APLICABILITATEA SCALELOR DE MĂSURĂ

ÎN ŞTIINŢELE SOCIALE

Ana Apopei
Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

I. Definiţii ale noţiunii de scală

II. Clasificarea scalelor de măsură.
III. Exemple de scale de evaluare utilizate în psihologie şi
psihiatrie.
IV. Consideraţii finale asupra aplicabilităţii scalelor de
măsura.
Bibliografie
Note de final

I. Definiţii ale noţiunii de scală

După caz putem defini scala ca fiind o procedură, un instrument

sau un construct după cum urmează:
Scala este procedura de operaţionalizare a unui concept, de
cuantificare a domeniului studiat intr-un spaţiu bidimensional de-a
lungul căruia sunt marcate gradele de intensitate prin simboluri, expresii
sau valori numerice.
Scalarea ca tehnica, transforma aspectele calitative in cantitativ,
calculând poziţia, scorul pentru fiecare subiect in parte, considerând
astfel scala un instrument de măsurare. Scala ca instrument de măsurare,
"se compune dintr-un set de propoziţii, expresii simple sau simboluri ce
alcătuiesc un spaţiu liniar unidimensional gradat (un continuum) de-a
lungul căruia se distribuie elementele sale componente, In funcţie de
intensitatea pe care o exprima"1. Astfel scala poate fi văzuta ca un
chestionar standardizat, care ne arata grafic sau numeric poziţia relativa
a unei entităţi sociale pe un continuum, de la un pol la celalalt.

1
 ,,O scala sau un indice reprezintă, în general, un singur concept
complex sau un construct, care combina indicatori multipli intr-o
măsurare comuna compozită"2.

II. Clasificarea scalelor de măsură. Exemple de scale

Putem identifica tipologii variate de clasificare a scalelor de

măsura in funcţie de criteriul care ne solicita atenţia.

1. Daca ne interesează structura lor, avem doua mari clase de scale:

a) Scale simple având caracteristic faptul că sunt alcătuite dintr-un
singur item si de desfăşoară pe un continuum.
b) Scale compuse referindu-se la acelea care conţin un set de itemi
cu condiţia sa se refere la aceeaşi dimensiune supusă analizei.
Scalele compuse cunosc la rândul lor trei subclase de scale:
b1. Scalele diferenţiale, iniţiate de L.L.Thurstone3, sunt utilizate
pentru evidenţierea unor evenimente, acţiuni, valori, credinţe
etc. iar aplicabilitatea acestor scale este redusa la analizarea
situaţiilor in termeni de: similaritate versus nepotrivire,
preferinţa versus respingere etc.
b2. Scalele sumative, iniţiate de R. Likert4, sunt printre cele mai
răspândite, obţinem valori pentru seturi de indicatori ce
exprima o anumita variabila. Pentru acest tip de scale, toţi
indicatorii au aceeaşi importanta in sensul ca reflecta
proprietăţile fenomenului studiat.
b3. Scalele cumulative, iniţiate de E. Bogardus5 si L. Guttman6
furnizează o singura valoare finala a scalei care reflecta
poziţia individului.

2. De asemenea, in funcţie de caracterul lor mai general sau mai specific,

distingem intre:
a) Tipuri generale de scale: nominale, ordinale, de interval si de
raport.
b) Tipuri speciale: "Bogardus", "Thurstone", "Likert", "Guttman",
"Lazarsfeld 7", scala "panel" etc.

