CRESTINISMUL RADICAL AL PARINTELUI IOACHIM PARR:

Aceasta lume moare, iar voi va purtati ca si cum navigati intr-o croaziera captivanta. Vreti sa
fiti misionari, dar nu vreti sa traiti dupa Evanghelie. CRESTINISMUL CONFORTABIL NU
EXISTA! Ce trebuie sa faca niste MISIONARI ORTODOCSI autentici?
SCHIARHIMANDRITUL IOACHIM (PARR):
Convorbire in biserica Sfintilor Apostoli Petru si Pavel []
(9 Octombrie 2011) [1]
Dupa calatoria mea la Valaam am fost invitat la voi sa vorbesc despre ce trebuie sa facem ca sa devenim
misionari.
Eu cred ca una dintre greselile cu care lumea contemporana incearca sa cocheteze, consta in faptul ca exista,
chipurile, o multime de credinte, valabile deopotriva, o intelegere diferita, dar acceptabila deopotriva a
crestinismului. Aceasta este o idee falsa. Exista doar o singura Biserica. Exista doar un singur
crestinism. Exista doar o singura intelegere a ceea ce este crestinismul si o multime de neintelegeri ale
lui. Exista o multime de pseudobiserici si doar o singura Biserica. Fiind crestini ortodocsi, noi trebuie sa
intelegem ce este Biserica noastra. Eu cred ca, daca am efectua un interogatoriu printre cei adunati astazi aici, am
obtine, probabil, atatea interpretari cu privire la ce este Biserica in functie de cati oameni sunt. Dar noi trebuie sa
intelegem Biserica asa cum Biserica se intelege pe sine. Si aici este inceputul drumului vostru ca misionari.
In Evanghelia de la Matei, Domnul Iisus Hristos le da Ucenicilor si Apostolilor Sai o porunca pe care unii teologi
o numesc Marea misiune:
Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh (Mt. 28,19).
Noi nu gandim asa. Noi ne gandim cum putem intra in dialog cu oamenii. Dar, inainte de a intra in dialog,
trebuie sa stim ce le putem noi oferi lor. Cum putem aspira sa devenim misionari, daca noi insine nu credem
in ceea ce incercam sa-i invatam pe ceilalti? Daca aveti de gand sa fiti misionari si nu va rugati in fiecare zi,
renuntati la acest lucru. Daca aveti de gand sa fiti misionari, dar nu cititi in fiecare zi Sfanta Scriptura,
renuntati la acest lucru. Daca aveti de gand sa fiti misionari, dar nu stiti nimic despre Traditia bisericeasca,
nu ii cititi pe Sfintii Parinti, renuntati la acest lucru. Daca nu va spovediti, nu va impartasiti, nu va rugati la
dumnezeiasca Liturghie in fiecare duminica si in acelasi timp aveti de gand sa fiti misionari, renuntati la
acest lucru. Ce ii puteti invata pe oameni? Noi nu putem da ceea ce noi insine nu avem. Si acesta este numai
inceputul care trebuie sa va dea de inteles cat de monumentala este sarcina care va sta inainte.
Eu cred cu tarie ca voi nu veti putea trai in credinta in afara comunitatii bisericesti. In majoritatea bisericilor
noastre, asemenea comunitati lipsesc. De aceea, trebuie sa vedem cum putem forma o comunitate activa, vie,
de credinciosi. Chiar daca veti intra in dialog cu oamenii, unde ii veti duce? Le veti preda literatura
catehizatoare si le veti spune: Delectati-va? Le veti arata icoane minunate si si le veti spune: Trebuie sa va
acoperiti peretii cu icoane? Ce putem oferi noi? Vorbind despre credinta, ii veti insufleti pe oameni sa faca o
alegere in viata, dar unde ii veti trimite apoi? Intr-o parohie, in care li se va spune: Nu trebuie sa postiti,
Daca nu sunteti casatoriti, ci pur si simplu convietuiti, nu este nimic si multe alte lucruri pe care le auzim astazi?
Noi avem nevoie de comunitati bazate pe credinta. Acestea sunt niste lucruri foarte puternice. Majoritatea
oamenilor cred ca lumea eu vorbesc acum nu de lumea materiala, ci de lumea duhovniceasca aceasta lume este
decazuta. Dar noi spunem noii generatii: Mergeti si va desfatati cu bunatatile acestei lumi. Pentru ce? Cand
Sfanta Scriptura, pe care noi ii rugam pe oameni s-o primeasca, spune:
Cine deci va voi sa fie prieten cu lumea se face vrajmas lui Dumnezeu (Iacov 4, 4).
Cum se imbina aceasta cu ceea ce noi le ingaduim tinerilor? Domnul ne cheama pe noi la sfintenie; El ne spune
ca telul vietii este unirea cu Dumnezeu, care este cu neputinta fara sfintenie. Daca noi le spunem oamenilor sa
traiasca asa, traim noi insine in sfintenie? Nu cred.Avem o multime de motive si explicatii pentru faptul ca a trai
asa este nepractic si cu neputinta si ca nu putem cere de la oameni sfintenia. Dar stiti de ce nu cerem noi asta?
Deoarece noi nu iesim la lupta duhovniceasca pentru a castiga noi insine sfintenia, si de aceea ne este rusine
sa propovaduim oamenilor ceea ce noi insine nu avem. Noi spunem cam asa:haideti sa nu dezbatem aceste
probleme. Credem noi in cuvantul lui Dumnezeu?
Eu cred ca de aici si trebuie sa incepem, cum sa ne schimbam pe noi insine. Daca nu vreti sa va schimbati pe
voi insiva, pentru ce atunci sa va tineti scai de ceilalti cu aceasta chemare? Acesta este primul moment
important: tulburarea apare atunci cand refuzi sa intelegi ca nu poti da celorlalti ceea ce tu insuti nu ai.
1

