CRESTINISMUL RADICAL AL PARINTELUI IOACHIM PARR: Aceasta lume moare,

iar voi va purtati ca si cum navigati intr-o croaziera captivanta. Vreti sa fiti
misionari, dar nu vreti sa traiti dupa Evanghelie. CRESTINISMUL CONFORTABIL
NU EXISTA! Ce trebuie sa faca niste MISIONARI ORTODOCSI autentici?
19-05-2015 Sublinieri Print Print
Cand veniti la biserica si auziti cuvantul lui Dumnezeu, ar trebui sa va aruncati in
foc, tinand cont de cat de departe va aflati de el. Ar trebui sa va cutremurati cand
va apropiati de Sfanta Impartasanie. Nu intalnesti asta prea des

schiarhimandit Ioachim Parr

***

Cititi si: Schiarhimandritul Ioachim Parr despre AROGANTA CREDINCIOSILOR CARE

SI-AU LUAT IN PROPRIETATE ORTODOXIA: Ne purtam ca si cum Evanghelia near apartine noua. Luam sfintenia si socotim ca ea este a noastra. Aceasta este
tragedia Bisericii. CUM II PUTEM AJUTA PE TINERII RATACITI?
20140126-5O3A48521-600x421

Oare voi si eu apartinem unor Biserici diferite? Oare noi citim Sfinte Scripturi
diferite? De fiecare data, cand deschid Noul Testament, ma simt ca intr-un foc: nu
imi ofera nicio posibilitate de a ma simti confortabil, in schimb, zdruncina chiar
temeliile vietii mele. Ce Ii voi spune eu lui Hristos, daca El ma va chema astazi la
Sine? Ce Ii veti spune voi? [] Voi sunteti Biserica si, prin faptul ca voi cautati
confortul si siguranta personala, voi o ucideti. Voi vreti o Biserica confortabila, dar
ea nu exista [] Eu nu cred ca poti trai dupa Evanghelie izolat, in afara
comunitatii. De aceea, cred ca Rusia, ca si America, si Grecia si oricare alta tara
sufera din pricina ca viata bisericeasca se desfasoara in afara limitelor
comunitatii crestine.

***

SCHIARHIMANDRITUL IOACHIM (PARR):

Convorbire in biserica Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

[]

(9 Octombrie 2011) [1]

Dupa calatoria mea la Valaam am fost invitat la voi sa vorbesc despre ce trebuie
sa facem ca sa devenim misionari.

Eu cred ca una dintre greselile cu care lumea contemporana incearca sa

cocheteze, consta in faptul ca exista, chipurile, o multime de credinte, valabile
deopotriva, o intelegere diferita, dar acceptabila deopotriva a crestinismului.
Aceasta este o idee falsa. Exista doar o singura Biserica. Exista doar un singur
crestinism. Exista doar o singura intelegere a ceea ce este crestinismul si o
multime de neintelegeri ale lui. Exista o multime de pseudobiserici si doar o
singura Biserica. Fiind crestini ortodocsi, noi trebuie sa intelegem ce este Biserica
noastra. Eu cred ca, daca am efectua un interogatoriu printre cei adunati astazi
aici, am obtine, probabil, atatea interpretari cu privire la ce este Biserica in
functie de cati oameni sunt. Dar noi trebuie sa intelegem Biserica asa cum
Biserica se intelege pe sine. Si aici este inceputul drumului vostru ca misionari.

christ-and-apostles-icon-courtesy-bobosh_t-via-flickrIn Evanghelia de la Matei,

Domnul Iisus Hristos le da Ucenicilor si Apostolilor Sai o porunca pe care unii
teologi o numesc Marea misiune:

Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si

al Sfantului Duh (Matei 28,19).

Noi nu gandim asa. Noi ne gandim cum putem intra in dialog cu oamenii. Dar,
inainte de a intra in dialog, trebuie sa stim ce le putem noi oferi lor. Cum putem
aspira sa devenim misionari, daca noi insine nu credem in ceea ce incercam sa-i
invatam pe ceilalti? Daca aveti de gand sa fiti misionari si nu va rugati in fiecare
zi, renuntati la acest lucru. Daca aveti de gand sa fiti misionari, dar nu cititi in
fiecare zi Sfanta Scriptura, renuntati la acest lucru. Daca aveti de gand sa fiti
misionari, dar nu stiti nimic despre Traditia bisericeasca, nu ii cititi pe Sfintii
Parinti, renuntati la acest lucru. Daca nu va spovediti, nu va impartasiti, nu va
rugati la dumnezeiasca Liturghie in fiecare duminica si in acelasi timp aveti de
gand sa fiti misionari, renuntati la acest lucru. Ce ii puteti invata pe oameni? Noi
nu putem da ceea ce noi insine nu avem. Si acesta este numai inceputul care
trebuie sa va dea de inteles cat de monumentala este sarcina care va sta inainte.

