Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Definiți noțiunile:
a) Statistica- știința ce are ca obiect colectarea, prelucrarea și interpretarea rezultatelor ce
provin de la populații și indivizi statistici.
b) Metodă_statistică- reprezintă totalitatea procedeelor, principiilor și tehnicilor utilizate
pentru a efectua observări a fenomenelor sociale de masă, pentru a fi prelucrate datele
obținute prin observare și analiză, la fel și interpretarea rezultatelor statistice obținute.
c) Variabilă_statistică- reprezintă carateristica prin care obiectul este descris. Reprezintă
un nume pentru un element a cărui principală proprietate este aceea că variază, îşi
modifică valorile.
d) Eșantion- parte reprezentativă dintr-o populație sau dintr-un ansamblu statistic. Deci,
fiind eșantionul cercetării-toate persoanele care fac obiectul cercetării, iar eșantionul
statistic- toate valorile unei variabile, măsurate pe eșantionul cercetării.
e) Populație_statistică- valorile care descriu populația cercetării. Iar populația cercetării
fiind, la rândul ei- totalitatea „unităților de informație” care constituie obiectivul de
interes al unei investigații personale.
Per general, statistica are o importanță majoră pentru științele umane. Pe măsură ce
omenirea a evoluat, statistica s-a îndepărtat radical de statutul de „ramură a matematicii
aplicate”. Lucrări cu caracter statistic, impuse de nevoile conducerii treburilor publice,
apar încă din antichitate. În Egipt, Grecia şi Roma antică erau realizate recensăminte
destinate evidenţierii resurselor umane şi materiale ale statelor respective. Aceste
preocupări însă, au fost considerate naive şi preştiinţifice, adevăratul înţeles al statisticii,
acela de ştiinţă, datând doar de la jumătatea secolului al XVII-lea.
Prima analiză statistică, în spirit ştiinţific, a unor date culese în prealabil, este datorată
lui John Graunt (1662) care, pe baza datelor extrase din înştiinţările săptămânale cu
privire la numărul deceselor înregistrate la Londra, a izbutit să tragă concluzii valabile
asupra unor fenomene sociale, precum: natalitatea şi mortalitatea, echilibrul numeric.
Încă din secolul al XVII-lea s-a observat că măsurătorile repetate ale unui obiect
oarecare pot fi reprezentate grafic sub forma unei curbe în formă de clopot. Ecuaţia
curbei normale a fost publicată în 1733 de către Abraham de Moivre iar lucrările
acestuia au fost dezvoltate ulterior de Pierre Simon de Laplace şi Karl Friedrich Gauss.
În zilele noastre curba normală poartă numele savantului german: curba lui Gauss,
utilizată pe larg în psihologie. Odată cu progresele făcute în culegerea datelor şi cu
creşterea interesului faţă de observaţia şi măsurătorile ştiinţifice, statistica a devenit un
instrument indispensabil pentru toate ştiinţele sociale. Un nume de referinţă este cel al
francezului Frédéric Le Play (1806-1870). Acesta este recunoscut prin „introducerea în
analiza sociologică a mijloacelor cantitative” . Însă, cea mai mare contribuţie în această
direcţie o are belgianul Adolphe Quételet (1796-1874), care, la începutul secolului al
XIX-lea, aplică teoria probabilităţilor la studiul fenomenelor sociale, introducând
conceptul de „statistică morală”. Adevăratul început al statisticii moderne poate fi fixat
la începutul secolului al XX-lea odată cu apariţia lucrărilor lui Karl Pearson (creatorul
statisticii inferenţiale sau inductive) şi Ronald Aylmer Fisher (a elaborat teoria riguroasă
a tragerilor concluziilor din datele observate). Alte nume de referinţă în fundamentarea
statisticii sociale sunt: C.E. Spearman, G.U. Yule, M.G. Kendall, A.A. Markov. Aceste
nume fiind cele întâlnite când operăm cu statistica aplicată pentru a efectua o cercetare
științifică în psihologie.