MĂSURAREA ÎN

PSIHOLOGIE
Curs 6
 Scale de măsurare
 Măsurarea este o modalitate sistematică
prin care se atribuie numere sau nume
obiectelor şi atributelor lor.
 Atunci când facem acest lucru avem
nevoie de o scală de măsurare, care
rezultă din diferite operaţii de măsurare.
 Pentru diferite operaţii de măsurare avem
nevoie de scale diferite.
 Proprietăţile scalelor de
măsurare

 Există patru proprietăţi ale scalelor de

măsurare:
1. Diferenţa
2. Mărimea
3. Intervalele egale
4. Zero absolut
 1. Diferenţa
 –Toate scalele de măsurare pleacă de la premiza
că obiectele şi atributele lor au proprietăţi care le
face să difere unele de altele.
 Ex.: temperatura X este diferită de temperatura
Y.
 Toate scalele de măsurare au această
proprietate, dar nu toate au şi celelalte trei
proprietăţi pe care le vom discuta în continuare.
 2. Mărimea
 Unele scale de măsurare pot determina mărimea
sau importanţa atributelor.
 Aceasta înseamnă că scala poate arăta că un
atribut este mai mare, mai mic sau egal cu un
alt atribut.
 Spre exemplu, putem măsura anxietatea a trei
persoane (A, B, şi C) cu ajutorul unui chestionar
şi să afirmăm că C este mai anxios decât A, care
este mai anxios decât B.
 3. Intervalele egale
 Unele scale pot determina dacă există
intervale egale între mărimea atributelor.
 Ex.: testele clasice de inteligenţă măsoară
magnitudinile inteligenţei cu intervale
egale între ele; diferenţa între un IQ de
120 şi un IQ de 125 este aceeaşi care
există între un IQ de 85 şi un IQ de 90.
 4. Zero absolut

 Pe unele scale de măsurare există un

punct care se numeşte zero absolut.
 Acesta este punctul în care nimic din
atributul măsurat nu există.
 Tipuri de scale de măsurare
 În psihologie se utilizează patru tipuri de
scale de măsurare:
1. nominale
2. ordinale
3. pe intervale
4. raţionale
 Aceste tipuri sunt determinate de care
dintre cele patru proprietăţi sunt
îndeplinite
 Vom prezenta în continuare cele patru scale în ordinea
crescătoare a valorii lor informaţionale, fiecare tip având
proprietăţile tipului menţionat anterior plus o proprietate
nouă.
 Scalele cu mai multe proprietăţi furnizează mai multe
informaţii.
 De asemenea, datele obţinute pe fiecare tip de scală pot
fi analizate statistic prin metode specifice. Metodele
statistice utilizate pentru analiza datelor obţinute pe
scalele cu una sau două proprietăţi pot fi aplicate şi
pentru analiza datelor obţinute pe o scală raţionale, dar
metodele specifice scalei raţionale nu pot fi utilizate
pentru analiza datelor obţinute pe celelalte scale.
 1. Scalele nominale
 Măsoară doar proprietatea diferenţei.
 Ele se limitează la a sorta obiectele sau
atributele în diferite categorii.
 Scalele nominale sunt considerate cele mai
slabe din punct de vedere al capacităţii de
măsurare, deoarece nu se poate face nici
un fel de analiză statistică a datelor
obţinute cu ajutorul lor.
 Ex.: Putem detecta cu uşurinţă diferenţa de sex
dintre oameni. Această operaţie se face la nivel
nominal, împărţind oamenii în două categorii:
bărbaţi şi femei. Chiar dacă atribuim numere
fiecărei categorii (cum ar fi bărbat = 1 şi femeie
= 2), tot nu putem efectua pe aceste date nici
măcar cea mai simplă analiză statistică, cum ar fi
calculul mediei.
 Plasarea unei persoane într-o anumită categorie
ne spune doar că acea persoană este diferită de
alţi oameni, nu ne ajută să măsurăm
caracteristicile persoanei respective.
 2. Scalele ordinale
 Au proprietatea diferenţei şi a mărimii şi măsoară
diferenţele de mărime sau de importanţă.
 Spre exemplu, putem obţine o scală ordinală dacă facem
o listă a tuturor persoanelor cunoscute în ordinea
gradului de prietenie care ne leagă de aceştia. Într-o
astfel de scală, diferenţele dintre valori (şi implicit dintre
persoane) nu sunt egale. Astfel, primii doi pot fi foarte
apropiaţi (dacă persoana care construieşte scala are doi
prieteni foarte apropiaţi), iar al treilea de pe listă poate fi
mult mai îndepărtat (poate fi doar o cunoştinţă cu care
se întâlneşte ocazional).
 Deci, scalele ordinale nu au intervale
egale, ceea ce înseamnă că nici cu
ajutorul acestor date nu se pot face prea
multe operaţii statistice.
 Ex.: Ştim că persoana de pe locul 2 este
un prieten mai bun decât persoana de pe
locul 5, dar nu ştim cu cât mai bun.
 3. Scalele pe intervale
 Au trei din cele patru proprietăţi: diferenţa,
mărimea şi intervalele egale.
 Pe aceste scale intervalele dintre două valori
consecutive sunt egale pe toată scala. Pe datele
obţinute cu ajutorul lor se pot efectua analize
statistice cum ar fi calcului mediei.
 Ex.: IQ se măsoară pe o scală pe intervale
deoarece diferenţele dintre scorurile IQ sunt
egale pe toată scala.
 4. Scalele raţionale
 Au toate cele patru proprietăţi: diferenţa,
mărimea, intervalele egale şi zero absolut.
 Ele furnizează cea mai mare cantitate de
informaţii şi sunt considerate cea mai puternică
formă de măsurare psihologică.
 Pentru că au un zero absolut, ele ne permit să
determinăm raportul valorilor de pe scală.
 Ex.: Despre coeficientul de inteligenţă nu putem
afirma că un IQ = 120 este de două ori mai
mare decât un IQ = 60.
 Cea mai cunoscută scală raţională utilizată în
psihologie măsoară timpul de care are nevoie o
persoană pentru a realiza o sarcină. Zero timp
înseamnă că persoana respectivă realmente nu a
petrecut deloc timp pentru a rezolva sarcina
respectivă. De asemenea, un minut petrecut
pentru rezolvarea sarcinii produce aceeaşi relaţie
cu cinci minute pe care o produce şi două
minute cu zece minute, deoarece raportul dintre
cele două perioade de timp este cinci în ambele
cazuri.
 1 min / 5 min = 2 min / 10 min = 1 / 5
Importanţa scalelor de măsurare
 Din cele descrise până acum am ajuns la
concluzia că diferite scale de măsurare
furnizează tipuri distincte de informaţie.
 Cu cât scala utilizată are mai multe dintre
cele patru proprietăţi (diferenţa, mărimea,
intervalele egale şi zero absolut), cu atât
ea furnizează mai multe informaţii.