Eu cred cu tarie ca voi nu veti putea trai in credinta in afara comunitatii

bisericesti. In majoritatea bisericilor noastre, asemenea comunitati lipsesc. De
aceea, trebuie sa vedem cum putem forma o comunitate activa, vie, de
credinciosi. Chiar daca veti intra in dialog cu oamenii, unde ii veti duce? Le veti
preda literatura catehizatoare si le veti spune: Delectati-va? Le veti arata
icoane minunate si si le veti spune: Trebuie sa va acoperiti peretii cu icoane? Ce
putem oferi noi? Vorbind despre credinta, ii veti insufleti pe oameni sa faca o
alegere in viata, dar unde ii veti trimite apoi? Intr-o parohie, in care li se va

spune: Nu trebuie sa postiti, Daca nu sunteti casatoriti, ci pur si simplu

convietuiti, nu este nimic si multe alte lucruri pe care le auzim astazi?

Noi avem nevoie de comunitati bazate pe credinta. Acestea sunt niste lucruri
foarte puternice. Majoritatea oamenilor cred ca lumea eu vorbesc acum nu de
lumea materiala, ci de lumea duhovniceasca aceasta lume este decazuta. Dar
noi spunem noii generatii: Mergeti si va desfatati cu bunatatile acestei lumi.
Pentru ce? Cand Sfanta Scriptura, pe care noi ii rugam pe oameni s-o primeasca,
spune:

Cine deci va voi sa fie prieten cu lumea se face vrajmas lui Dumnezeu (Iacov 4,
4).

Cum se imbina aceasta cu ceea ce noi le ingaduim tinerilor? Domnul ne cheama

pe noi la sfintenie; El ne spune ca telul vietii este unirea cu Dumnezeu, care este
cu neputinta fara sfintenie. Daca noi le spunem oamenilor sa traiasca asa, traim
noi insine in sfintenie? Nu cred. Avem o multime de motive si explicatii pentru
faptul ca a trai asa este nepractic si cu neputinta si ca nu putem cere de la
oameni sfintenia. Dar stiti de ce nu cerem noi asta? Deoarece noi nu iesim la
lupta duhovniceasca pentru a castiga noi insine sfintenia, si de aceea ne este rusine sa propovaduim oamenilor ceea ce noi insine nu avem. Noi spunem cam
asa: haideti sa nu dezbatem aceste probleme. Credem noi in cuvantul lui
Dumnezeu?

Eu cred ca de aici si trebuie sa incepem, cum sa ne schimbam pe noi insine. Daca

nu vreti sa va schimbati pe voi insiva, pentru ce atunci sa va tineti scai de ceilalti
cu aceasta chemare? Acesta este primul moment important: tulburarea apare
atunci cand refuzi sa intelegi ca nu poti da celorlalti ceea ce tu insuti nu ai.

160509.pHaideti acum sa luam situatia din Rusia contemporana. Cred ca ati

ghicit ca eu nu sunt rus Dar, uneori, unui strain ii este mai usor sa inteleaga
despre oamenii si cultura unei tari straine ceea ce oamenilor insisi le este greu sa
inteleaga, intrucat ei se ciocnesc de aceste lucruri extrem de des. Asadar, cand
ma uit la viata Bisericii din Rusia, pe de o parte uimeste prin frumusetea ei, dar,
pe de alta parte, vad tineretul vostru care nici macar nu stie ca Biserica exista si,
ceea ce este mai rau, ii este indiferent daca Biserica exista sau nu. De ce? Cauza
este aceeasi care este si in tara noastra, in America. Noi nu sprijinim credinta si
sistemul de valori al Bisericii apostolice. Noi ne-am insusit valorile culturale,
sociale si spirituale ale lumii decazute in care traim. Ingaduiti-mi sa va dau un
mic exemplu.

Am avut o intalnire cu un preot. Cand intalnirea s-a terminat, preotul a inceput

sa-si scoata rasa, dulama si crucea. Eu m-am mirat si am intrebat:

 Ce faci?

Cum ce? a raspuns el. Plec.

Eu zic:

Da, stiu, dar ce faci?

O, a zambit el! Acum nu este sigur sa merg in acest chip pe strada. Exista
oameni care urasc Biserica. Exista oameni care la prima vedere pot ataca chiar si
un preot.

Zic eu:

Slava lui Dumnezeu! Imbraca-imbraca totul inapoi! Biserica se cladeste pe

sangele mucenicilor!

El raspunde:

Ce, esti nebun?

Nu stiu, raspund eu, care dintre noi este nebun. Daca tu ai ales lumea, nebun
esti tu.

Ce vad oamenii cand ne intalnesc pe noi? Ce vedem noi insine?

As vrea sa va dau un mic exemplu de activitate misionara. Noi avem un mic

metoc in New York. El este asezat intr-o parte foarte saraca a orasului, unde
traiesc in general vorbitori de spaniola si afroamericani; de jur imprejur droguri,
alcool, oameni fara adapost. Cred ca jumatate din populatia zonei traieste din
alocatiile statului. Pentru adolescenti, in aceasta zona, sa nasti un copil la 14-15
ani este un motiv de deosebita mandrie. Nu, nu sa ai grija de acest copil, ci pur si
simplu sa il nasti. De aceea, in cadrul acestei populatii, foarte putini vad pentru ei
anumite perspective in viata. La fiecare al doilea colt de strada se afla o biserica
romano-catolica sau protestanta, o sinagoga si asa mai departe, toate goale.