Haideti acum sa luam situatia din Rusia contemporana. Cred ca ati ghicit ca eu nu sunt rus Dar, uneori, unui
strain ii este mai usor sa inteleaga despre oamenii si cultura unei tari straine ceea ce oamenilor insisi le este
greu sa inteleaga, intrucat ei se ciocnesc de aceste lucruri extrem de des.Asadar, cand ma uit la viata
Bisericii din Rusia, pe de o parte uimeste prin frumusetea ei, dar, pe de alta parte, vad tineretul vostru care
nici macar nu stie ca Biserica exista si, ceea ce este mai rau, ii este indiferent daca Biserica exista sau nu. De
ce? Cauza este aceeasi care este si in tara noastra, in America. Noi nu sprijinim credinta si sistemul de valori al
Bisericii apostolice. Noi ne-am insusit valorile culturale, sociale si spirituale ale lumii decazute in care traim.
Ingaduiti-mi sa va dau un mic exemplu.
Am avut o intalnire cu un preot. Cand intalnirea s-a terminat, preotul a inceput sa-si scoata rasa, dulama si
crucea. Eu m-am mirat si am intrebat: Ce faci?
Cum ce? a raspuns el. Plec.
Eu zic: Da, stiu, dar ce faci?
O, a zambit el! Acum nu este sigur sa merg in acest chip pe strada. Exista oameni care urasc Biserica. Exista
oameni care la prima vedere pot ataca chiar si un preot.
Zic eu: Slava lui Dumnezeu! Imbraca-imbraca totul inapoi! Biserica se cladeste pe sangele mucenicilor!
El raspunde: Ce, esti nebun?
Nu stiu, raspund eu, care dintre noi este nebun. Daca tu ai ales lumea, nebun esti tu.
Ce vad oamenii cand ne intalnesc pe noi? Ce vedem noi insine?
As vrea sa va dau un mic exemplu de activitate misionara. Noi avem un mic metoc in New York. El este asezat
intr-o parte foarte saraca a orasului, unde traiesc in general vorbitori de spaniola si afroamericani; de jur imprejur
droguri, alcool, oameni fara adapost. Cred ca jumatate din populatia zonei traieste din alocatiile statului. Pentru
adolescenti, in aceasta zona, sa nasti un copil la 14-15 ani este un motiv de deosebita mandrie. Nu, nu sa ai
grija de acest copil, ci pur si simplu sa il nasti. De aceea, in cadrul acestei populatii, foarte putini vad pentru
ei anumite perspective in viata. La fiecare al doilea colt de strada se afla o biserica romano-catolica sau
protestanta, o sinagoga si asa mai departe, toate goale.
In fata casei noastre este o mica adancitura, pe care noi o numim fantana. Aceasta exista pentru a se putea ajunge
prin ea la subsol. Odata, pe la mijlocul lui februarie, ningea cu ploaie si era frig. Deodata, printre tomberoanele de
gunoi pe care, de asemenea, le tinem in acest put, am auzit un zgomot. Eu m-am gandit ca, asa cum se intampla
deseori, vreun cersetor scormoneste in gunoiul nostru si cauta sticle goale. Eu nu sunt impotriva ca cersetorii sa
stranga sticle goale, dar ei, de obicei, arunca peste tot gunoiul care le cade in mana, si aceasta nu am vrut s-o
permit.
Asadar, deschid usa si vad in fata mea un om cu infatisare asiatica. Il intreb:
Ce faci?
Iertati-ma, va rog, raspunde el, caut si eu ceva de mancare.
Pai, de ce scormonesti in gunoi? Haidem in casa!
Nu-nu, nu pot, zice el, sunt murdar tot si miros urat.
Haide-haide, ii zic eu.
In timpul scurtei conversatii, i-am povestit ca noi avem o incapere in care poate face dus, isi poate schimba
hainele si poate manca.
Omul s-a speriat: Ce vrei de la mine? Pentru ce faci toate astea?
Eu zic: Nu vreau sa imi arunci gunoiul in prag. Atat si nimic mai mult.
Dupa ce a mancat, m-am asezat langa el si a inceput discutia. Parea un om destul de destept. L-am intrebat:
Unde locuiesti?
Niciunde.
Adica nu ai unde?
Ei, zice el, in fiecare noapte faceam curat intr-un restaurant japonez, si ei imi dadeau voie sa locuiesc la ei la
subsol.
Dar cum ai ajuns fara adapost?
Si el mi-a povestit ca era inginer si ca a venit din Japonia. La inceput, lucrurile i-au mers foarte bine, dar
apoi a inceput sa fie atras de droguri, cocaina, heroina, si in scurt timp a pierdut tot.
Eu i-am propus sa ramana la noi.
O, nu, nu pot, a raspuns el.
2

 Dar de ce?
Pentru ca eu caut adevarul! a spus omul.
Eu zic:
Nu trebuie sa mergi nicaieri, adevarul este aici!
Toti zic asa, a raspuns el. Am fost la catolici, la mormoni, la martorii lui Iehova, la iudei, la budisti. Toti promit
unul si acelasi lucru, dar nu dau nimic.
Bine, zic eu, totusi, mai ramai putin!
Si a ramas sa stea la noi cateva zile. Am inceput sa discutam. Apoi el s-a botezat si l-am numit in cinstea
Sfantului Nicolae al Japoniei. Acum s-a intors deja in Japonia si a primit acolo calugaria intr-o manastire
ortodoxa. Dar totul a inceput pentru el cu faptul ca noi i-am dat posibilitatea sa devina o parte din obste, ca
i-am ingaduit sa vietuiasca impreuna cu noi. El a vazut Evanghelia inainte de a o auzi sau de a o citi.
Trebuie sa tineti minte acest lucru.Domnul Iisus Hristos S-a intrupat ca noi sa Il putem vedea pe Dumnezeu.
Noi uitam acest lucru. Deseori, singurul chip al lui Hristos pe care oamenii il vor vedea in viata lor, va fi
imaginea Lui reflectata in persoana noastra. Ce vor vedea ei, dar, uitandu-se la noi?
Misionarii trebuie sa creada in ceea ce propovaduiesc. Misionarii trebuie sa traiasca potrivit cu ceea ce
propovaduiesc.
Intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut (Matei 25, 40).
Cati betivani ati adus la voi acasa? Cati oameni fara adapost, bolnavi, prapaditi? Sau, vazandu-i, ati zis:
Nu, asta nu este pentru mine, cacieu am copii de care trebuie sa ma ingrijesc si pe care trebuie sa ii ocrotesc.
Ii pot lasa sa se uite la video, la televizor, sa mearga la scoli ateiste, sa se imbrace ca prostituatele asta este in
firea lucrurilor, asta nu-i nimic. Dar ma tem sa primesc la mine acasa un betivan.
Pesemne, e ceva in neregula cu facultatile noastre mintale Sfanta Scriptura spune:
Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pdt sa-l ucida; temeti-va mai curand de acela care poate si
sufletul si trupul sa le piarda in gheena (Matei 10, 28).
Asadar, catre cine avem de gand sa facem misionarism? Catre noi insine?
Acestea sunt lucruri greu de insusit. Si motivul pentru care este atat de greu, consta in faptul caDomnul nu are
nevoie de farisei, nu are nevoie de morminte frumoase (parafraza la Matei 23, 27). Va amintiti cum, in
Saptamana Patimilor, in toata Biserica citim infricosatoarele cuvinte ale Mantuitorului despre
fatarnici? Aceste cuvinte ne sunt adresate noua!
Noi trebuie sa fim misionari. Botezul nostru obliga pe fiecare dintre noi sa fie misionar. Trebuie sa propovaduim
peste tot, intotdeauna si fiecaruia, dar nu cu cuvantul, ci cu viata Si cat de nevrednici suntem de chemarea
noastra
Dovada cuvenita a faptului ca suntem devotati bunei vestiri a Evangheliei estesfintenia vietii
noastre. Dragostea este temelia credintei noastre. De ce scapa adeseori acest lucru din atentia noastra? Pentru a
trai asa si a face misionarism nu trebuie sa mai organizam vreun comitet. Vorbind mereu despre ce este
Evanghelia, am mosmonit atat de mult vestea cea buna care este cuprinsa in ea, incat Evanghelia si-a pierdut
viata. Nu trebuie sa vorbim despre ea, ci sa traim dupa ea. Daca vorbiti mai mult decat sa va rugati, cand
propovaduiti, nu faceti decat sa scoateti aburi pe nas.
Ceea ce spun eu acum nu este deloc practic. Evanghelia lui Iisus Hristos nu este deloc practica, absolut deloc. El
spune:
daca va iubiti tatal, mama, sotul, sotia, fratele, sora, copiii, pe sine sau, in general, ceva mai mult decat pe
Mine, nu sunteti vrednici de Mine (parafraza la Matei 10, 37).
Ia incercati sa raspanditi aceste cuvinte in societate! Ia incercati sa le raspanditi macar in parohia voastra!
Vi se va spune: Ce, esti fanatic? Ce, ti-ai iesit din minti? Si parerea unanima despre cuvintele voastre va fi:
in viata reala ele nu pot fi utilizate, nu sunt practice. Atunci sa le raspundeti acestor oameni: aveti completa
dreptate! Sa intorci si celalalt obraz cand te-au lovit peste unul nu este practic. Si cei ce cauta confortul in Biserica,
vor spune: El n-a avut in vedere acest lucru la propriu! Ati auzit asemenea obiectii? Cred ca da. El spune:
vindeti tot ce aveti, dati la saraci, lepadati-va de sine, luati-va crucea si urmati-Ma!
Iar noi, drept raspuns, doar ridicam din umeri.
in minte ca un om mi-a spus odata:
Stati putin, batiuska, Domnul a spus asta pentru cei care vor sa fie desavarsiti!
Si ce, zic eu, tu vrei sa fii nedesavarsit?
3

