pe cei ce te laudă cu dragoste mântuieşte-
i, risipind tulburarea ispitelor şi a patimilor. Căci, ca ceea ce ai născut pe Dumne-
zeu, poţi şi săvârşeşti toate câte le voieşti şi le isprăveşti neoprit, Fecioară. Pentru
aceasta toţi pe tine te mărim.
Catavasie:Tot neamul pământesc să salte, cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască

firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi
să cânte: Bucură-te, Preafericită, Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fe-
cioară.

Din Înţelepciunea cea Negrăită, prin dumnezeiască vedere luând bogăţia cea
tainică, tuturor ai adunat apele Ortodoxiei, cele ce veselesc dumnezeieşte inimile
credincioşilor; iar învăţăturile necredincioşilor, precum li se cuvine le-ai cufundat.
Pentru aceasta din amândouă, cu sudori evlavioase, te-ai arătat nebiruit al Treimii
apărător, Sfinte Ioan Gură de Aur. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de
greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislind fără ardere, Maica lui Dumne-
zeu, în chip de negrăit ai născut pe Cel ce a făcut toate şi în braţele tale ai avut pe
Cel ce ţine toate şi la sân ai hrănit pe Cel ce hrăneşte lumea. Pentru aceasta, te rog
pe tine, Preasfântă Fecioară, să mă izbăveşti de greşeli, când va fi să stau înaintea
feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, atunci să-mi dăruieşti ajutorul tău,
că pe tine te am nădejde eu, robul tău.
De văpaia gheenei şi de arderi, de plângerea şi de tânguirea cea de acolo, de

despărţirea cea mult ticăloasă şi prea amară, de moştenirea şi adunarea sfinţilor,
aducându-ţi aminte, înfricoşează-te suflete al meu şi suspină şi zapisele datoriilor
tale celor cu miile, nevoieşte-te a le şterge cu lacrimile umilinţei. Ajutătoare
neruşinată având pe Preacurata Maica lui Dumnezeu, că pentru dânsa se dă iertare
de greşeli celor ce cu bună credinţă o slăvesc, Născătoare de Dumnezeu.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor ierarhi: Vasile, Grigorie şi Ioan, păstori ai Sfintei Treimi!

Canoane de Rugăciune Către Sfinţii Ierarhi Vasile Cel Mare, Grigorie Teologul Şi Ioan Gură de Aur

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Canoane de Rugăciune Către Sfinţii Ierarhi Vasile Cel Mare, Grigorie Teologul Şi Ioan Gură de Aur

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Canoane de rugăciune către Sfinţii ierarhi Vasile cel mare, Grigorie

Teologul şi Ioan Gură de Aur

În timpul împăratului Alexie I Comneanul (1081-1118) slăvirea Sfinţilor 3 ierarhi a

Ce recunoştinţă? Ce răsplătire potrivită va fi adusă de noi, oamenii, făcătorilor

Stih: Sfinţilor ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Limbile ritoriceşti şi măiestriile, meşteşugirile şi toată puterea cuvintelor, acum la

Stih: Sfinţilor ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Nimic osebit al lor nu au căutat a dobândi pe pământ, cugetătorii de cele ce-reşti;

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stih: Sfinte ierarhe Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stih: Sfinte ierarhe Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stih: Sfinte ierarhe Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stih: Sfinţilor ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvântători ai înţelepciunii celei părinteşti fiind, aţi câştigat felul de a vă conduce

Stih: Sfinţilor ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Iubitorilor de înţelepciune, de iubiţi pe cei înţelepţi, înţelepţiţi-vă şi toţi cei ce

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Irmos: Lumina celor întunecaţi...

Stih: Sfinţilor ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stih: Sfinţilor ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stih: Sfinţilor ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Curge ambrozia şi nectarul ca un râu şi dă celor flămânzi hrană nemuritoare şi celor

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stih: Sfinţilor ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Trei însuşiri de seamă împreună aţi teologhisit în Treime: Nenaşterea Tatălui,

Stih: Sfinţilor ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stih: Sfinţilor ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Condac, glasul al 2-lea.Podobie: Pe propovăduitorii cei tari şi de Dumnezeu

Pe Sfinţii propovăduitori şi dumnezeieşti vestitori, pe căpetenia învăţătorilor Tăi,

Stih: Sfinţilor ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Se biruieşte, fericiţilor şi fuge netemeinica semeţie de mai dinainte a eresurilor; şi

Stih: Sfinţilor ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

De mincinoasele bârfeli ale elinilor s-au ferit şi numai mijlocul puternic de a

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stih: Sfinţilor ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Înţelegem cu evlavie şi slăvim o Singură Fire deopotrivă de Cinstită, o Unime şi o

Stih: Sfinţilor ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cei ce au împodobit Biserica lui Hristos.

Mă strâmtorează lărgimea măririlor tale, Stăpână, înăbuşindu-mi cuvântul, din

Sedelna, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău

Sedelna, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău

Luând înţelepciune de la Dumnezeu ca nişte alţi trei apostoli ai lui Hristos, cu

Sedelna Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe

Stih: Sfinţilor ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stih: Sfinţilor ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Bunătatea Ta şi multa bogăţie a iubirii Tale de oameni, Stăpâne, s-a revărsat ca un

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pomenirea drepţilor cu laude o săvârşeşte de Dumnezeu insuflata adunare, cu care

Irmos: Cel ce ai întărit din început cerurile cu priceperea şi ai întemeiat pământul

Stih: Sfinţilor ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Îndreptătorii obiceiurilor şi chivernisitorii sufletelor; izbăvitorii cei de obşte ai

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe înţelepciunea veacului de acum, nimicită cu adevărat, nebunia propovăduirii o

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Stih: Sfinte ierarhe Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stâlp de foc povăţuitor poporului credincios şi arzând pe vrăjmaşii credinţei,

Stih: Sfinte ierarhe Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).