In fata casei noastre este o mica adancitura, pe care noi o numim fantana.
Aceasta exista pentru a se putea ajunge prin ea la subsol. Odata, pe la mijlocul
lui februarie, ningea cu ploaie si era frig. Deodata, printre tomberoanele de gunoi
pe care, de asemenea, le tinem in acest put, am auzit un zgomot. Eu m-am
gandit ca, asa cum se intampla deseori, vreun cersetor scormoneste in gunoiul
nostru si cauta sticle goale. Eu nu sunt impotriva ca cersetorii sa stranga sticle
goale, dar ei, de obicei, arunca peste tot gunoiul care le cade in mana, si aceasta
nu am vrut s-o permit.

Asadar, deschid usa si vad in fata mea un om cu infatisare asiatica. Il intreb:

Ce faci?

Iertati-ma, va rog, raspunde el, caut si eu ceva de mancare.

Pai, de ce scormonesti in gunoi? Haidem in casa!

Nu-nu, nu pot, zice el, sunt murdar tot si miros urat.

Haide-haide, ii zic eu.

In timpul scurtei conversatii, i-am povestit ca noi avem o incapere in care poate
face dus, isi poate schimba hainele si poate manca.

Omul s-a speriat:

Ce vrei de la mine? Pentru ce faci toate astea?

Eu zic:

Nu vreau sa imi arunci gunoiul in prag. Atat si nimic mai mult.

Dupa ce a mancat, m-am asezat langa el si a inceput discutia. Parea un om

destul de destept. L-am intrebat:

Unde locuiesti?

 Niciunde.

Adica nu ai unde?

Ei, zice el, in fiecare noapte faceam curat intr-un restaurant japonez, si ei imi
dadeau voie sa locuiesc la ei la subsol.

Dar cum ai ajuns fara adapost?

Si el mi-a povestit ca era inginer si ca a venit din Japonia. La inceput, lucrurile iau mers foarte bine, dar apoi a inceput sa fie atras de droguri, cocaina, heroina,
si in scurt timp a pierdut tot.

Eu i-am propus sa ramana la noi.

O, nu, nu pot, a raspuns el.

Dar de ce?

Pentru ca eu caut adevarul! a spus omul.

Eu zic:

Nu trebuie sa mergi nicaieri, adevarul este aici!

Toti zic asa, a raspuns el. Am fost la catolici, la mormoni, la martorii lui Iehova,
la iudei, la budisti. Toti promit unul si acelasi lucru, dar nu dau nimic.

Bine, zic eu, totusi, mai ramai putin!

Si a ramas sa stea la noi cateva zile. Am inceput sa discutam. Apoi el s-a botezat
si l-am numit in cinstea Sfantului Nicolae al Japoniei. Acum s-a intors deja in
Japonia si a primit acolo calugaria intr-o manastire ortodoxa. Dar totul a inceput
pentru el cu faptul ca noi i-am dat posibilitatea sa devina o parte din obste, ca i-

am ingaduit sa vietuiasca impreuna cu noi. El a vazut Evanghelia inainte de a o

auzi sau de a o citi.

parr_9Trebuie sa tineti minte acest lucru. Domnul Iisus Hristos S-a intrupat ca noi
sa Il putem vedea pe Dumnezeu. Noi uitam acest lucru. Deseori, singurul chip al
lui Hristos pe care oamenii il vor vedea in viata lor, va fi imaginea Lui reflectata in
persoana noastra. Ce vor vedea ei, dar, uitandu-se la noi?

Misionarii trebuie sa creada in ceea ce propovaduiesc. Misionarii trebuie sa

traiasca potrivit cu ceea ce propovaduiesc.

Intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut (Matei
25, 40).

Cati betivani ati adus la voi acasa? Cati oameni fara adapost, bolnavi, prapaditi?
Sau, vazandu-i, ati zis:

Nu, asta nu este pentru mine, caci eu am copii de care trebuie sa ma ingrijesc si
pe care trebuie sa ii ocrotesc. Ii pot lasa sa se uite la video, la televizor, sa
mearga la scoli ateiste, sa se imbrace ca prostituatele asta este in firea
lucrurilor, asta nu-i nimic. Dar ma tem sa primesc la mine acasa un betivan.

Pesemne, e ceva in neregula cu facultatile noastre mintale Sfanta Scriptura

spune:

Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pdt sa-l ucida; temeti-va mai
curand de acela care poate si sufletul si trupul sa le piarda in gheena (Matei 10,
28).

Asadar, catre cine avem de gand sa facem misionarism? Catre noi insine?

Acestea sunt lucruri greu de insusit. Si motivul pentru care este atat de greu,
consta in faptul ca Domnul nu are nevoie de farisei, nu are nevoie de morminte
frumoase (parafraza la Matei 23, 27). Va amintiti cum, in Saptamana Patimilor, in
toata Biserica citim infricosatoarele cuvinte ale Mantuitorului despre fatarnici?
Aceste cuvinte ne sunt adresate noua!