Scopul cu care am fost creati consta in a fi una cu Dumnezeu. Calea catre Dumnezeu este dragostea:
Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din toata puterea ta si din tot
cugetul tau, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti (Luca 10,27).
In aceasta consta toata legea lui Dumnezeu. Singurul motiv pentru care Domnul v-a creat este dragostea. Acesta
este singurul motiv.
Daca aveti atata credinta incat puteti si muntii sa-i mutati din loc, dar nu aveti dragoste, nu aveti nimic (parafraza
la 1 Corinteni 13,1-3).
Iar motivul pentru care sunteti liberi sa iubiti consta in faptul ca Dumnezeu v-a iubit El Cel dintai.
Acum, este dragostea ceva ce putem invata? Fara indoiala. Dar, de invatat, trebuie sa invatam nu de la
lume, caci lumea nu stie despre dragoste nimic. Adevarata dragoste o puteti gasi numai in Hristos si numai
in El puteti iubi cu adevarat. Hristos nu a spus: la Dumnezeu duc multe cai. El a spus:
Eu sunt Calea, Adevarul si Viata (Ioan 14,6).
Fara El, noi nu avem nimic. Si multi dintre noi, din pacate, nu au nimic.
Eu as putea continua si mai departe, dar acum as vrea sa aud parerea voastra pe tema despre care vorbim.
***
Cand, ocupandu-ne cu activitatea misionara, discutam cu oamenii pe strada, cu ce trebuie sa incepem? Trebuie
sa facem referire la Evanghelie sau trebuie sa vorbim in acel limbaj care este mai clar, adica in limbajul laic?
Insa, cu ajutorul lui nu poti exprima idei duhovnicesti inalte.
Limbajul in care trebuie sa vorbiti este limbajul dragostei. Slujiti aproapelui. Sunteti capabili de asa ceva?
Inchiputi-va, daca in Sankt Petersburgcate biserici sunt in Petersburg?
Sapte sute.
700??? Si, avand 700 de biserici, orasul arata asa? Iar eu, vazand cum se imbraca oamenii seara, eram
aproape gata sa cred ca orasul vostru ia parte la vreun concurs in a capata cea mai necrestineasca ca
reputatie Daca fiecare biserica din acest oras va gasi cinci voluntari, veti obtine 3500 de oameni, care ar putea,
o data pe saptamana, sa mearga cate doi in diferite parti ale orasului si sa intrebe de-a dreptul pe fiecare om pe care
il vor vedea: Va putem ajuta cu ceva? si asta ar fi de ajuns.
Vorbiti despre asistenta sociala?
Eu nu vorbesc despre asistenta sociala, eu vorbesc despre dragoste: Pot face ceva pentru
dumneavoastra? Dragostea de aproapele exprimata in fapte concrete, practice, in primul rand ii va schimba
radical pe insisi acesti 3500 de oameni si, de asemenea, pe oricine cu care ei vor intra in contact. Ganditi-va
la aceasta.
Eu nu stiu cum functioneaza in Rusia sistemul de ingrijire a batranilor. In SUA seamana intrucatva cu un
gulag: ii instalam in cladiri speciale ca sa nu ii vedem. Unii batrani locuiesc in asa-zisele colivii de aur,
dar nu au posibilitatea de a comunica cu cineva.Cati oameni v-ati adunat astazi aici, 40? In acest oras cu multe
milioane de oameni cred ca se pot gasi usor 40 de batrani singuri, care ar fi fericiti daca cineva ar veni la ei
si ar petrece cu ei macar o jumatate de ceas. Cand i-ati vizitat ultima data? Intelegeti despre ce
vorbesc? Vedeti, daca noi am trai dupa credinta noastra, ne-am schimba si pe noi insine si lumea din jurul
nostru. Puteti fi contrazis, poate, nu cu voce tare, dar unii cu siguranta gandesc:
acest monah propovaduieste Crestinismul radical...
Slava Domnului!
Dar asta se intelege, caci el este monah. Noi, insa, traim in lume, avem familii, mergem la servicii.
Daca singura cale de a practica crestinismul radical este sa fii monah, atunci trebuie sa va lasati sotia si sa deveniti
monah, caci crestinismul prin natura sa este radical. Si, daca el nu este radical, atunci nu este
crestinism. Crestinismul este radical prin definitie. Hristos a spus:
daca nu veti muri, nu veti trai.
Iar noi raspundem:
nu, aceasta nu poate fi inteleasa literal.
Oare voi si eu apartinem unor Biserici diferite? Oare noi citim Sfinte Scripturi diferite?De fiecare data,
cand deschid Noul Testament, ma simt ca intr-un foc: nu imi ofera nicio posibilitate de a ma simti
confortabil, in schimb, zdruncina chiar temeliile vietii mele. Ce Ii voi spune eu lui Hristos, daca El ma va
chema astazi la Sine? Ce Ii veti spune voi?