2
 În cadrul tipologiei generale ne oprim la cele patru mari grupe de
scale şi anume:1. scale nominale, 2. scale ordinale, 3. scale de interval si
4. scale de raport
Faptul că am ales această ordine de prezentare a scalelor nu este
deloc un efect al hazardului, a întâmplării. Respectând ordinea
enumerării celor patru tipuri generale de scale, de la cea nominală la cea
de raport, descriem scalele pe un continuum de la simplu la complex.
Încercând o scurtă descriere a raporturilor dintre cele patru tipuri
de scale putem spune că:
- Scala nominală este cea mai simplă dintre toate şi este conţinută
de către toate celelalte trei tipuri de după ea. Scala nominală
conţine clase sau categorii distincte între ele iar statistica de bază
la acest nivel este modulul8.
- Scala ordinală conţine caracteristicile si statisticile scalei
nominale pe care le completează cu specificul propriu. Astfel,
clasele distincte între ele (ale scalei nominale) devin si ordonate,
ierarhizate insă fără a cunoaşte distanţa dintre acestea (aspect
caracteristic scalei următoare, celei de interval). Alături de
statistica specifică scalei nominale apare şi mediana9.
- Urmând acelaşi principiu descris mai sus, scala de interval,
având un grad de complexitate crescut in comparaţie cu cele
două dinaintea ei (ordinala si nominala), le conţine pe acestea
două la care se adaugă si o parte specifică ei. Astfel, avem
categorii distincte între ele, ierarhizate şi abia aici cunoaştem
distanţa dintre acestea. La nivelul statisticilor, pe lângă modul şi
mediană putem apela şi la medie10
- Scala de raport, considerată a fi cea mai complexa şi mai
abstractă, conţine atât cele trei tipuri de scale dinaintea ei (de
interval, ordinala si nominala) cât şi un specific aparte (ceva in
plus faţă de caracteristicile celorlalte scale) care îi conferă un
rang superior in faţa acestora. Aici vorbim de punctul zero
absolut, gradul maxim de abstractizare
Pentru a fi mai explicită legătura dintre tipurile de scale avute în
vedere, schematizăm informaţiile expuse mai sus în următoarea
reprezentarea grafică .

3
 SCALA
de RAPORT

SCALA EXISTĂ
de INTERVAL PUNCTUL ZERO
ABSOLUT

MEDIA GEOMETRICĂ
CUNOAŞTEM CUNOAŞTEM
DISTANŢA DISTANŢA
SCALA DINTRE CLASE DINTRE CLASE
ORDINALĂ
Statistica: Statistica:
MEDIA MEDIA
CLASELE SUNT CLASELE SUNT CLASELE SUNT
ORDONATE, ORDONATE, ORDONATE,
SCALA IERARHIZATE IERARHIZATE IERARHIZATE
NOMINALA
Statistica: Statistica: Statistica:
MEDIANA MEDIANA MEDIANA
Conţine CLASE/ Conţine CLASE/ Conţine CLASE/ Conţine CLASE/
CATEGORII CATEGORII CATEGORII CATEGORII
DISTINCTE DISTINCTE DISTINCTE DISTINCTE
ÎNTRE ELE ÎNTRE ELE ÎNTRE ELE ÎNTRE ELE

Statistica: Statistica: Statistica: Statistica:

MODULUL MODULUL MODULUL MODULUL
Figura 1 – Reprezentarea grafică a raportului dintre cele patru mari
tipuri de scale: scala nominală, ordinală, de interval şi de raport.
Utilizând scalele ca instrumente de măsură în vederea obţinerii de
date, distingem între categoria celor care ne furnizează aspectele
calitative şi cele care ne oferă informaţii de tip cantitativ. Astfel scalele
nominale si ordinale sunt centrate pe aspectele calitative iar scalele de
interval şi de raport pe partea cantitativă. (Figura 2)
SCALA SCALA SCALA SCALA
NOMINALA ORDINALĂ de INTERVAL de RAPORT
CALITATIV CANTITATIV
Figura 2 - Scalele utilizate pentru măsurarea atributelor, a aspectelor
calitative precum şi pentru cele cantitative.