Noi trebuie sa fim misionari. Botezul nostru obliga pe fiecare dintre noi sa fie
misionar. Trebuie sa propovaduim peste tot, intotdeauna si fiecaruia, dar nu cu
cuvantul, ci cu viata Si cat de nevrednici suntem de chemarea noastra

Dovada cuvenita a faptului ca suntem devotati bunei vestiri a Evangheliei este

sfintenia vietii noastre. Dragostea este temelia credintei noastre. De ce scapa
adeseori acest lucru din atentia noastra? Pentru a trai asa si a face misionarism
nu trebuie sa mai organizam vreun comitet. Vorbind mereu despre ce este
Evanghelia, am mosmonit atat de mult vestea cea buna care este cuprinsa in ea,
incat Evanghelia si-a pierdut viata. Nu trebuie sa vorbim despre ea, ci sa traim
dupa ea. Daca vorbiti mai mult decat sa va rugati, cand propovaduiti, nu faceti
decat sa scoateti aburi pe nas.

Ceea ce spun eu acum nu este deloc practic. Evanghelia lui Iisus Hristos nu este
deloc practica, absolut deloc. El spune:

daca va iubiti tatal, mama, sotul, sotia, fratele, sora, copiii, pe sine sau, in
general, ceva mai mult decat pe Mine, nu sunteti vrednici de Mine (parafraza la
Matei 10, 37).

Ia incercati sa raspanditi aceste cuvinte in societate! Ia incercati sa le raspanditi

macar in parohia voastra! Vi se va spune: Ce, esti fanatic? Ce, ti-ai iesit din
minti? Si parerea unanima despre cuvintele voastre va fi: in viata reala ele nu
pot fi utilizate, nu sunt practice. Atunci sa le raspundeti acestor oameni: aveti
completa dreptate! Sa intorci si celalalt obraz cand te-au lovit peste unul nu este
practic. Si cei ce cauta confortul in Biserica, vor spune: El n-a avut in vedere
acest lucru la propriu! Ati auzit asemenea obiectii? Cred ca da. El spune:

vindeti tot ce aveti, dati la saraci, lepadati-va de sine, luati-va crucea si urmatiMa!

Iar noi, drept raspuns, doar ridicam din umeri.

in minte ca un om mi-a spus odata:

Stati putin, batiuska, Domnul a spus asta pentru cei care vor sa fie desavarsiti!

Si ce, zic eu, tu vrei sa fii nedesavarsit?

Scopul cu care am fost creati consta in a fi una cu Dumnezeu. Calea catre

Dumnezeu este dragostea:

Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si
din toata puterea ta si din tot cugetul tau, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti
(Luca 10,27).

In aceasta consta toata legea lui Dumnezeu. Singurul motiv pentru care Domnul
v-a creat este dragostea. Acesta este singurul motiv.

Daca aveti atata credinta incat puteti si muntii sa-i mutati din loc, dar nu aveti
dragoste, nu aveti nimic (parafraza la 1 Corinteni 13,1-3).

Iar motivul pentru care sunteti liberi sa iubiti consta in faptul ca Dumnezeu v-a
iubit El Cel dintai.

Acum, este dragostea ceva ce putem invata? Fara indoiala. Dar, de invatat,
trebuie sa invatam nu de la lume, caci lumea nu stie despre dragoste nimic.
Adevarata dragoste o puteti gasi numai in Hristos si numai in El puteti iubi cu
adevarat. Hristos nu a spus: la Dumnezeu duc multe cai. El a spus:

Eu sunt Calea, Adevarul si Viata (Ioan 14,6).

Fara El, noi nu avem nimic. Si multi dintre noi, din pacate, nu au nimic.

Eu as putea continua si mai departe, dar acum as vrea sa aud parerea voastra pe
tema despre care vorbim.

***

Cand, ocupandu-ne cu activitatea misionara, discutam cu oamenii pe strada, cu

ce trebuie sa incepem? Trebuie sa facem referire la Evanghelie sau trebuie sa
vorbim in acel limbaj care este mai clar, adica in limbajul laic? Insa, cu ajutorul lui
nu poti exprima idei duhovnicesti inalte.

parr_4 Limbajul in care trebuie sa vorbiti este limbajul dragostei. Slujiti

aproapelui. Sunteti capabili de asa ceva? Inchiputi-va, daca in Sankt Petersburg
cate biserici sunt in Petersburg?

 Sapte sute.

700??? Si, avand 700 de biserici, orasul arata asa? Iar eu, vazand cum se
imbraca oamenii seara, eram aproape gata sa cred ca orasul vostru ia parte la
vreun concurs in a capata cea mai necrestineasca ca reputatie Daca fiecare
biserica din acest oras va gasi cinci voluntari, veti obtine 3500 de oameni, care ar
putea, o data pe saptamana, sa mearga cate doi in diferite parti ale orasului si sa
intrebe de-a dreptul pe fiecare om pe care il vor vedea: Va putem ajuta cu
ceva? si asta ar fi de ajuns.

Vorbiti despre asistenta sociala?

Eu nu vorbesc despre asistenta sociala, eu vorbesc despre dragoste: Pot face

ceva pentru dumneavoastra? Dragostea de aproapele exprimata in fapte
concrete, practice, in primul rand ii va schimba radical pe insisi acesti 3500 de
oameni si, de asemenea, pe oricine cu care ei vor intra in contact. Ganditi-va la
aceasta.