Ceea ce Tu, Doamne, ne-ai propus, este extrem de radical Doar noi nu suntem fanatici, nu suntem protestanti.
Un ceas, doua, duminica este intru totul de ajuns.
Iar El va spune:
Plecati de la Mine, nu va cunosc pe voi.
Aceasta lume moare, iar voi va purtati ca si cum navigati intr-o croaziera captivanta. Vreti sa fiti misionari,
dar nu vreti sa traiti dupa Evanghelie. Vreti, oare, sa fiti o povara in plus lumii care, si asa si-a iesit din
minti? Sau vreti sa ii sloboziti pe oameni de lanturile acestei lumi? Cum ii veti slobozi daca voi sunteti
inlantuiti de aceeasi lume ca si ei? Cum s-a facut ca noi am devenit atat de plini de sine? Voi traiti in aceeasi
lume neroada in care traiesc si eu! Nu vedeti, oare, cat este de pustie? Nu vedeti cat de tare se
rataceste? Credeti ca astea sunt nimicuri? Nu va simtiti legati de aceasta lume? Cheia care deschide lacatul de
la aceste lanturi este viata traita dupa Evanghelie.
Devenind misionari, sub nicio forma nu ii veti invata pe oameni crestinismul confortabil! Crestinismul
confortabil nu exista! Cand veniti la biserica si auziti cuvantul lui Dumnezeu, ar trebui sa va aruncati in
foc, tinand cont de cat de departe va aflati de el. Ar trebui sa va cutremurati cand va apropiati de Sfanta
Impartasanie. Nu intalnesti asta prea des. E greu sa traiesti dupa Evanghelie, daca te iubesti mereu pe tine
insuti. Pentru ca, atunci cand te iubesti mereu pe tine insuti, mereu cauti mijloace sa-ti faci viata placuta si
sa te inconjori de confort. Evanghelia spune contrariul.
Eu sunt convins ca, mai devreme sau mai tarziu, vreunul dintre voi imi va spune:
Ceea ce spuneti sfintia voastra este din cale-afara de extremist. Cum sa ne purtam cu aceia dintre noi care
trebuie totusi sa traiasca in realitatile lumii contemporane? Noua ne trebuie niste sfaturi practice.
Bine, va voi da un sfat practic:
Iesiti din mijlocul lor (2 Corinteni 6, 17)
si mantuiti-va sufletul vostru, caci, daca veti ramane in lume, veti pieri. Acesta este cel mai simplu sfat pe care
vi-l pot da.
In Petersburg exista un post de radio catolic care ii fascineaza pe misionarii ortodocsi. Nu ati putea da un sfat
practic cu privire la cum si despre ce trebuie sa vorbeasca reporterii ca oamenii sa nu fie dusi in ratacire si sa nu
creada ca Romano-Catolicismul si Ortodoxia sunt unul si acelasi lucru?
Din nefericire, prin viata noastra noi nu ne distingem foarte mult de catolici. Uneori nu traim nici macar
cu acea evlavie cu care traiesc unii dintre ei. Problema consta in faptul ca oamenii nu pot vedea deosebirea
in ceea ce invatam noi, pentru ca noi traim la fel ca si catolicii. Nu este nevoie sa va imbracati calugareste, desi
aceasta n-ar fi rau, daca pe cineva intereseaza asta, n-aveti decat Dar, daca vorbim serios, atunci, daca prin
modul vostru de viata nu va distingeti absolut deloc de cei necredinciosi, de sectanti, de musulmani, de
pagani, ce va spune acest lucru despre voi?
Acum ia amploare Miscarea Harismatica, inclusiv si in cadrul Bisericii Ortodoxe darurile Duhului Sfant,
vorbirea in limbi si altele. Cum va raportati la aceasta miscare, si cum sa intelegem unde lucreaza intr-adevar
Sfantul Duh si unde are loc inselarea?
In primul rand, trebuie sa tinem minte ca darurile harismatice ale Bisericii Primare apartin intregii
Biserici. Sfantul Duh, care dadea aceste daruri, este Acelasi si astazi ca si in ziua Cincizecimii. In caz
contrar, Biserica ar fi moarta. Dar Biserica nu este moarta. Problema nu este cum lucreaza astazi Sfantul
Duh, problema suntem noi. Noi nu traim in Biserica, noi nu raspundem la lucrarea Sfantului Duh, noi nu ne
curatim inima pentru a-L vedea pe Dumnezeu, noi nu traim pentru Hristos. De aceea, Sfantul Duh nu
produce inauntrul nostru acelasi efect pe care il producea in interiorul Bisericii Primare, pentru ca noi
suntem inchisi pentru El.
Daca sunteti pictor, va trebuie o pensula buna pentru a picta un tablou. Daca sunteti un adevarat maestru al artei
dumneavoastra, dar vi se da doar un singur fir de par pentru lucru, poate ca veti putea picta ca inainte ceva cu
ajutorul lui, dar rezultatul final nu va fi tot atat de bun pe cat ar putea fi daca ati avea un set de pensule bune. Asa
si cu noi: Sfantul Duh poate lucra ca si inainte prin noi, dar lucrarea Lui va fi simtita mai bine, daca noi vom lucra
impreuna cu El. Daca episcopii, preotii, mirenii spun: Nu, toate aceste daruri au existat in trecut. Astazi nu
poate exista asa ceva. Astazi nu exista duhovnici buni. Astazi nimeni nu are judecata duhovniceasca atunci
unde este Biserica? Nimeni nu poate trai astazi o asemenea viata duhovniceasca atunci unde este
Biserica? Voi sunteti Biserica si, prin faptul ca voi cautati confortul si siguranta personala, voi o ucideti. Voi
vreti o Biserica confortabila, dar ea nu exista. Domnul spune: sunteti fie cu Mine, fie impotriva Mea (parafraza
5