4
 Scala nominala
Scala nominală conţine clase sau categorii distincte intre ele.
Categoriile scalei nominale au aceeaşi importanta neexistând nici o
ierarhie, nici un raport de "superioritate" sau "inferioritate intre acestea.
In mod practic, scalele nominale nu servesc la măsurarea opiniilor
si atitudinilor.
Scalarea nominala vizează “crearea de grupări exhaustive si
mutual exclusive, cat mai omogene cu putinţa"11.
Operaţiile de bază pentru categoriile nominale sunt:
- gruparea (operaţie în urma căreia numărul iniţial de
categorii este redus);
- rafinarea (cu ajutorul căreia diversificăm categoriile din
scală, obţinem un număr mai mare de categorii);
- codificarea (operaţia are menirea de a simplifica utilizarea
categoriilor din scală prin înlocuirea etichetelor cu anumite
coduri).
Câteva exemple cu referire la scala nominală:
- Scala tipurilor temperamentale; având următoarele
categorii: a) sangvinic, b) flegmatic, c) coleric, d) melancolic.
- Scala Facultăţilor Universităţii „Alexandru Ioan Cuza ”
din Iaşi care conţine drept categorii distincte toate facultăţile
universităţii. Continuăm prin exemplificarea operaţiilor
amintite: astfel, dacă am efectua o rafinare asupra categoriilor
acestei scale vom obţine mult mai multe categorii făcând apel
la specializările fiecărei facultăţi, iar în urma grupării am
putea obţine spre exemplu doar două categorii funcţie de
specificul real sau uman al facultăţilor. În urma codificării
vom înlocui numele facultăţilor cu anumite coduri (de
exemplu: Facultatea de Drept – F12)
- Numerotare autovehiculelor prin înmatriculare.

Scala ordinală
Scalele ordinale sau de ordonare sunt constituite din elementele ce
au fost ierarhizate de către subiecţii investigaţi funcţie de un anumit
criteriu anunţat. Neglijând ordinea/ierarhia categoriilor, riscăm să
ajungem în categoria datelor nominale.

5
 Scalele ordinale simple le regăsim sub forma scalelor itemizate, a
scalelor de ordonare si a scalelor grafice.
"Scalele itemizate sunt compuse dintr-o serie de categorii verbale
ordonate"12. Categoriile verbale, enunţurile apreciative, permit
ordonarea răspunsurilor in funcţie de intensitatea caracteristicii după
cum reiese si din exemplul următor:
- pentru identificarea măsurii in care studenţii frecventează
discotecile in timpul sesiunii putem folosi următoarea scala categoriala:
. "De obicei, in timpul sesiuni, frecventaţi discotecile?"
1. cel puţin de 2 ori pe săptămână
2. o data pe săptămână
3. o data pe sesiune
4. doar cu ocazia unor evenimente deosebite
5. niciodată
Ierarhia nevoilor umane a lui Abraham Maslow este un exemplu13
elocvent pentru surprinderea caracteristicilor unei scale ordinale. Astfel
avem:
1. Nevoi fiziologice;
2. Nevoi de securitate;
3. Nevoi sociale de apartenenţă la un grup;
4. Nevoia de stima, de a fi apreciat de alţii;
5. Nevoia de a se realiza pe sine.
Şi la nivelul scalei ordinale putem vorbi despre codificarea
categoriilor scalei dar trebuie să avem în vedere ca simbolurile pe care le
atribuim categoriilor ordonate să nu fie doar diferite, simple etichete (ca
în cazul scalei nominale), ci simboluri ordonate.
Dintre exemplele scalei ordinale amintim: duritatea mineralelor,
calitatea lemnului şi rezultatele brute ale testelor de inteligenţă, în toate
trei cazurile având o ierarhizare a claselor dar necunoscând distanţa
dintre acestea.

Scala de interval
Scala de intervale permite luarea in considerare a distantelor dintre
categoriile scalei, astfel încât putem să comparăm intervalele, adică
diferenţa dintre numerele pe care aceasta le atribuie claselor de
observaţii.
Un exemplul pentru scala de interval ar fi rigla gradată cu care

6
măsurăm lungimile şi putem afirma imediat ca distanta dintre 15 şi 18
cm este aceeaşi cu diferenţa dintre 20 şi 23 cm. Putem considera zilele
din calendar un alt exemplu potrivit pentru scala de interval precum şi
temperatura în grade Celsius.
Dintre statisticile scalei amintim media si coeficientul de corelaţie
Pearson.

Scala de raport sau de proporţii

Denumită şi scală de interval cu origine raţională14, specificul
scalei de raport constă în existenţa unei origini naturale şi în compararea
raporturilor dintre gradaţiile scalei. Datorită gradului înalt de
abstractizare specific scalelor de raport, ele sunt foarte rar utilizate
pentru măsurarea în ştiinţele sociale.
Numerele scalei de raport oferă informaţii asupra ordinii de rang, a
diferenţelor dar şi despre relaţiile rapoartelor. Scala de raport este o
extensie a scalei de interval iar măsurarea presupune cunoaşterea
originii, a punctului zero absolut (poate fi folosită în privinţa măsurării
timpului de reacţie) O caracteristică a scalei de proporţii rezida in
posibilitatea de a afla distanta dintre origine şi poziţia unui individ pe un
continuum bine definit.
Dintre statisticile specifice acestei scale amintim media geometrică
şi media armonică.

