Gandindu-ne la evanghelia de astazi, am putea spune ca descrie un eveniment al

inceputurilor, pentru ca este vorba de chemarea pe care Iisus Hristos o face

primilor sai ucenici Petru si Andrei, Iacob si Ioan…si este un eveniment de
inceput, are valoare de inceput si pentru noi….pentru ca fiecare dintre noi avem
un moment in care dumnezeu ne cheama mai aevea, mai adevarat….pe unii ne
cheama din copilarie, pe unii ne cheama din adolescenta, pe altii ne cheama mai
tarziu prin diversele metode pe care le are Dumnezeu….prin vocatie, prin slujire
dar si printr-o suferinta uneori care ne face viata mai adevarata, mai transparenta,
intelegem mai bine lucrurile….cand trecem printr-o suferinta , ne intoarcem mai
repede la Dumnezeu si este momentul chemarii sau poate sa fie si suferinta un
moment al chemarii….Toti avem nevoie de aceasta chemare si toti am vrea sa-l
auzim pe Dumnezeu in inima noastra…”Te vreau pentru mine….Vreau sa stai
langa mine….Vreau sa fii copilul meu….Vreau sa te strang in brate si eu
vreau sa fiu parintele tau care te ocroteste….”
Avem insa impresia uneori ca domnul ne cheama numai in biserica sau numai
intr-o manastire…NU…Domnul vine in intampinarea noastra acolo unde ne
desfasuram activitatea, acolo Domnul vine si ne cheama, vine si ne cauta si pe
Domnul il traim nu numai duminica in biserica ci il traim in fiecare zi acolo unde
ne desfasuram activitatea
Domnul vine si ne cauta in fiecare loc si mai ales acolo unde muncim, unde ne
desfasuram viata zilnica. Si le spune pe rand, lui Petru si lui Andrei, fratele lui si
apoi lui Iacob si apoi lui Ioan fratele lui: Veniti dupa Mine! E atat de scurt
cuvantul pe care Domnul il adreseaza si totusi atat de puternic. Nu le da
explicatii, de ce sa Ii urmeze Domnului, nu le zice nimic, doar atat: Va vreau cu
Mine! Vreau sa Imi urmati Mie!
Atat de puternic este cuvantul Domnului, incat ei nu cer explicatii. Pentru ca
noi de regula cerem foarte multe explicatii. Cand cineva ne roaga pentru ceva
intrebam: Dar de ce, dar cum?; si mai zicem si acest lucru: Dar mie cat imi iese
de aici? Domnul ii cheama direct pe fiecare si zice: Veniti dupa Mine! Si ei nu
precupetesc sa Ii urmeze Domnului, lasa toate.
Si ne explica Evanghelistul Matei acest moment folosind doua cuvinte care se
repeta in cazul celor patru frati. Ni se spune asa, ca lasand toate au plecat, atunci,
“lasand toate“. Vorbim in acest sens de o intensitate a momentului. Cand vine
Domnul nu mai stai pe ganduri. Nu e ca si cand vecinul iti spune: Vino pana la

1
mine la o cafea. Cand Domnul te cheama, le lasi pe toate si te duci, pentru ca
nu ai sansa tot timpul sa ti se intample asa. E acea intuitie a prezentului.
Astazi, de exemplu, Dumnezeu ne-a chemat sa venim la Sfanta Liturghie. Cand
azi dimineata ati primit acest gand in minte, imbraca-te si du-te la biserica, nu
mai stam pe ganduri, plecam, ca e ploaie, ca e vant, nu mai stam pe ganduri
pentru ca e chemarea pe care ne-o face Domnul astazi, nu ieri si nu
maine. Pentru ca nu stim daca maine vom mai acea aceasta sansa. Maine-
le nu e al nostru. E foarte important sa intuim aceasta chemare a lui Dumnezeu si
sa-L ascultam pe Dumnezeu,  nu sa amanam. Ca asta e problema noastra
majora, ca amanam. Nu ma duc duminica asta la biserica ca ploua, ca e frig,
lasa ca ma duc duminica viitoare. Duminica viitoare vine cineva in vizita, nu ma
duc acum, ca ma duc duminica cealalta. Si asa trece viata noastra: amanand,
amanand, amanand. Si Domnul zice: nu asa! Eu vreau sa vin  astazi  in casa
ta. Pentru ca asa stim din Evanghelie, spune de mai multe ori: Astazi s-a facut
mantuire casei acesteia. Cand te cheama Domnul, nu mai stai pe ganduri, nu
ai voie sa mai stai pe ganduri, ci le lasi toate.