Eu nu stiu cum functioneaza in Rusia sistemul de ingrijire a batranilor. In SUA

seamana intrucatva cu un gulag: ii instalam in cladiri speciale ca sa nu ii vedem.
Unii batrani locuiesc in asa-zisele colivii de aur, dar nu au posibilitatea de a
comunica cu cineva. Cati oameni v-ati adunat astazi aici, 40? In acest oras cu
multe milioane de oameni cred ca se pot gasi usor 40 de batrani singuri, care ar fi
fericiti daca cineva ar veni la ei si ar petrece cu ei macar o jumatate de ceas.
Cand i-ati vizitat ultima data? Intelegeti despre ce vorbesc? Vedeti, daca noi am
trai dupa credinta noastra, ne-am schimba si pe noi insine si lumea din jurul
nostru. Puteti fi contrazis, poate, nu cu voce tare, dar unii cu siguranta gandesc:

acest monah propovaduieste Crestinismul radical...

Slava Domnului!

Dar asta se intelege, caci el este monah. Noi, insa, traim in lume, avem familii,
mergem la servicii.

()Daca singura cale de a practica crestinismul

radical este sa fii monah, atunci trebuie sa va lasati sotia si sa deveniti monah,
caci crestinismul prin natura sa este radical. Si, daca el nu este radical, atunci nu
este crestinism. Crestinismul este radical prin definitie. Hristos a spus:

daca nu veti muri, nu veti trai.

Iar noi raspundem:

nu, aceasta nu poate fi inteleasa literal.

Oare voi si eu apartinem unor Biserici diferite? Oare noi citim Sfinte Scripturi
diferite? De fiecare data, cand deschid Noul Testament, ma simt ca intr-un foc: nu
imi ofera nicio posibilitate de a ma simti confortabil, in schimb, zdruncina chiar
temeliile vietii mele. Ce Ii voi spune eu lui Hristos, daca El ma va chema astazi la
Sine? Ce Ii veti spune voi?

Ceea ce Tu, Doamne, ne-ai propus, este extrem de radical Doar noi nu suntem
fanatici, nu suntem protestanti. Un ceas, doua, duminica este intru totul de
ajuns.

Iar El va spune:

Plecati de la Mine, nu va cunosc pe voi.

Aceasta lume moare, iar voi va purtati ca si cum navigati intr-o croaziera
captivanta. Vreti sa fiti misionari, dar nu vreti sa traiti dupa Evanghelie. Vreti,
oare, sa fiti o povara in plus lumii care, si asa si-a iesit din minti? Sau vreti sa ii
sloboziti pe oameni de lanturile acestei lumi? Cum ii veti slobozi daca voi sunteti
inlantuiti de aceeasi lume ca si ei? Cum s-a facut ca noi am devenit atat de plini
de sine? Voi traiti in aceeasi lume neroada in care traiesc si eu! Nu vedeti, oare,
cat este de pustie? Nu vedeti cat de tare se rataceste? Credeti ca astea sunt
nimicuri? Nu va simtiti legati de aceasta lume? Cheia care deschide lacatul de la
aceste lanturi este viata traita dupa Evanghelie. 20140127-DSC_0244600x400Devenind misionari, sub nicio forma nu ii veti invata pe oameni
crestinismul confortabil! Crestinismul confortabil nu exista! Cand veniti la
biserica si auziti cuvantul lui Dumnezeu, ar trebui sa va aruncati in foc, tinand
cont de cat de departe va aflati de el. Ar trebui sa va cutremurati cand va
apropiati de Sfanta Impartasanie. Nu intalnesti asta prea des. E greu sa traiesti
dupa Evanghelie, daca te iubesti mereu pe tine insuti. Pentru ca, atunci cand te
iubesti mereu pe tine insuti, mereu cauti mijloace sa-ti faci viata placuta si sa te
inconjori de confort. Evanghelia spune contrariul.

Eu sunt convins ca, mai devreme sau mai tarziu, vreunul dintre voi imi va spune:

Ceea ce spuneti sfintia voastra este din cale-afara de extremist. Cum sa ne

purtam cu aceia dintre noi care trebuie totusi sa traiasca in realitatile lumii
contemporane? Noua ne trebuie niste sfaturi practice.

Bine, va voi da un sfat practic:

Iesiti din mijlocul lor (2 Corinteni 6, 17)

si mantuiti-va sufletul vostru, caci, daca veti ramane in lume, veti pieri. Acesta
este cel mai simplu sfat pe care vi-l pot da.

In Petersburg exista un post de radio catolic care ii fascineaza pe misionarii

ortodocsi. Nu ati putea da un sfat practic cu privire la cum si despre ce trebuie sa
vorbeasca reporterii ca oamenii sa nu fie dusi in ratacire si sa nu creada ca
Romano-Catolicismul si Ortodoxia sunt unul si acelasi lucru?

Din nefericire, prin viata noastra noi nu ne distingem foarte mult de catolici.
Uneori nu traim nici macar cu acea evlavie cu care traiesc unii dintre ei. Problema
consta in faptul ca oamenii nu pot vedea deosebirea in ceea ce invatam noi,
pentru ca noi traim la fel ca si catolicii. Nu este nevoie sa va imbracati
calugareste, desi aceasta n-ar fi rau, daca pe cineva intereseaza asta, n-aveti
decat Dar, daca vorbim serios, atunci, daca prin modul vostru de viata nu va
distingeti absolut deloc de cei necredinciosi, de sectanti, de musulmani, de
pagani, ce va spune acest lucru despre voi?