III. Exemple de scale de evaluare utilizate în psihologie şi

psihiatrie.
1. Scale utilizate în fobie şi atac de panică

1. Chestionarul fobiilor (Marks şi Mathews) – depistare şi evaluare a

problemelor fobice cele mai frecvente şi a anxietăţii şi depresiilor
asociate fobiilor. Instrumentul cel mai utilizat pentru a evalua
eficacitatea tratamentului subiecţilor suferind de agorafobii şi alte fobii
sociale.
2. Scala de evaluare a fobiilor, atacului de panică şi anxietăţii
generalizate (Cottraux) – obiective terapeutice.

7
3. Test comportamental de evitare (Marks) – evaluează capacitatea
subiectului de a învinge situaţiile de teamă sau de nelinişte.
4. Chestionarul gândurilor agorafobice (Chambless) – listă de gânduri
pe care le are subiectul, referitor la consecinţele posibile ale anxietăţii
sau panicii.
5. Chestionar al senzaţiilor corporale (Chambless) – evaluează frica de
senzaţii fizice asociate anxietăţii.
6. FSS III: Scala fobiilor (Wolpe J. şi Lang P.J.) – este vorba despre un
„check- list” valabil pentru a identifica fobiile simple, itemii fiind
grupaţi în 6 clase determinate clinic: frica de animale, de zgomote,
atingeri corporale, frica de situaţii interpersonale şi categoria altor fobii
clasice.
7. Scala de evaluare a comportamentului fobic (Marks I.M. şi
colaboratorii) – permite o retrospectivă a ultimelor 15 zile oferind fie o
viziune subiectivă asupra comportamentului fobic (din partea subiectului
sau a evaluatorului), fie o viziune obiectivă, prin plasarea subiectului în
faţa unor situaţii problemă şi cerându-i să evalueze intensitatea angoasei
şi a tendinţei de evitare.
8. Fişa diagnostic a atacurilor de panică (Cottraux J.) – stabileşte
diagnosticul şi antecedentele atacurilor de panică asociate sau nu
agorafobiilor.
9. Fişă de autoevaluare zilnică a fobiilor, atacurilor şi a anxietăţii
difuze (Cottraux J.) – urmăreşte evaluarea zilnică a fobiilor, a panicii
spontane şi a anxietăţii cronice a pacienţilor fobici.
10. Bateria de scale Sheehan (Sheehan D.V.) – măsoară anxietatea
atacurilor de panică spontane şi situaţionale, fobiile, anxietatea
generalizată, încetinirea vieţii subiectului.

2. Scale utilizate în anxietate generalizată

1.Scala de apreciere a anxietăţii (Hamilton) – este utilizată pentru

subiecţii care sunt diagnosticaţi anxietate, în scopul evaluării nivelului
de severitate al anxietăţii.

8
2.Chestionarul Penn State al neliniştilor/ îngrijorărilor – evaluează
intruziunile cognitive sau neliniştile excesiv irealiste, care constituie
principalele simptome ale tulburărilor anxietăţii generalizate.
3.De ce ne îngrijorăm? (Rheaume J.) – se aplică celor care au probleme
de anxietate generalizată, cu ajutorul său putem înţelege motivele care îl
fac pe subiect să se impacienteze/ neliniştească.
4.Intoleranţa la incertitudine (Freeston M.H.) - se aplică clor care au
tulburări de anxietate generalizată în scopul încercării de a înţelege
motivele care îi fac pe aceştia să se neliniştească/ îngrijoreze.
5.Inventarul anxietăţii stadiu / caracteristică (Spielberger C.D.) - este
destinat evaluării pe de o parte a anxietăţii caracteristice, pe de altă
parte a stadiului anxietăţii. Stadiul anxietăţii se raportează la anxietatea
resimţită la un moment dat. Anxietatea caracteristică este estimarea
tendinţei generale a subiectului de a fi anxios. Permite identificarea
subiecţilor anxioşi din cadrul diverselor grupuri, fiind de asemenea
utilizat intens în studierea efectului de anxietate asupra memoriei, a
abilităţilor etc.
6.Scala anxietăţii (Covi L.) - măsoară stadiul anxietăţii.
7.Scala de anxietate caracteristică / stadiu (M. De Bonis) – permite
studierea relaţiilor dintre stadiul anxietăţii şi personalitatea anxioasă.