Si aici se exprima aceasta radicalitate a chemarii: ca la Dumnezeu nu merge
cu jumatati de masura, nu merge sa Ii dam 5 minute din zi, ci merge sa-I
dam toata ziua, de dimineata pana seara, cand muncim, cand ne
rugam. Daca ne rugam numai cand ne rugam, sa stiti ca nu ne rugam. Cand
femeia face curatenie in casa, cat s-ar putea ruga de frumos: Doamne, curata
sufletul meu precum curat eu casa aceasta! Cand se duce omul la munca,
zice: Doamne binecuvanteaza familia mea care trebuie sa traiasca din ce fac eu
aici. Si asa mai departe, toate lucrurile pe care le facem, daca le facem cu
rugaciune, Domnul este prezent acolo si viata noastra se schimba foarte tare.
Si ne spune Evanghelistul Matei ca in cazul celor patru frati, acestia le lasa pe
toate. Cand e vorba de Petru si Andrei ne spune asa: indata  au lasat mrejele si au
mers dupa El. Pai mrejele erau instrumentul prin care pescuiau, erau locul de
munca. Nu muncim duminica, nu muncim in sarbatori, cand Domnul ne
cheama la biserica. Le lasam pe toate si ne ducem sa ne intalnim cu El. Iar
cand vine vorba de Iacob si de Ioan ne spune Evanghelistul Matei ca au lasat
corabia, dar si pe tatal lor, si au mers dupa El. Au lasat toate, au lasat familia,
au lasat munca si L-au urmat pe Domnul, pentru ca ce este mai de pret in
aceasta lume decat sa-I urmezi Domnului?
Toate celelalte ni se vor adauga noua, zice tot Domnul, daca mai intai cautam
Imparatia lui Dumnezeu. Daca insa cautam lumea mai inainte de Imparatia
lui Dumnezeu, cum spune romanul, nu avem folos de nimic. Nu ne tihneste
nimic, pentru ca nu este spor acolo, nu este binecuvantare. Cand cauti pe
2
Dumnezeu mai intai si le faci si pe celelalte, Dumnezeu iti da belsug,
Dumnezeu iti da dar, Dumnezeu iti da binecuvantare in casa. Noi le cautam
exact invers, pe celelalte si abia la sfarsit Il cautam pe Dumnezeu, cand nu
mai avem alta sansa.
E nevoie sa renuntam fiecare dintre noi la ceva pentru a ne intalni cu
Dumnezeu. Nu se poate pur si simplu sa Il primim pe Dumnezeu in confortul
nostru, trebuie sa renuntam la ceva, sa renuntam poate la somnul de
dimineata, sa renuntam la mancarea care ne tihneste atunci cand este post
randuit de biserica, sa renuntam la confortul de a sta la o masa de povesti,
fata de a merge la sfanta liturghie. Asa a ingaduit Dumnezeu. E nevoie sa
renuntam la ceva pentru a ne putea bucura. Orice lucru care aduce o
bucurie durabila nu se face altfel decat prin jertfa. Trebuie sa jertfim ceva,
sa renuntam la ceva, ca Dumnezeu sa vina in viata noastra si sa ne aduca
bucurie.