Acum ia amploare Miscarea Harismatica, inclusiv si in cadrul Bisericii Ortodoxe

darurile Duhului Sfant, vorbirea in limbi si altele. Cum va raportati la aceasta
miscare, si cum sa intelegem unde lucreaza intr-adevar Sfantul Duh si unde are
loc inselarea?

In primul rand, trebuie sa tinem minte ca darurile harismatice ale Bisericii

Primare apartin intregii Biserici. Sfantul Duh, care dadea aceste daruri, este
Acelasi si astazi ca si in ziua Cincizecimii. In caz contrar, Biserica ar fi moarta. Dar
Biserica nu este moarta. Problema nu este cum lucreaza astazi Sfantul Duh,
problema suntem noi. Noi nu traim in Biserica, noi nu raspundem la lucrarea
Sfantului Duh, noi nu ne curatim inima pentru a-L vedea pe Dumnezeu, noi nu
traim pentru Hristos. De aceea, Sfantul Duh nu produce inauntrul nostru acelasi
efect pe care il producea in interiorul Bisericii Primare, pentru ca noi suntem
inchisi pentru El.

Daca sunteti pictor, va trebuie o pensula buna pentru a picta un tablou. Daca
sunteti un adevarat maestru al artei dumneavoastra, dar vi se da doar un singur
fir de par pentru lucru, poate ca veti putea picta ca inainte ceva cu ajutorul lui,
dar rezultatul final nu va fi tot atat de bun pe cat ar putea fi daca ati avea un set
de pensule bune. Asa si cu noi: Sfantul Duh poate lucra ca si inainte prin noi, dar
lucrarea Lui va fi simtita mai bine, daca noi vom lucra impreuna cu El. Daca
episcopii, preotii, mirenii spun: Nu, toate aceste daruri au existat in trecut.
Astazi nu poate exista asa ceva. Astazi nu exista duhovnici buni. Astazi nimeni nu
are judecata duhovniceasca atunci unde este Biserica? Nimeni nu poate trai
astazi o asemenea viata 160453.pduhovniceasca atunci unde este Biserica?
Voi sunteti Biserica si, prin faptul ca voi cautati confortul si siguranta personala,
voi o ucideti. Voi vreti o Biserica confortabila, dar ea nu exista. Domnul spune:
sunteti fie cu Mine, fie impotriva Mea (parafraza la Matei 12, 30). In voi consta fie
problema, fie rezolvarea ei. Vreti sa fiti misionari? Aprindeti flacara vietii voastre
duhovnicesti. Incepeti sa postiti, incepeti sa va rugati, faceti milostenie, slujiti
fratilor si surorilor voastre.

Multumim, dar cum sa intelegem, totusi, unde lucreaza cu adevarat Sfantul Duh
si unde nu? Miscarea harismatica se dezvolta si uneori e greu de inteles in ce
masura este ea parte integranta a Traditiei Ortodoxe si in ce masura este
influenta protestantismului?

In Biserica Ortodoxa avem episcopatul, a carui existenta determina existenta

Bisericii

Da, episcopatul

O! Nu imi place cand imi aruncati o astfel de privire la aceste cuvinte (Rade).
Noi avem Traditia bisericeasca. Avem duhovnici priceputi. Avem oameni care
traiesc in rugaciune. Veti intreba: Cum sa-i gasim? Unde sunt ei? Un om
neduhovnicesc nu poate gasi ceea ce este duhovnicesc. Acest lucru este
imposibil. Ca sa incepeti sa deveniti duhovnicesc, trebuie sa va ocupati cu ravna
de viata dumneavoastra duhovniceasca: sa va rugati, sa postiti, sa mergeti la
dumnezeiestile slujbe, sa cititi Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti. Sa va gasiti un
duhovnic. Fireste, puteti spune ca nu exista nimeni prin preajma pe care ati dori
sa il vedeti duhovnicul dumneavoastra. Ce sa spun Asta o spune mandria noastra. Daca duhovnicul dumneavoastra sunteti dumneavoastra insiva, atunci aveti
un duhovnic prost. Mai bine sa gasiti pe cineva acolo decat sa va conduceti
singur viata dumneavoastra duhovniceasca. Si acesta va fi inceputul. Sfantul
Irineu a spus: noi avem duhovnicii pe care ii meritam, pentru ca nu ne rugam ca
duhovnicii nostri sa fie sfinti. Cand v-ati petrecut ultima oara noaptea rugandu-va
pentru preotii pe care ii cunoasteti? Iata, de aceea nici nu puteti gasi duhovnicul
necesar.

Nu, eu nu am spus ca nu exista episcopi buni, eu am spus

 Dar eu nu fac decat sa glumesc putin cu dumneavoastra, zambiti! Rusii sunt

atat de seriosi!

eu am spus ca unii episcopi incuviinteaza aceasta Miscare Harismatica, iar

altii nu.