3. Scale utilizate pentru competenţa socială şi

afirmarea de sine

1. Scala afirmării de sine (Rathus S.A.) – vizează evaluarea afirmării de

sine a subiecţilor şi conţine 30 de afirmaţii reprezentând un eşantion de
diverse situaţii care pot fi întâlnite în viaţa cotidiană.
2. Chestionar de conduite interpersonale (Arrindell W.A.) – se adresează
subiecţilor cu fobii sociale şi furnizează două tipuri de informaţii:
a. probabilitatea subiectului de a se angaja într-un răspuns asertiv şi
b. gradul de jenă, atunci când subiectul realizează situaţia descrisă.
3. Fisa de evaluare a progreselor realizate în afirmarea de sine
(Libermann R.P.) – evaluează schimbările comportamentale apărute în
afirmarea de sine.

9
4. Test de autoevaluare a gândurilor în interacţiunile sociale (Glass
C.R.) – evaluează frecvenţa gândurilor facilitatoare/ pozitive sau
inhibitoare/ negative, în contextul relaţiilor heterosociale.

4. Scale utilizate în cazul obsesiilor compulsive

1.Lista de activităţi compulsive (Marks I.M.) – permite evaluarea jenei

pe care o reprezintă comportamentul obsesiv-compulsiv în activităţile
vieţii cotidiene, în funcţie de timpul repetării sau al evitării. Această listă
este dată spre aplicare, în general, subiecţilor dar câteodată şi soţiei
acestora, în timp ce evaluatorul independent observă comportamentul
obsesional al subiectului.
2.Scala obsesiilor compulsive Yale Brown (Goodman W. şi colab.) – se
prezintă sub forma unui interviu structurat şi permite măsurarea
severităţii simptomelor obsesiv - compulsive, fără a fi ocolită prezenţa
sau absenţa tipurilor particulare de obsesie sau compulsie.
3.Lista gândurilor obsedante (Bouvard M.) – vizează evaluarea
gândurilor cele mai frecvente regăsite la subiecţii obsesiv - compulsivi.
4.Patru ritualuri ţinte (Marks I.M.) – permite evaluarea celor patru
ritualuri obsesive principale, înainte şi după terapie. Se adresează
subiecţilor care prezintă obsesii compulsive şi permite măsurarea
ameliorării terapiei prin construcţia de ritualuri ţintă terapiei. Cele patru
ritualuri pot reprezenta scopurile terapeutice specifice terapiilor cognitiv
temperamentale şi sunt decise pe parcursul analizei comportamentale
dintre terapeut şi subiect.
5.Scala de evaluare a obsesiilor (Marks I.M.) – permite efectuarea de
măsurători repetate în ceea ce priveşte durata obsesiilor şi intensitatea
neliniştii resimţite de subiect. Determinarea celor patru idei obsedante se
face în urma unui interviu clinic şi a unui acord între subiect şi terapeut.
6.Jurnal pentru o terapie comportamentală a obsesiilor (Marks I.M.) –
ne oferă o fişă standardizată pentru observarea sarcinilor calculate pentru
fiecare zi a săptămânii
7.Aşteptările terapeutice (Marks I.M.) – această scală permite cotarea
aşteptărilor terapeutice ale subiectului, în ceea ce priveşte tratamentul

10
psihologic şi medicamentos. Poate fi aplicată înainte de a începe
tratamentul sau înaintea fiecărei schimbări de tratament.