Si apoi Evanghelia se termina frumos: toti cei patru ucenici au mers dupa El. Este
un semnal si un cuvant profetic si pentru noi cei de astazi. Vedeti, Dumnezeu a
ingaduit pandemie, a ingaduit vremuri grele.  E vremea sa mergem dupa El,
sa ne intoarcem de la rau inspre bine. Sunt atatea semne din partea lui
Dumnezeu ca nu se mai poate trai asa. Ca lucrurile, dupa cum ni se arata, nu ne
conduc la Dumnezeu, dar ceea ce trebuie sa ramana este credinta noastra
ortodoxa si buna randuiala a romanului dintotdeauna. Ucenicii, in acest
moment, primind chemarea lui Hristos, au intrat in scoala Lui si timp de trei ani
au invatat cum sa se comporte, cum sa traiasca frumos, cum sa asculte de legea
lui Dumnezeu si sa traiasca frumos. Si apoi ne spune Evanghelistul Matei ca
impreuna cu Domnul Hristos ei participau la misiunea pe care El o avea de facut.
Si ce facea? Invata, propovaduia si ii tamaduia pe oameni. E foarte important si
noi sa invatam, sa avem in casa noastra o Sfanta Scriptura si sa citim in
fiecare zi cate un capitol din Evanghelie. Mama sa citeasca in preajma tatalui si
a copiilor sau copiii, dupa ce cresc, sa ii invatam sa citeasca cate un capitol din
Scriptura, iar noi, ceilalti, cei mari, sa stam in jurul lor si sa ascultam. In loc sa
mearga televizorul la nesfarsit si sa auzim vrute si nevrute care ne tulbura si
ne arata lucruri mai mult rele decat bune, cat de bine ar fi ca macar 20
minute, 15 minute sau si mai putin sa I le dam lui Dumnezeu. O rugaciune
impreuna, o lectura din Sfanta Scriptura impreuna si apoi copiii cresc
frumos de acolo incolo. Invatam Legea lui Dumnezeu, invatam sa traim frumos
dupa cum El ne invata.
Am venit astazi la biserica pentru ca sa fim mai aproape de Domnul si sa ii
praznuim in mod special pe Sfintii Români, pentru ca astazi este ziua dedicata
3
lor. Sfintii Români sunt cei care au trait frumos, au stiut legea lui Dumnezeu din
Scriptura si ne-au invatat in decursul timpului si pe noi sa traim frumos. Avem
aceasta multumire de la Dumnezeu ca noi suntem deodata nascuti crestini
ortodocsi. Am fost crestini dintotdeauna si ne bucuram si suntem recunoscatori
lui Dumnezeu ca pe plaiurile noastre, in Dobrogea, L-a trimis pe unul dintre
apostoli, pe unul dintre cei pomeniti astazi in Evanghelie, pe Apostolul Andrei,
care ne-a adus vestea cea buna, ne-a propovaduit credinta si, de la el, generatii
dupa generatii romanii au trait frumos legea lui Dumnezeu in bisericile pe care ei
si le-au construit.
Pe ei ii praznuim astazi, pe ei cei care ne-au invatat, pe ei care si-au
amestecat sangele cu sangele neamului nostru si cand se amesteca sangele
unui sfant cu sangele nostru atuncea sangele nostru se curata.
Pe ei, Sfintii Romani, i-am numi rezistenta credintei si neamului
romanesc, pentru ca nu le-a fost usor. Asta numai daca ne gandim la vremurile
comuniste: cati au murit in inchisorile comuniste marturisind credinta in
Hristos, dar nu au dat inapoi. Si as zice ca noi suntem in conditii mult mai
usoare decat atuncea, dar foarte usor renuntam la credinta in Dumnezeu,
foarte usor, si credinta noastra de 2000 de ani o parasim in favoarea altor
credinte care au aparut de putini ani si care dezbina neamul nostru romanesc. Ei
sunt exemple vii ale acestui lucru: credinta noastra este viata noastra,
credinta noastra este sangele nostru.
Acest crez ne-a facut si pe noi astazi sa facem acest efort de a veni la sfanta
liturghie.
Dumnezeu e bun cu noi si sunt convins ca jertfa dumneavoastra, mai ales ca
nu a fost putina, o va rasplati Dumnezeu cu varf si indesat, cum stie El, si
fiecare veti primi in inima mangaierea de care aveti nevoie.“