V-am inteles. Darurile Bisericii apartin Bisericii. Faptul ca fiecare om in parte nu

poate uneori sa le arate, nu inseamna ca ele nu exista. parr_7Eu cred ca, pentru
viata voastra duhovniceasca este necesara o parohie buna, un preot care se
ocupa cu ceva mai mult decat cu simpla savarsire a slujbelor bisericesti, care se
roaga cu adevarat Dar cum sa intelegeti ca omul traieste in rugaciune? Veti
intelege asta dupa faptul ca omul vorbeste despre Evanghelie, cugeta la ea si
traieste dupa ea. Veti vedea ca dupa nimic altceva nu tanjeste, in afara de
Dumnezeu. Si, iata, la un astfel de preot sa mergeti. Atunci veti avea o parohie
sub a carei protectie va veti afla, Taine la care veti participa, un preot care se va
lupta si, iata, acolo veti putea incepe o viata duhovniceasca. Acolo veti vedea
lucrarea Sfantului Duh iar viata voastra duhovniceasca va incepe sa sporeasca.
Iata unde este izvorul credintei. Nimeni nu poate fi credincios de unul singur.

Bine. Eu vreau sa fiu sfant. Vreau ca prietenii mei sa fie sfinti. Vreau ca toti cei
care ne inconjoara pe mine si pe ei sa fie, de asemenea, sfinti. Ce sa fac? Dupa
exemplul Parintelui Daniil Sasoev, noi am organizat o asociatie misionara,
deoarece credem ca activitatea misionara ne va stimula pe calea catre sfintenie.
Ce credeti despre asta?

Sunt de acord cu tot, dar cu o singura rezerva. Daca va veti ocupa numai cu
faptul ca ii veti atrage pe oameni in Biserica, dar in egala masura nu va veti lupta
pentru propria voastra sfintenie, va va astepta infrangerea. Foarte important este
sa intelegeti ca activitatea misionara are o natura dubla, care este alcatuita din
propovaduirea Evangheliei, pe de o parte si, pe de alta parte, din viata traita
dupa Evanghelie. Acestea sunt totodata unul si acelasi lucru, si nu sunt unul si
acelasi lucru, pentru ca, daca propovaduiti Evanghelia, dar nu traiti dupa ea, in
realitate nu propovaduiti Evanghelia. Iar, daca traiti dupa Evanghelie, dar nu o
propovaduiti, nu traiti dupa Evanghelie.

Cand spuneti ca toti trebuie sa se lepede de lume, inseamna ca toti trebuie sa

devina monahi?

Nu.

Atunci cine poate deveni monah?

 Exista un criteriu simplu. Daca vreti sa Il iubiti pe Dumnezeu, daca stiti ca

sunteti un mare pacatos, daca intelegeti ca, traind in lume, singur nu va puteti
sfinti si daca sunteti constient ca nu sunteti indeajuns de puternic ca sa atingeti
acest tel in casatorie, deveniti monah.

Dar, daca nu devin monah, atunci ce sa fac?

Dumneavoastra nu puteti hotari dinainte ceea ce veti face. Dumneavoastra

trebuie sa va ingaduiti sa fiti deschis, sa fiti sensibil pentru Sfantul Duh. Domnul
spune: da-Mi Mie viata ta, vino si urmeaza-Mi Mie. Aici nu incape discutie. El nu
spune unde va va duce. Daca sunteti gata sa muriti, atunci veti intelege ce
trebuie sa faceti. Iar, daca nu sunteti gata sa muriti, nu veti gasi raspuns la
intrebarea dumneavoastra.

miracle-great-catch-of-fish-01Haideti sa cercetam fragmentul din Evanghelie care

s-a citit astazi in biserica. Evanghelia care s-a citit astazi, povesteste despre
Apostolul Petru care a pescuit toata noaptea. El era un om care, ca multi dintre
noi, era sigur de acele deprinderi pe care le avea in meseria lui. Vine Domnul si,
dupa propovaduire, ii spune lui Petru sa mane la adanc, sa lase jos mrejele si sa
pescuiasca. Si Petru Ii spune Domnului:

Toata noaptea m-am trudit Dar, daca Tu zici, dupa cuvantul Tau voi arunca
mrejele.

El arunca mrejele si, dupa catva timp, prinde atata multime de peste, incat nu
este in stare sa o mute in barca. Si cum reactioneaza el la aceasta situatie?

Iesi de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos (Luca 5, 8).

El a inteles ca nu isi pusese nadejdea in Dumnezeu. A inteles ca nadajduise in

sine, fusese arogant si plin de mandrie. Dar, intelegand asta, a spus:

Doamne, iesi de la mine, ca sunt om pacatos.

Noi nu intelegem cat suntem de pacatosi. Nu suntem gata sa recunoastem cat de

putin ne punem nadejdea in Dumnezeu si cat de putina este credinta noastra.
Cand Domnul ne porunceste ceva ce nu ne place, noi exclamam: De ce? Pentru
ce imi faci asta? Si mai departe Ii spunem ceea ce vrem de la El.

Dupa acele cuvinte, Domnul i-a spus lui Petru:

Vino dupa Mine!

Si Petru a lasat tot si a mers dupa El.

Intelegeti cat sunteti de pacatosi. Intelegeti cat de putina credinta aveti.

Intelegeti ca nadajduiti in sine si nu in Dumnezeu. Lasati tot ce aveti si mergeti
dupa El, fara sa puneti intrebari. Iata raspunsul. Stiu ca aceasta nu este ceea ce
doreati sa auziti, dar acesta este raspunsul.

[]

Ati pomenit despre planurile Dumneavoastra. Ne putem interesa care sunt

aceste planuri?