5. Scale utilizate în cazul depresiei

1.Scala de depresie Hamilton (Hamilton M.) – evaluează schimbările de

intensitate globală ale depresiei. Scala are doua variante una cu 17 şi
cealaltă cu 26 itemi.
2.Scala de depresie Montgomery şi Asberg (Montgomery S. şi Asberg
A.) – conţine 10 itemi şi a fost construită pentru a studia modificările
apărute sub efectul terapeutic.
3.Scala de încetinire (Widlocker D.) – indică diferitele aspecte ale
îmbătrânirii psihomotorii specifice tuturor formelor clinice de depresie.
Primii trei itemi vizează încetinirea motorie, ceilalţi patru se referă la
limbaj, iar ultimii şapte la activitatea mentală. Este foarte utilizată pentru
evaluarea impactului tratamentelor antidepresive.
4.Chestionarul gândurilor (ideilor ) automate (Hollon S.D. şi Kendall
P.) – evaluează depresia în domeniul cognitiv, dând importanţă
conţinutului negativ al monologului interior al subiecţilor depresivi;
identificarea gândurilor negative automate, permite ca ulterior să fie
modificate în cursul terapiei cognitive.
5.Scala de atitudini disfuncţionale – forma A (Wiessman A.N. şi Beck
A.T.) – utilizată în evaluarea atitudinilor.

VI. Consideraţii finale asupra aplicabilităţii scalelor de măsură

Motivaţia principală pentru a recurge la un sistem numeric în

scopul efectuării de măsurători în psihologie, sociologie, ştiinţele
educaţiei etc. este aceea de a ne putea servi de proprietăţile aritmetice ale
acestui sistem. Cu toate acestea, înainte de a putea efectua o oarecare
operaţie asupra unor valori măsurate, trebuie să putem demonstra că ele
corespund unei anumite realităţi, adică, această operaţie este validă şi
izomorfă sistemului numeric utilizat. De exemplu, dacă o persoană cu

11
deosebite abilităţi practice într-un anumit domeniu, obţine în urma unui
test specific un scor de 30, acest lucru nu înseamnă că trei persoane care
au obţinut la acelaşi test, fiecare cate 10 puncte, ar fi capabile să rezolve
o anumită sarcină la fel de bine ca persoana care a obţinut scorul de 30.
Scalele de măsură ne permit să determinăm care operaţii şi care
transformări sunt posibile asupra numerelor. Cu cât scala de măsură este
mai simplă, cu atât operaţiile pe care ni le putem permite sunt mai
limitate. Cu cât ea este mai complexă cu atât operaţiile pot fi mai
numeroase, mai cuprinzătoare. Cunoscând şi având în vedere
caracteristicile, dar mai ales limitele scalelor de măsură, vom putea fi
mai capabili de a utiliza proprietăţile sistemelor numerice. Spre
exemplu, privind un tabel cu numerele alocate unor imobile, nu ne va
veni ideea de a aduna acele numere sau de a le calcula media aritmetică
deoarece ştim că acestea au scopul de a individualiza15 acele imobile
după anumite criterii. La fel poate fi vorba de numere de înmatriculare
ale automobilelor, numere ale cărţilor de identitate, ale cărţilor de credit,
evaluări şcolare etc.
La baza oricărei activităţi de administrare – interpretare a unor
teste, avem de-a face cu operaţii de măsurare. Testele sunt folosite
pentru a obţine informaţii cantitative legate de caracteristicile sau trăirile
persoanelor evaluate. Pentru ca această cuantificare să aibă un sens, este
în mod necesar nevoie ca acele caracteristici pe care le măsurăm, să fie
operaţionalizate (ansamblu de operaţii care permit obţinerea unei valori
capabile de a caracteriza într-o manieră fidelă, o proprietate care ne
interesează).
Atunci când măsurăm caracteristici, trăiri etc. presupunem că
acestea posedă o anumită permanenţă, o oarecare stabilitate. A măsura
un coeficient de inteligenţă implică o relativă stabilitate a inteligenţei. Pe
de altă parte, cerând unei persoane să vorbească despre anumite trăiri,
opinii sau credinţe ale sale, influenţele asupra stabilităţii acestora pot fi
numeroase şi diverse, ducând chiar la schimbări spontane de
comportament. Testul în sine, prin construcţia sa, prin tematica vizată
precum şi contextul aplicării pot influenţa stabilitatea caracteristicilor
vizate, chiar dacă noi declarăm că în general măsurătorile nu sunt
afectate de factori curenţi.
Cei mai mulţi specialişti sunt de acord cu faptul că măsurarea este
o operaţie care constă în a asocia (după anumite reguli), simboluri (de