la Matei 12, 30). In voi consta fie problema, fie rezolvarea ei. Vreti sa fiti misionari? Aprindeti flacara vietii
voastre duhovnicesti. Incepeti sa postiti, incepeti sa va rugati, faceti milostenie, slujiti fratilor si surorilor
voastre.
Multumim, dar cum sa intelegem, totusi, unde lucreaza cu adevarat Sfantul Duh si unde nu? Miscarea
harismatica se dezvolta si uneori e greu de inteles in ce masura este ea parte integranta a Traditiei Ortodoxe si in
ce masura este influenta protestantismului?
In Biserica Ortodoxa avem episcopatul, a carui existenta determina existenta Bisericii
Da, episcopatul
O! Nu imi place cand imi aruncati o astfel de privire la aceste cuvinte (Rade). Noi avem Traditia
bisericeasca. Avem duhovnici priceputi. Avem oameni care traiesc in rugaciune. Veti intreba: Cum sa-i
gasim? Unde sunt ei? Un om neduhovnicesc nu poate gasi ceea ce este duhovnicesc. Acest lucru este
imposibil. Ca sa incepeti sa deveniti duhovnicesc, trebuie sa va ocupati cu ravna de viata dumneavoastra
duhovniceasca: sa va rugati, sa postiti, sa mergeti la dumnezeiestile slujbe, sa cititi Sfanta Scriptura si
Sfintii Parinti. Sa va gasiti un duhovnic. Fireste, puteti spune ca nu exista nimeni prin preajma pe care ati dori sa
il vedeti duhovnicul dumneavoastra. Ce sa spun Asta o spune mandria noastra. Daca duhovnicul
dumneavoastra sunteti dumneavoastra insiva, atunci aveti un duhovnic prost. Mai bine sa gasiti pe cineva
acolo decat sa va conduceti singur viata dumneavoastra duhovniceasca. Si acesta va fi inceputul. Sfantul
Irineu a spus: noi avem duhovnicii pe care ii meritam, pentru ca nu ne rugam ca duhovnicii nostri sa fie
sfinti. Cand v-ati petrecut ultima oara noaptea rugandu-va pentru preotii pe care ii cunoasteti? Iata, de
aceea nici nu puteti gasi duhovnicul necesar.
Nu, eu nu am spus ca nu exista episcopi buni, eu am spus
Dar eu nu fac decat sa glumesc putin cu dumneavoastra, zambiti! Rusii sunt atat de seriosi!
eu am spus ca unii episcopi incuviinteaza aceasta Miscare Harismatica, iar altii nu.
V-am inteles. Darurile Bisericii apartin Bisericii. Faptul ca fiecare om in parte nu poate uneori sa le arate,
nu inseamna ca ele nu exista. Eu cred ca, pentru viata voastra duhovniceasca este necesara o parohie buna,
un preot care se ocupa cu ceva mai mult decat cu simpla savarsire a slujbelor bisericesti, care se roaga cu
adevarat Dar cum sa intelegeti ca omul traieste in rugaciune? Veti intelege asta dupa faptul ca omul
vorbeste despre Evanghelie, cugeta la ea si traieste dupa ea. Veti vedea ca dupa nimic altceva nu tanjeste, in
afara de Dumnezeu. Si, iata, la un astfel de preot sa mergeti. Atunci veti avea o parohie sub a carei protectie va
veti afla, Taine la care veti participa, un preot care se va lupta si, iata, acolo veti putea incepe o viata
duhovniceasca. Acolo veti vedea lucrarea Sfantului Duh iar viata voastra duhovniceasca va incepe sa sporeasca.
Iata unde este izvorul credintei. Nimeni nu poate fi credincios de unul singur.
Bine. Eu vreau sa fiu sfant. Vreau ca prietenii mei sa fie sfinti. Vreau ca toti cei care ne inconjoara pe mine si pe
ei sa fie, de asemenea, sfinti. Ce sa fac? Dupa exemplul Parintelui Daniil Sasoev, noi am organizat o asociatie
misionara, deoarece credem ca activitatea misionara ne va stimula pe calea catre sfintenie. Ce credeti despre
asta?
Sunt de acord cu tot, dar cu o singura rezerva. Daca va veti ocupa numai cu faptul ca ii veti atrage pe
oameni in Biserica, dar in egala masura nu va veti lupta pentru propria voastra sfintenie, va va astepta
infrangerea. Foarte important este sa intelegeti caactivitatea misionara are o natura dubla, care este alcatuita
din propovaduirea Evangheliei, pe de o parte si, pe de alta parte, din viata traita dupa Evanghelie. Acestea
sunt totodata unul si acelasi lucru, si nu sunt unul si acelasi lucru, pentru ca, daca propovaduiti Evanghelia, dar
nu traiti dupa ea, in realitate nu propovaduiti Evanghelia. Iar, daca traiti dupa Evanghelie, dar nu o propovaduiti, nu traiti dupa Evanghelie.
Cand spuneti ca toti trebuie sa se lepede de lume, inseamna ca toti trebuie sa devina monahi?
Nu.
Atunci cine poate deveni monah?
Exista un criteriu simplu. Daca vreti sa Il iubiti pe Dumnezeu, daca stiti ca sunteti un mare pacatos, daca
intelegeti ca, traind in lume, singur nu va puteti sfinti si daca sunteti constient ca nu sunteti indeajuns de
puternic ca sa atingeti acest tel in casatorie, deveniti monah.
Dar, daca nu devin monah, atunci ce sa fac?
Dumneavoastra nu puteti hotari dinainte ceea ce veti face. Dumneavoastra trebuie sa va ingaduiti sa fiti
deschis, sa fiti sensibil pentru Sfantul Duh. Domnul spune: da-Mi Mie viata ta, vino si urmeaza-Mi Mie. Aici
6