20140127-5O3A5249-600x418 Eu nu cred ca poti trai dupa Evanghelie izolat, in

afara comunitatii. De aceea, cred ca Rusia, ca si America, si Grecia si oricare alta
tara sufera din pricina ca viata bisericeasca se desfasoara in afara limitelor
comunitatii crestine. Iata ce propun eu. Cred ca fiecare oras trebuie sa
intemeieze o fratie a credinciosilor ortodocsi. Fiecare fratie trebuie sa fie alcatuita
din cateva cercuri. Nucleul fratiei trebuie sa-l constituie oamenii, barbatii si
femeile, care sunt gata sa traiasca dupa Evanghelie in sensul cel mai radical. Ei
ar incepe prin faptul ca ar fagadui sa traiasca in acest fel un an de zile. Ar fagadui
sa traiasca in ascultare, sa traiasca in saracie, neavand nimic. Si ar fagadui sa
traiasca in curatie. Sa se roage impreuna, sa traiasca impreuna si impreuna sa
slujeasca aproapelui. Acesta este nucleul. Mai departe, un cerc mai larg de
membri ar continua sa traiasca in casele lor, dar ar veni sa se roage impreuna cu
primul grup mai mic. Ei ar fagadui sa traiasca in ascultare, saracie si curatie, dar
in cadrul acelor comunitati in care traieste fiecare dintre ei. De vineri pana
duminica s-ar aduna toti impreuna si ar petrece timpul cu ceilalti membri ai
fratiei, fiindca, pentru tineretul nostru, perioada de vineri seara pana luni
dimineata este perioada celor mai mari ispite. Astfel, ei ar dobandi dragostea si
sprijinul oamenilor care si-au luat asupra lor angajamente mai mari. Si a treia
faza a vietii unor asemenea fratii ar fi propovaduirea Evangheliei pe strazi.

Acest lucru este realizabil. Trebuie ca in fratie sa existe cineva de baza care sa
conduca activitatea ei. Trebuie sa savarseasca impreuna dumnezeiestile slujbe.
Trebuie sa inceapa sa traiasca asa ca niste crestini care cred in Evanghelie, ca
niste oameni care nu sunt din lumea aceasta. Daca fiecare oras ar avea o

asemenea fratie, dupa catva timp ati avea din nou o tara ortodoxa. Eu cred acest
lucru. Cine este gata?

O manastire?

Nu, nu o manastire. Cititi Faptele Apostolilor. Acei oameni despre care

povesteste aceasta carte, nu erau monahi. Ei traiau si aveau totul in comun.
Traiau in ascultare de mai-marii lor. Traiau in curatie si sfintenie, slujind fratilor lor
si propovaduind Evanghelia. Iata despre ce vorbesc eu. Intr-o asemenea fratie
este loc pentru oamenii cu familie. Dar, chiar si in casatorie trebuie sa fiti
neprihaniti. Perechile casatorite care nu traiesc o viata curata traiesc in pacat.

Un an?

Pentru inceput. Apoi toata viata. Exista doritori? (Numara mainile ridicate). Unu,
doi, trei, cinci, sapte inainte de a pleca vreau sa iau numele si coordonatele
voastre. Daca promovati Evanghelia, oamenii o vor dori. Oamenii nu traiesc dupa
Evanghelie, pentru ca nu aud despre ea, nu o vad, nu o pot atinge. Fiti gata!

[1] Seminar pentru misionari, organizat de centrul apologetic Stavros mpreun

cu centrul pentru tineret al eparhiei Sankt Petersburg i Fondul printelui Daniil
Sasoev.

(Schiarhimandrit Ioachim Parr, Convorbiri pe pmnt rusesc, Editura Egumenita,

2015)

ioachim-parr-schiarhimandrit-convorbiri-pe-pamant-rusesc-12834

Legaturi:

PARINTELE CIPRIAN GRADINARU (Namur, Belgia) sau RAVNA PENTRU RAIUL

FRATIETATII INTRU HRISTOS in vecinatatea Fiarei europene. Model si inspiratie
pentru regasirea COMUNITATII ORTODOXE AUTENTICE, astazi prea-uitate
O ORTODOXIE LAICA, DAR CARE NU E LUMEASCA sau: Cum putem aduce
mireasma pustiei in lume?

Parintele Ciprian Negreanu talcuind si aducand in prezent Apostolul: INIMA LARGA

si INIMA STRAMTA, masura darniciei din iubirea pentru fratii saraci,
UNTDELEMNUL BLANDETII SI VINUL MUSTRARII PARINTESTI, comunitatea
sfintilor de la Ierusalim si CUM SE FACE DEZBINAREA CRESTINILOR
Romnia, te iubesc in FAMILIA DUHOVNICEASCA de la MNSTIREA OAA
MANASTIREA TINERILOR (video I). Locul ceresc al (re)gasirii sensului, pacii si
valorilor traditionale pentru mii de tineri. PARINTELE SAVA, AMERICANUL,
FOSTUL CATOLIC BOTEZAT IN ORTODOXIE: Dumnezeu vorbeste la nivelul inimii
MINUNATA FRATIE A PARINTILOR SERAFIM ROSE SI GHERMAN. Ce putere are ravna
sincera si curata pentru Ortodoxie si ce inseamna fratietatea adevarata in Duh