12
regulă numerice), unor obiecte, evenimente sau indivizi (în sensul
evaluării gradului de prezenţă sau lipsă a unor opinii, trăiri ...).
În ştiinţele psiho - sociale, simbolurile numerice obţinute în urma
măsurătorilor trebuie însoţite de o unitate de măsură (la fel cum avem
spre exemplu în fizică, metrul, kilogramul etc.), chiar dacă avem de-a
face cu caracteristici de tipul inteligenţei, motivaţiei, percepţiei, unde
complexitatea şi numărul mare de variabile de definit şi de controlat.
Găsirea unor etaloane în ştiinţele psiho - sociale este un demers
foarte dificil, deoarece trebuie să abstractizăm, să asociem simboluri
indivizilor în încercarea de a măsura anumite caracteristici, însuşiri sau
atribute ale personalităţii lor şi nu pe ei înşişi. Avem nevoie astfel, ca
mai întâi să studiem şi să cunoaştem natura acestor caracteristici şi abia
apoi să încercăm măsurarea lor. Trebuie avut în vedere şi faptul că nu
toate caracteristicile unui individ sunt măsurabile sau că pe de altă parte
unele etaloane pot măsura nu doar o singură caracteristică. În asemenea
situaţii, cu cât putem izola mai bine parametrii însuşiri pe care o dorim
măsurată cu atât informaţiile obţinute sunt mai fidele şi mai utile.
Utilizarea de simboluri numerice foloseşte cuantificării unor
însuşiri, atribute, caracteristici ale unui individ sau ale unui grup.
Această cuantificare uşurează comunicarea rezultatelor referitoare la
prezenţa unei însuşiri la un individ, furnizează rezultate mai detaliate şi
mai precise, şi permite recurgerea la metode de analize matematice mai
complexe.
Măsurarea standardizată, în afară de a permite o cuantificare,
aduce o descriere mai obiectivă şi se dovedeşte mai economică atât ca
timp cât şi financiar decât o evaluare „subiectivă” construită conştiincios
în vederea furnizării de informaţii valabile.
În cadrul acestui articol, am încercat o succintă trecere în revistă a
unor tipologii clasice ale scalelor precum şi enunţarea celor mai folosite
scale de evaluare utilizate în psihologie şi psihiatrie.
Dintre limitele acestui articol amintim faptul că, din raţiuni
practice, am omis descrierea tipurilor speciale de scale precum şi
prezentarea celorlalte exemple de scale utilizate: în psihologia copilului
şi a adolescentului, în psiho-somatică, pentru evaluarea evenimentelor
existenţiale şi în geriatrie.

13
 BIBLIOGRAFIE

Aurel Stan, Valentin Clocotici, Statistică aplicată în psihologie, Polirom, 2000,

p.30
Bailey Kenneth, Methods of Social Research, New York, The Free Press,
1978/1982,
Baker Therese, Doing social research, New York: McGraw-Hill Book
Company,1988
Chelcea Septimiu, Metodologia cercetării sociologice, Bucureşti, Editura
economică, 2001
Ioan Mărginean, Proiectarea cercetării sociologice, Polirom, 2000
Miftode Vasile, Metodologie sociologică, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1995

1
Mărginean, 1998, p.305
2
Baker, 1988, p.368
3
L.L.Thurstone, 1927
4
R. Likert, 1931
5
E. Bogardus, 1925
6
L. Guttman, 1941
7
„Lazarsfeld” scara „structurii latente”
8
Modulul mai este denumit mod sau modă şi se referă la scorul, categoria sau clasa cu
frecvenţa cea mai mare.
9
Mediana împarte distribuţia ordonată în două părţi egale.
10
Media este ------------------
11
Bailey, 1978/1982, p.362
12
loan Mărginean,1998, p.309
13
Aurel Stan, Valentin Clocotici, Statistică aplicată în psihologie, Polirom, 2000, p.30
14
S.S. Stevens (idem p. 57)
15
Operaţia de codificare specifică scalelor nominale

14