nu incape discutie. El nu spune unde va va duce. Daca sunteti gata sa muriti, atunci veti intelege ce trebuie
sa faceti. Iar, daca nu sunteti gata sa muriti, nu veti gasi raspuns la intrebarea dumneavoastra.
Haideti sa cercetam fragmentul din Evanghelie care s-a citit astazi in biserica. Evanghelia care s-a citit astazi,
povesteste despre Apostolul Petru care a pescuit toata noaptea. El era un om care, ca multi dintre noi, era sigur
de acele deprinderi pe care le avea in meseria lui. Vine Domnul si, dupa propovaduire, ii spune lui Petru sa
mane la adanc, sa lase jos mrejele si sa pescuiasca. Si Petru Ii spune Domnului:
Toata noaptea m-am trudit Dar, daca Tu zici, dupa cuvantul Tau voi arunca mrejele.
El arunca mrejele si, dupa catva timp, prinde atata multime de peste, incat nu este in stare sa o mute in barca. Si
cum reactioneaza el la aceasta situatie? Iesi de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos (Luca 5, 8).
El a inteles ca nu isi pusese nadejdea in Dumnezeu. A inteles ca nadajduise in sine, fusese arogant si plin de
mandrie. Dar, intelegand asta, a spus: Doamne, iesi de la mine, ca sunt om pacatos.
Noi nu intelegem cat suntem de pacatosi. Nu suntem gata sa recunoastem cat de putin ne punem nadejdea
in Dumnezeu si cat de putina este credinta noastra. Cand Domnul ne porunceste ceva ce nu ne place, noi
exclamam: De ce? Pentru ce imi faci asta? Si mai departe Ii spunem ceea ce vrem de la El.
Dupa acele cuvinte, Domnul i-a spus lui Petru:
Vino dupa Mine! Si Petru a lasat tot si a mers dupa El.
Intelegeti cat sunteti de pacatosi. Intelegeti cat de putina credinta aveti. Intelegeti ca nadajduiti in sine si nu
in Dumnezeu. Lasati tot ce aveti si mergeti dupa El, fara sa puneti intrebari. Iata raspunsul. Stiu ca aceasta nu
este ceea ce doreati sa auziti, dar acesta este raspunsul. []
Ati pomenit despre planurile Dumneavoastra. Ne putem interesa care sunt aceste planuri?
Eu nu cred ca poti trai dupa Evanghelie izolat, in afara comunitatii. De aceea, cred ca Rusia, ca si America,
si Grecia si oricare alta tara sufera din pricina ca viata bisericeasca se desfasoara in afara limitelor comunitatii
crestine. Iata ce propun eu. Cred ca fiecare oras trebuie sa intemeieze o fratie a credinciosilor ortodocsi.
Fiecare fratie trebuie sa fie alcatuita din cateva cercuri. Nucleul fratiei trebuie sa-l constituie oamenii,
barbatii si femeile, care sunt gata sa traiasca dupa Evanghelie in sensul cel mai radical. Ei ar incepe prin
faptul ca ar fagadui sa traiasca in acest fel un an de zile. Ar fagadui sa traiasca in ascultare, sa traiasca in saracie,
neavand nimic. Si ar fagadui sa traiasca in curatie. Sa se roage impreuna, sa traiasca impreuna si impreuna sa
slujeasca aproapelui. Acesta este nucleul. Mai departe, un cerc mai larg de membri ar continua sa traiasca
in casele lor, dar ar veni sa se roage impreuna cu primul grup mai mic. Ei ar fagadui sa traiasca in
ascultare, saracie si curatie, dar in cadrul acelor comunitati in care traieste fiecare dintre ei. De vineri pana
duminica s-ar aduna toti impreuna si ar petrece timpul cu ceilalti membri ai fratiei, fiindca, pentru tineretul
nostru, perioada de vineri seara pana luni dimineata este perioada celor mai mari ispite. Astfel, ei ar dobandi
dragostea si sprijinul oamenilor care si-au luat asupra lor angajamente mai mari. Si a treia faza a vietii unor
asemenea fratii ar fi propovaduirea Evangheliei pe strazi.
Acest lucru este realizabil. Trebuie ca in fratie sa existe cineva de baza care sa conduca activitatea ei. Trebuie
sa savarseasca impreuna dumnezeiestile slujbe. Trebuie sa inceapa sa traiasca asa ca niste crestini care cred
in Evanghelie, ca niste oameni care nu sunt din lumea aceasta. Daca fiecare oras ar avea o asemenea fratie,
dupa catva timp ati avea din nou o tara ortodoxa. Eu cred acest lucru. Cine este gata?
O manastire?
Nu, nu o manastire. Cititi Faptele Apostolilor. Acei oameni despre care povesteste aceasta carte, nu erau
monahi. Ei traiau si aveau totul in comun. Traiau in ascultare de mai-marii lor. Traiau in curatie si sfintenie,
slujind fratilor lor si propovaduind Evanghelia. Iata despre ce vorbesc eu. Intr-o asemenea fratie este loc pentru
oamenii cu familie. Dar, chiar si in casatorie trebuie sa fiti neprihaniti. Perechile casatorite care nu traiesc o
viata curata traiesc in pacat.
Un an?
Pentru inceput. Apoi toata viata. Exista doritori? (Numara mainile ridicate). Unu, doi, trei, cinci, sapte
inainte de a pleca vreau sa iau numele si coordonatele voastre. Daca promovati Evanghelia, oamenii o vor dori.
Oamenii nu traiesc dupa Evanghelie, pentru ca nu aud despre ea, nu o vad, nu o pot atinge. Fiti gata!
[1] Seminar pentru misionari, organizat de centrul apologetic Stavros mpreun cu centrul pentru tineret al
eparhiei Sankt Petersburg i Fondul printelui Daniil Sasoev.
(Schiarhimandrit Ioachim Parr, Convorbiri pe pmnt rusesc, Editura Egumenita, 2015)
7

Schiarhimandritul Ioachim Parr despre AROGANTA CREDINCIOSILOR CARE SI-AU LUAT

IN PROPRIETATE ORTODOXIA: Ne purtam ca si cum Evanghelia ne-ar apartine noua.
Luam sfintenia si socotim ca ea este a noastra. Aceasta este tragedia Bisericii. CUM II PUTEM
AJUTA PE TINERII RATACITI?
Venind din America, vedeti vreo deosebire intre rusi si americani? In ce consta ea?
Oamenii sunt oameni peste tot. Din punct de vedere cultural si social ne deosebim.Dar, omeneste, suntem
complet la fel. Printre particularitatile caracterului rus se afla si faptul ca, datorita influentei indelungate a culturii
ortodoxe asupra poporului, voi aveti un avantaj in intelegerea vietii duhovnicesti. Foarte multe din cultura
voastra ajuta la dezvoltarea vietii duhovnicesti. Dar asta nu are nicio importanta daca voi nu aveti credinta,
si nu este de niciun folos daca nu va osteniti.
In Rusia vad foarte des lucruri care ma intristeaza foarte tare. Cand in tara mea vad cum oamenii, care
niciodata nu au auzit despre Biserica, fac felurite necuviinte, imi pare rau, pentru ca ei nu stiu. Cand vad
cum fac lucruri necuviincioase ortodocsii, aceasta imi provoaca o tristete mult mai mare. Deseori intalnesc
aici aroganta fata de Dumnezeu. Ne purtam ca si cum Evanghelia ne-ar apartine noua.
Trebuie sa va povestesc o intamplare hazlie. Odata, am slujit in Rusia cu un diacon foarte chipes, elegant,
absolvent al feluritelor academii duhovnicesti si asa mai departe. La un moment dat, eu intind mana sa iau
cadelnita, iar el, dandu-mi-o, face un anumit gest care trebuie sa insemne ca imi saruta mana in timp ce el
saruta aerul.Eu ma gandesc in sinea mea: Ce ciudatenie mai e si asta? Asa ca am luat eu mana lui si am
sarutat-o. Diaconul s-a cutremurat tot:
Ce faceti? a exclamat el.
Pai, raspund eu, daca tu nu recunosti prezenta harului dumnezeiesc, eu o recunosc. Tu esti hirotonit in cinul
preotesc si eu sunt hirotonit in cinul preotesc. De aceea iti si sarut mana.
Acum, in situatie asemanatoare, imi saruta mana.
Noi luam sfintenia si socotim ca ea este a noastra. Aceasta este tragedia Bisericii.Problema nu consta in
faptul ca cineva este slab toti suntem slabi. Dar sa nu recunoastem ceea ce a facut Domnul pentru noi, sa
credem ca toate acestea sunt proprietatea noastra Pentru multe va trebui sa raspundem noi inaintea lui
Dumnezeu.
La voi in Rusia sunt atatia sfinti. Ei ne pot ajuta, dar noi nici macar nu ii rugam acest lucru. Aveti atatea
exemple de rusi care L-au gasit pe Dumnezeu si au devenit icoane vii ale lui Hristos Ce s-a intamplat cu
voi?
Cum sa vorbim cu cei care socotesc ca nu au nevoie de ajutorul nostru? Vorbesc despre acei tineri care traiesc
pur si simplu in cluburile de noapte, cu droguri, cu bani, despre oameni, care sunt cu totul afundati in cele
lumesti? Cum si unde sa gasim punctele de contact cu ei? De unde sa incepem?
Inainte de toate sa incepeti cu rugaciunea. Tinerii lumii contemporane sunt goi. Ei nu stiu ce este
dragostea. Si, mai mult decat atat, nici macar nu se gandesc la aceasta.Singurul lucru pe care il stiu este iubirea de
sine. Din multe puncte de vedere putem vedea poporul rus ca pe un popor neimbisericit. Trebuie sa incepeti
purtandu-va ca si cum acesti oameni nu au auzit niciodata despre faptul ca exista Evanghelia. Ca sa faceti
aceasta, trebuie sa incepeti voi insiva sa traiti dupa Evanghelie, pentru ca, daca ei va vor intalni si vor vedea
altceva, vor spune: Despre ce vorbesti tu? Tu traiesti la fel ca si mine. Si se vor intoarce si vor pleca, pentru ca

nu veti avea ce sa le spuneti. Dar daca viata voastra se va schimba si veti incepe sa traiti dupa Evanghelie la
vedere, ei vor fi obligati sa observe asta.
La Valaam am intalnit un tanar care avea vreo 25 30 de ani. Se tragea dintr-o familie instarita. De la 18 ani gonea
prin Petersburg cu un BMW, colindase toate cluburile de noapte, incercase drogurile si toate cele legate de ele. Si
mi-a spus:
Acesta era iadul, dar eu nu stiam nimic altceva. Aveam prieteni care si-au sfarsit viata prin sinucidere. Aveam
prieteni care luau special supradoze de narcotice. Cand beam si luam droguri, credeam ca am prieteni. Dar, cand
m-am imbolnavit, toti m-au parasit, pentru ca, prin boala mea, ii impiedicam sa se ocupe cu ceea ce ei voiau.
El avea un singur prieten, un coleg de clasa care era credincios. Si acest prieten i-a spus:
Tu ai nevoie de Hristos!
Bunica lui fusese credincioasa si il botezase in copilarie. Cand el era inca un copil, ea il lua cu ea la biserica. Ea a
murit cand el avea opt ani. Parintii nu erau interesati de Biserica si de aceea el nu a mai trecut pragul bisericii.
Prietenul i-a spus:
Mergi la Valaam!
Ce sa fac acolo? s-a mirat el.
Ramai acolo pana cand te vei regasi, a raspuns prietenul lui, iar apoi il vei gasi si pe Dumnezeu.
Si, iata, acest tanar a venit sa stea de vorba cu mine. Si a spus:
Prietenul meu mi-a spus ca trebuie sa imi gasesc un parinte duhovnic. Nu ati putea fi dumneavoastra?
Eu am raspuns:
Eu nu pot Eu traiesc in New York, iar tu traiesti aici. Dar stiu un preot caruia i te poti adresa.
I-am spus numele preotului si am vazut ca tanarul se uita la mine cu ochii holbati. Si am intrebat:
De ce te uiti asa la mine?
Este acelasi preot pe care mi l-a recomandat prietenul meu.
Si l-am trimis atunci la acest preot. Iar mai tarziu, cand i-am impartasit unele planuri ale mele cu privire la sederea
in Rusia, el a spus:
Vreau sa fiu primul dumneavoastra ajutor voluntar in infaptuirea acestor planuri.
Totul incepe de la faptul ca trebuie sa mergeti la acei oameni, care poarta in ei insisi o durere si sa le spuneti
ca vreti sa ii ajutati sa invinga aceasta durere. Pe masura ce veti stabili cu ei legaturi reciproce, bazate pe
incredere, le veti putea povesti despre propria voastra viata pacatoasa, despre acea pustietate care [a]
exista[t] si in voi si despre faptul ca Hristos este raspunsul. Iar apoi, il duceti pe om la biserica.
Dragostea nu are nevoie de limba. Credinta nu are nevoie de limba. Slujirea nu are nevoie de limba. Trebuie
sa incepeti cu faptul ca va insusiti aceste lucruri.
9

Nu stiu cum putem sa traim si sa nu vedem responsabilitatea pe care o avem in a ne purta cu dragoste fata
de toti. In New York exista o femeie, o monahie catolica. Candva a fost presedinta colegiului catolic. Odata, a
venit la autogara din oras ca sa mearga intr-o calatorie prin toata tara. Apropiindu-se de autobuz, a vazut niste
femei sarmane, fara adapost, dintre care uneia i-a dat milostenie. Femeia i-a multumit, iar ea s-a intors ca sa-si
continue drumul cand, deodata, s-a apropiat de ea o alta femeie sarmana si i-a cerut si ea bani. Si atunci s-a gandit:
Mda, acum, pesemne, toate vor veni la mine pe rand! Si, ca sa evite acest lucru, a sarit repede in autobuz.
Autobuzul a plecat. Si tot drumul, dupa cum a povestit ea, s-a gandit la aceste femei sarmane, fara adapost, de care
fugise. Mergea si se gandea: Merg la o conferinta a profesorilor colegiilor catolice si pentru ce, daca nu pot trai
ca o crestina? Intre ceea ce spun eu si felul in care traiesc, este o foarte mare prapastie
In cele din urma, s-a intors in New York, a povestit in colegiul ei despre acest caz, si apoi, in semestrul urmator, a
renuntat la mandatul de presedinte al colegiului. Mai departe, ea si alte cateva monahii au cumparat o casa in fata
acelei autogari si au numit-o Resedinta[*]. Acum are aproape 85 de ani, si in fiecare dimineata deschide usa
casei sale si primeste sub acoperisul ei una dintre acele femei fara adapost. Ii da posibilitatea sa se spele, sasi spele hainele, sa manance si sa se odihneasca. Si un om a intrebat-o:
Dar ce le povestiti despre Hristos?
Drept raspuns, ea a izbucnit in ras. Intelegeti? A izbucnit in ras si a spus:
Daca asta nu le invata Cine este Hristos, nicio cateheza nu le va invata niciodata, nicio cruce de pe perete nu
le va invata.
Si a povestit ca au mai intrebat-o:
Dar ati botezat pe cineva?
Iar ea a raspuns:
Nu. Aceasta a facut-o Hristos.
Tot ceea ce trebuie sa facem noi este ceea ce ne spune El, si atunci El va rezolva greutatile noastre. El Se va
ingriji de toate barierele in ceea ce priveste limba, de absolut tot, pentru ca El ne va folosi pe noi ca unelte in
lucrarea Sa. El este mult mai intelept decat noi. El vorbeste intr-o multime mult mai mare de limbi decat noi. El
poate face orice minune. Si El boteaza atunci cand socoteste ca este posibil.

[*]

The Dwelling Place adica locul in care locuieste Dumnezeu.

(Schiarhimandrit Ioachim Parr, Convorbiri pe pmnt rusesc, Editura Egumenita, 2015)

Prin urmare, caui un printe duhovnic. Dac mergi la un printe duhovnic i i spui Printe, nva-m s m
rog!, iar el i rspunde Citete cartea aceasta, atunci s-i scoi caieelul n care ai notat numele lui, i tai
numele de pe list i mergi i caui pe urmtorul. i i spui i acestuia: Printe, vreau s nv s m rog. Iar
dac el i rspunde Citete aceasta..., l vei tia i pe acesta din lista ta i mergi la urmtorul: Printe,
10

vreau s nv s m rog. Vino, i voi arta. Gata, cutarea ta a luat sfrit. Stai lng el, nva s te rogi,
f ce i spune el i vei ajunge la Manaus.

Un printe ntreab de ce studiul ndelung al teologiei dogmatice ndeprteaz lacrimile i ucide rugciunea?
Intelectul, preocuparea tiinific, studiul i filosofia te pot ajuta s nelegi multedespre Dumnezeu, dar nu
te pot ajuta s-L cunoti pe Dumnezeu. Nu-L cunoti pe Dumnezeu prin cercetare academic. Ajungi s-L
cunoti pe Domnul prin ntlnirea cu Duhul Sfnt, care vine prin rugciune. Prin urmare, orict de mult ai
nva, nu vei dobndi darurile Sfntului Duh dac nu-L vei iubi pe Domnul, dac nu vei respecta poruncile
Lui i dac nu-i vei tri viaa n Duhul Sfnt.
Aceasta nu nseamn c studiul i cercetarea academic nu pot mbunt i experien a ta, dar nu
pot nlocui experiena. i pot spune totul despre cafea, unde crete, cum se prjete, cum ar trebui s o prepari, ce
gust are, dar toate aceste informaii, chiar dup ce citeti tot ce exist despre cafea, nu te vor ajuta s tii nimic
despre cafea pn ce nu o bei. O dat ce ai but cafeaua, abia atunci toate acele lucruri pe care le-ai aflat despre ea
ncep s capete sens. Dar toat informaia despre cafea nu nseamn nimic n comparaie cu experiena de a o
bea. Studiul nu este rugciune. Studiul nu este via duhovniceasc. Rugciunea este.

Ne putei da sfaturi practice despre cum s nelegem rugciunile liturgice?

Pn nu ai gustat pe Domnul, pn nu ai avut experiena rugciunii, slujbele liturgice i cr ile te pot ajuta s
dobndeti dorirea lui Dumnezeu, dac le urmreti cu atenie. Dar va trebui s renun i la propriul sine i s
ptrunzi cu mintea n Domnul. Altfel, slujbele rmn doar ceva foarte frumos.
Cum s dobndeti lacrimi la rugciune i sunt acestea necesare?
ntrebri ca aceasta mi arat c cel care a scris-o nu s-a rugat niciodat cu adevrat!
Atunci cnd iubeti pe cineva, nu-l ntrebi ce- i va oferi n schimb. Dac te iubesc, ce obin din
aceasta?. Dac iubeti pe cineva tot ce poi s faci este s-l iube ti. Asta e totul. Nu-i zici: Bine, te iubesc,
acum ce urmeaz? Dragostea este totul. i iubind vei primi totul. Dar nu iubeti ca s primeti, ci iubeti i
apoi primeti. Nu te rogi cu scopul de a dobndi lacrimi, te rogi pentru a fi cu Domnul i Domnul va rndui
pentru tine ceea ce El dorete. i orice i va da, va fi ceea ce ai tu nevoie.

Nu vreau s m rog seara. Cum s m pregtesc pentru rugciunea de sear?

Nu vrei s te rogi serile pentru c tu doar rosteti rugciunile, nu te rogi, de fapt. i, de aceea, o resimi ca pe
o povar.
Nu ai nici o dorire s fii cu cel pe care l iubeti pentru c cel pe care l iube ti eti chiar tu nsu i. i de aceea
nu vrei s te rogi. Pentru c eti obosit i caui odihn i confort pentru tine nsu i. i rugciunea te
ndeprteaz de tine nsui. Deci nu vrei s o faci. Este timpul tu, n care i por i ie de grij. Ai fcut att de
multe pentru att de muli n timpul zilei aa c, acum nu mai ai timp, eti prea obosit.
inei minte cum era cnd credeai c suntei ndrgostii de cineva? i indiferent de ce ai fi fcut ziua
ntreag, abia ateptai s-l vezi la sfritul zilei? Nu-i psa dac ai dormit sau nu, dac stteai n zpad s
11

vorbeti cu el i ngheai de frig, pentru c nu voiai s pleci. Si chiar dac tiai c trebuie s te treze ti
dimineaa, nu-i psa ct de trziu ai fi rmas cu el, pentru c tu credeai c-l iubeti.
Te-ai ruga dac l-ai iubi pe Domnul! Ai da fuga acas pentru a fi cu El. n loc de Oooh, iar trebuie s o
iau de la capt cu rugciunea
Dac te-ai fi gndit la El toat ziua, nu ar fi fost o problem, dar tu te-ai gndit doar la tine toat ziua. i tu
l vezi pe Domnul ca pe nc unul de care trebuie s te ngrijeti nainte de a avea ceva timp i pentru tine!

12